Produsul scalar a doi vectori liberi.

Pentru doi vectori ū, v̄ ∈ V3 produsul lor scalar este numărul real
< ū, v̄ >∈ R definit prin:
(
0, dacă ū = 0̄ sau v̄ = 0̄;
< ū, v̄ >=
|ū||v̄| cos ∠(ū, v̄), dacă ū =
6 0̄ şi v̄ =
6 0̄.
Produsul scalar este o formă biliniară simmetrică şi pozitiv definită
pe spaţiul vetorial real V3 . Aceasta ı̂nseamnă că aplicaţia < ·, · >:
V3 × V3 −→ R satisface următoarele proprietăţi:
S1) Biliniaritatea: < aū + bv̄, w̄ >= a < ū, w̄ > +b < v̄, w̄ >
(liniaritatea ı̂n primul argument) şi < ū, av̄ + bw̄ >= a < ū, v̄ > +b <
ū, w̄ > (liniaritatea ı̂n al doilea argument), ∀a, b ∈ R, ∀ū, v̄, w̄ ∈ V3 ;
S2) Simetria: < ū, v̄ >=< v̄, ū > ∀ū, v̄ ∈ V3 ;
S3) Pozitiva definire: < ū, ū >≥ 0, ∀u ∈ V3 şi < ū, ū >= 0 dacă şi
numai dacă ū = 0̄.
O bază B = {ī, j̄, k̄} ı̂n V3 se numeşte ortonormată dacă vectorii săi
sunt unitari şi ortogonali doi câte doi. Aceasta ı̂nseamnă că:
|ī| = 1, |j̄| = 1, |k̄| = 1, < ī, j̄ >=< j̄, k̄ >=< k̄, ī >= 0.
Relativ la o bază ortonormată B = {ī, j̄, k̄} orice vector ū ∈ V3 se poate
scrie:
ū =< ū, ī > ī+ < ū, j̄ > j̄+ < ū, k̄ > k̄.
Pentru doi vectori ū = x1 ī + x2 j̄ + x3 k̄ şi v̄ = y 1 ī + y 2 j̄ + y 3 k̄ avem:
√ q
< ū, v̄ >= x1 y 1 + x2 y 2 + x3 y 3 , |ū| = < ū, ū > = (x1 )2 + (x2 )2 + (x3 )2 ,
< ū, v̄ > x1 y 1 + x2 y 2 + x3 y 3
cos ∠(ū, v̄) = =q q .
|ū||v̄| (x1 )2 + (x2 )2 + (x3 )2 (y 1 )2 + (y 2 )2 + (y 3 )2
Probleme:
P1) Fie B = {ī, j̄, k̄} o bază ortonormată ı̂n V3 .
i) Să se determine α ∈ R astfel ı̂ncât vectorii ā = αī − 3j̄ + 2k̄ şi
b̄ = ī + 2j̄ − αk̄ sunt ortogonali.
ii) Să se determine unghiul format de vectorii ā = 2ī − 4j̄ + 4k̄ şi
b̄ = −3ī + 2j̄ + 6k̄.
iii) Să se determine vectorul ū ∈ V3 , ştiind că |ū| = 14, ∠(ū, j̄) > 90o
şi că ū este ortogonal pe vectorii ā = 3ī + 2j̄ + 2k̄ şi b̄ = 18ī − 22j̄ − 5k̄.
P2) Cu ajutorul vectorilor necoplanari ū, ā şi b̄ se construiesc vec-
torii:
< ā, ū > < b̄, ū > < b̄, v̄ >
v̄ = ā − 2
ū si v̄ = b̄ − 2
ū − v̄.
|ū| |ū| |v̄|2
1
2

Să se arate că vectorii ū, v̄ şi w̄ sunt ortogonali doi câte doi.
P3) Să se determine unghiul format de vectorii ā şi b̄ ştiind că vec-
torul ā + 3b̄ este perpendicular pe vectorul 7ā − 5b̄ iar vectorul ā − 4b̄
este prependicular pe vectorul 7ā − 2b̄.
P4) Fie punctele O, A, B, C ∈ E3 astfel ı̂ncât dreptele OA, OB, OC
sunt ortogonale două câte două. Notăm cu a, b şi respectiv c lunigim-
ile segmentelor [OA], [OB] şi [OC]. Să se determine ı̂n funcţie de a,
b, şi c unghiul ϕ format de bisectoarea unghiului ∠(AOB) şi bisec-
toarea unghiului ∠(AOC) şi unghiul θ format de bisectoarea unghiului
−→ −→ −→
∠(AOB) şi vectorul OA + OB + OC.
Soluţie. Considerăm doi vectori nenuli ū, v̄ ∈ V3 . Bisectoarele
unghiurilor formate de direcţiile vectorilor ū şi v̄ au direcţiile date de
1 1
ū ± v̄.
|ū| |v̄|
Direcţiile bisectoarelor unghiurilor ∠(AOB) şi ∠(AOC) sunt date de
−−→ 1 −→ 1 −→ −→ 1 −→ 1 −→
OM = OA + OB si ON = OA + OC.
a b a c
−→ −→ −→
Deoarece OA, OB şi OC sunt ortogonali doi câte doi avem că:
−−→ √ −→ √ −−→ −→
|OM | = 2, |ON | = 2 si < OM , ON >= 1.

În consecinţă unghiul ϕ este dat de:

−−→ −→
< OM , ON > 1
cos ϕ = −−→ −→ = .
|OM ||ON | 2
Pentru unghiul θ avem:
−−→ −→ −→ −→
< OM , OA + OB + OC > a+b
cos θ = −−→ −→ −→ −→ = √ √ 2 .
|OM ||OA + OB + OC| 2 a + b2 + c2
P5)
i) Să se rezolve ecuaţia vectorială < ā, x̄ >= m,
( ā 6= 0̄.
< ā, x̄ >= m;
ii) Să se rezolve sistemul de ecuaţii vectoriale cu ā
< b̄, x̄ >= n,
şi b̄ doi vectori ortogonali nenuli.
Soluţie.
i) Deoarece ā 6= 0̄ putem completa sistemul liniar independent {ā}
la o bază {ā, b̄, c̄} ı̂n V3 formată din vectori ortogonali doi câte doi.
Relativ la această bază avem că x̄ = αā + β b̄ + γc̄ satisface ecuaţia
< ā, x̄ >= m dacă şi numai dacă m = α|ā|2 . În consecinţă soluţia
 3

ecuaţiei este dată de:

m
x̄ = ā + ā⊥ , (1)
|ā|2
unde ā⊥ este un vector arbitrar ortogonal pe ā.
ii) Repetând argumentele de la punctul anterior pentru ambele ecuaţii
ale sistemului dat se obţine că soluţia acestui sitem este dată de:
m n
x̄ = 2 ā + 2 b̄ + v̄,
|ā| |b̄|
unde v̄ este un vector ortogonal pe ambii vectori ā şi b̄.
P6) Să se arate că ∀ū, v̄ ∈ V3 au loc relţiile:
|ū + v̄|2 + |ū − v̄|2 = 2(|ū|2 + |v̄|2 );
|ū + v̄|2 − |ū − v̄|2 = 4 < ū, v̄ > .
P7) Să se arate că oricare ar fi punctele A, B, C, M ∈ E3 are loc
relaţia:
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −→
< AM , BC > + < BM , CA > + < CM , AB >= 0. (2)
Utilizaţi relaţia (2) pentru a demonstra următoarele afirmaţii:
i) Înălţimile unui triunghi sunt concurente.
ii) Dacă ı̂ntr-un tetraedru două perechi de muchii opuse sunt ortogo-
nale atunci cea de a treia pereche are aceeaşi proprietate. Demonstraţi
concurenţa ı̂nălţimilor unui astfel de teraedru.
−−→ −→ −−→
Soluţie. Deoarece AM = AB + BM avem că
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −→
< AM , BC > + < BM , CA > + < CM , AB >=
−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −→
= (< AB, BC > + < BM , BC >)+ < BM , CA > + < CM , AB >=
−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −→
=< AB, BC > +(< BM , BC > + < BM , CA >)+ < CM , AB >=
−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ −→ −→ −→
=< AB, BC > + < BM , BA > + < CM , AB >=< AB, BC + CB >= 0.
i) Fie H punctul de intersecţie a două ı̂nălţimi ale triunghiului ABC.
Să presupunem că AH ⊥ BC şi BH ⊥ CA. Aceasta ı̂nseamnă că pen-
tru M = H primii doi termeni ai relaţiei (2) se anulează. În consecinţă
−→ −→
< CH, AB >= 0 şi deci H aparţine celei de a treia ı̂nălţimi a triunghi-
ului ABC.
ii) Să presupunem că ı̂n tetraedrul ABCD avem AD ⊥ BC şi BD ⊥
CA. Aceasta ı̂nseamnă că pentru M = D primii doi termeni ai relaţiei
−→ −→
(2) se anulează. În consecinţă < CD, AB >= 0 ceea ce ı̂nseamnă că şi
muchiile opuse CD şi AB sunt ortogonale.
Presupunem că ı̂n tetraedrul ABCD muchiile opuse sunt ortogonale
două câte două. Fie HA , HB , HC şi HD ortocentrele triunghiurilor
4

BCD, CDA, DAB şi respectiv ABC. Deoarece muchiile opuse ale tetrae-
drului sunt ortogonale se obţine că HA , HB , HC şi HD sunt picioarele
ı̂nălţimilor tetraedrului. Considerăm α, β, γ şi δ planele care conţin o
muchie şi sunt perpendiculare pe muchia opusă. De exemplu AB ⊂ α,
CD ⊥ α. Aceste plane conţin fiecare câte două ı̂nălţimi ale tetraedru-
lui şi se intersectează două câte două după perpendicularele comune
ale muchiilor opuse. Există un punct comun tuturor celor patru plane
şi acesta este punctul de intersecţie al ı̂nălţimilor tetraedrului ABCD.
P8) În triunghiul ABC se consideră O centrul cercului circumscris,
G centrul de greutate şi H ortocentrul să. Să se arate că au loc
următoarele relaţii vectoriale:
−→ −→ −→ −→ −→ −−→ −→ −→ −→ −→
OA + OB + OC = OH, HA + HB + HC = 3HG, 2HO = 3HG.
P9) Daţi trei vectori ā, b̄ şi c̄ astfel ı̂ncât ā + b̄ + c̄ = 0̄, să se arate
că:
|ā|2 = |b̄|2 + |c̄|2 + 2 < b̄, c̄ > . (3)
Folosind relaţia (3) să se demonstreze:
i) Teorema cosinusului;
ii) Teorema medianei ı̂ntr-un triunghi: Fie ∆ABC şi M mijlocul
segmentului [BC]. Lungimea medianei [AM] este data de:
4AM 2 = 2(AB 2 + AC 2 ) − BC 2 . (4)
iii) Teorema medianei ı̂ntr-un tetraedru: Fie tetraedrul ABCD şi M
centrul de greutate al feţei BCD. Lungimea medianei [AM] este dată
de:
9AM 2 = 3(AB 2 + AC 2 + AD2 ) − BC 2 − BD2 − CD2 . (5)
P10)
i) Fie vectorii ā, b̄ şi c̄ ∈ V3 astfel ı̂ncât ā + b̄ + c̄ = 0̄. Să se arate că
< ā, b̄ > + < b̄, c̄ > + < c̄, ā >≤ 0,
şi că egalitatea are loc dacă şi numai dacă ā = b̄ = c̄ = 0̄.
−→ −→
ii) Se consideră punctele A, B, C ∈ C(0, R) astfel ı̂ncât OA + OB +
−→
OC = 0̄. Să se arate că:
−→ −→ −→ −→ −→ −→ 3
< OA, OB > + < OB, OC > + < OC, OD >= − R2 .
2
P11) Pentru punctele A1 , ..., An ∈ E3 şi numerele λ , ..., λn ∈ R se
1

defineşte funcţia
n
X −−→
ϕ : E3 −→ R, ϕ(M ) = λ i |M A i |2 ,
i=1
numită funcţia scalară a lui Leibnitz.
 5

i) Dacă λ1 +· · ·+λn = 0, se consideră vectorul c̄ = λ1 A1 +· · ·+λn An .

−−→
Să se arate că ϕ(M ) = ϕ(O) − 2 < OM , c̄ >, ∀O ∈ E3 . În particular
dacă λ1 + · · · + λn = 0 şi c̄ = 0̄ atunci funcţia scalară a lui Leibnitz este
constantă.
ii) Dacă λ1 +· · ·+λn 6= 0, se consideră punctul G, centrul de greutate
al sistemului de puncte A1 , ..., An cu ponderile λ1 , ..., λn ,
λ1 λn
G= 1 A 1 + · · · + An . (6)
λ + · · · + λn λ1 + · · · + λn
−−→
Să se arate că ϕ(M ) = ϕ(G) + (λ1 + · · · + λn )|M G|2 . Utilizaţi această
relaţie pentru a deduce formulele (4) şi (5) pentru mediana unui tri-
unghi şi a unui tetraedru.
Soluţie. Pentru un punct oarecare O ∈ E3 avem
n
X −−→ −−→
ϕ(M ) = λi |M O + OAi |2
i=1
n
X n
X n
X
−−→ −−→ −−→ −−→
= λi |M O|2 + 2 λi < M O, OAi > + λi |OAi |2 . (7)
i=1 i=1 i=1
Xn n
X −−→
i) Deoarece λi = 0 şi λi OAi = c̄ obţinem că ϕ(M ) = ϕ(O) −
i=1 i=1
−−→
2 < OM , c̄ > . În cazul c̄ = 0̄ se obţine că funcţia scalară a lui Leibniz
este constantă.
ii) Centrul de greutate G al sistemului de puncte A1 , ..., An cu
ponderile λ1 , ..., λn este dat de relaţia (6) şi este unicul punct care
Xn
−−→
satisface λi GAi = 0̄. Folosind ı̂n relaţia (7) O = G se obţine
i=1
n
X −−→
ϕ(M ) = ϕ(G) + ( λi )|M G|2 .
i=1
Centrul de greutate al sistemului de pucte A1 , A2 cu ponderile λ1 =
λ2 = 1 este mijlocul segmentului [A1 A2 ]. Formula ϕ(M ) = ϕ(G) +
Xn
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
( λi )|M G|2 devine |M A1 |2 + |M A2 |2 = |GA1 |2 + |GA2 |2 +2|M G|2 .
i=1
−−→
Folosind faptul că G este mijlocul segmentului [A1 A2 ] se obţine |GA1 |2 +
−−→ −−−→ −−→
|GA2 |2 = 12 |A1 A2 |2 . Înlocuind ı̂n formula anterioară obţinem 4|M G|2 =
−−→ −−→ −−−→
2(|M A1 |2 + |M A2 |2 ) − |A1 A2 |2 care reprezintă formula medianei MG
ı̂n triunghiul M A1 A2 .
−
→
P12) Fie δ o dreaptă, A1 , A2 , A3 ∈ δ şi ē ∈ δ . Să se arate că are
loc relaţia lui Stewart:
−−−→ −−→ −−−→ −−→ −−−→ −−→
< ē, A2 A3 > |M A1 |2 + < ē, A3 A1 > |M A2 |2 + < ē, A1 A2 > |M A3 |2
−−−→ −−−→ −−−→
+ < ē, A1 A2 >< ē, A2 A3 >< ē, A3 A1 >= 0, ∀M ∈ E3 .
6

Indicaţie. Consideraţi funcţia scalară a lui Leibnitz asociată sis-

−−−→ −−−→
temului de puncte A1 , A2 şi A3 cu ponderile < ē, A2 A3 >, < ē, A3 A1 >
−−−→
şi < ē, A1 A2 > .
P13)
i) Date punctele A1 , A2 ∈ E3 , să se determine locul geometric al
−−→ −−→
punctelor M ∈ E3 astfel ı̂ncât |M A1 |2 − |M A2 |2 = |A1 A2 |2 .
ii) Date punctele A1 , ...,An ∈ E3 şi numerele reale λ1 , ..., λn ∈ R
astfel ı̂ncât λ1 + · · · λn = 0 să se determine locul geometric al punctelor
n
X −−→
M ∈ E3 astfel ı̂ncât λi |M Ai |2 = k, k ∈ R fiind o constantă.
i=1
P14)
i) Date punctele A1 , A2 ∈ E3 , să se determine locul geometric al
−−→ −−→
punctelor M ∈ E3 astfel ı̂ncât |M A1 |2 + |M A2 |2 = |A1 A2 |2 .
ii) Date punctele A1 , ...,An ∈ E3 şi numerele reale λ1 , ..., λn ∈ R
astfel ı̂ncât λ1 + · · · λn 6= 0 să se determine locul geometric al punctelor
n
X −−→
M ∈ E3 astfel ı̂ncât λi |M Ai |2 = k, k ∈ R fiind o constantă.
i=1
P15) Fie punctele punctele A1 , ..., An ∈ E3 şi k ∈ R o constantă.
Să se determine locul geometric al punctelor M ∈ E3 astfel ı̂ncât
−−→ −−−→
|M A1 + · · · + M An | = k.
P16) Spunem că două triunghiuri ∆ABC şi ∆A0 B 0 C 0 sunt ortolog-
ice dacă sunt situate ı̂n acelaşi plan şi dacă perpebicularele duse din
vârfurile A’, B’, C’ pe laturile BC, CA şi respectiv AB sunt concurente.
i) Să se arate că ∆ABC şi ∆A0 B 0 C 0 sunt ortologice dacă şi numai
dacă ∀M ∈ E3 are loc relaţia:
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −→
< AM 0 , BC > + < BM 0 , CA > + < CM 0 , AB >= 0. (8)
ii) Să se demonstreze că relaţia de ortologie pe mulţimea triunghi-
urilor este o relaţie reflexivă şi simetrică.
Două triunghiuri ∆ABC şi ∆A0 B 0 C 0 se numesc biortologice dacă
perechile (∆ABC, ∆A0 B 0 C 0 ) şi (∆ABC, ∆B 0 C 0 A0 ) sunt ortologice. Tri-
unghiurile ∆ABC şi ∆A0 B 0 C 0 se numesc triortologice dacă sunt bior-
tologice şi in plus (∆ABC, ∆C 0 B 0 A0 ) sunt ortologice.
iii) Să se arate că două triunghiuri biortologice sunt triortologice.
P17) Într-un poligon convex A1 A2 ...An , laturile sunt |A1 A2 | = a1 ,
..., |An A1 | = an şi unghiurile sunt m(A\ \
n A1 A2 ) = ϕ1 , m(A1 A2 A3 ) = ϕ2 ,
..., m(An−1 \ An A1 ) = ϕn . Să se arate că au loc relaţiile:
a1 cos ϕ1 + a2 cos(ϕ1 + ϕ2 ) + · · · + an cos(ϕ1 + ϕ2 + · · · + ϕn ) = 0 si
a1 sin ϕ1 + a2 sin(ϕ1 + ϕ2 ) + · · · + an sin(ϕ1 + ϕ2 + · · · + ϕn ) = 0.