Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Analize Medicale Uzuale
Analize Medicale Uzuale
FA - Fosfataza Alcalina
Valoare Normala : 25 - 115 UI
Bilirubina Totala
Valoare Normala : 0.2 - 1.5 mg/dl sau 3 - 25 umol/l (SI)
Bilirubina directa
Valoare Normala : 0.3 mg/dl sau 4 umol/l
Albumina
Valoare Normala : 3,4 - 5.6 g/dl
Acid Uric
Valoare Normala : 2.4 - 7.5 mg/dl sau 140 - 440 umol/l
Osmolalitatea
Valoare Normala : 274 - 296 mOsmol / kg
Colesterol Total
Preferabil < 200 mg/dl sau 5.18 mmol/l, borderline - risc moderat 200 - 239
mg/dl, risc crescut > 240 mg/dl sau > 6.20 mmol/l
Trigliceride
Valori Normale : 30 -135 mg/dl sau 0.34 - 1.52 mmol/l
LDL colesterol
Preferabil < 130 mg/dl, borderline - risc moderat 130 - 159 mg/dl, risc crescut >
160 mg/dl; [LDL = colesterol total - TG/5 - HDL]
HDL colesterol
Risc cardiac scazut > 45 mg/dl sau 1.16 mmol/l, Risc cardiac crescut < 35
mg/dl sau 0.90 mmol/l
Amilaze
Valori Normale : 20 - 140 UI; provin din pancreas, gl. salivare, ficat.
Lipaza
Valori Normale : 20 - 140 UI
Plasma
Elemente figurate
- Valori normale:
Valori in sange
Valori in urina
Substanta Valori normale in Factorul de Valori normale in
analizata grame/24 ore multiplicare mol/24 ore
Nota: Pentru aflarea valorilor in grame se impart valorile redate in moli la factorul de multiplicare.
Substanta analizata Valori normale
- la femei = 36-42%
Trigliceride - 50-150mg/100 ml
- 3-13 UK
- 13-45 UI
Fosfataze acide - 1 UB
- 4 UK
- 4-14 UI
Transaminaze - 10-40 UK
- 2-16 UI
Amilaza - in sange = 8-32UW/1 ml ser
- 230-2700 UI/l ser
Lipaza - 20-140 UI
Generalitati
Analiza mineralelor (ionograma) se face din sange, din urina sau din ambele, de
obicei in spitale, dar si in unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu modul de
alimentatie, cu varsta, cu sezonul si cu felul bolii. Rezultatele analizelor se exprima in
miligrame de mineral la 100 ml sange, in grame la litru sange sau urina, in grame la
urina din 24 sau in miliechivalenti la litru (mEq/l).
Clorul (Cl)
Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de
clorura de sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sau
scade concomitent cu sodiul.
Calciul (Ca)
Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoarece
el formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in celulele
corpului avand un rol important in coagularea sangelui, in buna functionare
(contractatia) a muschilor scheletului si muschiului inimii, in cresterea si calcifierea
oaselor copiilor, in vindecarea fracturilor osoase, etc.
Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie, carcei), rahitism
la copii, osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea oaselor) etc.
Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati foarte
mari de calciu (lapte, branza, paine). Dar organismul nu retine pentru el decat o mica
cantitate de calciu, restul il elimina prin fecale si urina. Aceasta reglare a calciului se
face de catre glanda paratiroida, care se afla situata la gat si care secreta un hormon
numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta prea mult hormon, creste calciul
din sange.
De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat,
calciul se elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange.
Consumul de prea multe alimente bogate in calciu face sa creasca concentratia
calciului din urina favorizand la unele persoane producerea pietrelor (calculilor) la
rinichi. Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de
rinichi care nu mai pot retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in
rahitism. Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin de aceea
acestia au nevoie de mai mult calciu. Vara sub influenta razelor ultraviolete, solare,
precum si dupa tratamentul cu vitamina D, concentratia calciului sanguin creste.
Fosforul (P)
In general, acesta este legat de calciu formand fosfatul de calciu necesar cresterii
oaselor, precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforul are
rol in buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor).
Fosforul din organism provine din alimente care contin mari cantitati din acest
mineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.
Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva de alimente care contin
fosfor dupa tratamentul cu vitamina D, in insuficenta renala, in bolile glandelor
paratiroide, in tumori ale oaselor. Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina sub
forma de fosfat de calciu, fapt care favorizeaza formarea de calculi urinari. O urina
care contine o cantitate prea mare de fosfat de calciu se tulbura devenind albicioasa
in urmatoarele 30-60 de minute de la urinare.
Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsa
vitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturba
absorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca la copii valorile fosforului urinar sunt
mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.
Are ca si calciul un mare rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai
inimii. De aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in
activitatea lor. Potasiul se gaseste in aproape toate alimentele dar mai ales in fructe
(mere, cirese, pere) si in zarzavaturi. In mod normal, excesul de potasiu din
organism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in bolile in
care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficienta renala, coma
diabetica, boala Addison), aceasta se aculumeaza in organism provocand tulburari ale
inimii.
Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca:
paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De
asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale si
cantitati mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe
tratamentul cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia
abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit
sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism.
Valori normale:
Fierul (Fe)
Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui, dandu-i
acestuia culoarea rosie intensa. De asemenea, fierul ia parte la formarea unor
enzime vitale pentru organism, cum sunt enzimele care contribuie la fixarea
oxigenului pe celule. Fierul din organism provine din apa si mai ales din alimentele
bogate in fier (carne, ficat, splina, oua, morcovi, spanac, soia, ciocolata si altele).
Nevoile organismului de fier sunt mici, de 2 mg/zi, asa ca cele 10-15 mg pe zi pe
care omul le primeste din apa si alimentele consumate sunt suficiente pentru
organism. Totusi la persoanele adulte si mai ales pentru copii subnutriti, lipsa fierului
din alimentatie poate duce la anemie feritiva.
Scaderea fierului din organism se intalneste dupa hemoragii mari, ori chiar dupa
hemoragii mici si repetate ca sangerari din nas, din caile urinare si genitale, din tubul
digestiv (hemoroizi), etc. Bolile digestive, operatiile pe stomac si intestin produc anemie
prin faptul ca reduc absorbtia fierului in organism. Anemia prin lipsa de fier se
stabileste numai de catre medic dupa analiza sangelui.
Magneziul (Mg)
Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din corpul
omenesc: ficat, muschi, sistem nervos, etc. El intra in compozitia enzimelor ce iau
parte la arderea glucozei in organism si impreuna cu calciul intervine in activitatile
musculare.
Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta renala (din
cauza ca rinichii nu il pot elimina din urina), in diabetul grav, in boala Basedow
(hiperfunctia glandei tiroide). Valorile magneziului sanguin scad in insuficienta
tiroidei, dupa pierderile exagerate prin varsaturi si diaree sau prin urina, dupa
medicamente diuretice precum si in alcoolismul cronic. Lipsa magneziului se resimte
mai mult la copii decat la adulti.
Generalitati
Sangele omului este compus din doua elemente esentiale: partea lichida alcatuita
din apa, din substante organice si minerale solubile si partea solida alcatuita din
elemente celulare (globule rosii, globule albe si trombocite). In situatia in care sangele
recoltat din vena pacientului este introdus intr-o eprubeta se coaguleaza dupa cateva
minute. Apoi acesta se separa intr-un strat lichid, superior, care se numeste ser si
intr-un strat inferior, solid care este cheagul. Daca in eprubeta in care s-a recoltat
sangele se adauga o substanta anticoagulanta (prin care se impiedica coagularea
sangelui) atunci sangele nu se mai coaguleaza, dar se separa tot in doua straturi:
stratul superior, lichid constituit din plasma si stratul inferior, solid, constituit din
elementele celuare necoagulate.
Din aceste doua componente ser si plasma sanguina se vor efectua principalele
analize medicale biochimice si serologice. Din elementele celulare sanguine se
realizeaza analizele hematologice. Analizele hematologice cerceteaza numarul,
forma, caracteristicile si compozitia elementelor celulare ale sangelui.
Hematocritul
Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange. Procedeul
consta in recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi acesta se combina cu o substanta
antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se
centrifugheaza puternic la o centrifuga. In urma acestei operatii se observa
separarea sangelui in stratul superior (plasma) si stratul inferior, format din globule
rosii, care constituie hematocritul.
Hematocritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rosii (in procente)
fata de volumul total al sangelul din tubul de sticla.
Valori normale ale hematocritului:
- la barbati = 40-48%
- la femei = 36-42%
- la copii 2-15 ani = 36-39%.
Cresterea hematocritului se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corp prin
transpiratie, prin febra, prin varsaturi (deshidratare) precum si in boala care se
caracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie).
Scaderea hematocritului se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand se
consuma multe lichide inainte de recoltarea sangelui. Hematocritul, alaturi de
numaratoarea globulelor rosii si de dozarea hemoglobinei, ajuta la punerea unui
diagnostic mai precis de anemie.
Hemoglobina
Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru aceasta este nevoie de o picatura
de sange recoltata de la un deget sau din vena. Numaratoarea se face pe un volum
foarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori normale ale numarului de globule rosii:
- barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub
- femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub
- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub.
O scadere sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica o
anemie, care trebuie tratata. Anemiile sunt produse de numeroase cauze: pierderi
mari de sange (hemoragii), boli infectioase acute si cronice, boli produse de paraziti,
intoxicatii cu diferite substante chimice, lipsa de fier si de vitamine, subalimentatie
etc.
Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub se
intalneste in pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza),
boala rara.
Formula leucocitara
Globulele albe din sange nu sunt toate la fel fiind foarte variate ca forma, structura si
functii. Dupa modul in care ele se coloreaza cu colorantii s-au descris mai multe
tipuri de globule albe, fiecare avand un anumit rol in organism si o semnificatie. In
cele ce urmeaza vom descrie numai patru tipuri de leucocite, dintre cele mai
importante, care se exprima in procente.
Ssunt in procent crescut mai ales in bolile produse de paraziti si in bolile alergice.
Monocitele
Limfocitele
Trombocitele cele mai mici elemente solide ale sangelui, au rolul important de a
produce coagularea (inchegarea) sangelui. In caz de hemoragie, prin leziuni ale vaselor
sanguine, trombocitele se aduna in gramezi si contribuie, pe langa alte mecanisme la
formarea cheagului si inchiderea ranii si deci la oprirea hemoragiei.
Valori normale ale trombocitelor: 150 000-300 000/mm cubi.
Scaderea trombocitelor sub 80 000- 100 000 pe 1 mm cub predispune la
sangerearea vaselor sanguine, chiar dupa leziuni foarte mici. De aceea, inainte de
orice operatie, se recomanda numaratoarea trombocitelor.
Din contra, cresterea numarului de trombocite, peste 400 000 poate predispune
coagularea accentuata a sangelui chiar in interiorul corpului, impiedicand circulatia in
vase, cu producerea de cheaguri, infarcte, tromboflebite, accidente vasculare
cerebrale, etc.
Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sau
in vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: se
recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se
cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.
Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.
Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu
intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii.
Un T.C. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui
putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in
unele infectii microbiene.
Este o analiza care se efecteaza tot in scopul cercetarii puterii de coagulare a sangelui.
Analiza nu se face pe lama, in afara corpului ci chiar pe organismul omului. Cu un ac
se inteapa usor lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se
cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai sangereaza.
Valori normale ale timpului de sangerare: 3-4 minute.
Prelungirea T.S. indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cu
tendinta la hemoragie.
Analiza se face cand medicul suspecteaza o tulburare in coagularea sangelui mai ales
dupa tratament cu substante anticoagulate (trompostop, heparina, etc.). Depasirea
dozei acestor medicamente poate scadea capacitatea de coagulare a sangelui, fapt ce
predispune la hemoragii. Rezultatul analizei se exprima in timpul necesar pentru
coagularea plasmei, dupa ce i s-a adaugat o cantitate de calciu.
Valori normale ale timpului Howell: 60-120 secunde.
Globulele rosii (eritrocitele) din sangele uman difera din punct de vedere imunologic.
Ele se deosebesc de la o persoana la alta prin prezenta sau absenta unor substante
chimice speciale, care se regasesc atat pe suprafata eritrocitelor cat si in serul
sanguin. Pe baza acestor deosebiri in compozitia sangelui, oamenii au fost impartiti
in mai multe grupe sanguine. Dar in mod obisnuit, in laborator se analizeaza numai
doua sisteme de grupe sanguine sistemul OAB si sistemul RH.
Sistemul OAB
Sistemul OAB cuprinde patru grupe sanguine. Cu exceptia grupei 0(1) globulele rosii
contin o substanta cu rol de antigen numita aglutinogen. Pe de alta parte, serul
oamenilor, cu exceptia grupei AB(IV), contine alta substanta cu rol de anticorpi
(aglutinina). Exista doua aglutinine: anti-A si anti-B. Venirea in contact a antigenelor
A si B cu aglutininele respective (anti-A si anti-B) produce aglutinarea (alipirea una
de alta) globulelor rosii.
Este deci foarte important ca atunci cand se fac transfuzii de sange sa nu se
intalneasca antigenul A cu anticorpii anti-A si antigenul B cu anticorpii anti-B.
Sangele persoanelor din grupa sanguina 0(I) neavand antigene (aglutinogene) i s-a
spus si gange de grupa zero (0). De aceea aceste persoane au fost numite “donatori
universali” de sange, pentru ca sangele lor poate fi donat la subiectii care poseda
alte grupe sanguine de sange, fara teama de a se produce accidente de transfuzie.
Iar persoanele care apartin grupei de sange AB (IV) neposedand in serul lor anticorpi
(aglutinine) care sa se uneasca cu aglutinogenele, pot primi sange de la subiectii cu
alte grupe de sange, de aceea au fost numiti “primitori universali” de sange.
Stabilirea grupelor sanguine este necesara pentru a se putea sti in cazuri de boli si
accidente grave, ce grupa de sange are bolnavul sau accidentatul pentru a i se face
transfuzia cu sange din grupa potrivita. Transfuzia sanguina facuta cu sange
nepotrivit cu grupa persoanei tratate poate produce accidente grave de transfuzie.
Grupa sanguina cea mai intalnita la noi in tara este AII urmata in ordine
descrescatoare de 0I, BIII si ABIV.
Sistemul Rh
angiocardiografie