Ionescu Ionuț

Clasa a VII-a G

Oman
Oman, oficial Sultanatul Oman, este o țară arabă, în sud-vestul Asiei pe coasta de sud-est a
Peninsulei Arabe.
Se învecinează cu Emiratele Arabe Unite la nord-vest, Arabia Saudită la vest și Yemen la sud-vest.
Coasta este formată de Marea Arabiei în sud-est și Golful Oman la nord-est. Enclavele Madha și Musandam
sunt înconjurate de Emiratele Arabe Unite la frontierele lor terestre, coasta enclavei Musandam este formată
de Strâmtoarea Ormuz și Golful Oman.
Limba oficială este araba. Oman este unicul stat arab in care majoritatea locuitorilor sunt ibadiți.
Spre deosebire de alte curente islamice, conducătorul religios al acestui grup nu trebuie să fie descendent in
linie directă al profetului Mohamed.

Drapelul Sultanatului Oman

Oman (arabă ‫ عععع‬ʻUmān), oficial Sultanatul Oman (arabă: ‫عمان سلطنة‬

Salṭanat ʻUmān), este o țară arabă, în sud-vestul Asiei pe coasta de sud-est a
Peninsulei Arabe. Are o poziție strategică importantă la gura Golfului Persic. Se învecinează cu Emiratele
Arabe Unite la nord-vest, Arabia Saudită la vest și Yemen la sud-vest și, de asemenea, are frontiere maritime
cu Iran și Pakistan. Coasta este formată din Marea Arabiei la sud-est și Golful Oman în nord-est. Enclavele
Madha și Musandam sunt înconjurate de Emiratele Arabe Unite la frontierele lor terestre, coasta enclavei
Musandam este formată de Strâmtoarea Ormuz și Golful Oman.
Din secolul al XVII-lea, Omanul a avut propriul imperiu, și s-a întrecut cu Portugalia și Marea
Britanie pentru influență în Golful Persic și Oceanul Indian. La apogeu, în secolul al XIX-lea, influența și
controlul Omanului s-au extins peste strâmtoarea Hormuz în Iran, și Pakistanul de azi, și până în sud, în
Zanzibar (astăzi parte din Tanzania). Deoarece puterea sa a scăzut în secolul al XX-lea, sultanatul a intrat
sub influența Marii Britanii, deși Oman nu a făcut niciodată parte, în mod oficial, din Imperiul Britanic, sau
din protectoratul britanic. Religia oficială este Islamul.
Omanul este o monarhie absolută, în care Sultanul Omanului își exercită autoritatea supremă, dar
parlamentul are anumite puteri legislative și de supraveghere. Omanul este membru al Consiliului de
Cooperare al Golfului, ONU, Organizația Cooperării Islamice și Liga Arabă. Are legături politice și militare
strânse cu Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Omanul, în comparație cu vecinii săi, dispune de
rezerve de petrol modeste, clasându-se pe locul 25 la nivel global. Cu toate acestea, în 2010, PNUD a clasat
Omanul ca națiunea cea mai îmbunătățită în ultimii 40 de ani la nivel global. În plus, Omanul este clasificat
ca o economie cu venituri ridicate și a 59-a cea mai pașnică țară din lume.

Istorie
Din sec. VI î.Hr., până la sosirea islamului în sec al VII-lea d.Hr. Oman a fost controlat și/sau
influențat de trei dinastii persane: Ahemenida, Parta și Sassanida. Dinastia Ahemenida, a controlat, în sec. VI
- IV î.Hr., peninsula Oman. Controlul a fost cel mai probabil exercitat din zona centrală de coastă, asemenea
Sohar. În apropierea anului 250 d.Hr. dinastia Parta aduce Golful Persic sub influența lor și își extinde
influența asupra întregului Oman. Deoarece ei aveau nevoie să controleze rutele comerciale din Golful
Persic, Parta a stabilit garnizoane în Oman. În sec al III-lea d.Hr. Sassanizii succed Partilor și mențin
teritoriul până la avansarea islamului patru secole mai târziu.

Politică

Omanul este o monarhie absolută în care toată puterea legislativă, executivă și judiciară aparține
sultanului, și în care sistemul legislativ este bazat pe legea islamica șaria.
Consiliului Omanului este un parlament bicameral și se compune din camera superioară, Consiliul
de Stat (Majlis ad-Dawlah) și camera inferioară, Consiliul Consultativ (Majlis ash-Shoura). Partidele politice

1
sunt interzise. Camera superioară are 71 de membri, numiți de Sultan dintre cetățenii de vază ai Omanului,
aceștia dispunând doar de puteri consultative. Cei 84 de membri ai Consiliului Consultativ sunt aleși prin vot
direct pe un termen de 4 ani, dar Sultanul face selecțiile finale și poate negocia rezultatele alegerilor.
Membrii sunt numiți pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit o singură dată.
Sultanul Qaboos bin Said este, de facto, prim ministru și controlează întrebările privind apărarea sau relațiile
externe. Sultanul are putere absolută și emite legi prin decret. El este conducătorul cel mai longeviv din
Orientul Mijlociu.

Diviziuni administrative
Sultanatul Oman este divizat în 7 districte:Al Batinah, Muscat, A'Dhahirah, A'Dakhliyah, Al Sharqiyah, Al
Wusta, Dhofar.

Geografie

Omanul este situat între paralele de 16°, respectiv 28° latitudine nordică și meridianele de 52° și 60°
longitudine estică.

Un vast deșert de pietriș

acoperă partea centrala a Omanului. În
același timp, de-a lungul coastei de
nord și de sud-est, se află atât lanțuri
muntoase cât și cele mai importante
orașe: capitala Muscat, Soharand Sur
în nord și Salalah în sud. Climatul
Sultanatului Oman este arid și uscat în
interior, în timp ce de-a lungul coastei
este umid. Pe parcursul secolelor
trecute, Oman a fost acoperit de apă,
fapt ce este dovedit prin prezența unui
număr mare de fosile care exista în
înteriorul deșertului, departe de coasta
curentă.

Coasta de Sur, Oman. Peisaj deșertic din Oman.

Economie
Agricultura: se cultivă curmale, citrice, tutun, grâu, porumb. Având în vedere că doar aproximativ
1% din suprafața Sultanatului Oman este cultivată, este foarte probabil ca acesta să rămână dependent de
importurile alimentare.
Cetățenii Sultanatului Oman se bucură de standarde de viață ridicate, dar acest aspect este incert pe
termen lung, din cauza resurselor limitate de petrol pe care Oman le deține. Pe de altă parte, agricultura și
industria au o pondere mult mai mică în economie și constituie mai puțin de 1% din valoarea exporturilor. În
ultimii ani, diversificarea economiei a fost o prioritate a guvernului Sultanatului Oman. De la căderea

2
prețului petrolului în 1998, Oman a făcut eforturi în a diversifica economia, încurajând alte industrii, precum
turismul.

Demografie
În anul 2009, Sultanatul Oman avea o populație estimată la aproximativ 2.845.000 locuitori, și o
densitate de 9,2 loc/km². Capitala Muscat înregistra o populație de 630.000 locuitori în 2003. Alte orașe:
Nizwā, Sūr, Sodh, Marrnul, Suhār, Salalah, Mahdah ș.a.
Compoziția etnică: arabi 88%, persani 3%, indieni, pakistanezi, negri.
Culte: Islamism 86%, animism.

Patrimoniu mondial UNESCO

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 4 obiective din această țară.

Omanul a fost considerat de PNUD în 2010 țara cu cel mai înalt grad de îmbunătățire din ultimii 40 de ani la
nivel global, fiind în prezent pe locul 45 în topul celor mai pașnice state.

Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO

2. Fortificația Bat cu așezările preistorice Al-

1. Fortul Bahla, cel mai mare din Oman !
Khutm și Al-Ayn

3. 2000 Zona cu arbuști de tămâie din Wadi Dawkah și centrul negustoriei cu tămâie din Dhofar

Pentru o perioadă, tămâia a transformat sudul Arabiei în cel mai bogat loc de pe Pământ.

De peste 5000 de ani, arabii au făcut negoţ cu două arome extrem de apreciate - tămâia şi smirna -
obţinute din pomi care cresc în mod exclusiv în capătul sudic al Peninsulei Arabe. Seva uscată şi aromată era
transportată cu caravana prin deşertul Sinai până în Egipt, prin aşa numitul „traseu de tămâie", de unde erau
încărcate navele care porneau către destinaţii îndepărtate, pe Marea Mediterană.

Tămâia şi smirna erau foarte populare, din Europa până în Asia. Grecii, romanii, egiptenii, israeliţii
şi numeroase alte culturi utilizau aceste parfumuri ca parte a ceremoniilor lor religioase, în ritualurile
funerare pentru procedurile de îmbălsămare, dar şi ca o jertfă pentru cei răposaţi. Tămâia a reprezentat unul
dintre cele trei daruri aduse copilului Isus, de către cei trei magi, conform Evangheliei după Matei.

Pe lângă proprietăţile sale aromatice, tămâia are multe alte întrebuinţări practice. Fumul de
frankincense (tămâie) alungă ţânţarii şi alte insecte zburătoare. În mod tradiţional, tămâia era utilizată pentru
a vindeca o varietate largă de afecţiuni, inclusiv ulcer, hipertensiune arterială, greaţă, febră, indigestie, tuse
din piept şi recuperare după naştere.

3
 Comerţul cu tămâie a înflorit între secolul al 13-lea î.e.n. şi secolul al 4-lea e.n., motivul pentru care
comercianţii arabi au renume ca fiind unii dintre cei mai bogaţi din lume. Dar, odată ce creştinismul a
devenit religia dominantă, incinerarea a fost înlocuită cu înmormântări, ceea ce a dus la o scădere
semnificativă a cererii de tămâie. Utilizarea produselor cosmetice pentru îngrijirea corpului, a scăzut, de
asemenea, drastic în lumea creştină, care nu privea cu ochi buni luxurianţa şi răsfăţul prin plăceri trupeşti.
Comerţul cu parfum a dispărut încet şi multe oraşe de-a lungul rutelor comerciale îşi epuizaseră stocurile.

Răspândirea pomilor de tămâie a

intrat într-un declin lent, parţial
din cauza supraexploatării. În
plus, incendierea, păşunatul şi
atacurile gândacilor cu coarne
mari (Longicornia sau
Cerambycidae) au redus drastic
numărul de arbuşti.

Unul dintre teritoriile originale, unde creşteau şi încă mai cresc aceşti pomi este Wadi Dawkah din
Oman. Această vale semideşertică se mândreşte cu aproximativ 5.000 de arbuşti de tămâie, dintre care cei
mai vechi sunt estimaţi de a avea peste 200 de ani. Seva continuă să fie recoltată de către triburile locale.

Copacii de tamaie din Wadi Dawkah, împreună cu ruinele oazei caravanelor Shisr şi aşezările
abandonate din Khor Rori şi Al-Baleed au fost înscrise în mod colectiv pe lista Patrimoniului Mondial
UNESCO ca „The Land of Frankincense Sites” (Zona cu arbuşti de tămâie din Wadi Dawkah şi centrul
negustoriei cu tămâie din Dhofar).

4. Sistemul hidrotehnic de la Aflaj

4
5