“Puterea judecătorească,

ordonarea constituţiei
Republicii Moldova instrumentelor
internaţionale”

A efectuat:

Clasa a X-a “B”

 Republica Moldova
PARLAMENTUL

CONSTITUTIA
din 29.07.1994

CONSTITUŢIA REPUBLICII MOLDOVA

Titlul I
PRINCIPII GENERALE

Articolul 1
Statul Republica Moldova
(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernămînt a statului este republica.
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme şi sînt garantate.

Articolul 2
Suveranitatea şi puterea de stat
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct
şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.
(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic
sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de
stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.

Articolul 3
Teritoriul
(1) Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sînt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se principiile şi normele
unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

Articolul 4
Drepturile şi libertăţile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică
în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care
Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările
internaţionale.

Articolul 5
Democraţia şi pluralismul politic
(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este
incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.
(2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului.

Articolul 6
Separaţia şi colaborarea puterilor
În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează
în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.

Articolul 7
Constituţia, Lege Supremă
Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care
contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.

Articolul 8
Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale
(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la
care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale
dreptului internaţional.
(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va
trebui precedată de o revizuire a acesteia.

Articolul 9
Principiile fundamentale privind proprietatea
(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.
(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.
(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.

Articolul 10
Unitatea poporului şi dreptul la identitate
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este
patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi.
(2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la
exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

Articolul 11
Republica Moldova, stat neutru
(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă.
(2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.
Articolul 12
Simbolurile statului
(1) Republica Moldova are drapel, stemă şi imn.
(2) Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sînt dispuse vertical, în ordinea
următoare, începînd de la lance: albastru, galben, roşu. În centru, pe fîşia de culoare galbenă, este
imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.
(3) Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea
superioară cromatică roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o
stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o
semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe
pieptul unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinînd în gheara dreaptă o
ramură verde de măslin, iar în cea stîngă un sceptru de aur.
(4) Imnul de Stat al Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
(5) Drapelul, stema şi imnul sînt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi sînt ocrotite de
lege.

Articolul 13
Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi
(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei
latine.
(2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii
ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării.
(3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională.
(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege
organică.

Articolul 14
Capitala
Capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău.

LISTA ABREVIERILOR FOLOSITE ÎN RAPORT:

 ABA/CEELI – Asociaţia Avocaţilor Americani
ACI RM – Arbitrajul Comercial Internaţional în Republica Moldova
alin. – alineat şi derivatele
art. – articol şi derivatele
BNM – Banca Naţională a Moldovei
CA – Curtea de Apel
Cc – Codul civil
CC – Curtea Constituţională
CCA – Codul contravenţiilor administrative
CCA – Consiliul Coordonator al Audiovizualului
CCTM – Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu
CE – Consiliul Europei
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CIJ – Centrul Independent de Jurnalism
CO – Consiliul de Observatori
COLP – The Constitutional and Legal Policy Institute (Institutul
de Politici Legale şi Constituţionale)
CPC – Codul de procedură civilă
CPP – Codul de procedură penal
CPTF – Centrul de Prevenire a Traficului de Femei
RM – Constituţia Republicii Moldova
CSI – Comunitatea Statelor Independente CSJ – Curtea Supremă de Justiţie
CSM – Consiliul Superior al Magistraturii
CSPJ – Centrul de Studii şi Politici Juridice
DUDO – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
Dvs. – Dumneavoastră şi derivatele
ECHR – EUROPEAN CONVENTION FOR THE PROTECTION OF HUMAN
RIGHTS AND FUNDAMENTAL FREEDOMS
(Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale)
5HCC – Hotărârea Curţii Constituţionale
ICNUR – Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi
INM – Institutul Naţional al Magistraturii
IPNA – Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului
IRP – Institutul de Reforme Penale
lit. – literă şi derivatele
MAI RM – Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova
mass-media – mijloace de informare în masă
MEC – Ministerul Economiei şi Comerţului
MF – Ministerul Finanţelor
MJ – Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova
MSPS – Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale
No Rec – numărul recomandării Consiliului Europei
nr. – număr şi derivatele
OIM – Organizaţia Internaţională a Muncii
ONG – organizaţie neguvernamentală şi derivatele
ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
OSCE – Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
p. – punct şi derivatele
pag. – pagină şi derivatele
PNUD – Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
r. – raion şi derivatele
REC – Recomandare şi variantele
RM – Republica Moldova
sect. – sector şi derivatele
SUA – Statele Unite ale Americii
UE – Uniunea Europeană
UNCITRAL – Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional

Puterea judecătorească
Este incredintata unei curti supreme si unor curti cu grad inferior acestuia al caror jurisdictii a
fost fixata la nivel federal.
Constitutia prevede componenta congresului de a infiinta judecatorii de grad superior curtii
supreme. Curtea suprema este competenta sa judece plangerile formulate impotriva sentintelor
pronuntate de judecatori. Tot curtii supreme ii revine prerogativa de a decide in ceea ce priveste
institutionalitatea legilor. Temeiul acestor prerogative consta in principiul separatiei puterilor.
Judecatorii sunt jumiti de presedinte si confirmati in functie de senat.
In prezent, sistemul instantelor judecatoresti este format din:
a. curtea suprema;
b. curtea de apel;
c. curtile de district;
d. curti cu jurisdictie speciala.

Curtea suprema reprezinta instanta de varf si este formata din noua judecatori propusi dintre
juristii cu un stagiu de cel putin 10 ani.
Desi este o instanta de recurs, Curtea suprema judeca in prima instanta toate cazurile privitoare
la ambasadori, ministri si consuli, si in toate cazurile in care este implicat un stat al uniunii.
Doctrina americana sustine ca puterea judecatoreasca este elementul cel mai stabil al separatiei
puterilor.

Aparita constitutiei in Romania

 Originile constitutionalismului in Romania coboara dupa unii autori pana la mujlocul secolului
al XVIII-lea, denumirea de constitutie fiind data pentru prima oara unui document politico-juridic
elaborat de Constantin Mavrocordat. Acesta ramane una din figurile cele mai insemnate ale epocii
fanariote, atragand asupra lui atentia cercurilor din vestul Europei pentru faptul ca a reusit sa dea o
noua orientare tarilor romane printr-o serie de reforme importante.
Principiile generale ale acestor reforme se gasesc exprimate in constitutia sa datata in 7
februarie 1740, pe cand domnea in Muntenia, si publicata in Franta in 13 articole. Un asemenea
document a fost dat si in Moldova in 1743 de acelasi domnitor. Dupa alti autori, inceputurile vietii
constitutionale romanesti pot fi gasite printr-un proiect de constitutie aristo-democratica de la 1802,
inspirat de ideile revolutiei franceze in care boierimea inca se pronunta pentru o republica aristocratica
in care exista o deplina consultare si colaborare, si in care se prevedea si o separare a puterilor in stat,
precum si organizarea acestora in divanul provilnicesc si divanul de jos.
Idei asemanatoare se regasesc si in continutul anaforaliei din 1804 care constituie un fel de
scrisoare anonima amicilor boieri, indreptata impotriva marilor boier.
Istoricul xenopol demonstreaza ca acest document reprezinta un important izvor juridic ce
include abuzurile romanesti de marea boierime si cuprindea cereri de reforme literale si mai ales
amenintarea cu principiile puse in miscare de revolutia franceza.
O prima incercare de elaborare a unei constitutii de drept ramasa in faza de deziderat a fost
proiectul de constitutie de la 13 septembrie 1822, in care s-a incercat organizarea puterilor in stat si
chiar separatia functiilor constitutionale realizata intr-o forma embrionara.
Acest proiect de constitutie al Moldovei ramane in istoria dreptului roman ca un act
constitutional.
Prin regulamentele organice din Moldova si Tara Romaneasca s-au creat institutii tipice de
natura constitutionala cum sunt parlamentele unicamerale in care nu aveau acces decat persoanele din
clasele privilegiate si care aveau atributii de legiferare. Cea dintai problema de care se ocupa
regulamentul organic este cea a alegerii domnului pentru ca in aceasta perioada domnul este elementul
determinat in jurul caruia si in functie de care se concentreaza intreaga viata a statului.
Potrivit regulamentelor se stabileste ca domnii Moldovei si Tarii Romanesti se vor alege de
catre boierii intruniti in Adunarea abstracta extraordinara, domnul urmand a se alege pe toata viata lui.
Potrivit ambelor regulamente, domnul era detinatorul puterii executive, cu atributii de sef de
stat. Impreuna cu obicinuita obsteasca, adunare prezidata de metropolit, domnul exercita si putere
legislativa, regulamentul organic stabilind ca legile puteau fi adoptate numai in baza acordului comun
al acestora.
Initiativa legislativa putea porni de la ministru sau de la domnitor.
Transformarile din plan politic si relatiile sociale din ce in ce mai tensionate au condus la
schimbarea raportului de forte in favoara modernizarii organizarii de stat si a structurilor politice prin
intermediul unor miscari revolutionare care au culminat cu revolutia de la 1848.
Aceste revolutii au constituit un moment esential in procesul de inlocuire a feudalismului cu
capitalismul.
Programele revolutionare dintre care proclamatia de la Islaz se distinge printr-un continut si idei
inovatoare atat pe plan politic dar si social-economic cum ar fi parlamentul ales prin sufrragiul
universal, improprietarirea taranilor, egalitatea cetatenilor, drepturi si libertati democratice.
Prin proclamatia de la islaz, se propunea adoptarea unei constitutii care desi nu s-a elaborat
totusi, poate conduce la remarca ca aceasta proclamatie a reprezentat unul din primele acte
constitutionale romanesti.
Actul unirii celor doua principate de la 24 ianuarie 1859 sub domnia unica a lui Alexandru Ioan
Cuza, a creat premisele unei si mai rapide transformari in cadrul societatii romanesti, inlocuirea
anacronicelor relatiilor feudale cu cele capitaliste prin intermediul reformelor initiate de domnitor cu
ajutorul primului ministru (Kogalniceanu), precum reforma agrara, reforma politico-administrativa si
culturala.
In perioada de domnie a lui Al. Ioan Cuza, au fost adoptate o serie de acte normative de o foarte
mare importanta (statul dezvoltator al Conventiei de la Paris).
Problemele organizarii si guvernarii celor doua tari romanesti care au creat premisele formarii
statului roman unitar au fost reglementate prin doua documente deosebit de importante: tratatul de la
Paris 1856, incheiat de cele 7 mari puteri ale Europei, prin care principatele Romane erau puse sub
protectia statelor semnatare dar ramaneau in continuare sub suzeranitatea Portii Otomane, stabilea ca
nici una din aceste puteri nu are dreptul de a se amesteca in treburile interne ale principatelor.
Prevederi mai amanuntite s-au adus la Conventia de la Paris in 1858, potrivit careia in fiecare
principat puterile politice se realizau de catre un domnitor si o adunare electiva, iar pentru problemele
de interes comun celor doua principate, s-a infiintat o comisie centrala (la Focsani).
Conventia pentru organizarea definitiva a principatelor, prevedea ca principatele Moldovei si
Valahiei, ramaneau puse sub suzeranitatea sultanului.
Dupa infaptuirea unirii, s-a constatat ca sistemul de administrare impus de Conventia de la Paris
creaza probleme pentru conducerea tarii, introducerea reformelor si stabilitatea guvernamentala,toate
acestea datorate in special prevederilor electorale cuprinse in anexa la Conventie sau ii dadea drept de
vot unui numar foarte mic de cetateni in functie de avere.In scopul intrebuintarii si adoptarii legislatiei
la conditiile concrete economice si sociale ale statului, Cuza a trecut la intocmirea unui proiect de
Constitutie care la 17 septembrie 1863 a fost inaintat guvernului francez dupa ce in prealabil fusese
prezentat reprezentantilor puterii garante la Constantinopol de catre Negruzzi.
Sistemul judiciar, ca ansamblu al structurilor care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, în
orice stat democratic reprezintă o componentă esenţială a civilizaţiei şi progresului social.
Fără justiţie nu poate exista o veritabilă şi eficientă democraţie. Anume justiţia este cea care
veghează la apărarea valorilor sociale recunoscute într-o societate democratică, la promovarea şi
apărarea drepturilor fundamentale ale omului. Justiţia este, prin urmare, unul din elementele
esenţiale ale statului de drept şi ale consolidării lui.
Prin reforma sistemului judiciar, implementată la 12 iunie 2003, s-a reuşit optimizarea organizării
judecătoreşti, însă restructurarea sistemului judiciar în Republica Moldova constituie o operă
departe de a fi încheiată, căutările în acest domeniu continuând în lumina imperativelor impuse de
perspectiva integrării Republicii Moldova în structurile democratice europene.
Anume în acest context se şi reliefează oportunitatea prezentului studiu care, având drept scop
evaluarea necesităţilor sistemului judecătoresc din ţară, s-a axat pe aşa compartimente
importante, cum ar fi:
• reforma instituţională a autorităţii judecătoreşti;
• accesul la justiţie;
• independenţa puterii judecătoreşti;
• administrarea justiţiei în Republica Moldova;
• activitatea organizatorică în instanţele judecătoreşti;
• pregătirea profesională a judecătorilor;
• deontologia judecătorului;
• transparenţa actului de justiţie;
• responsabilitatea judecătorului;
• sistemul de executare;
• precedentul judiciar în sistemul juridic moldovenesc.
Este de menţionat că, la efectuarea studiului respectiv, au fost antrenaţi atât reprezentanţi ai
corpului judecătoresc, ai organelor procuraturii şi avocaturii, precum şi profesori titulari în drept, de
asemenea, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale în domeniu, în aşa mod fiind create
condiţii pentru antrenarea reală a societăţii civile la abordarea problemelor supuse cercetării.
Lucrul asupra studiului a permis conturarea unui şir de concluzii şi recomandări, care se bazează
pe abordări minuţioase, în cunoştinţă de cauză a problemelor, inclusiv prin prisma cadrului
legislativ naţional, ce necesită a fi ajustat la standardele internaţionale.
Este relevant faptul că, în majoritatea compartimentelor studiului, s-a reliefat necesitatea instituirii
pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii a Departamentului administrării judecătoreşti.
Astfel, necesitatea ca Departamentul administrării judecătoreşti să activeze pe lângă Consiliul
Superior al Magistraturii, care este organul de autoadministrare judecătorească, derivă din
principiul separării celor 3 puteri în stat – legislativă, executivă şi judecătorească. În acest sens, aş
dori să precizez că necesitatea creării Departamentului administrării judecătoreşti a fost prevăzută
la nivel naţional prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova din 28 decembrie 2005. Mai mult
decât atât, această necesitate rezultă şi din instrumentele internaţionale ce se referă la principiile
fundamentale privind independenţa puterii judecătoreşti; independenţa, eficienţa şi rolul
judecătorului, de asemenea, din recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ce se
referă nemijlocit la funcţionarea instituţiilor democratice din Moldova, şi anume, Recomandarea
nr.1468 (2005) şi Rezoluţia nr.1721 (2005).
După cum se menţionează în analiza primului proiect de lege cu privire la Departamentul
administrării judecătoreşti, efectuată sub egida Biroului de cercetări în domeniul supremaţiei legii
7din cadrul Iniţiativei Juridice pentru Europa Centrală şi Eurasia ABA/CELLI, „...încălcarea tradiţiei
prin exercitarea iniţiativei legislative pentru a transfera acele responsabilităţi administrative şi
manageriale de la Ministerul Justiţiei la puterea judecătorească, reflectă angajamentul de a stabili
o putere judecătorească puternică şi independentă. Autorităţile Republicii Moldova urmează a fi
apreciate pentru întreprinderea primului pas spre acest angajament care a luat forma proiectului
acestei legi”.
Necesită a fi materializate şi principiile de bază asupra independenţei judiciarului, adoptate la cel
de-al 7-lea Congres ONU de la Milano (1985), care stipulează expres că este de datoria fiecărui
stat-membru să asigure resursele adecvate pentru a permite judiciarului să-şi îndeplinească în
mod corespunzător funcţiile.
În acest sens, unul dintre factorii determinanţi în asigurarea independenţei justiţiei îl constituie
asigurarea financiară a activităţii acesteia.
Prin urmare, se impune necesitatea implementării unui sistem independent de finanţare a justiţiei,
sistem care trebuie să se bazeze pe un şir de principii, cum ar fi: consolidarea rolului instanţelor
judecătoreşti în procesul elaborării bugetului justiţiei; existenţa unui cadru legal, distinct de cel
prevăzut în Legea procesului bugetar, privind elaborarea bugetului justiţiei; raportarea cheltuielilor
pentru justiţie la bugetul de stat consolidat etc.
E de menţionat faptul că, potrivit standardelor europene, finanţarea justiţiei trebuie să fie efectuată
independent de posibilităţile bugetului de stat, ceea ce înseamnă că trebuie păstrat intact volumul
cheltuielilor pentru justiţie raportate la bugetul de stat consolidat.
S-a reliefat şi necesitatea ridicării în continuare a rolului preşedinţilor instanţelor judecătoreşti în
organizarea judecării cauzelor în termen rezonabil prin asigurarea uniformităţii în repartizarea
cauzelor puse pe rol în judecătorii sau, după caz, curţi de apel.
Din materialele studiului se vădeşte şi necesitatea întreprinderii unor măsuri de ordin legislativ în
scopul asigurării în practică a principiului fundamental privind accesul la justiţie, precum şi a
principiului privind asigurarea accesului la informaţie şi a transparenţei activităţii de judecată.
S-a elucidat şi necesitatea perfecţionării mecanismelor de perfecţionare a nivelului profesional al
judecătorului şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare faţă de judecători.
Pe lângă importantul proces de gestiune financiară, în prezentul studiu, se accentuează că
activitatea amplă şi multiaspectuală de administrare a justiţiei include elaborarea unor criterii
teoretice şi practice în domeniul:
• elaborării şi implementării mecanismelor de administrare eficientă a fluxului cauzelor
în instanţele judecătoreşti, ceea ce presupune inclusiv abordarea problematicii termenelor
procesuale şi a procedurilor alternative de soluţionare a cauzelor, precum şi aplicarea pe larg a
procedurii simplificate de examinare a cauzelor;
• automatizării instanţelor de judecată, adică folosirea pe larg a tehnologiilor
informaţionale în procesul de exercitare a justiţiei în toate fazele procesului de judecată.
Deşi, fără îndoială, acţiunile întreprinse până în prezent în domeniul optimizării organizării şi
funcţionării instanţelor judecătoreşti, precum şi în domeniul implementării unui nou model de
administrare judecătorească, întemeiată pe delimitarea puterii judecătoreşti de cea executivă, sunt
binevenite şi reprezintă o evoluţie ascendentă, punerea în practică a acestora întâmpină şi
dificultăţi, făcându-se simţită la moment necesitatea stringentă de consolidare a capacităţii
instituţionale a sistemului judiciar în domeniul administrării justiţiei.
Având în vedere diversitatea de probleme rămase nesoluţionate şi apariţia pe parcurs a unui şir
de noi probleme, care necesită a fi soluţionate prin dezvoltare planificată, în scopul perfecţionării
cadrului normativ relevant şi al consolidării bazei tehnico-materiale pentru eficientizarea justiţiei,
8se consideră oportun a elabora şi aproba un Program naţional referitor la consolidarea şi
dezvoltarea în continuare a sistemului judiciar până în anul 2010, la elaborarea căruia şi-ar da
concursul şi Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei şi Reformelor, Ministerul Sănătăţii şi
Protecţiei Sociale.
Un asemenea program ar amplifica procesul consolidării capacităţii instanţelor judecătoreşti de
administrare efectivă a justiţiei, având ca urmare sporirea calităţii a însuşi actului de justiţie,
eficientizarea promovării şi garantării drepturilor omului şi consolidarea statului de drept.
Se poate afirma cu certitudine că recomandările şi concluziile înserate în Raportul privind
evaluarea necesităţilor sistemului judecătoresc din Moldova vor fi de un real folos în procesul
elaborării modificărilor şi completărilor cadrului legislativ naţional, ce reglementează principiile
organizatorice de funcţionare a sistemului judecătoresc din ţară.
În această ordine de idei vom menţiona că, în calitate de instituţii cooptate, Consiliul Superior al
Magistraturii şi Curtea Supremă de Justiţie, în conformitate cu Hotărârile Parlamentului Republicii
Moldova nr. 284–XVI din 11 noiembrie 2005 şi nr.300-XVI din 24 noiembrie 2005, au creat
grupurile de lucru pentru elaborarea şi înaintarea propunerilor de revizuire a cadrului legislativ ce
reglementează activitatea organizatorică a sistemului judecătoresc, de revizuire a legislaţiei de
procedură penală şi civilă, precum şi a legislaţiei în materie penală. În scopul asigurării
conformităţii cadrului legislativ naţional cu reglementările acquis-ului comunitar au fost deja
elaborate şi remise în adresa Parlamentului Republicii Moldova, pentru a fi înaintate cu titlu de
iniţiativă legislativă, unele propuneri de modificare şi completare a actelor legislative, propuneri
care, în mare parte, derivă şi din concluziile şi recomandările ce se conţin în prezentul Raport.
Continue