Chiochiu Alexandru

Clasa a IX-a D

FORMAREA LIMBII ROMÂNE

Etnogeneza românească a fost un proces complex, al cărui rezultat a fost apariţia unui
popor neolatin, singurul moştenitor al romanităţii orientale.
Principalele etape ale formării limbii române au fost:
 adoptarea de către dacii din Dacia şi Moesia a latinei populare, în care s-au utilizat şi
cuvinte traco-dacice (aproximativ 10% din fondul lexical de bază);
 includerea, în secolelele al VIII-lea-al IX-lea, a elementelor provenite din limba
slavilor sudici (aproximativ 20% din fondul lexical de bază).
Documentele din Evul Mediu timpuriu îi amintesc pe români sub numele de vlahi,
volohi, blahi (termeni de origine germanică, ce desemnau populaţiile romanice).
Dialectele vorbite la aceea perioada pe teritoriul Daciei:
1. Dialectul daco – român este vorbit de o populaţie de peste 23 milioane pe teritoriul
vechii Dacii, dar şi ca limbă naţională de peste 10 milioane de români din Republica
Moldova, Bucovina de nord, Banatul sârbesc, Ungaria, Germania, Franţa, Canada, America şi
alte ţări.
Limba naţională a statului român s-a constituit pe baza acestui dialect. Pe baza lui s-a
format limba română literară, care este aspectul cel mai îngrijit al limbii române.
Graiuri incluse în dialectul daco-român: moldovean, muntean, oltean, bănăţean, crişan,
maramureşan.
2. Dialectul macedo – român este vorbit de romînii din macedonia (oraşele Niş,
Skoplije, în munţii Pindului şi munţii Olimp unde alcătuiesc grupuri etnice distincte) În acest
dialect s-au realizat o literatură şi o cultură originală.
3. Dialectul megleno – român este vorbit de românii din Bulgaria şi Grecia, de pe
valea fluviului Mariţa.
4. Dialectul istro – român este vorbit de românii din peninsula Istria din nordul mării
Adriatice, pe teritoriul fostei Iugoslavii.
Componentele limbii române si influențele acesteia
De la sfârșitul secolului VIII putem vorbi de apariția limbii române, fiind o limbă
romanică sau neolatină. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat cele trei componente
principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic (format în mare parte din
vocabular împărtășit de limba albaneză, cel putin aproximativ 160 de lexeme) și adstratul slav.
Chiochiu Alexandru
Clasa a IX-a D

Vocabularul principalelor grupuri lexicale: latină 20,02%, slavă veche 7,98%, bulgară
1,78%, bulgaro-sârbe 1,51%. Alte elemente lexicale: turcă 3,62%, maghiară 2,17%,
neogrecească 2,37%, franceze 38,42%, latine literare 2,39%, italiene 1,72%, germane
1,77%.Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sint primite direct din latina, 8.071
constituie derivate pe teren romanesc de la radacini apartinind cuvintelor mostenite din latină.
Influenţa slavă s-a realizat prin prezenţa populaţiei slave pe teritoriu începând cu
secolul al VI-lea şi oficierea cultului religios în limba slavă care au determinat o influenţă a
acestei limbi asupra limbii române. S-au păstrat– termeni de cult religios: liturghie, maslu,
iad, rai, sfânt, utrenie, stareţ etc.
 termeni din agricultură: plug, ogor, brazdă, snop– termeni de organizare socială:
logofăt, vornic, vistiernic, paharnic, boier, jupân;
 toponime: Bistriţa, Craiova, Lipova, Prahova;
 onomastică: Ivan, Olga, Vornicu, Stoleriu, Bistriceanu;
 în gramatică, vocativul în „o” al substantivelor feminine (Mario, Florico), prin
numeralul sută şi modul de formare a numeralelor de la 11 la 19.
Influenţa greacă s-a realizat prin coloniile greceşti din Dobrogea, prin influenţa
Bizanţului asupra culturii noastre şi prin domniile fanariote. Termeni: alfabet, geometrie,
condei, dialog, analogie, , Vasile, Ioan, Alexandru, Constantin, Elena, Andrei, Teodor.
Influenţa turcă s-a realizat ca urmare a deselor şi violentelor incursiuni ale Imperiului
Otoman în principate. Termeni: paşă, vizir, iahnie, cataif, harem, hazna, rahat, cafea, alivenci,
halva, sarma, simigiu, geamgiu, ciulama, musaca.
Influenţa franceză se datorează contactelor culturale, introducerii studiului limbii
franceze în şcoli. Termeni: republică, administraţie, egalitate, librărie, parfumerie, galanterie,
constituţie, revoluţie, libertate, cavalerie. Această influenţă continuă, limba română adoptă
multe neologisme de origine franceză.
Influenţa maghiară: oraş, gând, fel, hotar, chin, întâlni, marfă, neam, seamă, vamă.
Bibliografie:

 https://genovevabutnaru.wordpress.com/2010/09/23/originea-si-evolutia-limbii-
romane/
 https://istoriiregasite.wordpress.com/2013/10/23/formarea-poporului-roman-si-
a-limbii-romane/
 https://cultural.bzi.ro/formarea-limbii-romane-14060