Sei sulla pagina 1di 3

Relatia educatoare-copii, factor determinant in dezvoltarea

personalitatii prescolarului, in componenta actionala, creatoare.

Educatoare;Chirieac Rodica
Gradinita;Nr.1 Baia de Fier

Cunoasterea copilului a fost si continua sa ramana, conditia


sinequanon a educarii sale, ceva mai mult a transformarii lui intr-un
subiect al propriei sale formari. Mihai Ralea atragea atentia asupra
faptului ca relatiile interumane se creeaza in conditii de intimitate sau
familiaritate, Nu trebuie confundata intimitatea cu familiaritatea, cea
dintai este expresia unei comuniuni respectuase, cea de-a doua o
profanare. Poti ajunge la cea mai adanca intimitate, fara sa fi o clipa
familiar. Situatii similare pot aparea si in contextul relatiei educator-
educat, corolar al unei activitati educative sustinute, factor de progres
al acesteia, atata timp cat cel dintai creaza si mentine un echilibru
anumit, acea psihostazie indispensabia oricarui succes (senzoriala,
afectiva, volitiva).Intimitatea, asadar, creeaza si sporeste increderea
educator-educat, educat-educator, le favorizeaza cunoasterea
reciproca ; educatorul ii inlesneste pe cea stiintifica, care-i permite
descifrarea personalitatii copilului, penetrarea labirintului acestei
structuri, ii ingaduie sa-l surprinda cat mai firesc in complexitatea
intimitatii sale psihice, in timp ce educatorul ii faciliteaza apropierea
fireasca de educator.
In gradinita rolul educatorului revine desigur educatoarei iar rolul
educatului il preia prescolarul. Procesul de educatie urmareste
dezvoltarea multilaterala a aptitudinilor copilului si nu sacrificarea
originalitatii, a frumusetii specifice personalitatii. Ori, dezvoltarea
aptitudinilor presupune cunoasterea lor timpurie, educarea si
cultivarea lor sistematica. Pe de alta parte experienta muncii educative
arata ca rezultatele actiunilor si masurilor pedagogice depind foarte
mult de particularitatile individuale ale copiilor. Necesitatea
cunoasterii psihologice a copiilor se face astfel resimtita la tot pasul in
procesul educarii lor ; aceleasi masuri si procedee educative pot da
rezultate deosebite, uneori contrarii, in functie de particularitatile
copiilor carora li se aplica.
Sa luam de exemplu problema pedepselor. Pentru unii copii poate
fi suficienta o observatie mai aspra, chiar pentru o fapta grava, in alte
cazuri trebuie sa se aplice o pedeapsa severa pentru o greseala
neansemnata. De asemenea, in problema cerintelor trebuie sa se tina
seama de particularitatile individuale ; copiilor rasfatati si capriciosi
trebuie sa le prezentam cerinte intr-o foma categorica ; copiilor
incapatanati, impulsivi, care nu stiu sa se stapaneasca le putem da
sarcini fara a insista asupra indeplinirii lor imediate. Prin urmare,
aplicarea metodelor si procedeelor pedagogice, ca si stabilirea
cerintelor, presupun cunoasterea particularitatilor individuale ale
copiilor. Noi cunoastem copilul educandu-l si-l educam mai bine
cunoscandu-l. Cunoasterea si educarea copilului se impletesc foarte
strans in procesul activitatii concrete desfasurate in gradinita.
Urmarind copilul in procesul activitatii prescolare, educatoarele se
straduiesc sa descopere trasaturile lor pozitive de caracter, sa le
dezvolte si sprijinandu-se pe acestea, sa previna si sa inlature
trasaturile negative.
Pe langa pregatirea ei profesionala, educatoarea trebuie sa-si
insuseasca principiile si legile generale de dezvoltare a naturii si
societatii. O conditie importanta in pregatirea educatoarei este aceea
de a avea cunostinte si convingeri ferme. Numai un educator bine
educat, poate face la randul sau educatie. Relatia educatoare –copil,
trebuie sa fie o relatie de prietenie, copilul trebuie sa aiba incredere in
educatoare, sa vina cu inima deschisa, sa spuna tot ce doreste si ce
gandeste. La randul sau insa, educatoarea trebuie sa-l primeasca si sa-i
raspunda cu aceeasi sinceritate, cu aceeasi incredere. Pentru ca aceasta
sa se realizeze in mod corect se cere educatoarei o pregatire completa
din toate punctele de vedere. Vom putea oare noi educatoarele, sa
raspundem ,,de ce-urilor’’ copiilor daca noi nu cunoastem adevaratul
raspuns? Avem noi dreptul sa dam copiilor raspunsuri gresite? Cu
certitudine, nu! Asadar in orice moment, in orice activitate trebuie sa
fim pregatite sa raspundem copiilor cu calm, cu rabdare, dar mai ales
clar si corect. In cadrul activitatilor desfasurate in gradinita si in afara
acesteia, orice idee transmisa copiilor trebuie explicata pe intelesul lor,
mai ales atunci cand prezinta interes si da nastere la diferite intrebari.
Dragostea fata de copii a educatoarei, placerea si bucuria de a lucra cu
copiii, se concretizeaza in modul ei de a se comporta in relatiile cu
copiii, de a stii sa si-i apropie, de a raspunde la intrebarile lor
spontane, de a se cobora la nivelul lor deintelegere, intr-un cuvant, de
a fi prietena lor. Astfel copiii vor intelege mai usor cauzele ce se
stabilesc intre diferite fenomene.
Educatoarea, avand un inalt nivel moral, sa actioneze cu simt de
raspundere si competenta profesionala pentru a restructura relatia
educatoare-copil, ca acesta, din obiect al educatiei, sa devina tot mai
mult subiect al educatiei proprii, invatand copiii sa observe, sa intrebe,
sa caute, sa cerceteze, sa lucreze.