GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2013

Farmacocinetică generală

1.1. Căile fiziologice de eliminare a medicamentelor sunt:

A. Calea cutanată, pentru substanţele volatile şi lipofile;
B. Calea parenterală, pentru substanţele administrate pe cale injectabilă;
C. Calea respiratorie, de elecţie pentru substanţele gazoase şi volatile;
D. Calea renală, de elecţie pentru substanţele hidrosolubile absorbite;
E. Calea digestivă, de elecţie pentru substanţele neabsorbabile, administrate pe calea orală.

1.2. Specificaţi răspunsul incorect referitor la caracteristicile transportului activ al medicamentului

prin membranele biologice:
A. Transportul activ se face contra gradientului de concentraţie (de la concentraţii mici la
concentraţii mari);
B. Se realizează cu consum de energice celulară;
C. Este un transfer specializat;
D. Nu necesită consum de energice celulară;
E. Se realizează cu ajutorul sistemelor membranare de transport („cărăuşi”)

1.3. Căi de administrare utilizate exclusiv pentru acţiune locală sunt:

A. Calea intraarticulară;
B. Calea intravenoasă;
C. Calea intravaginală;
D. Calea subcutanată;
E. Calea oculară.

1.4. Căi de administrare utilizate exclusiv pentru acţiune generală sunt:

A. Calea intramusculară;
B. Calea oculară;
C. Calea subcutanată;
D. Calea intravenoasă;
E. Calea sublinguală.

1.5. Calea de administrare se alege în funcţie de multiple considerente legate de bolnav şi

medicament şi anume:
A. Starea bolnavului (conştient, comă, vărsături);
B. Viteza instalării efectului;
C. Costul tratamentului;
D. Locul acţiunii urmărite;
E. Biodisponibilitatea medicamentului administrat pe diferite căi.

1.6. Avantajele căii sublinguale de administrare a medicamentelor sunt următoarele:

A. Permite absorbţia moleculelor puternic ionizate;
B. Absorbţia este rapidă şi latenţa scurtă;
C. Ocoleşte degradarea medicamentelor sub influenţa sucurilor digestive;
D. Reprezintă o cale de urgenţă în crize (angina pectorală, astm bronşic);
E. Ocoleşte bariera hepatică.
1.7. Următoarele căi de administrare a medicamentelor sunt căi naturale:
A. Calea orală;
B. Calea intravenoasă;
C. Calea sublinguală;
D. Calea respiratorie;
E. Calea intramusculară.

1.8. Căile de eliminare a medicamentelor sunt:

A. Căi utilizate de organism pentru eliminarea substanţelor nocive sau inutile (provenite din
procesele metabolice);
B. Căi utilizate numai pentru medicamente;
C. Căi speciale;
D. Atât căi fiziologice cât şi căi speciale;
E. Sunt căile fiziologice de eliminare a substanţelor din organism: renală, digestivă,
respiratorie, cutanată, prin secreţii.

1.9. Următoarele căi de administrare a medicamentelor sunt căi artificiale (parenterale):

A. Calea subcutanată;
B. Calea intravenoasă;
C. Calea oculară;
D. Calea cutanată;
E. Calea intramusculară.

1.10. Administrarea medicamentelor pe cale rectală prezintă următoarele avantaje:

A. Absorbţie incompletă;
B. Ocolirea primului pasaj intestinal şi hepatic;
C. Absorbţie inegală;
D. Abordabilă la copii, bolnavi cu vărsături, bolnavi în comă;
E. Apariţia eventuală a reflexului de respingere care micşorează perioada de retenţie în rect
(deci timpul de contact).

Farmacodinamie generală

2.1. După criteriul farmacoterapeutic acţiunea farmacodinamică poate fi de următoarele tipuri, cu o

excepţie:
A. Simptomatică;
B. Fiziopatologică (patogenică);
C. Indiferentă;
D. Etiotropă (cauzală);
E. De substituţie.

2.2. După criteriul farmacoterapeutic acţiunea farmacodinamică poate fi de următoarele tipuri:

A. De substituţie;
B. Simptomatică;
C. Fiziopatologică (patogenică);
D. Etiotropă (cauzală);
E. Indiferentă.

2.3. Factorii de care depinde durata de acţiune sunt următorii:

 A. Denumirea substanţei active;
B. Factori farmacodinamici (afinitatea pentru substrat şi tipul de legătură);
C. Calea de administrare;
D. Factorii farmacocinetici;
E. Factorii biofarmaceutici.

2.4. Durata de acţiune depinde de următorii factori, cu o excepţie;

A. Factori farmacocinetici;
B. Calea de administrare;
C. Factori biofarmaceutici;
D. Denumirea substanţei active;
E. Factori farmacodinamici (afinitatea pentru substrat şi tipul de legătură).

2.5. Sensul acţiunii farmacodinamice poate fi:

A. Excitant;
B. Deprimant;
C. Inhibitor;
D. Stimulator;
E. Indiferent.

2.6. Factorii care influenţează acţiunea farmacodinamică, dependenţi de medicament sunt:

A. Factori farmacografici (ex. doza);
B. Factori farmacodinamici (de ex. locul, mecanismul acţiunii);
C. Calea de administrare;
D. Factori farmacocinetici (profil farmacocinetic);
E. Factori fizico-chimici (de ex. structura chimică).

2.7. Acţiunea farmacodinamică a medicamentelor:

A. Este manifestată ca o modificare a unei funcţii fiziologice (în sens stimulator sau inhibitor);
B. Este rezultatul contactului medicament - organism (substratul reactiv);
C. Se manifestă ca fenomen fizic, chimic, biochimic şi fiziologic;
D. Nu este rezultatul contactului medicament – organism;
E. Se manifestă ca diminuarea sau înlăturarea unei tulburări a unei funcţii fiziologice.

2.8. Medicamentele agonişti totali au următoarele proprietăţi:

A. Activitate intrinsecă submaximală;
B. Activitate intrinsecă maximă;
C. Activitate intrinsecă zero;
D. Afinitate pentru receptori;
E. Lipsa afinităţii pentru receptori.

2.9. Referitor la formarea complexului medicament – receptor (M-R), tipurile de legături pot fi:
A. Legătură covalentă (rar);
B. Punţi de hidrogen;
C. Forţe van der Waals;
D. Legături ionice;
E. Fără nici un fel de legătură chimică.

2.10. După sensul acţiunii, acţiunea farmacodinamică poate fi:

A. Acţiune stimulatoare;
 B. Acţiune principală;
C. Acţiune inhibitoare;
D. Acţiune mimetică;
E. Acţiune litică.
Farmacotoxicologie generală

3.1. Efectele secundare medicamentoase prezintă următoarele caracteristici:

A. Sunt tulburări funcţionale, diferite de efectele farmacodinamice;
B. Sunt consecinţa directă a acţiunilor farmacodinamice secundare a medicamentelor;
C. Mecanismul de producere a efectelor secundare este farmacodinamic;
D. Sunt tulburări morfologice, diferite de efectele farmacodinamice;
E. Sunt consecinţa indirectă a acţiunilor farmacodinamice secundare a medicamentelor.

3.2. Substanţe medicamentoase capabile să producă farmacodependenţă sunt:

A. Cocaină;
B. Diazepam;
C. Morfină;
D. Teofilină;
E. Neostigmina

3.3. Factorii favorizanţi ai apariţiei alergiei la medicamente, dependenţi de medicament, sunt:

A. Frecvenţa contactului cu organismul;
B. Reactivitatea individuală (mai mare la femei);
C. Potenţialul antigenic al medicamentului;
D. Atopia ereditară (predispoziţie genetică la reacţii alergice);
E. Calea de administrare (apariţie mai frecventă la aplicare locală, pe piele şi mucoase).

3.4. Factorii favorizanţi ai apariţiei alergiei la medicamente, dependenţi de organism sunt:

A. Calea de administrare (apariţie mai frecventă la aplicare locală, pe piele şi mucoase);
B. Frecvenţa contactului cu organismul;
C. Atopia ereditară (predispoziţie genetică la reacţii alergice);
D. Potenţialul antigenic al medicamentului;
E. Reactivitatea individuală (mai mare la femei).

3.5. Reacţiile adverse medicamentoase au următoarele caracteristici, cu o excepţie:

A. Sunt reacţii nedorite;
B. Se urmăreşte evitarea lor în farmacoterapie;
C. Sunt reacţii dorite, urmărite în farmacoterapie (de obicei);
D. Sunt reacţii dăunătoare;
E. Sunt reacţii ce apar la dozele eficace terapeutic.

3.6. Sunt frecvent implicate în reacţii adverse medicamentoase alergice următoarele medicamente,
cu o excepţie:
A. Procaina;
B. Ampicilina;
C. Penicilina G;
D. Acidul ascorbic;
E. Acidul acetilsalicilic.
3.7. Următoarele substanţe medicamentoase prezintă un potenţial mare de a provoca dependenţă
psihică:
A. Barbiturice;
B. Cocaina;
C. Teofilina;
D. Morfina;
E. Alcoolul etilic.

3.8. Exemple de efecte adverse medicamentoase toxice sunt următoarele, cu o excepţie:

A. Citoliză hepatică produsă de izoniazidă, rifampicină, paracetamol;
B. Ototoxicitate după antibiotice aminoglicozide (kanamicină, gentamicină);
C. Methemoglobinemie (după derivaţi de anilină: paracetamol, fenacetină);
D. Nefropatii după antibiotice aminoglicozide nefrotoxice;
E. Constipaţia după atropină.

3.9. Factorii care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse medicamentoase ototoxice sunt
următoarele, cu o excepţie:
A. Asocierea de medicamente ototoxice;
B. Tratamentul îndelungat;
C. Dozele mici şi tratamentul de scurtă durată;
D. Dozele mari;
E. Insuficienţa renală.

3.10. Substanţe incriminate în producerea de efecte adverse cancerigene sunt următoarele, cu o

excepţie:
A. Substanţe alchilante (de ex. citostatice alchilante);
B. Hidrocarburi policiclice (din gudronul de cărbune, fum de ţigară);
C. Nitrozaminele (apărute de exemplu prin transformarea aminofenazonei în prezenţa acidului
clorhidric în stomac) ;
D. Glucoza;
E. Aflatoxinele produse de mucegaiuri.

Antibiotice cu structură betalactamică

4.1. Benzilpenicilina (penicilina G) este antibiotic de elecţie în:

A. Cărbune, gangrena gazoasă, tetanos, difterie;
B. Infecţii cu germeni rezisatenţi la peniciline;
C. Infecţii cu pneumococ (pneumonii, meningite, septicemii);
D. Lues (sifilis);
E. Infecţii cu streptococ hemolitic (angine, erizipel, scarlatină, septicemii).
.

4.2. Benzilpenicilina (Penicilina G ) are următoarele indicaţii, cu o excepţie:

A. Angine, erizipel, scarlatină;
B. Pneumonii cu pneumococ;
C. Infecţii cu germeni rezistenţi la peniciline;
D. Lues (sifilis);
E. Tetanos, difterie.

4.3. Specificaţi antibioticul de elecţie (de primă alegere) în angina streptococică.

 A. Ampicilina;
B. Oxacilina;
C. Benzilpenicilina (Penicilina G);
D. Tetraciclina;
E. Eritromicina.

4.4. Specificaţi antibioticele care se absorb după administrarea pe cale orală (per os):
A. Fenoximetilpenicilina (Penicilina V);
B. Cloxacilina;
C. Oxacilina;
D. Colistina;
E. Gentamicina.

4.5. Din grupa cefalosporinelor cu administrare orală fac parte:

A. Cefixina;
B. Cefalexina;
C. Cefaclor;
D. Ceftibuten;
E. Cefepima.

4.6. Administrarea penicilinelor este contraindicată:

A. În infecţii cu germeni rezistenţi (în special stafilococ penicilinazopozitiv);
B. În aplicare locală pe tegumente (creşte riscul alergizant);
C. În caz de alergie;
D. În infecţii cu germeni sensibili;
E. În aplicare locală pe mucoase (creşte riscul alergizant).

4.7. Următoarele afirmaţii în legătură cu penicilinele cu spectru larg sunt adevărate, cu o

excepţie:
A. Nu sunt active după administrare orală;
B. Spectrul antimicrobian cuprinde bacili Gram negativ;
C. Sunt active după administrare pe cale orală;
D. Nu sunt distruse de acidul clorhidric din stomac;
E. Spectrul antimicrobian cuprinde coci Gram pozitiv (cu excepţia stafilococului
penicilinazopozitiv) şi coci Gram negativ

Antibiotice din alte clase structurale: macrolide, aminoglicozide, tetracicline, amfenicoli şi

polipeptide

5.1. Specificaţi care este afirmaţia corectă pentru tetracicline:

A. Pot determina ca reacţie adversă fotosensibilizare;
B. Au un spectru antimicrobian îngust;
C. Se recomandă asocierea cu peniciline;
D. Mecanismul de acţiune este bactericid;
E. Sunt antibiotice de primă alegere în tratamentul luesului (sifilisului).

5.2. Care din următoarele antibiotice prezintă absorbţia din tubul digestiv neglijabilă:
A. Minociclina;
B. Doxiciclina;
C. Kanamicina;
 D. Gentamicina;
E. Tetraciclina.

5.3. Dintre următoarele medicamente antimicrobiene, care este un antibiotic cu structură

aminoglicozidică fiind caracterizat farmacotoxicologic prin oto- şi nefrotoxicitate:
A. Nitrofurantoina;
B. Rifampicina;
C. Cloramfenicol;
D. Gentamicina;
E. Benzilpenicilina (penicilina G).

5.4. Tetraciclina prezintă următoarele proprietăţi farmacologice:

A. Calea de administrare numai injectabilă;
B. Se acumulează la nivelul musculaturii striate;
C. Biodisponibilitate orală bună (77-80%);
D. Se acumulează în ţesutul reticulo-endotelial, oase, dentină, smalţ dentar;
E. Biodisponibilitatea orală este scăzută de asocierea cu alimente (mai ales produse lactate)
şi medicamente care conţin Ca, Mg, Fe, antiacide alcalinizante.

5.5. Scăderea biodisponibilităţii orale a tetraciclinei se poate produce prin administrarea

concomitentă de:
A. Antispastice;
B. Antiacide alcalinizante;
C. Enzime pancreatice;
D. Medicamente care conţin calciu, magneziu şi fier;
E. Alimente (mai ales produse lactate).

Analgezice-antipiretice

6.1. Analgezice-antipiretice derivaţi de pirazolonă sunt următoarele:

A. Aminofenazona;
B. Paracetamol (Acetaminofen);
C. Metamizol (Noraminofenazona);
D. Fenacetina;
E. Propifenazona.

6.2. Acidul acetilsaliciclic are următoarele indicaţii:

A. Febră de etiologie diversă (procese inflamatorii, infecţii microbiene şi virale acute);
B. Ulcer gastro-duodenal;
C. Infecţii virale (gripă, varicelă, hepatită), la copii sub 4 ani;
D. Afecţiuni reumatismale inflamatorii (reumatism poliarticular acut, poliartrită
reumatoidă);
E. Algii moderate (nevralgii, mialgii).

6.3. Paracetamolul (acetaminofenul) poate provoca următoarele reacţii adverse:

A. Trombocitopenie (rar), purpură trombocitopenică;
B. Rabdomiolize (distrucţii ale muşchilor striaţi);
C. Toxicitate hepatică la dote mari (citoliză hepatică, hepatită acută prin leziuni necrotice);
D. Toxicitate renală, la doze mari (nefrită interstiţială, necroză tubulară, insuficienţă renală
cronică);
 E. Ulcer gastro-duodenal.

6.4. Următoarele sunt contraindicaţii pentru administrarea acidului acetilsalicilic, cu o excepţie:

A. Ulcer gastro-duodenal;
B. Diateză hemoragică;
C. Astm bronşic;
D. Algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, ccefalee, etc.) ;
E. Alergie la salicilaţi.

6.5. Contraindicaţii pentru administrarea paracetamolului sunt următoarele:

A. Insuficienţă renală;
B. Diateză hemoragică;
C. Insuficienţă hepatică;
D. Astm bronşic;
E. Ulcer gastro-duodenal.

6.6. Paracetamolul poate produce următoarele efecte, cu excepţia unuia dintre acestea:
A. Analgezic moderat;
B. Intoxicaţia acută se manifestă prin necroză acută hepatică;
C. Antiinflamator;
D. Antipiretic moderat;
E. La doze mari poate produce toxicitate renală.

6.7. Medicamentele analgezice-antipiretice pot avea, în grade diferite, următoarele tipuri de

acţiuni farmacologice:
A. Acţiune analgezică;
B. Acţiune hipotermizantă;
C. Acţiune antipiretică;
D. Acţiune antiinflamatoare;
E. Acţiune antitusivă.

6. 8. Analgezicele-antipiretice au următoarele indicaţii pentru acţiunea analgezică (potenţate de

acţiunea aniinflamatoare):
A. Dureri postoperatorii moderate;
B. Durerea în angina pectorală;
C. Afecţiuni ortopedice (fracturi, luxaţii, entorse);
D. Algii moderate (nevralgii, artralgii, mialgii, cefalee, dismenoree);
E. Dureri acute foarte mari (arsuri, infarct acut de miocard, edem pulmonar acut etc.);

Hipnotice şi tranchilizante

7.1. În cazul intoxicaţiei acute cu barbiturice tratamentul este următorul:

A. Susţinerea respiraţiei şi tensiunii arteriale cu analeptice respiratorii şi cardiovasculare;
B. Alcalinizarea urinii prin perfuzie cu NaHCO 3 ;
C. Susţinerea respiraţiei prin ventilaţia respiratorie artificială cu administrarea de oxigen;
D. Acidifierea urinii;
E. Diureză osmotică cu soluţie de manitol 5%.

7.2. Care din următoarele acţiuni nu este manifestată de hipnoticele barbiturice:

A. Anticonvulsivantă;
 B. Antipsihotică;
C. Anestezică generală (narcotică);
D. Sedativă;
E. Hipnotică.

7.3. Hipnoticele barbiturice au următoarele indicaţii:

A. Ca sedative (barbiturice hipnotice în doze mici);
B. În epilepsie (fenobarbital);
C. În insomnii de hiperexcitabilitate nervoasă;
D. La conducători auto;
E. În preanestezie (barbiturice cu durată medie).

7.4. Diazepamul prezintă următoarele indicaţii:

A. Stări convulsive de diverse cauze (tetanos, starea de rău epileptic);
B. Hiposomnia din nevroze;
C. Miastenia gravă (miastenia gravis);
D. Combaterea contracturilor şi stărilor spastice ale musculaturii striate;
E. Terapia sindromului anxios.

7.5. Care din următoarele medicamente reprezintă un antagonsit competitiv al

benzodiazepinelor:
A. Diazepam;
B. Medazepam;
C. Bromazepam;
D. Flumazenil;
E. Clordiazepoxid.

Anticonvulsivante

8.1. Fenitoina are următoarele indicaţii:

A. Aritmii cardiace;
B. Stop cardiac;
C. Micul rău epileptic;
D. Epilepsia psihomotorie;
E. Marele rău epileptic.

8.2. Care din următoarele medicamente cu acţiune anticonvulsivantă aparţin clasei

benzodiazepinelor:
A. Primidona;
B. Fenitoina;
C. Clonazepam;
D. Diazepam;
E. Carbamazepina.

8.3. Care din următoarele medicamente cu acţiune anticonvulsivantă sunt utilizate în marele rău
epileptic:
A. Primidona;
B. Fenitoina;
C. Etosuximida;
D. Carbamazepina;
 E. Fenobarbital.

8.4. Care din următoarele medicamente cu acţiune anticonvulsivantă poate fi utilizat în

tratamentul micului rău epileptic:
A. Fenobarbital;
B. Trimetadiona;
C. Fenitoina;
D. Acidul valproic;
E. Etosuximida.

8.5. Care din următoarele medicamente cu acţiune anticonvulsivantă sunt active în starea de rău
epileptic:
A. Clonazepam;
B. Etosuximida;
C. Diazepam;
D. Carbamazepina;
E. Fenobarbital.

8.6. Carbamazepina are următoarele indicaţii:

A. Nevralgia de trigemen;
B. Marele rău epileptic;
C. Diabet insipid hipofizar;
D. Epilepsia psihomotorie;
E. Micul rău epileptic.

Antiparkinsoniene

9.1. Care din următoarele medicamente sunt antiparkinsoniene anticolinergice:

A. Prociclidina;
B. Benzatropina;
C. Trihexifenidil;
D. Levodopa;
E. Selegilina.

9.2. Care din următoarele medicamente sunt antiparkinsoniene care stimulează transmisia
dopaminergică:
A. Amantadina;
B. Selegilina;
C. Trihexifenidil;
D. Levodopa;
E. Benzatropina.

9.3. Care din următoarele medicamente este considerat cel mai eficace medicament
antiparkinsonian:
A. Bromocriptina;
B. Amantadina;
C. Trihexifenidil;
D. Selegilina;
E. Levodopa.
9.4. Sunt antiparkinsoniene agonişti dopaminergici D 2 :
A. Pergolid;
B. Lisurid;
C. Levodopa;
D. Bromocriptina;
E. Selegilina.

9.5. În patologie există următoarele tipuri de parkinsonism:

A. Secundar aterosclerozei;
B. Secundar postencefalitic;
C. Idiopatic (boala Parkinson sau paralizia agitantă);
D. Congenital;
E. Secundar toxic şi medicamentos (prin neuroleptice anti D 2 ).

Simpatomimetice şi simpatolitice

10.1. Adrenalina are următoarele indicaţii:

A. În reanimarea cardiacă (stop cardiac la electrocutaţi, înecaţi);
B. Manifestări alergice grave (şoc anafilactic, boala serului, edem Quinke);
C. Asociată anestezicelor locale cu efect secundar vasodilatator (procaina) pentru a le prelungi
durata acţiunii locale şi a reduce sângerarea;
D. În cardiopatie ischemică;
E. Ca bronhodilatator (în lipsa adrenomimeticelor beta-selective) în criza de astm bronşic.

10.2. Următoarele afirmaţii privind clasificarea adrenomimeticelor în funcţie de utilitatea

farmacoterapeutică sunt adevărate, cu o excepţie:
A. Vasoconstrictoare generale sau locale;
B. Bronhodilatatoare;
C. Vasodilatatoare periferice;
D. Stimulante cardiace;
E. Ocitocice.

10.3. Simpatomimeticele vasodilatatoare periferice (isoxuprina, bufenina, bametan) au următoarele

indicaţii:
A. Arterite ale membrelor inferioare;
B. Flebite;
C. Insuficienţe circulatorii centrale (cerebrale);
D. Stimulatoare ale contracţiiilor uterine (ocitocice);
E. Boala Raynaud.

10.4. Sunt alfa-adrenolitice următoarele medicamente, cu o excepţie:

A. Dihidroergotoxina;
B. Metoprolol;
C. Prazosin;
D. Nicergolina;
E. Tolazolina.

10.5. Adrenalina are următoarele contraindicaţii:

A. Aritmii cardiace;
B. Şocul anafilactic;
 C. Cardiopatie ischemică;
D. Hipertensiune arterială (HTA);
E. Criza de astm bronşic.

10.6. Propranololul are următoarele indicaţii:

A. Bradicardie, bloc atrio-ventricular, insuficienţă cardiacă decompensată;
B. Hipertensiune arterială;
C. Astm bronşic, insuficienţă respiratorie, boli respiratorii obstructive;
D. Angină pectorală;
E. Tahiaritmii.

Parasimpatomimetice, parasimpatolitice

11.1. Care sunt contraindicaţiie administrării de atropină?

A. Antidot în intoxicaţia cu pilocarpină şi anticolinestrazice;
B. Ileus paralitic;
C. Glaucom;
D. Retenţie urinară;
E. Spasme şi colici gastro-intestinale, biliare, renoureterale.

11.2. Următoarele sunt indicaţii ale administrării de atropină, cu o excepţie:

A. Midriatic în oftalmologie (în lipsa parasimpatoliticelor de sinteză cu durată mai scurtă);
B. În peanestezie (pentru inhibarea hipersecreţiei bronşice produsă de unele anestezice
generale);
C. Glaucom;
D. Antidot în intoxicaţia cu pilocarpină şi anticolinestrazice;
E. Antispastic, în spasme şi colici gastro-intestinale, biliare, renoureterale (asociată cu
analgezice).

11.3. Scopolamina are umătoarele indicaţii:

A. Preanestezie, asociată cu un opioid puternic (morfina, hidromorfon);
B. Rău de mişcare;
C. Adenom de prostată;
D. Boala Parkinson (mai potentă ca atropina);
E. Glaucom.

11.4. Următoarele sunt parasimpatomimetice de origine naturală:

A. Carbacol;
B. Pilocarpina;
C. Metacolina;
D. Fizostigmina;
E. Neostigmina.

11.5. Pilocarpina are următoarele indicaţii:

A. Intoxicaţia cu atropină (administrare i.v.);
B. Irite şi iridociclite, alternând cu midriatice, pentru prevenirea aderenţelor între iris şi
cristalin;
C. Sialoree (hipersecreţie salivară);
D. Glaucom cronic cu unghi deschis;
E. Galucom acut congestiv cu unghi închis (tratament de urgenţă);
11.6. Parasimpatolitice antiastmatice bronhodilatatoare sunt următoarele:
A. Pirenzepina;
B. Tiotropium;
C. Ipratropium;
D. Oxitropium;
E. Butilscopolamoniu:

Antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene

12.1. Care dintre umătoarele medicamente sunt antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)?

A. Piroxicam;
B. Prednison;
C. Betametazon;
D. Ibuprofen;
E. Diclofenac.

12.2. Indometacina are următoarele indicaţii:

A. Alergia şi hipersensibilitatea la indometacină;
B. Poliartrita reumatoidă (şi alte boli reumatice inflamatorii);
C. Ulcer evolutiv (şi antecedente de leziuni gastro-intestinale);
D. Alergia şi hipersensibilitatea la salicilaţi;
E. Artrita acută gutoasă.

12.3. Medicamentul diclofenac are următoarele indicaţii:

A. Alergie specifică sau reacţii de hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
B. Ulcer gastro-intestinal;
C. Poliartrită reumatoidă;
D. Artroze;
E. Spondilită ankilopoietică.

12.4. Care din următoarele antiinflamatoare nesteroidiene sunt derivaţi de acid propionic?
A. Indometacina;
B. Ibuprofen;
C. Diclofenac;
D. Ketoprofen;
E. Naproxen.

12.5. Următoarele antiinflamatoare nesteroidiene sunt derivaţi de acid propionic, cu o excepţie:

A. Ketoprofen;
B. Diclofenac;
C. Ibuprofen;
D. Naproxen;
E. Fenoprofen

Antiacide, Antiulceroase

13.1. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt alcalinizante?

A. Carbonat bazic de bismut;
B. Carbonat acid de sodiu;
 C. Fosfat disodic;
D. Citrat de sodiu;
E. Bentonite.

13.2. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt antihistaminice H 2 ?

A. Pirenzepina;
B. Cimetidina;
C. Ranitidina;
D. Omeprazol;
E. Famotidina.

13.3. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antiulceroasă sunt

parasimpatolitice?
A. Cimetidina;
B. Ranitidina;
C. Pirenzepina;
D. Propantelina;
E. Omeprazol.

13.4. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase inhibă H+, K+, ATP-aza?
A. Omeprazol;
B. Acetazolamida;
C. Lansoprazol;
D. Pirenzepina;
E. Pantoprazol.

13.5. Care dintre următorii factori sunt implicaţi în apariţia ulcerului?

A. Helicobacter pylori;
B. Fumatul;
C. Prostaglandinele;
D. Factori genetici;
E. Stress.

Antihipertensive

14.1. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă sunt

betablocante?
A. Sotalol;
B. Clonidina;
C. Moxonidina;
D. Metoprolol;
E. Atenolol.

14.2. Precizaţi substanţa medicamentoasă cu acţiune antihipertensivă ce aparţine ganglioplegicelor?

A. Moxonidina;
B. Trimetafan;
C. Rilmenidina;
D. Clonidina;
E. Nifedipina.
14.3. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă aparţin grupei
vasodilatatoare?
A. Dihidralazina;
B. Verapamil;
C. Atenolol;
D. Nifedipina;
E. Diltiazem.

14.4. Precizaţi care este substanţa medicamentoasă cu acţiune antihipertensivă care aparţine grupei
blocante ale canalelor de calciu tip verapamil?
A. Galopamil;
B. Diltiazem;
C. Nifedipina;
D. Propranolol;
E. Nimodipina.

14.5. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă aparţin grupei
inhibitori ai enzimei de conversie?
A. Candesartan;
B. Captopril;
C. Ramipril;
D. Losartan;
E. Indapamid.

14.6. Farmacoterapia parenterală a urgenţelor hipertensive cuprinde următoarele medicamente:

A. Furosemid;
B. Nitroprusiat de sodiu;
C. Trimetafan;
D. Propranolol;
E. Clonidina.

Antitusive, expectorante

15.1. Inhibitoarele centrului tusei sunt:

A. Codeina;
B. Acetilcisteina;
C. Dextrometorfan;
D. Carbocisteina;
E. Oxeladina.

15.2. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antitusivă sunt opioide?
A. Codeina;
B. Dextrometorfan;
C. Oxeladina;
D. Pentoxiverina;
E. Clofedanol.

15.3. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru codeină?

A. Prin metabolizare rezultă morfina (metabolit activ);
B. Difuzează prin placentă şi laptele matern;
 C. Efectul antitusiv apare la doze mai mari decât efectul analgezic;
D. Efectul analgezic este mai slab decât al morfinei;
E. Stimulează secreţiile bronşice.

15.4. Secretostimulantele care acţionează prin mecanism mixt sunt:

A. Benzoat de sodiu;
B. Derivaţi de guaiacol;
C. Săruri de amoniu;
D. Tripsina;
E. Bromhexina.

15.5. Care dintre afirmaţiile următoare sunt corecte pentru bromhexină?

A. Prin biotransformare rezultă ambroxol (metabolit activ);
B. Mucolitic, mucoreglator;
C. Produce iritaţie gastrică;
D. Creşte IgA şi IgG în parenchimul pulmonar;
E. Indicat la persoane cu ulcer gastric.

15.6. Care dintre următoarele expectorante poate fi utilizat ca antidot în intoxicaţia cu

paracetamol?
A. Clorură de amoniu;
B. Benzoatul de sodiu;
C. Acetilcisteina;
D. Bromhexina;
E. Ambroxol.