Sei sulla pagina 1di 23

Curs 2

1. Câte procese poate executa simultan un singur procesor (un singur core)?
1. Un singur proces
2. Un proces din user space și un proces din kernel space
3. Un număr de procese egal cu lățimea magistralei principale

2. Multitasking, din punct de vedere al procesorului (core), inseamnă:


1. Execuția mai multor procese simultan pe un singur nucleu de procesor
2. Suspendarea și reluarea extrem de rapidă a mai multor procese pe un singur nucleu de
procesor
3. Execuția pe același procesor a mai multor grupe de procese

3. Modalitatățile prin care procesorul se întrerupe din execuția unui proces pe un sistem de
operare Linux sunt:
1. Cedarea voluntara și întrerupere hardware
2. Doar întrerupere hardware
3. Doar cedare voluntară

4. În sistemele de operare moderne (Linux, Windows) fiecare proces poate accesa un spațiu de
memorie:
1. În comun cu alte procese
2. Spațiu de memorie separat, ca și cum ar fi singurul proces care rulează

5. Un proces poate accesa direct spațiul de memorie al altui proces, în lipsa IPC
1. Da
2. Nu

6. Nucleul sistemului de operare poate accesa memoria oricărui proces


1. Da
2. Nu

7. Procesele pot accesa funcțiile hardware ale computerului:


1. Direct, prin apelarea unor funcții predefinite
2. Prin intermediul nucleului prin apelarea unor apeluri numite “system calls”
3. Prin apelarea driverelor fiecărui component hardware in parte
8. Segmentul de memorie “heap” poate crește în timpul execuției unui proces
1. Da
2. Nu

9. Segmentul de memorie “stack” poate crește sau scădea în timpul execuției unui proces
1. Da
2. Nu

10. Memory Management Unit, pe arhitecturile de tip x86 au rolul:


1. De a menține un tabel de corespondență între adresele din memoria virtuală a unui proces
și adresele corespunzătoare din memoria fizica
2. De a menține un tabel de corespondență între adresele din memoria virtuală și adresele
corespunzătoare din memoria swap
3. De a menține un tabel de corespondență între adresele unui proces din memoria virtuală
și adresele corespunzătoare din spațiile de memorie ale dispozitivelor accesate.

11. Se numeste Process Control Block:


1. O structură de date menținută de nucleul sistemului de operare în care sunt stocate toate
informațiile necesare pentru rularea procesului
2. O structură de date menținută de nucleul sistemului de operare în care sunt stocate toate
operațiile de input/output pe care le-a executat procesul de la pornire
3. O structura de date menținută de nucleul sistemului de operare în care sunt stocate
apelurile de sistem permise procesului.

12. Numărul de procese părinte pe care le poate avea un anumit proces este:
1. Unul singur
2. Zero sau unul
3. Oricate

13. Un proces poate lansa în execuție un alt proces


1. Nu
2. Da

14. Threadurile unui proces au regiunea de memorie stack în comun


1. Da
2. Nu

15. Fișierele deschise de un anumit proces pot fi accesate de toate threadurile acestuia
1. Da
2. Nu
16. Zona de memorie heap este comună tuturor threadurilor unui proces
1. Da
2. Nu

17. Threadurile unui anumit proces nu pot fi rulate cu participarea nucleului sistemului de
operare
1. Nu pot rula fără participarea nucleului
2. Pot rula fără participarea nucleului

18. Planificatorul pe termen lung (Job scheduler):


1. Mută procesele din lista “în așteptare” în lista proceselor gata de rulare
2. Mută procesele din lista proceselor “gata de rulare” în lista “în așteptare”
3. Mută procesele din lista “în așteptare” în memoria swap.

Curs 3
19. În sistemele de operare de tip Unix, semnalele sunt:
1. Un sistem de comunicare între procese prin intermediul nucleului care actionează ca
întreruperile software
2. Un sistem de limitare a resurselor ocupate de procese
3. Un mod al proceselor de a solicita accesul către dispozitive.

20. Programele pot implementa funcții de execuție a semnalelor primite de la nucleu sau le pot
ignora, cu două excepții:
1. SIGBUS si SIGPIPE
2. SIGSTOP si SIGKILL
3. SIGKILL si SIGABRT

21. Procesele pot primi semnale doar în starea de execuție


1. Da
2. Nu

22. Un proces poate primi semnale de la alte procese dacă:


1. Doar dacă procesele care trimit semnale sunt descendente ale procesului curent
2. Doar dacă procesele care trimit semnal sunt părințti ai procesului curent
3. Dacă permisiunile procesului care trimite semnale sunt valide pentru procesul care
trebuie sa le primească

23. Sistemul de conducte (pipes) atașează proceselor urmatoarele:


1. STDACT (standard action), STDSTOP (standard stop) și STDERR (standard error)
2. STDIN (standard input), STDOUT (standard output) și STDERR (standard error)
3. STDPIPE (standard pipe), STDKILL (standard kill) și STDSTOP (standard stop)

24. Named pipes sunt:


1. Unidirecționale
2. Bidirecționale

25. Unix domain sockets apar sub formă de:


1. Fișiere
2. Porturi
3. Interfețe speciale

26. Coada de mesaje (IPC message queue) este:


1. O structură de date inițiată de procese cu ajutorul nucleului în care acestea pot scrie
mesaje pe care alte procese le pot citi
2. Un sistem de comunicare între procese bazat pe socketuri
3. O modalitate de a ordona procesele care trebuie executate de către procesor

27. Evitarea situației în care două procese încearcă să scrie deodată în aceeași zonă de memorie
partajată se face prin:
1. Alocarea și dealocarea zonei partajate de memorie
2. Utilizarea unui mecanism al nucleului numit MUTEX
3. Scrierea unor informații speciale în prima adresă a zonei de memorie

28. Stările posibile ale unui semafor sunt:


1. Wait, Signal și Close
2. Wait, Signal, Close și Open
3. Wait și Signal

29. RPC (Remote Procedure Call) este un sistem care funcționează:


1. La nivelul funcțiilor aplicațiilor
2. La nivelul sistemului de operare
3. La nivel hardware

30. Pornirea unui sistem de operare are următoarele etape:


1. BIOS -> BootLoader -> Nucleu -> Procese
2. BIOS->Bootloader->Procese->Nucleu
3. BIOS->Nucleu->Procese

31. Procesul init încarcă diferitele procese necesare pentru pornirea sistemului de operare:
1. Prin citirea și executarea unui set de scripturi corespunzătoare runlevelului curent
2. Prin citirea unei baze de date în care sunt trecute procesele corespunzătoare
3. Prin pornirea unui alt proces secundar care se va ocupa de pornirea restului proceselor.

32. Systemd este:


1. Un sistem de monitorizare a conexiunilor primite de computer prin rețea
2. Un sistem de pornire a proceselor la pornirea sistemelor de operare Linux.
3. Un sistem de comunicare între sisteme de operare.

33. Prioritatea de execuție a proceselor în Linux se poate modifica:


1. Nu se poate modifica, este determinată de planificatorul de execuție a nucleului.
2. Se poate modifica complet doar de către administratorul sistemului de operare
3. Se poate modifica parțial, prin parametrul nice, de către orice utilizator în funcție de
permisiuni

34. Un proces de tip daemon este:


1. Un proces al cărui părinte a fost oprit
2. Un proces care nu este controlat direct de nici un utilizator
3. Un proces care este pornit de administratorul sistemului de operare

Curs 4
35. Sistemul de partitionare de tip MBR suportă:
1. Maximum 2 partiții primare, până la 10 partiții extinse
2. Maximum o partitie primară, până la 10 partiții extinse
3. Maximum 4 partiții primare, o partiție extinsă.

36. Cate partiții primare permite sistemul de partiționare GPT?


1. 32
2. 64
3. 128

37. Partiționarea unui harddisk are ca principal motiv:


1. Partiția reprezintă un sistem de adresare a blocurilor fără de care sistemul de operare nu
știe cum să le citească sau să le scrie
2. Separarea fișierelor de sistem de fișierele de date
3. Separarea fișierelor în funcție de dimensiunea acestora.

38. Un harddisk poate fi utilizat fără partiționare


1. Da
2. Nu

39. Două harddiskuri de 1Tb agregate în RAID 0 vor apărea sistemului de operare ca:
1. Un singur harddisk de 1Tb
2. Două harddiskuri de câte 1Tb fiecare
3. Un singur harddisk de 2Tb.

40. Două harddiskuri de 1Tb agregate ăn RAID 1 vor apărea sistemului de operare ca:
1. Un singur harddisk de 1Tb
2. Două harddiskuri de câte 1Tb fiecare
3. Un singur harddisk de 2Tb.

41. Un sistem de fișiere este:


1. Un standard de catalogare și partiționare a informației scrisă pe harddisk de către sistemul
de operare
2. Un software care împarte informația stocată pe harddisk în fragmente
3. O modalitate de a grupa fișierele în directoare.

42. Un inode este


1. Echivalentul unui director în sistemele de fișiere utilizate în UNIX
2. O structură de date care reprezintă obiectele stocate pe harddisk (fișiere sau directoare)
3. Corespondentul în memorie a unui bloc al harddiskului.

43. În sistemele de fișiere utilizate în UNIX, superblocul este:


1. O structură de date care descrie întregul sistem de fișiere.
2. Blocul în care se stochează nucleul sistemului de operare
3. Spațiul rezervat pentru superuser.

44. Un sistem de fișiere jurnalizat este:


1. Un sistem de fișiere care scrie informațiile pe harddisk în mai multe locuri de-odată,
pentru siguranță
2. Un sistem de fișiere care construiește un log de tranzacții care menține integritatea în
cazul opririi bruste.
3. Un sistem de fișiere care scrie informațiile pe disk imediat, fără a fi menținute în cache.

45. Sistemul de fișiere virtual în Linux este:


1. Un sistem de fișiere care poate fi construit în memorie
2. Un sistem de abstractizare software a sistemelor de fișiere
3. Un sistem de fișiere care rulează într-o mașină virtuală
46. Pentru a accesa un sistem de fișiere în Linux acesta trebuie sa fie mount-at. Aceasta
presupune:
1. Integrarea noului sistem de fișiere în sistemul de fișiere virtual.
2. Citirea sistemului de fișiere și asocierea lui unei partiții virtuale în memorie
3. Formatarea noului sistem de fisiere

47. Sistemul RAID software este pozitionat in nucleu:


1. Intre driverele de tip bloc (sata, scsi) și driverele sistemelor de fisiere (ext4, xfs, etc)
2. Intre driverele sistemelor de fișiere (ext4, xfs, etc.) și sistemul de fișiere virtual
3. La acelasi nivel cu driverele de tip bloc (sata, scsi).

48. Sistemul LVM (Logical Volume Manager) este:


1. Un sistem de drivere care permite accesarea partițiilor logice de pe sistemele de
partiționare MBR
2. Un sistem de drivere care permite agregarea mai multor partiții într-un container virtual
care poate fi partiționat diferit.
3. Un sistem de management al volumului sunetului pe mai multe dispozitive de input.

Curs 5
49. Fiecare proces în sistemele de tip UNIX este deținut de:

1. Un utilizator și un grup
2. Un utilizator și mai multe grupuri
3. Mai multi utilizatori și mai multe grupuri

50. Fiecare fișier în sistemele de tip UNIX este deținut de:


1. Un utilizator și un grup
2. Un utilizator și mai multe grupuri
3. Mai multi utilizatori și mai multe grupuri

51. Un fișier care are permisiunile: -rwxr-xr-x poate fi:


1. Citit, modificat și executat de proprietar, citit și executat de grup, citit și executat de
ceilalți
2. Citit, modificat și executat de proprietar și de grup, citit și executat de ceilalți
3. Citit si executat de utilizator, grup si de ceilalti

52. Exprimate în litere, permisiunile 644 sunt echivalente cu:


1. -rwx-wx-wx
2. -rw-r--r--
3. -rw-rw-rw-

53. Exprimate în litere, permisiunile 744 sunt echivalente cu:


1. -rwx-r-xr-x
2. -r-xr-xr-x
3. -rwxrwxrwx

54. Setuid pentru un fișier executabil înseamnă:


1. Programul va fi rulat cu permisiunile utilizatorului care îl pornește
2. Programul va fi rulat cu permisiuni ale administratorului de sistem
3. Programul va fi rulat cu permisiunile utilizatorului care deține fișierul executabil

55. Setgid pentru un fișier executabil înseamnă:


4. Programul va fi rulat cu permisiunile grupului care îl pornește
5. Programul va fi rulat cu permisiuni ale grupului administratorului de sistem
6. Programul va fi rulat cu permisiunile grupului care deține fișierul executabil

56. Alocarea memoriei necesare pentru execuția unui proces se face:


1. Doar la compilarea programului
2. La compilare, la pornire sau în timpul rulării programului, în funcție de arhitectura și
modul de contrucție al programului
3. Doar în timpul rulării programului

57. Major page fault inseamna ca:


1. Un proces a solicitat accesarea unei pagini de memorie care nu este încărcată în memorie
2. Un proces a solicitat accesarea unei pagini de memorie care este încărcată dar aparține
unui alt proces
3. Un proces a solicitat accesarea unei pagini de memorie care este în afara zonei adresabile.

58. Cantitatea maximă de memorie cu care poate lucra un sistem de operare pe 32 de biți este:
1. 32 de gigaocteți
2. 4 gigaocteți
3. 8 gigaocteți

59. Page Cache, în Linux reprezinta:


1. O structură de date stocată în memorie care copiază structura întregului harddisk
2. O structură de date stocată în memorie care menține cele mai accesate blocuri ale
sistemului de fișiere
3. O structură de date stocata în memorie care menține blocurile sistemului de fișiere
aparținând administratorului de sistem
Curs 6

60. Desktop shell inseamna:

1. Un program care permite interacțiunea utilizatorului cu sistemul de operare prin


intermediul sistemului grafic
2. Un program care permite afisarea imaginilor pe ecran
3. Un modul al sistemului de operare care se ocupa de interacțiunea cu placa video

61. O biblioteca de elemente de control (în contextul afișării grafice a unui desktop) înseamnă:
1. O bibliotecă care conține funcții necesare pentru manipularea dispozitivelor de
interacțiune (mouse, tastatura, etc.)
2. O bibliotecă de funcții necesare pentru desenarea pe ecran a primitivelor grafice (cercuri,
dreptunghiuri, etc.)
3. O bibliotecă software necesară pentru desenarea și utilizarea butoanelor, componentelor
de formular și altor sisteme de interacțiune.

62. Un window manager este:


1. Un software care desenează și permite interacțiunea cu ferestrele într-un mediu desktop
2. Un software care întreține zonele de memorie necesare pentru interacțiunea cu placa
grafică
3. Un software care permite captarea miscărilor mouse-ului.

63. Tiling window manager este:


1. Un window manager care functionează prin poziționarea ferestrelor una sub alta
2. Un window manager care funcționează prin poziționarea f€restrelor una deasupra
celeilalte
3. Un window manager care funcționează prin poziționarea ferestrelor una lângă alta, astfel
încât toate sunt vizibile

64. Stacking window manager este:


1. Un window manager care funcționează prin poziționarea ferestrelor una deasupra
celeilalte
2. Un window manager care funcționează prin poziționarea ferestrelor una lângă alta, astfel
încât toate sunt vizibile
Curs 7

65. Viteza de transfer a informațiilor între procesor si dispozitive este, in cele mai multe cazuri:
1. Mai mare decât viteza de transfer a informațiilor între procesor și memoriei
2. Mai mică decât viteza de transfer a informațiilor între procesor și memorie
3. Comparabilă cu viteza de transfer a informațiilor între procesor și memorie

66. Un computer modern de tip PC contine:


1. O singură magistrală la care se conectează toate dispozitivele
2. O magistrală principală la care se conectează alte magistrale la care se conectează
dispozitivele
3. Mai multe magistrale conectate toate la procesor

67. Cele mai mari rate de transfer de date se obțin pe magistrale de tip:
1. Serial
2. Paralel

68. Modelul de drivere al sistemelor de operare din familia Microsoft Windows este proiectat
astfel încât:
1. Să permită doar programatorilor Microsoft, care au acces la sursa nucleului, sâ dezvolte
drivere
2. Să permită oricărui programator să dezvolte drivere, solicitând acces la sursa nucleului
Windows
3. Să permită dezvoltarea driverelor fără acces la sursa nucleului Windows

69. In contextul componentelor unui sistem de operare, un driver este:


1. Un component software care permite nucleului sistemului de operare să controleze un
dispozitiv software
2. Un component software care permite nucleului sistemului de operare să programeze
procesele
3. Un component software utilizat de nucleului sistemului de operare pentru descărcarea
proceselor din memorie.

70. Dispozitivele sunt împărțite în Linux în următoarele categorii


1. Dispozitive interne, dispozitive externe
2. Dispozitive de tip caracter, dispozitive de tip bloc și dispozitive de rețea
3. Dispozitive active și dispozitive inactive

71. În cazul mecanismului de comunicare de tip Memory Mapped IO comunicarea este inițiată
de:
1. Procesor
2. Dispozitiv

72. În cazul mecanismului de comunicare de tip Port Mapped IO comunicarea este inițiată de:
1. Procesor
2. Dispozitiv

73. În cazul mecanismului de comunicare de tip Interrupt Driven IO comunicarea este inițiată de:
1. Procesor
2. Dispozitiv

74. Memory Mapped IO (MMIO) este:


1. Un mod de comunicare între procesor și memorie asistat de nucleul sistemului de operare
2. Un mod de comunicare intre sistemul de operare și dispozitive externe
3. Un mod de comunicare intre procesor și magistrala principală

75. Memory Mapped IO (MMIO) difera de Port Mapped IO prin:


1. Port Mapped IO comunică cu dispozitivele prin intermediul socketurilor
2. Port Mapped IO este o metodă de comunicare între procese
3. Port Mapped IO se bazează pe anumite instrucțiuni speciale ale procesorului

76. Metoda de comunicare cu dispozitivele DMA implică:


1. O zonă din memoria virtuală este direct adresabilă de către dispozitive
2. Memoria fiecărui dispozitiv este adăugata ca spațiu suplimentar la memoria virtuala
3. Memoria mai multor dispozitive este pusă în comun

77. Dispozitivele de tip caracter sunt numite așa pentru ca:


1. Sunt folosite pentru scrierea și citirea caracterelor ASCII
2. Sunt folosite pentru comunicarea textelor între dispozitive și nucleu
3. Informația se scrie/citește sub formă de octeti (caractere)

78. Dispozitivele de tip bloc sunt numite așa pentru ca:


1. Informația se citește/scrie sub formă de grupuri fixe de octeti
2. Dispozitivele sunt accesate periodic
3. Dispozitivele sunt accesate de către sistemul de operare în perechi.

79. Care este tipul de dispozitive în sistemele de operare de tip Linux care nu sunt disponibile
sub formă de pseudo-fișiere:
1. Dispozitivele de tip caracter
2. Dispozitivele de tip bloc
3. Dispozitivele de tip rețea
80. Sistemul de fișiere /proc este
1. Un sistem de fișiere virtual care permite inspectarea și controlul unor funcții ale nucleului
2. Un sistem de fișiere virtual care permite interacțiunea cu dispozitivele hardware
3. Un sistem de fisiere virtual care permite accesul direct la memorie

81. Sistemul de fisiere /dev este


4. Un sistem de fișiere virtual care permite inspectarea și controlul unor funcții ale nucleului
5. Un sistem de fișiere virtual care permite interactiunea cu dispozitivele hardware
6. Un sistem de fisiere virtual care permite accesul direct la memorie

82. Accesul unui dispozitiv de tip rețea se face:

1. Printr-un pseudofișier aflat in directorul /dev


2. Printr-un mecanism special numit interfață de rețea
3. Printr-un pseudofișier aflat in directorul /proc

Curs 8
83. Un frame Ethernet este diferit de un frame transmis pe rețele wireless
1. Da
2. Nu

84. În structura informației transmisă pe internet, adresele IP sursă și destinație se găsesc în:
1. Headerul pachetului Ethernet
2. Headerul pachetului IP
3. Headerul pachetului TCP

85. În structura informației transmisă pe internet, porturile sursă și destinație se găsesc în:
1. Headerul pachetului Ethernet
2. Headerul pachetului IP
3. Headerul pachetului TCP

86. În structura informației transmisă pe internet, adresele MAC sursă și destinație se gsesc in:
1. Headerul pachetului Ethernet
2. Headerul pachetului IP
3. Headerul pachetului TCP

87. Protocolul arp (Address Resolution Protocol) permite asocierea:


1. Adreselor MAC cu adresele IP corespunzatoare
2. Adreselor MAC cu numele (hostname)
3. Adresele IP cu numele (hostname)

88. În contextul comunicării informațiilor între dispozitive conectate la internet, un server este:
1. Un program care inițiază comunicarea cu un program client
2. Un program care este instalat pe un computer de tip server
3. Un program care deschide unul sau mai multe porturi și asteaptă conexiuni de la
programele client

89. Adresa MAC este:


1. Un grup de 4 numere care reprezintă adresa unui dispozitiv de rețea atribuit de sistemul
de operare
2. Un identificator unic atribuit de către fabricantul dispozitivului
3. Un număr format din 4 grupe care reprezintă adresa dispozitivului către care trebuie
trimise pachetele cu informație

90. Netmask-ul, în sistemul IPv4 este:


1. Un număr binar cu lungimea 32 de biți folosit la împărțirea unui spațiu de adrese IP în
subrețele
2. Un număr binar cu lungimea 32 de biți folosit la identificarea unică a unui dispozitiv pe
rețelele Ethernet
3. Un număr binar pe 32 de biți folosit la criptarea pachetelor transmise pe rețelele Ethernet

91. În rutarea IP, gateway-ul reprezintă:


1. Adresa IP a dispozitivului de rețea curent
2. Adresa IP a dispozitivului de rețea către care dispozitivul curent trebuie să trimită
pachetele destinate rețelei locale.
3. Adresa IP a dispozitivului de rețea către care dispozitivul curent trebuie să trimită
pachetele destinate rețelelor altele decât cea locală

92. În comunicarea dintre procese pe rețelele TCP/IP, porturile sunt:


1. Numere întregi care reprezintă finalul unui traseu de comunicare între procese
2. Numere hexazecimale care reprezintă dimensiunea în memorie a pachetelor care trec
printr-un anumit dispozitiv de rețea
3. Componente mecanice ale dispozitivelor la care se pot cupla cabluri.

93. Serviciile comune utilizate pentru transferul informației pe rețele deschid porturi cu numere
standardizate
1. Da, deși respectarea standardului nu este obligatorie
2. Nu, fiecare server decide ce porturi asociază fiecărui serviciu
94. Protocolul UDP se foloseste de o conexiune persistentă
1. Da
2. Nu

95. Formatele de stocare și transfer al imaginilor bitmap (JPEG, GIF, PNG, TIFF) se
poziționează în clasificarea OSI (Open System Interconnect)
1. La nivelul de prezentare (6)
2. La nivelul de sesiune (5)
3. La nivelul aplicațiilor (7)

96. Protocoalele de transfer al informațiilor pe rețele (HTTP, FTP, SMTP, DNS) se poziționează
în clasificarea OSI (Open System Interconnect)
1. La nivelul de prezentare (6)
2. La nivelul de sesiune (5)
3. La nivelul aplicațiilor (7)

Curs 9

97. Sistemul DNS (Domain Name System) este:


1. Un sistem ierarhic utilizat la autentificarea utilizatorilor în rețelele Windows
2. Un sistem ierarhic de denumiri ale dispozitivelor conectate la internet
3. Un protocol general de specificare a drepturilor asupra diverselor resurse.

98. În sistemul DNS, se numeste TLD (Top Level Domain):


1. Un domeniu care conține mai mult de un nivel de subdomenii
2. Un domeniu care se găsește la cel mai înalt nivel în ierarhia de domenii, imediat sub
domeniul rădăcină
3. Cel mai înalt domeniu din ierarhia de domenii, lipsit de nume.

99. DHCP este:


1. Un protocol care permite atribuirea automată a adreselor IP dispozitivelor care se
conectează pe rețea.
2. Un protocol care permite transferul corect al pachetelor de pe dispozitivele conectate la
rețea către rețelele externe.
3. Un sistem care permite reducerea numărului de interogări pe care dispozitivele conectate
la rețea la fac către serverele DNS.

100. În protocolul DHCP, un mesaj de tip DHCPDISCOVER este:


1. Un mesaj periodic trimis de serverul DHCP pentru a descoperi noile dispozitive conectate
care au nevoie de adresa de IP.
2. Un mesaj periodic trimis de clienții DHCP în timpul sesiunii, pentru a menține adresa IP
obținută
3. Un mesaj trimis de clienții DHCP la conectarea pe rețea pentru a obține adresa unui
server DHCP disponibil

101. În protocolul DHCP, un mesaj de tip DHCPOFFER este:


1. Un mesaj trimis de serverul DHCP către un nou client, oferind o adresa IP acestuia
2. Un mesaj trimis de clientul DHCP către server în care se oferă să preia un IP
3. Un mesaj trimis de serverul DHCP către un client existent, oferind închiderea sesiunii.

102. TTL, in pachetele IP este:


1. Un component al headerului pachetelor care exprimă lungimea totală a acestuia
2. Un component al headerului pachetelor a cărei valoare este modificată la trecerea prin
routere.
3. Un component al headerului pachetelor care specifica versiunea protocolului.

103. Într-un dispozitiv conectat la rețea, tabela de rutare este:


1. Un tabel în care sunt trecute rețelele care pot primi pachete împreună cu gateway-ul
fiecăreia
2. Un tabel în care sunt trecute rețelele către care au fost trimise cele mai recente pachete
3. Un tabel în care sunt trecute rețelele dinspre care au venit cele mai recente pachete

Curs 10

104. In sistemul de filtrare a pachetelor IPTABLES, lanțul PREROUTING permite:


1. Intervenția asupra pachetelor înainte de orice decizie de rutare
2. Intervenția asupra pachetelor înaintea trimiterii lor către o destinație locală
3. Intervenția asupra pachetelor înaintea trimiterii lor către o destinație aflată pe altă rețea

105. În sistemul de filtrare a pachetelor IPTABLES, regulile din lanțul INPUT afectează:
1. Pachetele care au părăsit sistemul de rutare și sunt trimise către o altă rețea
2. Pachetele care au părăsit sistemul de rutare și sunt trimise către un socket local
3. Pachetele care intră în sistemul de rutare

106. în sistemul de filtrare a pachetelor IPTABLES, regulile din lantul OUTPUT afectează:
4. Pachetele care sunt generate de un proces local și au destinația pe o rețea externă.
5. Pachetele generate de un proces local care au ca destinație un alt proces local
6. Pachetele provenite de pe o rețea externă care au ca destinație un socket local

107. În sistemul de filtrare a pachetelor IPTABLES, regulile din lanțul FORWARD afectează:
7. Pachetele care sunt generate de un proces local și au destinația pe o rețea externă.
8. Pachetele generate de un proces local care au ca destinație un alt proces local
9. Pachetele provenite de pe o rețea externă care au ca destinație o alta rețea externă

108. În sistemul de filtrare a pachetelor IPTABLES, tabelul FILTER este folosit la:

1. Specificarea regulilor conform cărora pachetele sunt acceptate sau nu


2. Modificarea adreselor în headerele pachetelor pentru a le putea trimite către adrese
nerutabile
3. Marcarea pachetelor pentru a le putea înregistra într-un sistem de logare

109. În sistemul de filtrare a pachetelor IPTABLES, tabelul NAT este folosit la:

1. Specificarea regulilor conform cărora pachetele sunt acceptate sau nu


2. Modificarea adreselor în headerele pachetelor pentru a le putea trimite către alte rețele
3. Marcarea pachetelor pentru a le putea înregistra într-un sistem de logare

110. Protocolul VPN este folosit la:


1. Criptarea comunicarii intre client si server
2. Modificarea pachetelor TCP astfel încât să poată fi transmise între rețele diferite
3. Conectarea unui computer aflat într-o rețea la distanță, la o rețea locală.

111. Pentru a transfera un fișier prin intermediul protocolului FTP în modul activ se deschid:
1. O singură conexiune, deschisă de client
2. Două conexiuni, una deschisă de client și una deschisă de server
3. Doua conexiuni, ambele deschise de client

112. Pentru a transfera un fișier prin intermediul protocolului FTP în modul pasiv se deschid:
1. O singură conexiune, deschisă de client
2. Doua conexiuni, una deschisă de client și una deschisă de server
3. Două conexiuni, ambele deschisă de client

113. Protocolul TELNET este utilizat pentru:


1. Deschiderea unei conexiuni bidirecționale pentru comenzi interactive între client și server
2. Testarea funcționării corecte a rețelelor de computere
3. Inspectarea serviciilor de rețea disponibile pe un anumit server.

114. Modul de funcționare a protocolului TELNET implică transmiterea pe rețea:


1. A fiecărui cuvânt, după ce a fost apăsată tasta “space” sau “enter”
2. A fiecărui caracter, cu excepția celui de control
3. A textului complet scris la tastatură, în momentul apăsării tastei Enter.

115. Protocolul SSH este utilizat pentru


1. Acordarea de adrese IP dispozitivelor conectate în rețea
2. Filtrarea pachetelor TCP/IP de pe o anumită interfață
3. Deschiderea unei conexiuni interactive criptate între client și server

116. La deschiderea unei conexiuni SSH, mesajul: “WARNING: REMOTE HOST


IDENTIFICATION HAS CHANGED!” poate apărea în situația:
1. Clientul nu s-a mai conectat niciodată la acest server
2. Clientul a schimbat sistemul de operare sau versiunea SSH
3. Serverul a schimbat sistemul de operare, versiunea SSH sau a fost schimbat cu alt
computer

117. SFTP este:


1. Un protocol de transfer al fișierelor care folosește un canal criptat
2. Numele unui anumit server FTP
3. Un protocol de comandă la distanță a computerelor prin intermediul unui canal criptat

Cursul 11

118: ASCII reprezinta:


1. O modalitate de reprezentare binară a comenzilor în sistemul UNIX
2. O modalitate de reprezentare binară a caracterelor tipografice
3. O modalitate de reprezentare binară a instrucțiunilor procesorului

119. Reprezentarea binară a caracterelor din setul ASCII restrâns folosește:


1. Cate 8 biți pentru fiecare caracter
2. Cate 12 biți pentru fiecare caracter
3. Cate 7 biți pentru fiecare caracter

120. Seturile de caractere ISO-8859 reprezintă:

1. Extinderea standardului ASCII pentru a accepta caractere din alte limbi


2. Extinderea standardului ASCII pentru a accepta imagini și pictograme
3. Un sistem complet diferit de encodare a caracterelor tipografice

121. Unicode reprezintă:


1. Un standard de encodare binară a caracterelor speciale
2. Un standard care își propune să atribuie un cod unic tuturor caracterelor tipografice
3. Un standard de reprezentare grafică a imaginilor

122. UTF-8 reprezinta:


1. Un standard de encoding binar al caracterelor tipografice
2. O modalitate de reprezentare binară a instrucțiunilor procesorului
3. Un standard de reprezentare binară a adreselor IP.

123. Un software de tip MTA (Mail Transfer Agent) se ocupa cu:


1. Transferul emailurilor între sistemul de stocare al acestora și clientul de email
2. Transferul emailurilor între două computere diferite
3. Transferul emailurilor între un client de email și sistemul de stocare al mailurilor

124. Standardul MIME (Multipurpose Internet Mail Extension) permite :


1. Trimiterea oricăror tipuri de fișiere cu ajutorul emailului
2. Trimiterea e-mailurilor criptate
3. Trimiterea mai multor e-mailuri fără întreruperea conexiunii.

125. Protocolul SMTP este folosit pentru:


1. Citirea e-mailurilor cu fișiere atașate de către clienții de email
2. Transmiterea e-mailurilor între diferite programe software
3. Stocarea e-mailurilor

126. Protocolul IMAP este folosit pentru:


1. Solicitarea si preluarea e-mailurilor de către clienții de mail
2. Transferul e-mailurilor între două servere de e-mail
3. Decodarea e-mailurilor cu fișiere atașate

127. Diferența dintre protocolul IMAP și IMAPS este:


1. IMAPS foloseste o lățime de bandă mai mare decat IMAP
2. IMAPS obliga la criptarea comunicarii între client și server
3. IMAPS este o versiune redusă a IMAP

128. Diferența dintre protocolul SSMTP și SMTP/TLS este:


1. Comunicarea prin SSMTP este criptată, comunicarea prin SMTP/TLS nu este
2. Comunicarea prin SMTP/TLS este criptată, comunicarea prin SSMTP nu este
3. SSMTP inițiaza criptarea la începutul sesiunii, SMTP/TLS inițiază criptarea după
procedura de handshake

129. HTTP User Agent reprezintă:


1. Un șir de caractere care conține informații cu privire la versiunea, sistemul de operare și
alte informații tipice programului care accesează un server web
2. Un sir de caractere care reprezinta documentul pe care clientul îl solicită de la serverul
web.
3. Un sir de informații care transmite protocolul de comunicare și versiunea acestuia

130. URL (Uniform Resource Locator) inseamna:

1. Un sir de caractere care conține informații cu privire la versiunea, sistemul de operare și


alte informații tipice programului care accesează un server web
2. O referință într-un format special către o resursă aflată pe internet
3. Un șir de caractere care identifică în mod unic un anumit server web

131. Conexiunea dintre client și server cu ajutorul protocolului HTTP 1.0


1. Este menținută deschisă după încheierea unei solicitări
2. Este menținută deschisă până la încheierea tuturor solicitarilor care compun o pagina web
3. Este inchisa imediat dupa servirea fisierului solicitat

132. Metoda utilizata în general pentru solicitarea unei resurse aflată pe un server web prin
protocolul HTTP 1.1 este:
1. GET
2. HEAD
3. OPTIONS

133. CGI (Common Gateway Interface) reprezintă


1. Un sistem prin care se poate specifica ruta unor pachete care au ca destinație o altă rețea
în afara celei locale
2. Un standard care permite serverelor WEB să execute programe în locul servirii fișierelor.
3. Un sistem prin care se poate cripta comunicarea între un client HTTP și server.

134. In protocolul HTTP 1.1, trimiterea continutului mixt de la client la server se face prin
metoda:
1. GET
2. POST
3. HEAD

Curs 12

135. Procesul de compilare generează:


1. Un program executabil
2. Un fișier obiect
3. O bibliotecă dinamică
136. Procesul de linking produce:
1. Un program executabil
2. Un fișier obiect
3. Un fișier cu codul sursă

137. Un fișier executabil este:


1. Un format care permite sistemului de operare să încarce codul executabil în memorie
2. Un fișier binar care se poate executa direct de către procesor, fără intervenția sistemului
de operare
3. Un fișier binar care trebuie ințeles de un interpretor al sistemului de operare

138. Un fisier executabil universal (fat binary) reprezintă:

1. Un fișier executabil în care sunt încărcate codul executabil și bibliotecile de care acesta
depinde
2. Un fișier care conține cod executabil pentru mai multe platforme
3. Un fișier executabil care conține cod pentru mai multe versiuni ale unui sistem de operare

139. Bibliotecile statice sunt:


1. Seturi de funcții care sunt citite din alte fișiere decât programul executabil în momentul
execuției
2. Seturi de funcții care sunt adăugate la codul executabil în momentul încărcării acestuia în
memorie
3. Seturi de funcții care se găsesc în alte fișiere și sunt copiate în programul executabil în
timpul procesului de legare (linking)

140. Dacă două programe diferite folosesc aceeași bibliotecă statică, funcțiile din biblioteca
statică se vor încărca în memorie:
1. De două ori, în spațiul de adrese al fiecăruia dintre procesele create de cele doua
programe
2. O singura dată, într-un spațiu de memorie partajată între cele două programe
3. O singura dată, în spațiul de memorie al nucleului.

141. Diferența dintre dynamic loading și dynamic linking este:


1. Dynamic loading încarcă funcții din biblioteci partajate în spațiul de memorie al
procesului în timp ce dynamic linking încarcă doar referințe ale acestora
2. Dynamic loading poate încărca funcții după începerea rulării programului în timp ce
dynamic linking le incarcă în momentul încărcării programului în memorie.
3. Dynamic loading încarcă funcții din bibliotecile statice în timp ce dynamic linking
încarcă funcții din bibliotecile partajate.
142. Termenul de limbaje compilate se folosește (nu foarte precis) în general pentru:
1. Limbajele care au un compilator care permite transformarea lor in fișier obiect
2. Orice limbaj care poate fi transformat într-un format binar.
3. Limbajele care nu sunt interpretate linie cu linie de către un interpretor.

143. Bytecode, în contextul limbajelor de programare, reprezintă:


1. Porțiunea din codul mașină al unei instrucțiuni care desemnează operația care trebuie
executată
2. Un sistem de encodare a caracterelor Unicode
3. Setul de instrucțiuni ale unei platforme virtuale proiectat pentru a fi executat eficient de
către un interpretor.

144. În mediul JAVA fișierele sursă sunt transformate:


1. În coduri de operații ale arhitecturii pe care rulează mașina virtuala
2. În fisiere care conțin instrucțiuni bytecode
3. În bytecode, în memorie, în timpul rulării programului

145. Eliberarea memoriei în programele JAVA se face:


1. Manual, în timpul programarii
2. Automat, de către sistemul de operare
3. Automat, de catre un thread special al mașinii virtuale numit “garbage collector”

146. Execuția unui program scris în PERL presupune:


1. O fază de compilare în care codul este transformat în bytecode în memorie, urmat de
interpretare
2. Interpretarea instrucțiune cu instrucțiune a codului din fișierul sursă.
3. Compilarea în forma de fișier obiect, urmat de faza de linking, apoi de cea de execuție

147. Un program scris în limbajul de programare Python se compilează în bytecode.


Portabilitatea bytecode-ului rezultat este:
1. Medie - bytecode-ul se poate muta pe un alt computer care conține aceeasi versiune a
interpretorului
2. Mică - bytecode-ul nu poate fi rulat decât pe computerul pe care a fost generat
3. Mare - bytecode-ul poate fi rulat pe orice computer care are un interpretor Python

Curs 13

148. Virtualizare totală înseamnă


1. Sistemul de operare guest poate accesa toate dispozitivele hardware prezente pe
computerul host
2. Nucleul sistemului de operare host este complet nemodificat
3. Sistemul de operare guest poate rula orice program

149. Metoda de virtualizare trap-and-emulate solicita ca:


1. Arhitectura sistemului de operare guest sa execute toate instrucțiunile sensibile în mod
privilegiat
2. Arhitectura sistemului de operare guest să fie identică cu cea a sistemului host
3. Arhitectura sistemului de operare guest sa nu execută nici o instrucțiune în mod
privilegiat

150. Shadow page tables reprezinta:


1. O modalitate de adresare a memoriei care implică instrucțiuni speciale ale procesorului
folosită în virtualizare
2. O structura de date ținută în memorie de hypervizor care mapează paginile de memorie
ale sistemului host cu paginile din MMU
3. O copie a tuturor paginilor de memorie a sistemului host pe care o ține hipervizorul

151. Paravirtualizarea înseamnă:


1. înlocuirea instrucțiunilor trimise de sistemul de operare host cu instrucțiuni ale sistemului
guest în timpul rulării
2. Emularea instructiunilor diferite intre guest si host
3. Modificarea nucleului sistemului de operare guest astfel încât o parte din apeluri sa fie
făcute direct către hipervizor.

152. Apelul chroot permite:


1. Pornirea unui proces cu un alt sistem principal de fisiere
2. Schimbarea proprietarului unui proces în timpul execuției acestuia
3. Modificarea utilizatorului root

153. Un hipervizor de tip 1 este:


1. Un hipervizor care se instaleaza pe un sistem de operare existent
2. Un hipervizor care se instalează direct pe computer
3. Un hipervizor care utilizează metoda paravirtualizării

154. Containerele reprezintă


1. O modalitate de a specifica toate pachetele software care trebuie instalate înainte de
pornirea unui anumit proces
2. O modalitate de a construi o distribuție Linux care se poate instala pe un computer
3. O modalitate a nucleului Linux de a izola anumite procese și dispozitive pentru a realiza
virtualizarea aplicațiilor
155. Izolarea proceselor într-un container se poate face:
1. Imediat deasupra nucleului: toate celelalte resurse trebuie să fie separate
2. La orice nivel
3. Doar la nivelul unei singure aplicații