Adolecența-un scurt eseu

In cadrul programei școlare de clasa a 9-a, se discută anumite teme pe baza propriei experiente,
sau a unor texte care aparțin literaturii. Literatura româna, din punctul meu de vedere, nu trebuie
nicidecum să se axeze pe reproducerea unor comentarii, pe memorarea unor noțiuni dificile din
sfera teoriei literare. Întrebarea justificată pe care eu mi-o pun, este de ce un scriitor scrie? Oare
el a scris literatură pentru a ne complica viețile? Nu..fară a mă abate de la subiect, primele texte
scrise din istorie aparțin de sacru, astfel o scriere ne poate apropia de sacru. În același timp
literatura este foarte diversă și atinge orice tema, ideea centrală este ca un absolvent de liceu, nu
să știe multe noțiuni, ci să fie capabil să cearnă informațiile deoarece manipularea este la orice
pas.

Mă voi abate putin la scrierea Romanului adolescentului miop scris de eruditul Mircea
Eliade. Opera prezintă secvențe din viața unui puști. Eu mă întreb dacă este ceva diferit între
modul lui de viețuire și noi. Evident, contextul este altul, noi avem tehnologie, dar oare
sentimentele s-au schimbat, poate omul să fie un altul? Eu cred că nu..

Adolecența este o etapă delicată din existentă umană, indiferent de epoca de trai,
sentimentele care guvernează această perioadă sunt aceleași. Capitolul șatpe din romanul evocat,
are un subtitlu cu un mesaj extrem de puternic „Drumul către mine însumi”. Primul paragraf
dezvăluie zbuciumul cu care tânărul se confruntă „Trebuie sa ma cunosc. Trebuie sa stiu odata
sigur cine sunt si ce vreau”. Observăm un adolescent care se caută pe sine, acest lucru este foarte
important chiar dacă niciodată poate nu vom ajunge la desăvârșire. De multe ori ne intrebam cine
suntem, chiar dacă poate nu vom afla, important este să ne punem această întrebare