5-Oct-17

Curs 1

INTRODUCERE IN STUDIUL DREPTULUI PENAL

DEFINITIA DREPTULUI PENAL: dreptul penal ca ramura a sistemului roman de drept reprezinta
totalitatea normelor juridice penale adoptate de parlamentul Romaniei, care stabilesc ce fapte
constituie infractiuni, conditiile raspunderii penale, sanctiunile si alte masuri ce pot fi luate de
instantele de judecata fata de persoanele care au savarsit asemenea fapte in scopul apararii valorilor
sociale fundamentale ale statului de drept.

Din definitie rezulta trasaturile dreptului penal privit ca legislatie penala:

a) Dreptul penal este o ramura distincta autonoma avand un obiect juridic propriu de
reglementare, constituit din relatiile sociale create in jurul si datorita valorilor fundamentale
de a caror respectare depinde insasi existenta societatii intr-o anumita etapa de dezvoltare.
b) Dreptul penal stabileste faptele susceptibile sa aduca atingere ori sa puna in pericol valori
sociale fundamentale, conditiile tragerii la raspundere penala precum si pedepsele sau alte
sanctiuni de drept penal care urmeaza a fi aplicate persoanelor care comit asemenea fapte.

Scopul dreptului penal il constituie apararea sistemului de valori pe care se intemeiaza societatea,
scop care este realizat in principal pe calea prevenirii savarsirii faptelor care aduc atingere sau pun in
pericol valorile fundamentale, si in subsidiar pe calea constrangerii.

Necesitatea dreptului penal

Dreptul penal mai este cunoscut si sub denumirea de drept criminal.

Dreptul penal este necesar pentru ca:

- Apara valorile fundamentale ale societatii

- Combate fenomenul infractional (la 31 ian 2016 in penitenciarele din rom se gaseau 28.179
de pers- 26.754 barbati si 1.425 femei)
- Are sarcina de a continua apararea relatiilor sociale ce se stabilesc intre membrii societatii.

Caracterele dreptului penal

- Caracter autonom pentru ca are un obiect propriu de reglementare (relatii de aparare

sociala).
- Caracter de drept public pentru ca reglementeaza relatii sociale de putere in care unul sau
una dintre parti este statul ca reprezentant al fortei publice.
- Caracter unitar al dreptului penal (chiar daca dispozitiile penale sunt cuprinse in diferite
norme in afara codului penal). In doctrina recenta s-a subliniat ca in functie de originea
normelor ce intra in compunerea dreptului penal se identifica un “drept penal intern”, un
“drept penal international”, un “drept interational penal”, “drept penal european”-
dezvoltat in cadrul consiliului europei si in cadrul UE.
Obiectul dreptului penal

Cu privire la obiectul dreptului penal, in doctrina penala s-au conturat 2 opinii.

Intr-o prima opinie se sustine ca obiectul dreptului penal il constituie relatiile sociale ce apar ca
urmare a savarsirii infractiunilor, adica in relatiile de conflict, in cadrul carora are loc tragerea la
raspundere penala a infractorilor. In aceasta opinie obiectul dreptului penal este format din relatiile
de represiune sau de constrangere penala care apar ca urmare a savarsirii infractiunilor. [Dar aceasta
opinie areo hiba- nu recunoaste ca obiect al dreptului penal si altceva, si anume prevenirea savarsirii
de infractiuni].

In cea de-a doua opinie se sustine ca dreptul penal reglementeaza si conduita destinatarilor legii
penale, nu numai dupa ce au comis infractiuni si au devenit infractori, ci si conduita lor inainte de
savarsirea infractiunilor. Aceasta conduita (inainte) se refera la respectarea de bunavoie de catre
destinatarii legilor penale, respectiv conformarea lor cu dispozitiile legii.

Principalul scop al dreptului penal il constituie apararea societatii impotriva infractiunilor prin care
se aduce atingere valorilor sociale fundamentale ale societatii, cum sunt: suveranitatea,
independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile persoanelor,
proprietatea si intreaga ordine de drept.

Legaturile dreptului penal cu alte ramuri de drept:

- Caraterul autonom al dreptului penal nu exclude existenta unor legaturi organice cu celelalte
ramuri ale sistemului de drept, care si ele la randul lor ocrotesc in forme specifice anumite
valori sociale.
- Legaturi ale dreptului penal cu:
o Dreptul constitutional
o Dreptul procesual penal
o Dreptul civil
o Dreptul muncii si securitatii sociale | -> in masura in care prin acese ramuri de
o Dreptul executional penal | drept sunt ocrotite valori fundamentale

Stiinta dreptului penal are ca obiect de studiu dreptul penal ca legislatie, adica ansamblul de norme
si institutii de drept penal privite in complexitatea si evolutia sa. Stiinta dreptului penal studiaza in
principiu dreptul penal in vigoare. Stiinta dreptului penal ofera rasp a evolutia dr pen. Elemente de
drept comparat din alte state. Stiinta dreptului penal efectueaza studiul normelor penale sub un
intreit aspect: sub aspect exegetic (cunoasterea fiecarei norme de drept in parte, continutul si sfera
de aplicare), dogmatic (cunnoasterea principiilor care stau la baza dreptului penal), critic
(cercetatorii pot sesiza anumite lacune).

Metodele stiintei dreptului penal cele mai utilizate de cercetatori sunt:

- Metoda rationala/logica
 - Metoda istorica
- Metoda comparativa
- Cercetarea sociologica concreta
- Metoda experimentului

Prin principii specifice dreptului penal intelegem acele idei care strabat sau calauzesc intreaga
reglementare juridica penala precum si activitatea de combatere a fenomenului infractional prin
intermediul normelor penale. Principiile specifice dreptului penal sunt:

1. Principiul legalitatii incriminarii, a pedepsei, a masurilor educative si a masurilor de siguranta

2. Principiul raspunderii penale subiective (comiterea faptei cu vinovatie)
3. Principiul raspunderii penale obiective
4. Principiul personalitatii raspunderii penale si a pedepsei
5. Principiul ca infractiunea este singurul temei al raspunderii penale
6. Principiul dublei esente a pedepsei (pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de
reeducare si resocializare a condamnatului)
7. Principiul individualizarii judiciare a sanctiunii penale
8. Principiul sanctionarii diferentiate a infractorior minori fata de infractorii majori

Pag. 1-19