Sei sulla pagina 1di 15

CZU 53+52(073)

F 62

Aprobat: la şedinţa Consiliului Naţional pentru Curriculum, proces-verbal nr. 9 din 23 februarie 2010; prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 121 din 26 februarie 2010.

Elaborat în cadrul Proiectului „Modernizarea şi implementarea curriculumului din învăţămîntul secundar general şi dezvoltarea standardelor educaţionale din perspectiva şcolii prietenoase copi- lului”, finanţat de Reprezentanţa UNICEF în Republica Moldova. Editat în cadrul Proiectului „Educaţia de calitate în mediul rural din Moldova”, finanţat de Banca Mondială.

Echipele de lucru:

Curriculumul modernizat (2010): Păgînu Victor, consultant superior ME, coordonator; Botgros Ion, dr. conf. univ., I.Ş.E.; Bocancea Viorel, dr. conf. univ.; Colpajiu Mircea, doctor, prof., grad. did. superior; Ţurcanu Gheorghe, doctor, prof., grad. did. superior; Munteanu Svetlana, prof., grad did. superior; Ciuvaga Victor, prof., grad did. superior. Ediţia I: Botgros Ion, dr. conf. univ., I.Ş.E., coordonator; Iacubiţchi Tatiana, prof., grad did. I, co- ordonator; Beleaev Svetlana, prof., grad did. superior; Munteanu Svetlana, prof., grad. did. superi- or; Secrieru Vasile, dr. conf. univ.; Sîrghi Anatol, dr. conf. univ., USM; Iaroşevici David, metodist;

Isac Gheorghe , dr. conf.; Răileanu Tudor , dr. conf.

Grupul de lucru asupra ediţiei a III-a a curriculumului aduce mulţumiri Domnului academician Valeriu Canţer, Preşedintele Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare, Preşedintele Soci- etăţii Fizicienilor din Republica Moldova, profesorilor Igor Evtodiev (doctor conferenţiar USM), Svetlana Beleaev (Liceul Teoretic „Gaudeamus”, Chişinău), Sergiu Cîrlig (Liceul Teoretic al AŞM),

ISBN 978-9975-67-667-0

© Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. 2010

© Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa. 2010

Preliminarii

Curriculumul şcolar la Fizică. Astronomie pentru clasele X–XII reprezintă documentul

normativ de bază ce descrie condiţiile învăţării şi performanţele ce trebuie atinse la fizică şi astronomie în liceu, exprimate în competenţe, conţinuturi şi activităţi de învăţare. Prezentul curriculum este adresat profesorilor de fizică, elevilor din clasele X–XII, profilurile real şi umanist, autorilor de manuale şi de alte materiale didactice. Conform Legii învăţămîntului nr. 547 din 21 iulie 1995, învăţămîntul liceal asigură o pregătire teoretică fundamentală şi formarea unei ample culturi generale necesare pen- tru continuarea studiilor în învăţămîntul superior, mediu de specialitate sau în instituţii de învăţămînt secundar profesional. Absolvenţii treptei liceale se pot integra cu succes şi în activitatea de muncă. Avînd în vedere aceste prevederi ale legii, învăţămîntul liceal este organizat pe pro- filuri: real şi umanist şi îndeplineşte următoarele funcţii generale în cadrul sistemului naţional de învăţămînt:

• Funcţia de educaţie generală (ambele profiluri), care asigură formarea unui set de competenţe specifice, derivate din competenţele transdisciplinare ale treptei liceale de învăţămînt şi din cele 8 domenii de competenţe-cheie care se implementează în Uniunea Europeană.

• Funcţia de orientare profesională, care asigură formarea/dezvoltarea personalităţii elevului în corespundere cu profilul de pregătire.

Pentru formarea acestor funcţii şi, respectiv, pentru formarea competenţelor speci- fice disciplinei şcolare Fizică. Astronomie au fost selectate conţinuturi ştiinţifice atît din domeniile fundamentale ale fizicii clasice, cît şi din domeniile fizicii moderne şi astrono- miei, fiind structurate, principial, astfel:

Identificarea fenomenului în natură şi în tehnică;

Explorarea fenomenului în condiţiile de laborator;

Interpretarea teoretică a fenomenului;

Studiul aplicaţiilor practice ale fenomenului;

Protecţia mediului şi a propriei persoane.

Aplicarea curriculumului perfecţionat în termeni de competenţe în procesul educa- ţional, se va baza pe următoarele principii:

Centrarea clară pe rezultatele finale-competenţe specifice disciplinei Fizică. As- tronomie;

Oferirea unui sistem de evaluare cu criterii clare şi standarde de performanţă;

Convingerea că toţi elevii pot avea succes.

aDminiSTrarea DiSCiPlinei Fizică. Astronomie

Statutul

Aria

Clasa

Nr. de unităţi de conţinuturi pe clase

Nr. de ore pe an

disciplinei

curriculară

Profil real

Profil umanist

Profil real

Profil umanist

Obligatorie

Matematică şi

a X-a

20

15

102

68

ştiinţe

a XI-a

18

15

102

68

a XII-a

39

19

136

68

3

i.

ConCePţia DiDaCTiCă a DiSCiPlinei

Perfecţionarea Curriculumului liceal la Fizică. Astronomie la această etapă reprezintă

o

dezvoltare a reformei învăţămîntului aflat în permanentă schimbare. Prima perfecţio-

nare a curriculumului, realizată în a. 2006, a constat în optimizarea conţinuturilor edu-

caţionale şi, îndeosebi, a obiectivelor curriculare formulate pe bază de obiective generale

şi obiective de referinţă în procesul de formare/dezvoltare a personalităţii elevului.

În

consecinţă, obiectivele de referinţă au fost clasificate pe trei nivele:

obiective de cunoaştere;

obiective de înţelegere/aplicare;

obiective de integrare.

O

asemenea clasificare a obiectivelor de referinţă prezintă primul pas de a orienta

procesul educaţional la fizică şi astronomie în contextul formării competenţelor şcolare.

Astfel, modernizat, curriculumul şcolar la etapa actuală nu permite pe deplin atingerea finalităţilor de instruire, în raport cu scopurile pe care le pune societatea contemporană în faţa elevului, privind viaţa personală şi cea publică de zi cu zi. Însă această perfecţionare a direcţionat reforma învăţămîntului spre o nouă dezvol- tare a Curriculumului la Fizică. Astronomie – dezvoltarea în termeni de competenţă, care vizează performanţele elevului concret, cu progres şcolar permanent, atît pe clase, cît şi pe treptele de învăţămînt gimnazial şi liceal. Perfecţionarea Curriculumului şcolar la Fizică. Astronomie în termeni de competen- ţe prevede centrarea acestuia pe următoarele cerinţe:

• pe achiziţiile finale ale învăţării;

• pe dimensiunile funcţionale/acţionale în formarea personalităţii elevului;

• pe definirea clară a ofertei şcolii în raport cu interesele, aptitudinile elevului şi

aşteptările societăţii. Achiziţiile finale în termeni de competenţă nu sînt nişte „liste de conţinuturi disci- plinare” (sau: inter/transdisciplinare) care trebuie memorate. Pentru ca un elev să-şi formeze o competenţă este nevoie ca el:

• să stăpînească un ansamblu de cunoştinţe fundamentale în funcţie de problema care va trebui rezolvată în final;

• să-şi dezvolte deprinderi de a utiliza cunoştinţele în situaţii concrete pentru a le înţelege, realizînd astfel funcţionalitatea lor;

• să rezolve diverse situaţii-problemă, conştientizînd, în aşa fel, rolul cunoştinţelor funcţionale în viziunea proprie;

• să rezolve situaţii semnificative în diverse contexte, care prezintă anumite proble- me complexe din viaţa cotidiană, manifestînd comportamente/atitudini conform achiziţiilor finale – competenţe.

Competenţa şcolară este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprin- deri şi atitudini dobîndite de elev prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de reali- zare, adaptate vîrstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală.

Aceste cerinţe pot fi prezentate printr-o schemă, ca etape succesibile şi progresive, de parcurgere în formarea competenţei, anume:

4

Cunoştinţe Funcţionalitate Conştientizare → → Acţiune Comportament / Atitudine Perfecţionarea Curriculumului liceal la Fizică. Astronomie în contextul formării com- petenţelor se întemeiază pe două tipuri: competenţe specifice şi subcompetenţe. Comptetenţele specifice disciplinei au un grad înalt de generalitate, de complexitate şi se definesc ca finalităţi ale treptei liceale de învăţămînt. Competenţele specifice de- terminate, cinci la număr, reprezintă componentele competenţei generale a disciplinei, numită – Competenţa de cunoaştere ştiinţifică. Această competenţă poate fi considera- tă ca o competenţă inter/transdisciplinară în funcţie de gradul de complexitate şi de generalitate a problemelor care pot fi întîlnite în viaţa socială, numite în literatura de specialitate teme/probleme cross-curriculare. Subcompetenţele se deduc din competenţele specifice, care devin nişte componente ale acestora şi care se formează pe parcursul claselor liceale de învăţămînt. Subcompetenţele sînt racordate conţinutului ştiinţific din fiecare capitol în concordanţă cu rolul şi aplicaţiile practice în viaţa cotidiană. În baza lor profesorul formulează obiectivele operaţionale la lecţiile respective, selectînd şi particularizînd (diversificînd), după caz, sarcinile de învăţare asociate conţinuturilor, în scopul asigurării progresului şcolar al tuturor elevilor. Aşadar, perfecţionarea Curriculumului la Fizică. Astronomie are semnificaţia de a forma la elevi competenţa de cunoaştere ştiinţifică, ce ţine cont de gradul de complexitate a informa- ţiei ştiinţifice la treapta liceală şi de potenţialul intelectual al elevului la această vîrstă.

ii. ComPeTenţele-Cheie/TranSverSale

1. Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi;

2. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat;

3. Competenţe de comunicare într-o limbă străină;

4. Competenţe acţional-strategice;

5. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare;

6. Competenţe interpersonale, civice, morale;

7. Competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie;

8. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţio-

nale (TIC);

9. Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi a crea valori);

10. Competenţe antreprenoriale.

iii. ComPeTenţe TranSDiSCiPlinare PenTru TreaPTa liCeală De învăţămînT Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi

• Competenţe de a stăpîni metodologia de integrare a cunoştinţelor de bază despre natură, om şi societate, în scopul satisfacerii nevoilor şi acţionării pentru îmbună- tăţirea calităţii vieţii personale şi sociale. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat

• Competenţe de a comunica argumentat în limba maternă/limba de stat în situaţii reale ale vieţii.

5

• Competenţe de a comunica într-un limbaj ştiinţific argumentat.

Competenţe de comunicare într-o limbă străină

• Competenţe de a comunica argumentat într-o limbă străină în situaţii reale ale vieţii. Competenţe de bază în Matematică, Ştiinţe şi Tehnologie

• Competenţe de a organiza activitatea personală în condiţiile tehnologiilor aflate în permanentă schimbare.

• Competenţe de a dobîndi şi a stăpîni cunoştinţe fundamentale din domeniile Matematică, Ştiinţe ale naturii şi Tehnologii, în coraport cu nevoile sale.

• Competenţe de a propune idei noi în domeniul ştiinţific. Competenţe acţional-strategice

• Competenţe de a-şi proiecta activitatea, de a vedea rezultatul final, de a propune soluţii de rezolvare a situaţiilor-problemă din diverse domenii.

• Competenţe de a acţiona autonom şi creativ în diferite situaţii de viaţă pentru protecţia mediului. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţi- onale (TIC)

• Competenţe de a utiliza în situaţii reale instrumentele cu acţiune digitală.

• Competenţe de a crea documente în domeniul comunicativ şi informaţional şi de

a utiliza serviciile electronice, inclusiv reţeaua Internet, în situaţii reale.

Competenţe interpersonale, civice, morale

• Competenţe de a colabora în grup/echipă, de a preveni situaţiile de conflict şi de

a respecta opiniile semenilor săi.

• Competenţe de a manifesta o poziţie activă civică, solidaritate şi coeziune socială pentru o societate nondiscriminatorie.

• Competenţe de a acţiona în diferite situaţii de viaţă în baza normelor şi valorilor moral-spirituale. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare

• Competenţe de gîndire critică asupra activităţii sale în scopul autodezvoltării con- tinue şi autorealizării personale.

• Competenţe de a-şi asuma responsabilităţi pentru un mod sănătos de viaţă.

• Competenţe de a se adapta la condiţii şi situaţii noi.

Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi de a crea valori)

• Competenţe de a se orienta în valorile culturii naţionale şi ale culturilor altor etnii în scopul aplicării lor creative şi autorealizării personale.

• Competenţe de toleranţă în receptarea valorilor interculturale. Competenţe antreprenoriale

• Competenţe de a stăpîni cunoştinţe şi abilităţi de antreprenoriat în condiţiile eco- nomiei de piaţă în scopul autorealizării în domeniul antreprenorial.

• Competenţa de a-şi alege conştient viitoarea arie de activitate profesională.

iv. ComPeTenţele SPeCifiCe DiSCiPlinei Fizică. Astronomie

1. Competenţa de achiziţii intelectuale specifice fizicii, astronomiei

2. Competenţa de investigaţie ştiinţifică în domeniul fizicii, astronomiei

3. Competenţa de comunicare ştiinţifică

6

4. Competenţa de achiziţii pragmatice specifice fizicii, astronomiei

5. Competenţa de protecţie a mediului ambiant

v. reParTizarea Temelor Pe ClaSe şi uniTăţi De TimP

Profil real

Clasa

Temele

Nr. de ore

a X-a

Cinematica Dinamica Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Elemente de statică Oscilaţii şi unde mecanice Lucrări practice Rezervă

22

24

20

8

14

12

2

a XI-a

Termodinamica şi Fizica moleculară Electrostatică Electrocinetică. Curentul electric în diferite medii Lucrări practice Rezervă

46

18

26

10

2

a XII-a

Electromagnetism Curentul electric alternativ Oscilaţii şi unde electromagnetice Elemente de teorie a relativităţii restrînse Elemente de fizică cuantică Elemente de fizică a atomului Elemente de fizică a nucleului atomic. Particule elementare Elemente de astronomie Tabloul ştiinţific al lumii şi contribuţia fizicii în dezvoltarea societăţii. Recapitulare Lucrări practice Rezervă

16

16

20

6

10

6

12

20

18

10

2

 

Profil umanist

Clasa

Temele

Nr. de ore

a X-a

Cinematica Dinamica Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Echilibrul mecanic Oscilaţii şi unde mecanice Rezervă

16

18

18

14

2

a XI-a

Termodinamică şi Fizică moleculară Electrostatică Electrocinetică. Curentul electric în diferite medii Rezervă

30

18

18

2

7

a XII-a

Electromagnetism Curentul electric alternativ Oscilaţii şi unde electromagnetice Elemente de fizică cuantică Elemente de fizică a atomului şi a nucleului atomic Elemente de astronomie Tabloul ştiinţific al lumii. Recapitulare Lucrări practice Rezervă

10

6

10

6

8

18

10

vi. SubComPeTenţe, ConţinuTuri, aCTiviTăţi De învăţare şi evaluare Pe ClaSe

 

Profil real Clasa a X-a

Subcompetenţe

 

Conţinuturi

Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate)

 

M E C A N I C A

 

I. Cinematica

Utilizarea conceptelor: punct

material, mobil, solid rigid, corp de referinţă, sistem de coordo- nate, sistem de referinţă, vector

Relativitatea mişcării mecanice.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

Mişcarea rectilinie

– mişcarea rectilinie şi cea curbilinie;

uniformă. Legea mişcă-

– relativitatea mişcării;

de poziţie, traiectorie, deplasare, distanţă parcursă, viteză, accele- raţie, perioadă, frecvenţă, viteză unghiulară, acceleraţie centripetă în studiul mişcărilor corpurilor.

rii rectilinii uniforme.

– căderea corpurilor în aer şi în

Cinematica mişcării

vid (în tubul lui Newton);

relative.

mişcarea corpului pe o traiecto-

Mişcarea uniform va-

rie circulară, parabolică;

riată. Legea mişcării

stabilirea direcţiei şi sensului vi- tezei în mişcarea circulară. Rezolvări de probleme:

Argumentarea şi descrierea re-

uniform variate. Mişca- rea corpurilor pe ver-

lativităţii mişcării mecanice.

Identificarea particularităţi-

ticală.

operaţii cu vectori. Determina-

lor mişcării rectilinii uniforme şi a mişcării rectilinii uniform variate.

Mişcarea curbilinie.

rea proiecţiei vectorului pe axa de coordonate;

determinarea poziţiei punctului

Mişcarea circulară uni- formă. Mişcarea corpu-

Interpretarea analitică şi grafi-

rilor pe traiectorii pa- rabolice.

material în sistemul de referinţă, a

că a legilor mişcărilor mecanice studiate:

proiecţiei vectorilor vitezei şi de- plasării;

(x=f 1 (t), υ x =f 2 (t), a x =f 3 (t)).

 

aplicarea formulelor de compu-

Utilizarea noţiunilor: viteză, acceleraţie şi a legilor mişcărilor mecanice la rezolvarea proble- melor în situaţii concrete.

Investigarea experimentală a mişcărilor studiate.

nere a deplasărilor şi vitezelor;

– stabilirea legii mişcării;

– trasarea graficelor coordonatei,

al vitezei şi acceleraţiei; aplicarea formulelor vitezei, ac-

celeraţiei, a legilor mişcărilor;

8

Descrierea calitativă şi canti-

 

aplicarea formulelor perioadei, frec-

tativă a mişcării corpurilor pe

venţei, vitezei unghiulare şi a acceleraţiei centripete;

traiectorii parabolice.

mişcarea corpurilor pe traiectorii pa- rabolice.

Lucrare de laborator (variantă reală şi/ sau virtuală):

„Verificarea experimentală a uneia din

formulele caracteristice mişcării rectili- nii uniform accelerate a unui corp”.

Evaluare sumativă.

 

II. Dinamica

Generalizarea rezultatelor

Interacţiuni. Forţe

Experimente şi demonstraţii (reale şi/ sau virtuale):

observaţiilor experimentale în formularea principiilor dina- micii.

în natură.

Legile dinamicii.

observarea diverselor tipuri de interac- ţiuni dintre corpuri;

Principiul (le-

Aplicarea principiilor (legi- lor) mecanicii newtoniene, a

gea) inerţiei. Prin- cipiul (legea) fundamental(ă) al (a) dinamicii.

– evidenţierea inerţiei unui corp;

– studiul acţiunii şi reacţiunii corpurilor;

legii lui Hooke, a legilor frecă- rii în situaţii concrete.

verificarea principiului fundamental al dinamicii;

Identificarea particularităţilor mişcării rectilinii uniforme şi ale mişcării rectilinii uniform

Principiul (legea) ac- ţiunii şi reacţiunii.

– deformări elastice;

– mişcarea corpurilor sub acţiunea for-

Principiul relativităţii în mecanica clasică.

ţelor elastice;

variate prin evidenţierea relaţi- ei cauză–efect.

– studiul frecării.

Forţa de atracţie

Rezolvări de probleme:

Conştientizarea faptului că

gravitaţională. Miş-

– aplicarea legilor dinamicii;

toate corpurile din Univers se

carea corpurilor ce-

– aplicarea legii atracţiei universale;

atrag între ele cu forţe care de- pind de masele corpurilor şi de distanţa dintre ele.

reşti. Forţa de greu- tate. Greutatea corpurilor.

– mişcarea corpului sub acţiunea for-

ţelor de greutate, elastice, a forţelor de frecare;

Interpretarea forţei de greuta-

• Forţa elastică.

mişcarea corpurilor sub acţiunea mai

te ca forţă de atracţie univer- sală manifestată în vecinăta- tea Pămîntului, a acceleraţiei gravitaţionale ca intensitate a cîmpului gravitaţional.

• Forţa de frecare.

multor forţe pe o suprafaţă orizontală şi pe un plan înclinat şi a sistemelor de corpuri;

Lucrări de laborator (variantă reală şi/ sau virtuală):

Investigarea experimentală a

„Verificarea legii lui Hooke şi determi-

dependenţei alungirii corpuri-

narea constantei elastice a unui resort”;

lor de forţa deformatoare, a le- gilor frecării la alunecare.

„Studiul legilor frecării şi determinarea coeficientului de frecare la alunecare”.

Descrierea calitativă şi can-

Evaluare sumativă.

titativă a mişcării corpurilor sub acţiunea mai multor forţe în sisteme de referinţă iner- ţiale.

9

III. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic

Descrierea calitativă şi cantitati-

Energia cinetică. Lucrul

Experimente şi demonstraţii

vă a conceptelor: lucru mecanic, energie cinetică, energie potenţială,

mecanic. Teorema variaţiei energiei cinetice. Puterea.

(reale şi/sau virtuale):

verificarea legii conservării

lucrul forţelor de greutate, de elas- ticitate, de frecare, impuls mecanic, moment cinetic, lege a conservării (a energiei, a impulsului mecanic şi momentului cinetic).

Lucrul diferitor forţe (lu-

impulsului în cazul ciocnirii absolut elastice a bilelor;

– mişcarea reactivă;

crul forţei de greutate, al forţei elastice, al forţei de

frecare etc.).

– transformarea şi conservarea

Energia potenţială gravi-

energiei mecanice.

Identificarea condiţiilor în care energia, impulsul, momentul cine- tic se conservă.

taţională. Energia poten- ţială elastică. Teorema va-

Rezolvări de probleme:

– utilizarea noţiunilor: lucru

riaţiei energiei mecanice a

mecanic, putere, energie, im- puls, moment cinetic, aplicarea

Utilizarea formulelor mărimi-

unui sistem de corpuri.

lor fizice: lucru mecanic, putere şi

Legea conservării şi

legilor conservării energiei, a impulsului mecanic, a momen-

tului cinetic;

energie mecanică, impuls mecanic, moment cinetic, a teoremei varia- ţiei impulsului şi a legii conservă-

rii impulsului, a teoremei variaţiei energiei cinetice şi a legii conservă- rii energiei mecanice la rezolvarea problemelor.

transformării energiei me- canice.

Impulsul mecanic. Te-

studiul transformării energi- ei mecanice dintr-o formă în

orema variaţiei impulsu-

lui mecanic al unui punct material. Legea conservării impulsului mecanic. Miş-

alta şi în energia internă a cor- purilor.

Evaluare sumativă.

Explicarea mişcării reactive în

carea reactivă. Ciocniri.

baza legii conservării impulsului.

Momentul cinetic al

Investigarea experimentală a fe-

punctului material. Legea conservării momentului cinetic.

nomenelor la studierea cărora se aplică legile de conservare a ener- giei mecanice, a impulsului şi mo- mentului cinetic.

 

IV. Elemente de statică

 

Identificarea condiţiilor în care

Echilibrul unui rigid ac-

Experimente şi demonstraţii

corpul efectuează o translaţie sau o rotaţie.

ţionat de forţe concuren- te (echilibrul de translaţie).

(reale şi/sau virtuale):

echilibrul corpului acţionat

Stabilirea condiţiilor în care cor-

• Momentul forţei.

de cîteva forţe;

pul se află în echilibru de translaţie sau în echilibru de rotaţie.

• Echilibrul unui corp ac-

determinarea poziţiei centru-

ţionat de forţe coplanare

lui de greutate al figurilor plane;

Aplicarea condiţiilor de echilibru în situaţii concrete.

arbitrare (echilibrul de ro- taţie şi de translaţie).

exemple de echilibru stabil,

instabil şi indiferent.

Determinarea poziţiei centrului

Centrul de greutate.

Rezolvări de probleme:

de greutate al corpurilor în situaţii

concrete.

Echilibrul în cîmpul gra- vitaţional.

– aplicarea condiţiilor de echi-

libru în cazul folosirii diferi- tor combinaţii de mecanisme simple;

determinarea poziţiei cen-

Explicarea legăturii dintre ener-

 

gia potenţială şi starea de echilibru mecanic în cîmp gravitaţional.

trului de greutate al corpurilor.

Evaluare sumativă.

10

 

V. Oscilaţii şi unde mecanice

 

Analiza fenomenelor oscilatorii

Mişcarea oscilatorie.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

– mişcarea oscilatorie;

utilizînd mărimile caracteristice mişcării oscilatorii.

Oscilaţii mecanice. Osci- latorul armonic. Pendu-

Descrierea cantitativă a oscila-

lul elastic. Pendulul gravitaţional. Legea conservării energi-

– oscilaţii amortizate;

ţiilor pendulelor elastic şi gravi-

– oscilaţii forţate;

taţional.

– rezonanţa;

Investigarea experimentală a

oscilaţiilor mecanice.

ei mecanice în mişcarea oscilatorie.

formarea şi propagarea undelor transversale şi longitudinale;

Analiza, din punct de vedere

energetic, a oscilaţiilor amortiza- te şi a oscilaţiilor forţate.

Compunerea oscila-

observarea interferenţei undelor produse pe suprafaţa apei;

ţiilor.

Oscilaţii amortizate şi

observarea difracţiei undelor

Aplicarea mărimilor caracteris-

oscilaţii forţate. Rezo- nanţa.

produse pe suprafaţa apei. • Rezolvări de probleme:

tice mişcării oscilatorii la rezol-

varea problemelor.

Unde mecanice. Unde

aplicarea mărimilor caracteristice

Estimarea consecinţelor rezo- nanţei.

transversale şi unde lon- gitudinale. Caracteristi-

mişcării oscilatorii: elongaţia, vite-

za, acceleraţia, energia, perioada, frecvenţa, faza, pulsaţia pendulului elastic şi a celui gravitaţional;

Descrierea mărimilor caracte- ristice mişcării ondulatorii.

cile undelor. Principiul lui Huygens.

Aplicarea legilor reflexiei şi re-

Reflexia şi refracţia un- delor.

compunerea a două oscilaţii armo-

fracţiei undelor mecanice.

nice de aceeaşi direcţie şi pulsaţie;

Analiza calitativă şi cantitati- vă a fenomenului de interferenţă

Interferenţa undelor

– reflexia şi refracţia undelor;

mecanice.

– interferenţa undelor.

şi calitativă, a difracţiei undelor mecanice, cu precizarea condiţi- ilor de producere ale acestor fe- nomene.

Difracţia undelor me-

Lucrare de laborator (variantă re-

canice.

ală şi/sau virtuală):

Elemente de acustică.

„Studiul pendulului elastic şi de- terminarea constantei elastice a unui resort”.

Ultrasunete. Infrasunete.

Explicarea producerii şi efecte-

Unde seismice.

lor unui seism (nivel calitativ).

Comunicări, referate, cercetări la temele: „Fenomene de rezonanţă”, „Efecte seismice”. Evaluare sumativă.

Planificarea unor strategii de

protecţie în raport cu posibilele efecte ale seismelor.

Clasa a XI-a

 

Subcompetenţe

Conţinuturi

 

Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate)

 

I. Termodinamica şi Fizica moleculară

Definirea conceptelor: sistem ter- modinamic, starea sistemului ter- modinamic, parametri de stare (T, p, V).

• Fenomene ter- modinamice. Sistemul termodi- namic. Starea sis-

Experimente şi demonstraţii (reale şi/ sau virtuale):

transformări simple: izotermă, izobară, izocoră;

Explicarea fenomenelor legate de

temului termodi- namic. Parametri

transformarea adiabată.

structura discretă a substanţei.

Rezolvări de probleme:

Descrierea modelului gaz ideal.

de stare.

utilizarea mărimilor fizice legate de

 

structura discretă a substanţei;

11

Utilizarea mărimilor legate de

structura discretă a substanţei, a

Modelul gazu-

aplicarea formulei fundamentale a TCM;

lui ideal. Formula fundamentală a teoriei cinetico-

formulei fundamentale a teoriei ci- netico-moleculare a gazului ideal,

aplicarea ecuaţiei de stare a gazului ideal;

ecuaţiei de stare a gazului ideal la rezolvarea problemelor.

Identificarea domeniilor de apli-

a

care în viaţă şi în tehnică a transfor- mărilor simple în gaze.

moleculare (TCM) a gazului ide-

al. Temperatura. Ecuaţia de sta- re a gazului ide-

aplicarea legilor transformărilor izo- terme, izobare, izocore.

Lucrare de laborator (variantă reală şi/sau virtuală):

„Studiul unei transformări

Investigarea experimentală a unei

al. Transformări simple ale gazu-

simple a gazului ideal”.

transformări simple a gazului ideal.

Rezolvări de probleme:

Explicarea principiului întîi al ter- modinamicii ca lege de conservare.

Utilizarea: ecuaţiei calorice de

lui ideal. Energia internă a gazului

ideal. Lucrul în termodinamică.

utilizarea principiului I al termodina- micii în transformările izotermă, izo- bară, izocoră, adiabatică.

stare a gazului ideal, a ecuaţiei ca-

Comunicări, referate la tema: „Apli- carea motoarelor termice şi impactul acestora asupra mediului ambiant”.

lorimetrice, a principiului I al ter- modinamicii pentru transformările izotermă, izocoră, izobară, adiabati- că la rezolvarea problemelor.

Cantitatea de căl- dură. Coeficienţi calorici.

Principiul întîi

 

Descrierea principiului de funcţi-

al termodinami-

onare a motoarelor termice şi maşi- nilor frigorifice.

cii.

Transformarea

adiabatică. Prin-

Identificarea şi analiza probleme-

cipiul al doilea al termodinamicii (nivel calitativ).

lor ecologice, cauzate de utilizarea

maşinilor termice.

Motoare termi-

ce.

Maşini frigori-

fice. Poluarea me- diului ambiant.

Descrierea substanţelor cristaline

Starea lichidă.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/ sau virtuale):

şi

amorfe, a fenomenelor superfici-

Fenomene super-

ale, a transformărilor de fază.

ficiale. Fenomene

existenţa forţei de tensiune superfi- cială;

Utilizarea mărimilor: coeficientul

capilare. Dilatarea termică a lichi- delor.

de tensiune superficială, tensiunea mecanică, modulul lui Young, co-

fenomene de suprafaţă; fenomene ca- pilare;

eficientul de dilatare termică la re- zolvarea problemelor.

Starea solidă a

creşterea cristalelor; curgerea corpu- rilor amorfe;

substanţei. Sub-

Măsurarea umidităţii aerului.

stanţe cristaline şi

– dilatarea solidelor şi lichidelor.

Utilizarea în viaţa cotidiană a fe- nomenelor capilare.

substanţe amorfe. Deformarea cor-

Rezolvări de probleme:

– aplicarea mărimilor: coeficientul de

Argumentarea cinetico-molecula-

purilor solide. Di- latarea termică a solidelor.

tensiune superficială, tensiunea meca- nică, modulul lui Young, coeficientul

de dilatare termică.

ră a deformării mecanice şi a dilată- rii termice a solidelor.

Investigarea experimentală a unui fenomen superficial.

Transformări de

fază: vaporizare–

Lucrare de laborator (variantă reală şi/sau virtuală):

condensare,

„Studiul unui fenomen superficial”.

 

12

Estimarea dilatării termi- ce în situaţii concrete.

topire–solidificare, subli- mare–desublimare. Umiditatea aerului.

„Determinarea căldurii latente speci-

fice de topire a unei substanţe”.

 

Experiment şi demonstraţii (real şi/sau virtual):

 

– vaporizarea unui lichid;

– familiarizarea cu construcţia şi uti-

lizarea aparatelor pentru măsurarea umidităţii aerului. Măsurarea umidită- ţii aerului.

Comunicări, referate, cercetări la teme-

le: „Studiul lichidelor. Studiul solidelor. Transformări de fază”.

Evaluare sumativă.

 

E L E C T R O D I N A M I C A

 

II. Electrostatica

Explicarea comportării

conductorilor şi dielectrici- lor în cîmp electric.

Cîmpul electric şi ca- racteristicile lui.

Recapitularea şi sistematizarea cunoş-

tinţelor la tema: „Cîmpul electric şi ca-

Interacţiunea sarcini-

racteristicile lui”.

Aplicarea mărimilor ca-

racteristice cîmpului elec-

lor electrice într-un me- diu. Permeabilitatea di- electrică (permitivitate)

Experimente şi demonstraţii (reale şi/ sau virtuale):

tric, a legii lui Coulomb şi

– electrizarea corpurilor;

a

principiului superpoziţiei

a mediului. Intensitatea cîmpului electrostatic în- tr-un mediu.

– liniile de forţă ale cîmpului electrostatic;

cîmpurilor în situaţii con- crete.

– inducţia electrostatică;

– acţiunea cîmpului electric asupra con-

Argumentarea caracteru-

Lucrul cîmpului electric

ductorilor şi dielectricilor.

lui conservativ al cîmpului

la deplasarea unei sarcini punctiforme. Energia po-

Rezolvări de probleme:

electrostatic.

– aplicarea mărimilor caracteristice

Aplicarea formulelor ca-

tenţială în cîmpul elec- trostatic omogen.

cîmpului electric;

pacităţii condensatorului plan, capacităţilor echiva- lente ale grupărilor conden-

– aplicarea legii lui Coulomb;

Potenţialul electric. Di- ferenţa de potenţial. Tensiunea electrică.

– calculul intensităţii, potenţialului,

energiei cîmpului electric;

satoarelor la rezolvarea pro- blemelor.

reprezentarea grafică a cîmpului elec-

Conductori şi dielec-

trostatic;

Investigarea experimenta- lă a condensatoarelor.

trici în cîmp electrostatic.

calculul capacităţii electrice a conden-

Capacitatea electrică.

satoarelor plane;

Relatarea despre unele

Condensatorul. Capacitatea electrică a condensatorului plan. Gruparea condensatoa- relor. Energia cîmpului electric.

gruparea condensatoarelor;

aplicaţii ale conductorilor, dielectricilor şi condensa-

calculul capacităţii electrice a grupări- lor condensatoarelor;

toarelor în viaţa cotidiană.

calculul energiei cîmpului electrosta- tic al condensatorului.

Evaluare sumativă.

III. Electrocinetica. Curentul electric în diferite medii

Aplicarea legilor lui Ohm

pentru o porţiune de circuit

Curent electric şi circu- ite de curent continuu.

Recapitularea şi sistematizarea cunoş- tinţelor la tema: „Curentul electric sta- ţionar”.

şi

pentru circuitul întreg

 

13

(simplu), a legii lui Joule, a for- mulelor lucrului, a puterii curen- tului electric şi randamentului la rezolvarea problemelor.

Intensitatea curentu-

Rezolvări de probleme:

lui. Tensiunea electrică. Tensiunea electromotoa- re. Legea lui Ohm pen-

– calculul circuitelor electrice;

determinarea sarcinii electrice ele- mentare;

Investigarea experimentală a

tru o porţiune de circuit fără generator de curent.

– aplicarea legilor lui Faraday;

unei surse de curent electric.

– mişcarea purtătorilor de sarcină

Enunţarea aplicaţiilor efectelor curentului electric şi descrie-

Gruparea conductoare-

lor. Lucrul şi puterea cu- rentului electric.

Legea lui Ohm pentru

electrică liberi în diferite medii.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

principiul de funcţionare a diodei semiconductoare;

rea principiilor de funcţionare a aparatelor electrocasnice.

Analiza dependenţei rezistivi-

un circuit întreg (simplu).

tăţii de temperatură a diferitor substanţe şi a fenomenului su-

Curentul electric în

principiul de funcţionare a tran-

metale. Supraconductibilitatea.

zistorului;

praconductibilitate.

– curentul electric în electroliţi;

Explicarea conducţiei electrice în semiconductoare (calitativ).

Curentul electric în se- miconductoare. Aplicaţii

– ionizarea gazelor;

– tipuri de descărcări în gaze;

Descrierea principiului de

ale semiconductoarelor.

– tuburi cu raze catodice.

funcţionare a diodei semicon- ductoare şi a tranzistorului.

Curentul electric în

Lucrări de laborator:

electroliţi. Legile elec-

– „Determinarea rezistenţei interioa-

Explicarea conducţiei electri-

trolizei. Aplicaţii practi- ce ale electrolizei.

re şi a TEM a unei surse de curent”

ce în metale, semiconductoare, electroliţi, gaze şi în tuburi cu

„Determinarea rezistivităţii unui

Curentul electric în

conductor”.

raze catodice.

gaze. Plasma. Aplicaţii.

Comunicări, referate, proiecte la

Identificarea aplicaţiilor curen-

Curentul electric în

tema: „Aplicaţiile curentului electric

tului electric în diferite medii în viaţa cotidiană.

tuburi cu raze catodice. Aplicaţii.

în diferite medii în viaţa cotidiană”.

Evaluare sumativă.

 

Clasa a XII-a

 

Subcompetenţe

 

Conţinuturi

 

Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate)

 

I. Electromagnetismul

 

Investigarea experimentală a ac-

Cîmpul magnetic al

Experimente şi demonstraţii (reale

ţiunii cîmpului magnetic asupra curentului electric.

curentului electric. In- ducţia magnetică.

şi/sau virtuale):

spectrul cîmpului magnetic al unui

Descrierea mişcării purtătorilor

Mişcarea purtători-

magnet permanent, al unui conduc-

de sarcină electrică în cîmp mag- netic (şi electric).

lor de sarcină electri- că în cîmp magnetic

tor rectiliniu, al unui solenoid şi al unei spire parcurse de curent;

Explicarea calitativă a principiu-

omogen. Permeabilita-

acţiunea cîmpului magnetic asu-

lui de funcţionare a acceleratoare-

tea magnetică a mediu- lui. Paramagnetici şi

pra conductorilor parcurşi de curent electric;

lor de particule elementare.

Descrierea fenomenului de induc-

diamagnetici. Aplicaţii.

provocarea fenomenului de induc-

ţie electromagnetică şi autoinducţie.

Fluxul magnetic. In-

ţie electromagnetică şi de autoin- ducţie;

Aplicarea legii inducţiei electro- magnetice şi a regulii lui Lenz, a mărimilor inductanţă, ener-

ducţia electromagne- tică. Legea lui Faraday. Regula lui Lenz.

ilustrarea regulii lui Lenz şi stabili- rea sensului curentului de inducţie.

14

gia cîmpului magnetic în situaţii concrete.

Aplicaţii practice ale inducţiei electromag-

Rezolvări de probleme:

– calculul inducţiei magnetice, al

Identificarea domeniilor de apli- caţie practică a interacţiunilor magnetice, proprietăţilor magne-

netice.

forţei Ampere, al forţei Lorentz, al

Fenomenul de auto-

fluxului magnetic;

inducţie. Inductanţa

aplicarea legii inducţiei electro-

tice ale substanţelor şi inducţiei electromagnetice.

circuitului electric.

magnetice, calculul inductanţei şi al

Energia cîmpului

energiei cîmpului magnetic.

Explicarea principiului de func- ţionare a aparatelor de măsurat electrice.

magnetic.

Comunicări, referate, cercetări la

tema: „Cîmpul magnetic. Inducţia electromagnetică”.

 

Lucrare de laborator (variantă reală

şi/sau virtuală):

„Studiul acţiunii cîmpului magne- tic asupra curentului”.

Evaluare sumativă.

 

II. Curentul electric alternativ

Descrierea modalităţilor de ge- nerare a t. e. m. alternative.

Rezolvarea problemelor cu apli-

Curentul electric al- ternativ. Mărimi ca-

racteristice.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

generarea curentului elec-

carea mărimilor caracteristice curentului alternativ: intensitatea curentului şi tensiunea instanta- nee, frecvenţa, perioada, pulsaţia,

faza, defazajul, valoarea efectivă a tensiunii şi intensităţii curentului; rezistenţa activă, reactanţa induc- tivă, reactanţa capacitivă, impe- danţa; puterea activă, puterea re- activă, factorul de putere.

Circuite de curent

tric alternativ;

electric alternativ. Cir-

utilizarea oscilografului pentru vi-

cuite de curent alter- nativ cu rezistor, bo- bină şi condensator (RLC) legate în serie.

zualizarea defazajului dintre intensi-

tatea curentului şi tensiune; şi a feno- menului de rezonanţă;

construcţia şi principiul de funcţi-

Puterea curentului

onare a transformatorului.

electric alternativ.

Rezolvări de probleme:

Producerea energiei

electrice. Generato-

calculul mărimilor caracteristice curentului alternativ; – studiul circuitelor RLC, serie;

Modelarea funcţionării unui redresor de curent electric alternativ.

Investigarea experimentală a re- zonanţei tensiunilor.

rul de curent electric alternativ. Transfor-

Explicarea principiului de func-

matorul. Transportul energiei electrice la

ţionare a transformatorului.

Comunicări, referate, cercetări la

Analiza problemelor transportului

distanţe mari.

tema: „Curentul electric alternativ”.

energiei electrice la distanţe mari.

Evaluare sumativă.

III. Oscilaţii şi unde electromagnetice

Descrierea, din punct de vedere

energetic, a oscilaţiilor libere în

Oscilaţii electromag-

netice libere şi forţate. Circuitul oscilant.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

circuitul oscilant.

studiul proprietăţilor undelor elec-

Stabilirea analogiei dintre osci-

Analogia dintre os-

tromagnetice;

laţiile electromagnetice şi oscilaţi-

cilaţiile electromagne-

studiul interferenţei şi difracţiei luminii.

ile mecanice.

tice şi oscilaţiile me-

Descrierea calitativă a producerii cîmpului electromagnetic şi pro- pagării undei electromagnetice.

canice.

calculul parametrilor circuitelor oscilante;

Rezolvări de probleme:

Cîmpul electromag-

netic.

15

Utilizarea relaţiilor dintre mărimile caracte- ristice undei electro-magnetice la rezolvarea unor probleme simple.

Unde electromag-

– studiul interferenţei;

netice. Clasificarea

– studiul difracţiei;

undelor electromag-

– aplicarea formulelor din

Identificarea unor domenii de aplicaţii ştiin-

netice. Tipuri de ra- diaţii. Proprietăţile undelor electromag- netice. Principiile radiocomunicaţiei. Radiolocaţia.

fotometrie.

ţifice şi tehnice ale undelor electromagnetice.

Lucrare de laborator (va-

Explicarea calitativă a principiilor de funcţiona-

riantă reală şi/sau virtu- ală):

„Determinarea lungimii

re a unor aparate şi dispozitive de uz cotidian (ra- dioul, televizorul, cuptorul cu microunde etc.).

Estimarea acţiunii biologice a undelor elec-

de undă a luminii cu aju-

tromagnetice şi aplicarea unor măsuri de pro-

• Unde optice.

torul reţelei de difracţie”.

tecţie a mediului şi a propriei persoane.

• Interferenţa şi di-

Comunicări, referate,

Utilizarea conceptelor ce caracterizează in-

fracţia luminii. Dis-

cercetări la tema: „Osci-

terferenţa, difracţia şi polarizarea luminii.

pozitivul Young. Inelele lui Newton. Interferometru. Re- ţeaua de difracţie. Împrăştierea luminii. Polarizarea luminii.

laţii şi unde electromag- netice”.

Investigarea experimentală a luminii cu aju- torul reţelelor de difracţie.

Evaluare sumativă.

Descrierea fenomenelor de interferenţă, di-

fracţie şi polarizare a luminii întîlnite în natu- ră şi tehnică.

F I Z I C A

M O D E R N Ă

 

IV. Elemente de teorie a relativităţii restrînse

 

Enunţarea postulatelor lui Einstein.

Postulatele lui Ein-

Rezolvări de probleme:

Identificarea caracterului absolut al timpu-

stein şi confirmarea lor experimentală.

– aplicarea formulelor din

lui şi spaţiului la formularea legilor mecanicii

cinematica relativistă şi

newtoniene.

Elemente de cine-

a relaţiei dintre masă şi energie.

Interpretarea formulelor pentru intervale-

matică şi dinamică relativistă.

le de timp şi lungime şi explicarea relativităţii

Comunicări, referate,

acestor mărimi.

Compunerea vite-

cercetări la tema: „Ele-

Descrierea unor mişcări cu utilizarea elemen- telor de cinematică şi dinamică relativistă.

zelor.

mente de teorie a relativi-

Principiul funda-

tăţii restrînse”.

Aplicarea dependenţei masei de viteză şi a

mental al dinamicii.

Evaluare sumativă.

legăturii dintre masă şi energie la rezolvarea problemelor.

Relaţia dintre masă şi energie.

V. Elemente de fizică cuantică

 

Explicarea efectului fotoelectric extern, a

esenţei ipotezei lui Planck despre cuanta de energie, a esenţei ipotezei lui de Broglie.

Efectul fotoelectric

Experimente (demon- straţii):

extern.

Cuantă de energie.

efectul fotoelectric extern;

Aplicarea formulelor energiei, masei şi im-

Fotonul. Presiunea

funcţionarea celulei fo- toelectrice.

pulsului fotonului, a legilor efectului fotoelec-

luminii.

tric, a ecuaţiei lui Einstein pentru fotoefect, la rezolvarea problemelor.

Proprietăţile ondu-

Rezolvări de probleme:

latorii ale materiei. Ipoteza lui de Bro- glie. Difracţia elec- tronilor. Microsco- pul electronic.

– efectul fotoelectric;

Identificarea domeniilor de aplicare a efectu- lui fotoelectric.

– calculul energiei, al ma-

sei şi impulsului fotonului.

Modelarea difracţiei electronilor pe cristale

Comunicări, referate,

(calitativ), descrierea principiului funcţionării microscopului electronic (aspecte generale).

cercetări la tema: „Ele-

Dualismul undă–

mente de fizică cuantică”.

 

corpuscul.

Evaluare sumativă.

 

16

 

VI. Elemente de fizică a atomului

 

Analiza fenomenelor în care se mani-

Fenomene şi experi-

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

festă structura compusă a atomului şi

mente în care se mani-

argumentarea viabilităţii modelului pla-

festă structura compusă

schema experienţei lui

netar al atomului.

a

atomului. Experienţa

Rutherford;

Interpretarea în cadrul modelului

lui Rutherford. Modelul planetar al atomului.

schema nivelelor de ener-

Bohr a spectrelor atomice ale hidroge-

gie a atomului de hidrogen;

nului.

Postulatele lui Bohr.

construcţia şi funcţionarea laserului;

Investigarea experimentală a unor

Modelul cuantic al ato- mului de hidrogen.

spectre de emisie/absorbţie (spectre

studiul calitativ al legităţi-

continue, de bandă, de linii).

• Tipuri de spectre.

lor spectrale în spectrul ato-

Descrierea fenomenului de tranziţie

• Emisia spontană şi in-

mului de hidrogen;

cuantică, a efectului LASER şi identifi- carea unor domenii de utilizare a lase-

dusă. Efectul LASER şi aplicaţii în diverse do- menii.

observarea diverselor ti-

puri de spectre.

 

rului.

Rezolvări de probleme:

Protecţia personală şi colectivă în di-

 

– utilizarea modelului cuan-

verse activităţi cu utilizarea laserului.

tificat al atomului.

Comunicări, referate, cerce-

tări la tema: „Fizica atomului”.

Evaluare sumativă.

 

VII. Elemente de fizică a nucleului atomic. Particule elementare

Caracterizarea diferitor nuclee atomice

utilizînd proprietăţile generale ale aces- tora: structură, dimensiuni, masă, sarci-

Fenomene şi interacţi- uni nucleare:

– Energia de legătură.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

înregistrarea radiaţiilor cu

nă electrică.

– Radioactivitatea.

ajutorul detectorilor;

Calcularea energiei de legătură şi de-

– Legea dezintegrării

schema acceleratorului de

terminarea stabilităţii unor nuclee ato- mice.

radioactive.

particule încărcate electric.

Reacţii nucleare. Legi

Rezolvări de probleme:

Explicarea proceselor de dezintegra-

de conservare în reacţii nucleare.

determinarea caracteristi- cilor nucleului atomic;

re α, β, γ.

Aplicarea legii dezintegrării radioacti- ve la rezolvarea problemelor.

nucleelor. Reactorul nu-

Fisiunea şi fuziunea

aplicarea legii dezintegrării radioactive;

Descrierea principiului de funcţionare

clear.

analiza reacţiilor nucleare;

a reactorului nuclear şi estimarea posi-

Modelul modern al

calculul energiei în diferite reacţii nucleare.

bilelor efecte ale accidentelor nucleare.

nucleului atomic.

Identificarea efectelor biologice ale

Detectori de radia-

Lucrare de laborator (vari- antă reală/virtuală):

radiaţiilor ionizante, a unor dispoziti-

ţii ionizante. Protecţia

ve utilizate pentru detecţia şi măsurarea

contra radiaţiilor.

„Studiul urmelor particule-

radiaţiilor şi cunoaşterea regulilor de

Acceleratoare de par- ticule elementare.

lor elementare încărcate”.

protecţie.

Comunicări, referate la

Caracterizarea unor particule elemen-

Elemente de fizică a

tema: „Fizica nucleului ato-

tare (electronul etc.) utilizînd proprie-

particulelor elementare.

mic. Energetica nucleară şi

tăţile acestora (masa de repaus, timpul mediu de viaţă, sarcina electrică etc).

Interacţiuni funda-

termonucleară. Particule ele- mentare”.

Evaluare sumativă.

mentale şi modelul uni- ficat al materiei.

17

VIII. Elemente de astronomie

 

Identificarea locului astronomiei în contextul fizicii.

Astronomia în con-

Observări astronomice:

textul fizicii.

– observarea cerului înstelat;

Observarea cerului înstelat cu utili- zarea hărţilor stelare.

Elemente de astrono-

– mişcarea aparentă a Soarelui,

mie practică:

Lunii, a planetelor şi a stelelor pe

Utilizarea sistemului de coordonate

Mişcarea aparentă a

bolta cerească;

ecuatorial.

aştrilor.

observarea constelaţiilor (toam-

Identificarea constelaţiilor pe cer.

Sfera cerească.

na,

iarna, primăvara şi vara);

Determinarea cauzelor şi caracteru-

Mişcarea periodică a

observarea planetelor (Mercur,

lui mişcării aparente a Soarelui, Lunii, a stelelor pe cer.

Pămîntului şi Lunii.

Venus, Marte, Jupiter, Saturn);

Timpul şi măsura-

– observarea Lunii;

Explicarea fazelor Lunii, a eclipselor de Soare şi Lună.

rea lui.

– observarea meteorilor.

• Sistemul solar:

Rezolvări de probleme:

Definirea timpului solar mediu.

– Planetele. Corpuri-

– aplicarea legilor lui Kepler;

Clasificarea corpurilor sistemului

solar.

le mici ale sistemului solar.

utilizarea hărţilor stelare în di- ferite situaţii;

Descrierea proprietăţilor fizice ale

Pămîntul şi Luna.

determinarea distanţelor pînă

Pămîntului, Lunii sau a altor planete ale sistemului solar.

Maree.

la corpurile cereşti.

Originea şi evoluţia

Demonstraţii:

Descrierea concepţiilor moderne

sistemului solar.

– utilizarea modelelor, hărţilor,

despre originea şi evoluţia sistemu- lui solar.

Elemente de mecanică

la observarea cerului înstelat;

cerească:

vizionarea filmelor didactico- ştiinţifice;

Aplicarea legilor lui Kepler la descrie-

– Legile lui Kepler.

rea mişcării corpurilor din sistemul solar.

• Soarele:

utilizarea resurselor astrono-

Descrierea structurii şi caracteristi- cilor Soarelui.

– Caracteristici genera-

mice din Internet.

le ale Soarelui. Structu-

Comunicări:

Expunerea caracteristicilor princi-

ra şi atmosfera solară.

– astronomia şi societatea;

pale şi a etapelor de viaţă a unei stele.

• Stelele

– observatoare astronomice or-

• Clasificarea spectrală a stelelor.

– Caracteristici princi-

bitale;

• Estimarea dimensiunilor galaxi-

pale, clasificare, evoluţie.

– stele variabile;

ei noastre şi a distanţelor pînă la alte galaxii.

• Noţiuni de cosmologie:

– evoluţia stelelor;

– Galaxia noastră. Alte

– cercetările spaţiului cosmic şi ro-

Identificarea părţilor componente ale

galaxii.

lul

acestora în dezvoltarea societăţii.

galaxiei noastre şi a tipurilor de galaxii.

Metagalaxia.

Evaluare sumativă.

IX. Tabloul ştiinţific al lumii şi contribuţia fizicii la dezvoltarea societăţii

Identificarea etapelor de dezvoltare a fizicii şi astronomiei.

Concepţii contempo-

legătura dintre fenomenele na- turii;

Discuţii despre:

rane despre structura şi

Descrierea concepţiilor contempo-

evoluţia Universului.

rane despre tabloul materialist al Uni- versului.

Rolul fizicii şi astro-

principiile de bază ale mecani-

nomiei în progresul

cii

lui Newton;

Argumentarea poziţiilor proprii

tehnico-ştiinţific şi în dezvoltarea societăţii.

– legile electromagnetismului;

despre tabloul ştiinţific al lumii.

– principiile de bază ale teoriei

Reprezentarea tabloului ştiinţific al lumii în formă de schemă sau tabel.

Contribuţia fizicii la dezvoltarea tehnologi- ilor informaţionale şi comunicaţionale (TIC).

relativităţii restrînse;

descoperirile fizicii în

sec. XX–XXI privind structura substanţei etc.

18

Profil umanist Clasa a X-a

 

Subcompetenţe

 

Conţinuturi

Activităţi de învăţare– evaluare (recomandate)

 

M E C A N I C A

 

I. Cinematica

Utilizarea concepte-

Relativitatea mişcă-

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

lor specifice cinematicii:

rii mecanice.

punct material, sistem de referinţă, traiectorie, dis- tanţă parcursă, deplasare,

Mişcarea rectilinie

– mişcarea rectilinie şi curbilinie,

uniformă. Viteza. Legea mişcării rectilinii uniforme.

Mişcarea rectili-

– relativitatea mişcării;

mişcarea rectilinie uniform variată a unui corp pe un plan înclinat;

căderea corpurilor în aer şi în vid (în tubul lui Newton);

viteză şi acceleraţie în stu- diul mişcărilor corpurilor.

Descrierea relativităţii

nie uniform varia-

mişcării mecanice.

tă. Acceleraţia. Le-

– direcţia şi sensul vitezei la mişcarea circulară.

Identificarea particula-

gea mişcării rectilinii uniform variate. Miş- carea corpurilor pe verticală.

Rezolvări de probleme:

rităţilor mişcării rectilinii

– compunerea vectorilor;

uniforme şi ale mişcării

rectilinii uniform variate.

aplicarea formulelor vitezei şi acceleraţiei, legii mişcării;

Aplicarea legilor mişcă-

Mişcarea curbilinie.

trasarea graficelor dependenţei coordona-

rilor mecanice studiate la

Mişcarea circulară uniformă. Viteza un- ghiulară. Acceleraţia

tei şi a vitezei de timp;

rezolvarea unor probleme din viaţa cotidiană.

aplicarea formulelor perioadei, frecvenţei,

vitezei unghiulare şi acceleraţiei centripete.

Investigarea experimen-

centripetă.

Lucrare de laborator (variantă reală şi/sau

tală a mişcărilor studiate.

virtuală): „Studiul mişcării rectilinii uniform variate a unui corp”.

Evaluare sumativă.

 

II. Dinamica

Utilizarea principiilor me-

Interacţiuni. Forţe

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

canicii newtoniene, a legii lui Hooke, a legilor frecării la rezolvarea problemelor.

în natură.

Principiile (legile)

observarea diverselor tipuri de interacţiuni dintre corpuri;

dinamicii.

Descrierea calitativă a

Mişcarea corpuri-

– evidenţierea inerţiei unui corp;

diverselor tipuri de for-

lor sub acţiunea forţei de greutate, a forţei elastice şi a forţei de frecare.

– studiul acţiunii şi reacţiunii corpurilor;

ţe (de frecare, elastică, de greutate), identificate în natură şi tehnică.

deformări elastice de comprimare şi de în- tindere;

mişcarea corpurilor sub acţiunea forţelor

Identificarea particula-

Legea lui Hooke. Le- gile frecării.

elastice;

rităţilor mişcării rectilinii uniforme şi mişcării recti- linii uniform variate prin evidenţierea relaţiei cau- ză–efect.

– studiul frecării;

 

Rezolvări de probleme:

– aplicarea principiilor dinamicii;

mişcarea corpurilor sub acţiunea forţelor de greutate, elastice şi de frecare.

19

   

• Lucrări de laborator (variantă reală şi/ sau virtuală):

„Determinarea constantei elastice a

unui resort”, „Determinarea coeficientului de frecare la alunecare”.

Evaluare sumativă.

III. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Echilibrul mecanic

energia cinetică, energia po- tenţială, lucrul forţelor de greutate, elastice şi de freca- re, impulsul mecanic şi a legii

Explicarea conceptelor:

Lucrul mecanic.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

Puterea. Energia

cinetică. Energia potenţială. Legea transformării şi con- servării energiei me-

transformarea energiei cinetice în po-

tenţială şi invers;

– ciocniri elastice, ciocniri plastice;

conservării energiei.

Rezolvări de probleme:

Descrierea unor fenomene

canice.

– utilizarea noţiunilor: lucru mecanic, pu-

fizice utilizînd conceptele: lu- crul mecanic, puterea, energia mecanică, impuls mecanic.

Impulsul mecanic.

tere, energie;

Legea conservării

aplicarea legilor conservării energiei şi

impulsului mecanic

impulsului;

Utilizarea legilor conservării

energiei şi conservării impul-

pentru un sistem izo- lat de corpuri.

studiul condiţiilor de echilibru al corpu- lui acţionat de cîteva forţe.

sului la rezolvarea problemelor.

• Echilibrul mecanic.

Evaluare sumativă.

Stabilirea condiţiilor de

• Echilibrul mecanic

echilibru mecanic în diferite situaţii.

în cîmp gravitaţional.

 

IV. Oscilaţii şi unde mecanice

Recunoaşterea unor feno-

mene oscilatorii în natură şi tehnică.

Oscilaţii mecanice.

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

Mişcarea oscilatorie.

Oscilatorul armonic.

– mişcarea oscilatorie;

Descrierea calitativă, în baza principiului „cauză–efect” a unor fenomene oscilatorii

Pendulul elastic.

– formarea şi propagarea undelor trans-

versale şi longitudinale;

Pendulul gravitaţio- nal. Energia oscilato- rului armonic.

observarea interferenţei undelor produ- se pe suprafaţa apei;

identificate în natură şi tehnică.

Utilizarea mărimilor carac-

Conservarea energiei mecanice în mişcarea oscilatorie.

observarea difracţiei undelor produse

teristice mişcării oscilatorii la rezolvarea unor probleme.

pe suprafaţa apei.

Rezolvări de probleme:

Investigarea experimentală a

Unde mecanice.

– aplicarea mărimilor caracteristice miş-

unor procese oscilatorii, utili-

Unde transversale şi

cării oscilatorii: elongaţie, viteză, accele-

zînd mărimi fizice caracteris- tice mişcării oscilatorii.

Identificarea condiţiilor în care se produc şi se propagă undele mecanice.

unde longitudinale.

raţie, energie, perioada, frecvenţa, faza, pulsaţia pendulului elastic şi a celui gra- vitaţional;

– interferenţa undelor.

Lucrare de laborator (variantă reală şi/

Caracteristicile un-

delor.

Reflexia şi refracţia undelor.

Soluţionarea unor probleme

Interferenţa unde-

sau virtuală):

de protecţie fonică din viaţa cotidiană.

lor mecanice. Difrac- ţia undelor mecanice.

– „Studiul pendulului elastic”.

Evaluare sumativă.

20

 

Clasa a XI-a

 

Subcompetenţe

 

Conţinuturi

Activităţi de învăţare–evaluare (recomandate)

 

I. Termodinamica şi Fizica moleculară

Descrierea fenomenelor termice în

Sistemul termodi-

Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau virtuale):

baza mărimilor fizice ce caracterizea-

namic. Starea siste-

ză structura discretă a substanţei.