În România, și, de fapt, oriunde, nu putem vorbi despre democrație fără a aminti de ce a fost înainte de

aceasta. În cazul României, democrația a fost precedată de comunism. Timp de mai bine de 4 decenii,
din anii 40 si pana in 1989, tara noastra a fost cunoscuta drept Romania comunista, denumire neoficiala
a Republicii Socialiste România.

România nu ar fi avut nevoie de democrație asumată dacă regimul comunist nu și-ar fi demonstrat
limitele în moduri pe care românii nu au mai putut, de la un moment dat, să le accepte.

Așa se face că, ceea ce a a fost gândit încă din secolul al 16-lea de către Thomas More și mult mai târziu,
în secolul al 19 lea, de către Karl Marx și Friedrich Engels ca un sistem ideal aplicat unei societăți
egalitare (în care dispar clasele sociale și proprietatea privată asupra bunurilor) a degenerat, dând
naștere unor derapaje socio-economice grave, în special în tările din Estul și Sud –Estul Europei.

În România, derapajul comunismului este strâns legat de imaginea fostului președinte Nicolae
Ceaușescu.

Născut la Scornicești, un sat cu câteva mii de locuitori din sudul sărac al țării, nimic din copilăria lui
Ceaușescu nu prevestea dimensiunea popularității sale de peste ani. Fără prea multe ambiții
intelectuale, de meserie cizmar, Ceaușescu a fost atras cu ușurință în mirajul luptei comuniste și
promovat în râdurile partidului. Venit la puterea tării la jumătatea anilor 60, Ceaușescu și-a exercitat
mandatele de președinte din ce în ce mai opresiv, închizând granițele țării, limitând accesul cetățenilor
la alimentele de bază, dreptul la liberă exprimare (în ciuda faptului că dreptul la vot era, cel puțin formal,
respectat) și „economisind” resursele țării până ce disconfortul populației a atins cote alarmate. După
câteva încercări timide de stopare a ceea ce s-a numit „cultul personalității lui Ceaușescu”, a venit
decembrie 1989, o dată despre care nu se știe încă și poate nu se va ști sigur nciodata dacă a însemnat o
lovitură de stat mascată sau o revoluție în toată regula. Cert este că, mânați de dorința de se descătușa
de dictatură, dar și de frustrare, românii au ieșit în stradă și, pentru prima oară, au îndrăznit să spere la
libertate, la un nou ideal: democrația în adevaratul sens al cuvantului.

Video cu Ceaușescu