Profeţiile Papei Jean XXIII

1935 - 2033
 Pier Carpi

Profeţiile Papei Jean XXIII

1935 - 2033

Traducere: LeGrig

1976
2
«Va fi o bună judecată
Tatăl Nostru carele eşti în ceruri, căci împărăţia Ta a venit.
S-a făcut vrerea Ta, în cer şi pe pământ.
Acum douăzeci de veacuri plus vârsta Salvatorului.
Amin»
2000 + 33 = 2033!

O femeie va deveni Preşedintele

Statelor Unite...
Zidul Berlinului va fi distrus şi
Europa unită se va întinde până
la Urali...
În Africa, un dictator - “fiul
Leopardului” - va bulversa
continentul negru...
Papa va umbla pe căile lumii...

Aceste profeţii care se referă la întreaga planetă şi

devoalează secretele viitorului până în 2033 nu vin de la
un prezicător oarecare. Ele sunt scrise de cel care va
deveni într-o zi Papa Ioan XXIII: Angelo Roncalli.
În 1935, într-adevăr, pe atunci nunţiu apostolic în Turcia,
viitorul Ioan XXIII intră în foarte secreta societate a
Templului, după o serie de probe iniţiatice. În acea epocă
el redactează aceste profeţii, până acum inedite. Profeţii
care arată că papa Ioan XXIII a fost şi unul din cei mai
mari mistici ai secolului nostru.

3
 “Fiecare filă avea antetul templului, Cavalerul şi
trandafirul”
trandafirul
Pier Carpi

Acum ei ştiu că tot ce mi-ai dat vine de la tine; căci

cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor şi ai au
cunoscut că eu am ieşit de la tine şi au crezut că tu
m-ai trimis.
(Sf. Ioan, 17/7, 8)

Cuprins

Introducere
Istoria profeţiilor
Ce mi-a spus vizitatorul
Tabelul celor trei maeştri
Pentru cel pe care nu trebuie numit
Secretul lui Johannes
Lanţul Templului
Pentru o metodă de lectură
Profeţiile
1. Papa Pius XI şi Concordatul
2. Alegerea noului Papă Pius XII
3. Referinţe la acuzaţiile la adresa Papei Pius XII
4. Situaţia politică de după război. Biserica
legată de bunurile materiale
5. Sfântul necunoscut
6. Înscăunarea Papei Ioan XXIII. Adevăruri care
ies la lumină
7. Paul VI, succesorul lui Ioan XXIII.
8. Succesorul Papei Paul VI
9. Schismă în Biserică
4
 10. Nouă epocă de tulburări în Biserică
11. Dictatorul Orientului va fi ucis. Calamităţi
12. Profeţii privind Biserica
13. Predicţii privind politica, pacea şi războiul 6
14. Societatea Naţiunilor 9
15. Al doilea Război Mondial (I) 12
16. Al doilea Război Mondial (II) 15
17. Al doilea Război Mondial (III) 18
18. Sfârşitul celui de al doilea Război Mondial 22
19. Madona 25
20. Vietnam, Mao, de Gaulle 26
21. Atentate contra preşedinţilor, Kennedy, etc. 29
22. Conflictul chino-sovietic, Orientul Apropiat 34
23. Orientul, monarhia europeană 38
24. Consiliul mondial, Rasputin 43
25. China, Boston, cei doi despoţi 46
26. America Latină, Statele Unite 49
27. Africa, Mediterana 57
28. Italia 61
29. Femeia din America 66
30. „Pământul şi iubirile sale se vor întoarce” 68
31. Eveniment în Grecia, descoperiri
ştiinţifice tulburătoare pe întreg Pământul 72
32. Apocalipsa după Ioan 76
Concluzie 84

5
 13. Predicţii privind politica, pacea şi războiul

O, Italie care ai crezut în falsa libertate a celor

şaptezeci şi n-ai cunoscut niciodată libertatea.
Ai crescut la sânul tău relele timpurilor, născute în
oraşul primului edict.
Ai avut falşi regi, fii de ne-regi, n-ai ştiut să-i omori pe
când ei te omorau.
Astăzi, regele tău, fiu de ne-rege, este umbra măştii
care strigă. La Monaco, el va simula pacea, dare
vărsase deja sânge în Spania.
Şi fiul Bestiei îi este frate, tată, mentor. Zeii negri
păgâni sunt exhumaţi, ca şi aripile şi cântecele morţii.
Nu a existat niciodată libertate, nu există libertate. Cel
care crede că opune falsa ştiinţă credinţei, orgoliu
prematur faţă de divin, nu este liber.
Azi fiii acestui orgoliu, închişi între frontiere, sunt cei
care tremură. Şi toţi sunt inamici.
Şi tu nou ţar, împieliţat de tătuc, strângi mâna
dictatorului negru. Priveşte marea.
Ea va fi roşie de sânge.

Cu această profeţie, încep predicţiile lui Angelo Roncalli

privitoare la politică, pace şi război. Şi prima din ele
priveşte Italia. Necazurile ei ar fi început cu luarea Porta
Pia, simplă iluzie a unei libertăţi care nu era adevărată.
Profetul atribuie Italiei originea necazurilor timpurilor
noastre, într-unul din oraşele acesteia, acela al primului
edict. M-am gândit la Milano, care a trăit primul edict al
Bisericii, acela al lui Constantin. Pe de altă parte, la
Milano s-a născut fascismul. Despre ce alte necazuri este
6
vorba, n-aş putea spune, căci Milano a cunoscut
dezvoltarea capitalismului şi socialismului.

Monarhii italieni sunt catalogaţi „falşi regi”, „fii ai ne-

regilor”: profetul nu este primul care acreditează teza
conform căreia dinastia de Savoia ar fi cunoscut tulburări
şi înlocuiri de moştenitori.

Dar s-ar putea să fie vorba de monarhii italieni în general,

incapabili să domnească? Predicţia adaugă că poporul nu a
ştiut să-i omoare pe când ei, ei ucideau ţara. Regele în
chestiune este în mod sigur Victor-Emmanuel III, „umbră
a măştii care strigă”, adică, fără nici un dubiu, a lui
Mussolini. Puţin după aceea, el menţionează întâlnirea
grotescă de la Monaco, unde il Duce a luat o atitudine de
pacifist şi mediator, pe când războiul era, din păcate, pe
punctul de a izbucni. În ce priveşte pe fiul Bestiei, acesta
este fără îndoială Hitler. În raport cu Mussolini, i se spune
mai întâi frate, apoi tată şi în fine, mentor. Nu ar fi putut
avea o definiţie mai exactă. Nici, pentru cei doi, pentru
războiul din Spania. Şi apoi aluziile la aripi, la cântecele
morţii, mai ales la zeii negri păgâni, dezgropaţi de nazism
şi imitaţi de fascism. Cultul sângelui, al rasei, al omului
superior.

Apoi profetul spune că dacă, la epoca aceea, nu există

libertate, nu exista nici înainte şi se poate vedea rezultatul
îndobitocirii oamenilor care au opus ştiinţa credinţei,
orgoliul divinităţii. Hitler şi Mussolini sunt deci copiii
acestor erori.
7
Ultimul paragraf se referă la Stalin. Tătucul, care i-a adus
judecăţi foarte severe lui Stalin, este Lenin. „Vei strânge
mâna dictatorului negru”: este vorba de pactul între URSS
şi Germania nazistă. Stalin l-a semnat în scop expansionist
dar consecinţa acestui act a fost sângele unui război oribil.

8
14. Societatea Naţiunilor

Uniţi în orgoliul victoriei, al răzbunării, în plasa

expansiunii, vă separaţi, şi vă înpotmoliţi în a voastră
societate a naţiunilor.
Nu privilegiul este cel care poate aduce pacea în lume,
nu este invazia, nu este separarea sângelui Fiului de
demon, de Luther.
Statele viitorului erau departe de voi, le-aţi ignorat,
le-aţi călcat în picioare. Astăzi sclavi, mâine stăpâni
luminaţi.
Dantzig, rană a Europei, flagel al lumii.
A diviza lumea înseamnă a împărţi şi răni, a omorî.
Mărşăluieşte fiu al Bestiei, născut într-un an în secret.
Suferă sclavii docili fii eterni ai Domnului şi ai Marii
mame foarte Sfîntă, lângă munţii Ural.
Mor în tăcere cu milioanele, puţin va fi dat la iveală.
Morţii nu vorbesc.
Noul ţar îi omoară pe adevăraţii fii ai tătucului. Are
ochi de lup. Dar lupii sunt la fronteră. De ce călătorul
cu ochi de oţel nu vorbeşte, cine ştie, poate i s-a cerut?
De ce fuge în tăcere?
Pe tărâmul îngerilor este prea mult orgoliu. Lumea este
sigură de surâs. Şi bogaţii se joacă cu căţeluşii
încercând să ignore că aceştia sunt cei trei lupi ai celor
trei erori ale lumii.

Avertisment sever pentru Societatea Naţiunilor, ale cărei

erori sunt cauza principală a unei situaţii care a condus la
exasperare naţionalismul, la naşterea Statelor autoritare în
Europa. Acuzarea Statelor capitaliste protestante, fii ai
9
demonului Luther, este foarte clară: Statele Unite şi
Anglia. Pentru aceasta din urmă se adaugă cu precizie
colonialismul şi exploatarea popoarelor. Profeţia este
foarte clară: Statele viitorului, acelea care vor aduce o
lumină nouă lumii, sunt cele care azi sunt colonizate,
călcate în picioare, înlănţuite.

Şi iată profeţia despre al Doilea Război mondial: este

menţionat chiar numele Dantzig. Următoarea frază are
fără îndoială o legătură cu diplomaţiile care, încercând să
facă o reîmpărţire a lumii, au antrenat o separare, care a
devenit o rană, războiul.

Hitler, din nou în marş. Fraza „născut într-un an în secret”

rămâne misterioasă. N-am reuşit să-i găsesc o semnificaţie
convingătoare chiar dacă aluziile nu lipsesc, de la
pretinsele capacităţi magice ale Führer-ului la faptul că el
a fost produsul unei voinţe superioare, decisă de cel rău.

Apoi, din nou, Rusia. Faţă de popor, pe care-l califică

drept sclav, multă compasiune. Vorbeşte de milioane de
morţi, înainte de război, în cel mai mare secret. „puţin va
fi dat la iveală”: s-au aflat lucruri despre persecuţiile
staliniste dar probabil ele au depăşi tot ceea ce am ştiut şi
despre care nu ni se va spune niciodată nimic? Din nou
Stalin şi crimele sale înpotriva inamicilor săi din interiorul
Partidului, „adevăraţii fii” ai lui Lenin.

Călătorul aerului ar putea fi Lindbergh: el are un secret

despre care nu vorbeşte. Şi pleacă în linişte. Vai! Nu
10
ştim nimic despre acest secret, şi dacă acest călător ar
trebui să fie Lindbergh, din păcate el nu mai este acolo
pentru a-l spune.

„Tărâmul îngerilor” ar putea fi Anglia, despre care

profetul spune că este prea mult orgoliu pe pământ.
„Lumea este sigură de surâs”: această frază dă o idee
exactă despre uşurătatea lumii faţă de dramele care
urmează să se producă, despre inconştienţa anumitor
puternici ai zilei care se joacă şi pretind că ignoră faptul că
destinele umanităţii sunt deja stabilite. Deţinătorii puterii
economice nu sunt cruţaţi, ei se amuză de pericol, în
scopuri speculative.

Cât despre cele trei rele ale lumii, ele sunt capitalismul,
nazismul, socialismul.

11
 15. Al doilea Război Mondial (I)

Marile rase. Sunt purtate false coroane deasupra

marilor teritorii, sunt daţi regi şi şefi sclavi popoarelor
civile, în numele nimicului generat de rău.
Acela care poate face ceva rămâne imobil, sperînd să se
salveze, sau să-şi ia partea din pradă.
În laboratoare au fost pregătite arme necunoscute de
nimeni. Italia este în fierbere.
Italia care pune în marmură falsă ceea ce nu are în
inimă. Oamenii ei sunt statui fără gândire.
Războiul dorit. Războiul tuturor, fără graniţe. Fiul
Fiarei eliberează animalele de pradă.
Şi Europa intră în colaps, ca o statuie de lut.
Marea ucide sub ape. Şi cerul scuipă focul. Nevinovaţi
ucişi în case.
Şi acolo unde ajung cizmele şi pintenii, copiii lui Israel
cunosc chinurile. Târle pentru durerile lor şi moarte
subtilă.
Torţionarii ştiu, ei vor minţi la Nuremberg. Căutaţi
permanent torţionarii, chiar dacă îi credeţi morţi.
Cătaţi-i peste tot unde puterea trăieşte cu teroarea.
Căutaţi-i în casele celui care s-a îmbogăţit din război.
Nu pentru răzbunare, ci pentru a-i împiedica pe ei şi pe
copiii lor să mai invadeze lumea încă o dată, camuflând
cuvântul şi şeful.
Nu se va spune nimic despre Italia, dar oamenii săi sunt
complici.
Fiul Fiarei are în suflet marea armă.

În centrul acestei profeţii se află războiul şi masacrele

12
odioase. La început, se vorbeşte despre false domnii şi
despre guvernări fantomă, impuse de guvernele naziste-
fasciste. De altfel, aceste State, care nu sunt cruţate, ar fi
putut împiedica violenţele dar nu au făcut-o în speranţa de
a trage beneficiile.

Prima aluzie la teribilele arme atomice, în Italia unde

trăiesc oamenii de ştiinţă care le-au creat. Din nou Italia,
acuzată de degradarea gândirii, de falsă ideologie. Şi apoi,
războiul: „războiul tuturor, fără graniţe”.

Bombardamentele, ocupaţiile, persecutarea minorităţilor,

rasele, raidurile. O realitate care aduce războiul în fiecare
casă, lovind, în afară de soldaţi, civilii, femeile, copiii.
Colapsul Europei sub asaltul hitlerist: o Europă care nu
mai este decât o statuie de lut, care deşi în marş, este gata
să se prăbuşească. De asemenea, aluzie la războiul
submarin, la bombardamente.

„Târle” simbolizează persecuţia contra evreilor,

genocidul, lagărele de concentrare. Apoi cade acuzaţia
„Torţionarii ştiu, ei vor minţi la Nuremberg”. Şi profetul îi
invită pe oameni să caute torţionarii, mulţi dintre ei sunt în
viaţă chiar dacă îi credem morţi. Ei trăiesc în ţările unde
domneşte încă teroarea, protejaţi ce aceia care s-au
îmbogăţit graţie războiului şi ororilor acestor torţionari
înşişi.

Să fie căutaţi nu pentru a se răzbuna, ci pentru a împiedica

ca ei şi discipolii lor („copii”) să se poată prezenta în
13
faţa lumii cu alte cuvinte, sub alte aspecte, cu un alt
conducător. (Aici, profetul se arată foarte creştin). Dar ei
vor fi întotdeauna aceeaşi. Nişte criminali nazişti! Sunt
destui cei care au supravieţuit şi încă complotează, care
poate deja acţionează sau sunt alături, pe undeva, ascunşi
în spatele fantoşelor, prezenţi pe scena mondială.
Chiar Italia, adaugă profetul, este responsabilă de crimele
comise în timpul războiului, cele mai infame: există
printre noi mulţi complici, dar tăcerea şi solidaritatea între
criminali îi protejează.
„Fiul Fiarei are în suflet marea armă” profetul face
probabil aluzie la arma totală despre care vorbea Hitler şi
care poate chiar a existat. Sau poate este vorba despre
altceva, legat de voinţa lui Hitler. N-am reuşit să descifrez.

14
 16. Al doilea Război Mondial (II)

Acela care a căzut din cerul Africii şi a cărui aripă a

fost lovită şi care putea face ceva.
Femeia sa secretă ştie şi deţine scrisorile trădării. Ele
vor apare după moartea sa şi atunci cel care pare miel
se va arăta lup.
Cel care a aprins trei lumînări în noaptea sfîntă, s-a
salvat. Cine ştia?
Noul Ţar a trădat, el a crezut că a pierdut. Şi-a ucis
oamenii înainte ca ţintele cizmelor să-i calce în
picioare. Şi vor cădea milioane datorită laşităţii sale.
Dar cadavrul său onorat va fi scos din sanctuar.
Tărîmul îngerilor plînge şi şeful său va trăda. Alte
scrisori care vor fi cunoscute într-o zi. Cînd va fi
descoperit secretul prietenului fiului Bestiei, trimis
noaptea pe tărâmul îngerilor.
Pământul celest este divizat, invadat. Dar acolo
acţionează cel mai mare dintre toţi, într-o zi va fi numit
tată şi va dărui iubire marelui său popor. El are trei
inamici, îi va bate unul câte unul.
Primul inamic galben l-a lovit pe fiul lui Luther, gol în
apă. Al doilea este pe pământul său şi are inamici
puternici. Al treilea este noul Ţar, carea ordonat să fie
omorât.

Această profeţie face aluzie la evenimente foarte precise,

personaje uşor de identificat şi totuşi suntem în faţa unei
serii de mistere: căci sub aceste fapte, deja cunoscute
pentru că ele s-au produs deja, se desfăşoară o istorie
secretă pe care probabil o vom cunoaşte într-o zi. Aluzia
15
la Italo Balbo (Italo Balbo a fost unul din promotorii
fascismului în Italia. Mort în 1940.), la început, este clară.
El a fost doborât în Africa şi „aripa sa a fost lovită”. Balbo
a fost ucis de ai săi. Profetul lasă să se creadă că ar fi putut
fi vorba de un ordin. Ori, Balbo „ştia şi putea face ceva”.
Ce ştia el? Ignorăm acest lucru. Dar aici este vorba de
scrisori deţinute de femeia sa secretă despre care nu avem
nici cea mai mică informaţie pentru a o recunoaşte - şi
care vor fi revelate la moartea sa - deci ea încă trăieşte:
atunci, vor fi demascate personaje care, până azi, sunt
considerate oameni drepţi şi buni, care nu sunt nişte
trădători.

Mistere pentru cele două fraze care urmează: n-am reuşit

să le interpretez nici să le găsesc o legătură cu restul
profeţiei, consacrată lui Stalin. Laş şi trădător după cum
spune profetul, acesta din urmă şi-a asasinat oamenii
înainte chiar ca armele nazisto-fasciste să omoare alte
milioane. Cceşti morţi ar avea drept cauză principală
laşitatea dictatorului sovietic. Tot ce spune profeţia în
acest pasaj ne este deja cunoscut şi verificat. Ca urmare a
raportului lui Hruşciov la al XX-lea Congres al PCUS,
corpul lui Stalin a fost scos din mausoleul lui Lenin.

Apoi este vorba de Anglia, care este supusă la o grea

încercare în această perioadă. „Şeful său va trăda. Alte
scrisori care vor fi cunoscute într-o zi”. Acest şef,
Churchill? Şi documentele vor fi cunoscute, în acelaşi
timp în care se va descoperi secretul lui hess, definit aici
ca prieten al lui Hitler, şi care va zbura într-o noapte la
16
Londra. Istoria ne rezervă încă alte revelaţii, anunţă
profetul, toate legate unele de altele. O serie de trădări, în
Italia (cum să explicăm altfel aluzia la asasinarea lui
Balbo), în Anglia, în Uniunea Sovietică. Şi documentele,
încă necunoscute azi, ne vor da o versiune mai clară
despre evenimentele oribile ale acelor vremuri. Ele vor
face lumină asupra grelelor responsabilităţi care azi au o
bună reputaţie.

Ultima parte este consacrată fără îndoială Chinei, „pământ

celest”. Se vorbeşte despre neînţelegerile interne, despre
luptele pentru cucerirea puterii şidespre invazia japoneză.
„Dar acolo acţionează cel mai mare dintre toţi”: referire
evidentă la Mao Tze Dun, despre care profetul spune că
într-o zi el va fi mare şi va umple de iubire poporul său.
Mai întâi, el va învinge pe cei trei inamici ai săi,
Japonezul, care a lovit Statele Unite, „fiul lui Luther”, ca
urmare a evenimentelor de la Pearl Harbor. Al doilea este
mareşalul Cian Kai Şi. Al treilea este Stalin - despre care
profetul spune că ar fi dat chiar ordin ca Mao să fie
executat.

17
 16. Al doilea Război Mondial (III)

Europa este înflorită.

Franţa are doi şefi, dar mai mare este cel din deşert. El
datorează o recunoştinţă secretă generalului Spaniei.
Ei se bat, dar de la munte, roşii şi albe, coboară florile,
Europa, acestea sunt fiii tăi cei mai buni, care într-o zi
vor fi trădaţi.
Pentru că şefii pe care îi vor crede învinşi vor comanda
în continuare, mereu aceiaşi.
Ei vor învinge marionetele banilor, dar nu patronii
banilor. Şi se vor lăsa seduşi de noul Ţar, care a învins
în ciuda trădării, mulţumită fierbinţelii flamurei sale
roşii.
Fiii lui Luther în Europa. Războiul armelor, războaiele
pasiunilor. Tinerii de la munte au steaguri noi, pe care
cei puternici le vor smulge prin minciună.
Atenţie la fiii lui Luther şi la fiii noului Ţar. Ei vor o
lume vlăguită pentru ultima masă. Franţa, ridică crucea
de Lorena. Europa, înalţă-ţi cântecele, mai tare decât
sunetul tunurilor.
Fiul Bestiei a scăpat din trei atentate.
Nu şi din al patrulea. Îi folosesc pentru a-l ucide pe cel
pe care îl urăşte. Închis în bârlogul zăvorât al femeii
altuia. Despre moartea sa, Mister. Dar atenţie la cel
care iese în final din bârlog. El va trăi mult şi pregăteşte
multe răni lumii. El cunoaşte adevărata faţă a Bestiei.

În timp ce începe cu o imagine de speranţă, profeţia trece

brusc la Rezistenţă şi la Franţa, care are doi şefi: mareşalul
Pétain şi generalul de Gaulle: „mai mare este cel din
18
deşert”. Nu a început Rezistenţa franceză în deşert? Apoi,
o aluzie mai puţin clară: de Gaulle îi datora „o
recunoştinţă secretă” generalului Spaniei. Dacă nu cumva
este vorba de vreun general spaniol neidentificat, avem
toate motivele să credem că e Francisco Franco.
Rezistenţa este simbolizată de flori (semn de speranţă, de
entuziasm) roşii şi albe, care coboară din munţi. „Ei se
bat”, spune mai întâi profetul. Şi se va vedea că el opune
permanent războiul armelor puternice, reci, calculate,
agitate de interese economice, acestui război plin de
entuziasm al Rezistenţei, care luptă pentru adevărata
libertate. Despre partizani, el zice: „Europa, acestea sunt
fiii tăi cei mai buni, care într-o zi vor fi trădaţi. Pentru că
şefii pe care îi vor crede învinşi vor comanda în
continuare, mereu aceiaşi.” O realitate pe care, vai!, am
putut s-o constatăm în Italia şi aiurea. Cei care erau cei
mai compromişi de fascism şi-au salva capul întorcându-şi
în final vesta pe dos. Rezistenţa a fost trădată, dezarmată
în momentul decisiv. Şi cei pe care poporul ar fi trebuit
să-i doboare, cei mai mari responsabili, au recâştigat
puterea, ascunsă mai mult sau mai puţin sub etichete noi.
Printre ei se găsesc cei ai Statului liberal, fals democratic,
care au permis ascensiunea fascismului. Este vorba, spune
profetul, de o restauraţie, alimentată de rămăşiţele
fascismului în Italia şi de celelalte forţe reacţionare din
străinătate, şi nu de o nouă ordine de libertate. De fapt,
continuă profetul, „Ei vor învinge marionetele banilor, dar
nu patronii banilor”. Şi iată că reapare Stalin, „care a
învins în ciuda trădării”, graţie forţei, curajului şi
19
abnegaţiei soldaţilor Armatei roşii. Mulţi vor fi seduşi de
Stalin. Americanii. „Fiii lui Luther” intră în război în
Europa. Acolo se opune, în războiul puterilor, revolta
individului în Rezistenţă: „Tinerii de la munte au steaguri
noi, pe care cei puternici le vor smulge prin minciună”.
Apoi aluzia, fără îndoială, la împărţirea lumii de la Yalta.
Atenţie, spune profetul, „Ei vor o lume vlăguită pentru
ultima masă”. Şi, vai! O vor avea.
Apoi, o invocaţie adresată Franţei, crucii de Lorena a
Jeannei d’Arc care-i animă pe rezistenţi şi pe de Gaulle. Şi
această invocaţie se extinde la întreaga Europă: „înalţă-ţi
cântecele, mai tare decât sunetul tunurilor”. Cântul
eliberării adevărate, acela care duce la libertatea omului şi
nu la compromisuri ca acelea impuse umanităţii după al
doilea război mondial: tratatul de la Yalta, negocierea
libertăţii unor întregi naţiuni, expansiunea ţărilor
colonialiste, dictatura economică asupra unei mari părţi a
lumii. Război rece, război cald.
Fraza următoare face aluzie la trei atentate cărora le-ar fi
căzut victimă Hitler. Aceste trei atentate sunt cunoscute,
nu şi al patrulea. Dat fiind că atentatele şi comploturile
împotriva lui s-au ţinut lanţ, nu se poate şti la care se face
aluzie. Atentatele i-ar fi servit de pretext lui Hitler pentru
a-şi omorî oameni puternici care îi stăteau în cale sau pe
care îi ura. Ele i-au permis să justifice anumite represiuni
sau eliminarea unor personalităţi adorate de poporul său.
Misterul planează asupra morţii lui Hitler, urmează
profeţia. Chiar dacă moartea sa în buncăr, cu femeia
20
altuia, este bine descrisă. Este vorba, bineînţeles, despre
Eva Braun, dar de ce este ea descrisă astfel? Exista un alt
bărbat, pe care noi nu-l cunoaştem, în viaţa lui Eva Braun?
Profeţia se termină cu ideea unui mister legat de moartea
lui Hitler. Dar ea vorbeşte, de asemenea, despre sfârşit. E
foarte greu de extrapolat.
Dimpotrivă, ultimul paragraf este teribil. Atenţie, spune
textul, la cel care iese ultimul din bârlog. Cine este el?
Martin Bormann? Alt personaj obscur care-l însoţea pe
Hitler în ultimele sale clipe de viaţă? Se spune că ei doi ar
fi fost ultimii care au părăsit buncărul din Berlin. Conform
a numeroase mărturii, unii dintre ei aveau obiceiuri
sacerdotale, ritual al unei religii a rasei şi sângelui, anti-
tradiţională, care viza, cu Hitler, instaurarea prea
cunoscutei Noi Ordini.
Aceia vor trăi mult şi, în umbră, protejaţi cu siguranţă, vor
încerca să-şi ia revanşa: procesul este probabil deja
început, probabil ia un aspect indescifrabil - în afara
violenţei anumitor puteri, instituţii. Cel care a ieşit ultimul
din buncăr „cunoaşte adevărata faţă a Bestiei”. Bestia, al
cărui fiu era numit Hitler, ar fi putut fi cea din Apocalipsă.
Şi, în momentele cele mai dramatice ale umanităţii, forţele
monstruoase care au dat naştere nazismului şi au condus
lumea către un război înspăimântător, cu cortegiul său de
genocide, cruzimi şi violenţe, ar putea reintra în joc.

21
18. Sfârşitul celui de al doilea Război Mondial

Tu, fiu al lui Luther, tu nu vei vedea sfârşitul

distrugerii. Şi succesorul tău va comite şi mai multe
crime decât tine, dacă acest lucru este posibil.
Marea armă va exploda în Orient, lăsând răni eterne.
Această pată a laşităţii pe obrazul lumii nu va mai fi
ştearsă.
Marea armă inutilă pentru război, folosită pentru
putere. Pentru a-l intimida pe cel care nu se supune
sclaviei.
Dar nici-o armă nu-l va opri pe cel care are credinţă. Şi
pe tărâmul celest se bate pentru libertate. Micul Ţar
tremură la explozie. El vrea să oprească un popor
revoltat, pe tărâmul celest. Nu va reuşi.
Trădătorul tărâmului îngerilor a pierdut cărţile. Ele vor
reapare într-o zi. El a murit pentru a le recâştiga.
Pe pământul lui Brahma, o voce dezarmată. Este
conştiinţa lumii, care nu va muri niciodată, chiar când
trupul său va fi mort.
Masca va fi atârnată de picioare în oraşul edictului. Dar
nimeni nu va şti vreodată cum a fost ucis. Ordinul a
venit de departe.
Regele care nu a fost fiu de rege nu va mai reveni în
Italia. Şi chiar omul care se dădea drept fiul său va fi
alungat. Noaptea răzbunării va fi dură.
O, Israel care se întoarce pe pământ.

Claritate impresionantă a acestei profeţii, care descrie o

serie de evenimente care s-au verificat. Rămân îndoieli
asupra anumitor persoane şi altor fapte, pentru că nu sunt
22
cunoscute, ne lasă perplecşi. Profeţia începe cu anunţul
morţii preşedintelui Roosevelt care a murit înainte de
sfârşitul războiului. El este calificat criminal. Este apoi
rândul lui Truman, şi mai rău, „dacă acest lucru este
posibil”. Explozia bombei atomice din Japonia este
anunţată cu indignare, ea este condamnată cu o violenţă
extremă. „Această pată a laşităţii pe obrazul lumii nu va
mai fi ştearsă.” Aceste explozii nu au servit unor scopuri
militare şi acest fapt este confirmat de studiile cele mai
serioase, ci unei consolidări a puterii, politică şi
economică. O armă, bomba atomică, a servit mai ales
pentru a semăna teroare între cei care se li se opuneau şi
luptau cu adevărat pentru libertate totală. Imediat apoi, o
aluzie la conflictul între Mao Tze Dun şi Cian Kai-Şi.
Chiar şi Stalin ar fi fost terorizat de bomba atomică.
Acelaşi Stalin încearcă să oprească marşul lui Mao şi
acest fapt este deja istorie. Dar nu va reuşi, chiar dacă a
încercat totul, de la seducţie la ameninţare. Poporul
chinez, deja, are un şef şi o cale.
Se vorbeşte din nou despre Churchill, „trădătorul
tărâmului îngerilor”: el ar fi pierdut documente şi a comis
delicte pentru a le recupera. Poate este vorba despre două
dosare de corespondenţă între Churchill şi Hitler şi, mai
ales, între Churchill şi Mussolini. Aceste documente vor fi
scoase la lumină într-o zi. Nu se ştie mare lucru despre
aceste documente, doar s-a auzit vorbindu-se despre ele, şi
mărturiile serioase nu sunt suficiente pentru a face lumină.
Gandhi, „conştiinţa lumii”, suscită entuziasmul şi simpatia
profetului. El este definit ca una din cele mai mari figuri
23
ale timpului său. Este anunţată asasinarea sa, concomitent
cu ceea ce noi azi ştim deja cu certitudine: că vocea sa
dezarmată nu va muri niciodată, ea ne-a învăţat sublima
non-violenţă. Şi iată-l pe Mussolini, „masca”. Este anunţat
evenimentul din piaţa Loreto din Milano, dar restul frazei
lasă să planeze o enormă îndoială: nu se va şti niciodată
nici cine la ucis pe Mussolini, nici de ce. „Ordinul a venit
de departe”, spune misterios profetul. Cel care nu este „fiu
de rege”, Victor-Emmanuel III, este în exil. Despre fiul
său, Umberto II, profetul spune că el este „omul care se
dădea drept fiul său”. Deci el nu era fiul său? O frumoasă
intrigă în Casa de Savoia! În orice caz, rezultatul
referendumului este prevăzut: ce este această „noapte a
răzbunării”? Care sunt dedesubturile ascunse ale căderii
monarhiei şi plecării lui Umberto II? Fără îndoială
revanşarzii sunt cei care au pierdut, dar nu ştim nimic
despre această acţiune. Ultima frază priveşte Israelul, şi
anunţă întoarcerea evreilor în ţara promisă, naşterea,
dificilă dar entuziasmantă, a noului Stat Israel. Şi această
profeţie ne introduce în vremurile de dup război, chiar
dacă în numeroase puncte, intrasem deja.

24
19. Madona

25
20. Vietnam, Mao, de Gaulle

Popoarele tinere şi călcate în picioare explodează, se luptă

şi câştigă. Pe pământul extrem al Orientului, se vor duce
mult timp lupte, pacea va fi departe, şi fii lui Jeanne vor fi
înlocuiţi de fiii lui Luther. Dar toţi vor fi învinşi.
Pe tărâmul celest un singur învingător, cu gândirea, cu
acţiunea, cu cuvântul. Prin el, o nouă ordine a lucrurilor
va veni în lume.
Fiii lui Luther se bat în lume.
Israel apare din nou şi triumfă. Dar Islamul nu este mai
puţin mare şi cel care se dezvoltă este divizat.
Furia sclavagiştilor se dezlănţuie mai aproape, acum că
războiul îndepărtat este pierdut.
Marile arme sunt peste tot în lume şi sunt cheile fricii.
Europa este divizată. Un mic zid, o mare ruşine.
Micul Ţar moare ucis în umbră, în bârlogul său. Dar
asasinii săi erau deja în parte morţi, ceilalţi se vor omorî
între ei. Căutaţi în apele Nevei.
Occident civilizat, călcat în picioare, şir de capete,
popoare sclave. Voi sunteţi creştini persecutaţi, Mama
Tăcerii nu moare.
Cel care a pierdut războiul îl câştigă azi.
Pe pământul lui Jeanne, se trage în crucea de Lorena. Nu
departe a doua Elisabetă asistă la colapsul a ceea ce a
construit prima. Azi marea este scurtă şi forţa este mai
departe.
Din păcate, războiul este în interiorul omului.
Nuremberg cel nedrept. Asasinii sunt absenţi. Unii dintre
ei în jilţurile judecătorilor.
Această umbră se întinde departe.
26
Războaie de eliberare naţională, lupte contra
imperialismului şi colonialismului în toată lumea a treia.
Este vorba foarte cla de Vietnam, unde se spune că pacea
este foarte departe. Profetul, în mod foarte just, spune că
în locul francezilor vor veni americanii şi că, chiar dacă ea
este departe, victoria va veni.
Altă victorie anunţată: cea a lui mao Tze Dun. Cu el, o
lumină radioasă, până acolo încât profetul afirmă că cu
gândirea sa lumea va putea cunoaşte „o nouă ordine a
lucrurilor”.
Statele Unite sunt obligate să se bată pe numeroase mici
fronturi, în întreaga lume. Şi Israel renaşte şi învinge. Dar
islamul nu este mai puţin puternic nici mai puţin mare:
dar, vai! el este divizat. În ce-i priveşte pe sclavagişti, ei
trebuie să se bată mai aproape, pentru că imperiile lor se
deşiră.
Este anunţată proliferarea armelor nucleare, „cheile fricii”,
una din forţele care susţin războiul rece. Apoi Europa,
divizată: se vorbeşte clar despre zidul Berlinului.
Şi iată, profeţie teribilă, este vorba despre moartea lui
Stalin, „în umbră”. Stalin asasinat? Vom mai vorbi, dar
nimeni nu a crezut. Profeţia continuă pe un ton ascuns: ea
afirmă că o parte din asasinii săi erau deja morţi şi că
ceilalţi, în parte, s-au omorât între ei. A doua afirmaţie
poate să aibă o legătură cu luptele interne, la Kremlin,
după moartea lui Stalin. Prima este probabil o cheie
simbolică. Dacă nu cumva asasinii săi au vrut să-şi
27
răzbune camarazii ucişi de Stalin. Astfel s-ar explica
prezenţa voinţei morţilor în acţiunea celor vii.
„Căutaţi în apele Nevei”, spune textul. Profeţia face o
nouă aluzie la acest fluviu al Rusiei: acolo ar trebui să fie
ascunsă explicaţia misterului morţii lui Stalin. Dacă nu
cumva fraza se referă la altceva pe care eu nu reuşesc să-l
înţeleg. Nici măcar nu se menţionează dacă adevărul
despre moartea dictatorului sovietic va fi, într-o zi sau
alta, dezvăluit.
Apoi este din nou vorba despre popoarele aflate sub cizma
comunistă, despre Biserica („Mama”) Tăcerii, despre
creştinismul acestor popoare devenite sclavi. Dar această
civilizaţie (creştină) este imortală. Ea ar trebui ca până la
urmă să învingă.
„Cel care a pierdut războiul îl câştigă azi”. Această frază
poate avea mai multe explicaţii, dar este greu de spus care
este cea bună. Mi se pare că este vorba de victoria
economică a ţărilor ca Japonia, Germania şi Italia, în
raport cu ţările învingătoare ca Regatul Unit sau Franţa,
mai slabe economic.

În fraza următoare este vorba fără îndoială de atentatele

împotriva generalului de Gaulle. Apoi, a doua Elisabeta,
numită în mod clar. Şi raportul între prima şi a doua este
copleşitor: a doua a văzut deşirându-se ceea ce prima
edificase. Magie a prenumelor, stranii coincidenţe ale
Istoriei. „Azi marea este scurtă şi forţa este mai departe”.
Trebuie să fie vorba de o altă aluzie la dezmembrarea
28
imperiului britanic, care întotdeuna a mizat pe flota sa, azi
inutilă.
„Din păcate, războiul este în interiorul omului”. Poate este
vorba de o referire la angoasa omului modern, la luptele
sale interne în faţa precipitării evenimentelor, în faţa
prăbuşirii valorilor care erau considerate de granit, în faţa
transformării violente, agresive, a societăţii, a structurilor
acesteia, a Statelor, legilor, moralei. Omul trăieşte un
puternic conflict cu el însuşi, pentru a-şi găsi adevărata
dimensiune.
„Nuremberg cel nedrept”. Mare parte din ceea ce s-a
întâmplat, spune profetul, se datorează injustiţiei de la
Nuremberg. Dar poate că trebuie citit în Nuremberg tot
ceea ce, de la tratatele de pace până la Yalta, s-a încercat
să se pună în ordine într-o lume distrusă, fără a ţine seama
decât de legile puterii, de profit, de exploatare. Adevăraţii
asasini ar fi lipsit de la Nuremberg, dar, mai mult, unii
dintre marii criminali au luat locul judecătorilor.

„Această umbră se întinde departe” este concluzia

disperată a acestei părţi a profeţiei. Profetul a revenit
adesea asupra acestei teme. Umanitatea va trebui să
plătească erorile celor puternici. Să sufere mult timp din
cauza criminalilor de război lăsaţi în libertate. Adevăraţii
vinovaţi, insistă profetul, sunt liberi. Şi complicii lor sunt
în continuare puternici, au mereu mână liberă pentru a
pune în opera noi planuri criminale.

29
 21. Atentate contra preşedinţilor, Kennedy, etc.

Oameni şi focuri de armă. În Europa şefi de stat şi

adversari. Cineva va cădea.
Şapte văduve sunt pregătite la altar, ele îşi aşteaptă
soţii.
La sud de Luther, agitaţii şi arme şi popoare plângând.
Fiul soarelui va pleca de mai multe ori. Dar aici
comandă Mammon şi Dumnezeu nu este decât în
vorbe. Omul fără păr, ţăranul, surâde Orientului. Dar
surâsul său este un rictus, pentru că mulţi suferă şi mor
din cauza lui. El va învinge uriaşul, dar va rămâne mic.
O familie de dictatori va lua puterea pe pământul fiilor
lui Luther. Ea va vărsa sânge.
Atunci Noe va începe să construiască ultima Arcă. Dar
ea nu va cunoaşte apele, mulţumită cuvântului celui
care nu este cunoscut dar care-i face să tremure pe cei
puternici, atunci când el coboară din munţi.
Preşedintele va cădea. Va cădea fratele său. Între ei,
cadavrul stelei inocente.
Sunt unii care ştiu. Întebaţi prima văduvă neagră şi
omul care o va conduce pe insulă la altar.
Secretele lor sunt armele, crimele. Şi sunt secretele
celui care nu era la Nuremberg.
La trei ei vor trage în preşedinte. Al treilea va fi printre
cei trei care-l vor lovi pe al doilea.
Luther va muri şi asta va fi bine. În spatele lui, umbra
celui pe care l-a ucis deja. Vocea sa minţea.
Lumea nu cunoaşte flori.

Prima frază e legată de atentatele ale căror victime sunt

30
şefi de stat şi personaje politice, printre care de Gaulle şi
Togliatti. „Şapte văduve sunt pregătite la altar, ele îşi
aşteaptă soţii”: poate că este o aluzie la şapte mari atentate
politice, cu şapte victime. Este de asemenea posibil ca
fraza să ascundă o altă dezvăluire. În orice caz, profetul va
reveni pe această temă.
America de Sud, cu agitaţiile sale politice, comploturile
sale, loviturile sale de stat. Cred că pot să spun că figura
care corespunde imaginii de „fiu al soarelui” este cea a lui
Juan Domingo Peron care a părăsit de două ori Argentina.
Tot în legătură cu această parte a lumii, textul spune că cei
care comandă acolo sunt oameni care vorbesc despre
Dumnezeu dar în gol, doar pentru a specula. În realitate,
doar marele capital deţine puterea şi totul este orchestrat
de Statele Unite.
Personajul care urmează ar trebui să fie Nichita Hruşciov,
profetul descriindu-i aparenta bonomie care contrastează
cu crimele care continuă să fie comise în Orient, sub
guvernarea sa. De la revoltele socialiste înnăbuşite într-o
baie de sânge până la oprimarea popoarelor. „El va
învinge uriaşul, dar va rămâne mic”: este vorba desigur de
operaţiunea de destalinizare, din raportul lui Hruşciov,
care a reuşit să spargă mitul lui Stalin. Dar acest act nu a
reuşit să facă din autorul său un om mare, el este
considerat un mediocru.
În Statele Unite, familia de dictatori ar trebui să fie
Kennedy. Se spune că pentru a cuceri puterea a fost vărsat
mult sânge îninte şi în timpul domniei lor.
31
„Atunci Noe va începe să construiască ultima Arcă”. Din
cauza acestui eveniment, umanităţii ar trebui să-i fie frică
de un imens pericol. Poate un război mondial, poate un
cataclism mai rău decât potopul, căci Arca despre care e
vorba este numită „ultima”. Ne putem gândi fie la războiul
din Vietnam, fie la debarcarea din Golful Porcilor, fir la
confruntarea foarte periculoasă dintre Kennedy şi
Hruşciov, în cadrul afacerii Cuba, care a riscat să
provoace un război atomic.
N-am reuşit să înţeleg la ce se referă următorul paragraf al
profeţiei: „Dar ea nu va cunoaşte apele (un singur lucru
este clar: pacea va fi salvată), mulţumită cuvântului celui
care nu este cunoscut dar care-i face să tremure pe cei
puternici, atunci când el coboară din munţi”. Poate este
vorba de o intervenţie divină, sau de un personaj imposibil
de descoperit?
Apoi este anunţată moartea celor doi fraţi Kennedy. „Între
ei, cadavrul stelei inocente”. Amestecaţi în aceste atentate,
au fost alţi morţi dar cuvântul „stea” poate duce la
presupunerea că este vorba de o actriţă, deci Marilyn
Monroe. Ipotezele conform cărora faimoasa actriţă ar fi
fost asasinată, şi avea legătură cu clanul Kennedy, sunt din
ce în ce mai numeroase. Dar poate fi vorba de altceva.
Apoi profetul ne spune cum poate fi explicat totul în cazul
morţii fraţilor Kennedy. Cel care ştie poate fi descris ca
„prima văduvă neagră” şi „omul care o va conduce pe
insulă la altar”. Jacqueline, văduva lui John Kennedy, se
va căsători cu Onassis pe o insulă, Skorpios.
32
Onassis, se ştie, este mort. Este posibil ca văduva sa să ştie
ceva cu adevărat fundamental despre atentatele care i-a
costat viaţa pe fostul său soţ şi fostul cumnat? Dacă este
aşa, de ce tace? Şi care este legătura secretă între aceste
fapte, care se unesc cu al doilea soţ dispărut? Ipoteză
deconcertantă. Mai ales dacă te gândeşti că a fost dictată
în 1935.
„Secretele lor sunt armele, crimele. Şi sunt secretele celui
care nu era la Nuremberg”. În timp ce prima frază este o
acuzaţie violentă la adresa lui Jacqueline Kennedy şi
Aristotel Onassis, a doua readuce în scenă forţele răului,
personaje care s-au salvat în momentul înfrângerii
fascismului şi care încă acţionează în lume. Care sunt
legăturile între toate aceste fapte?
Misterul continuă. Conform textului, asasinii lui John
Kennedy erau în număr de trei. Unul dintre ei, împreună
cu alţi doi, ar fi participat şi la atentatul contra fratelui său,
Bob.
Iată-ne în faţa unei alte crime atroce: asasinarea lui Martin
Luther King. Pentru profet, moartea sa era un lucru bun:
„Luther va muri şi asta va fi bine. În spatele lui, umbra
celui pe care l-a ucis deja. Vocea sa minţea”. Explicaţia
este prea evidentă, dar ea ar putea masca alte aluzii care
îmi scapă. Poate se leagă de uciderea fraţilor Kennedy?
Judecata asupra lui Martin Luther King nu rămâne mai
puţin dură.
Fraza care încheie profeţia insistă asupra momentului
dramatic pe care l-a cunoscut lumea în acea epocă.
33
22. Conflictul chino-sovietic, Orientul Apropiat

Cei doi şefi roşii se întâlnesc, în numele umanităţii. Pe

tărâmul celest se află vocea celui care iubeşte lumea şi
vorbeşte pentru cei slabi. Micul om foloseşte forţa, el
ucide primăvara. Şi cei care îi vor urma vor face la fel.
Se va vorbi de o pace falsă, dar armele vor fi permanent
ascunse. Oameni vor zbura în cer şi oamenii se vor
entuziasma. Ei ar trebui să tremure, căci răul e cel care
a cucerit cerul, pentru a lovi pământul. Dumnezeu a
fugit, spun ei. Dumnezeu este mort. El s-a ascuns în
inima tinerilor. Şi va reveni pentru a învinge, atunci
când oraşele şi câmpiile se vor fi consumat pe ele
însele, pentru a reda valoare vieţii. El va reveni din
pământ pentru a distruge cimentul. Israel care suferă şi
luptă, nu mai puţin decât cel care te asaltează şi nu ştie
să împărtăşească suferinţa ta. Sunteţi fraţi, cineva vă
împinge la luptă rămânând ascuns. Aici se decide
destinul lumii. Şi în palatul în care Statele se
îmbrăţişează, fugarul de la altar este în viaţă. De la
palat, ură pentru Israel. Şi acesta va fi un semn al
ruinării. Omule care te-ai urcat pe lună, uită-te la tine,
acum o ai, dar reflectată în noroi. Ciocnire între două
tinereţi. Tăcuta va învinge şi timpul lucrează pentru
credinţă. Asupra lumii care freamătă, vânturi calde şi
reci, furtuni sociale. Sânge sub Luther, sânge pe
pământul catolic uzurpat, în ţările vecine.

Conflictul chino-sovietic, prevăzut deja de profet, atinge

aici dimensiunea sa dramatică. Angelo Roncalli nu-şi
ascunde simpatiile, solidaritatea sa cu poporul chinez şi
34
preşedintele Mao Tze Dun. El subliniază cruzimea lui
Hruşciov faţă de popoarele care se revoltă şi visează la un
socialism cu faţă umană. Chiar şi succesorii săi, scrie
profetul, îi vor urma exemplul sângeros.
Fraza următoare face aluzie la pseudo-destindere, care în
realitate ar ascunde intenţiile armate, dorinţa de a cuceri
puterea. Şi iată-ne în era spaţială: omul este încântat de
aceste cuceriri care trebuiau să fie ştiinţifice, dar profetul
îl previne. Nu trebuie să se bucure ci să tremure.
Interpretarea cea mai corectă a acestor rânduri mi se pare
afirmaţia că cuceririle spaţiale ascund mai ales experienţe
şi intenţii războinice, amplasând arme pe orbita terestră.
„Răul e cel care a cucerit cerul, pentru a lovi pământul”.
Din cer, deci, ca urmare a experienţelor spaţiale şi
zborului oamenilor în spaţiu, ar putea veni cel mai mare
pericol pentru umanitate.
Epoca pe care am trăit-o şi pe care încă o trăim,
materialistă, de consum, de degradare a omului, duce la
ideea că Dumnezeu este mort. Dimpotrivă, el este ascuns
în inima tinerilor. Noile generaţii sunt cele care vor aduce
Răscumpărarea. Textul este mai clar: tipul nostru de
civilizaţie se va autoconsuma. Marile crize energetice,
economice, sociale, nu sunt decât un ultim avertisment.
Lumea nu poate avea ca singură bază valoarea degradantă
a consumului: acesta va sfârşi prin a distruge această
ideologie păgână - păgână pentru că, în esenţă, ea nu este
destinată decât consumului. Atunci, civilizaţia va învinge,
mulţumită tinerilor care l-au păstrat pe Dumnezeu în
35
inimă, l-au redescoperit în cotlonul său secret. „El va
reveni din pământ pentru a distruge cimentul”. O idee pe
care profetul o avansase în altă parte, în aproape aceiaşi
termeni. Este sigur că, la fel cum anumite profeţii s-au
verificat în trecut, dacă vom avea altele la fel, aceasta va fi
printre ele.
Israel, drama sa, războaiele şi gherilele. Milă pentru
suferinţele Israelului, dar şi pentru ale ţărilor arabe.
„Sunteţi fraţi, cineva vă împinge la luptă rămânând
ascuns”. O nouă acuzaţie adusă manipulării sentimentelor
maselor, în numele speculaţiilor politice şi economice.
„Aici se decide destinul lumii”. Chiar în Orientul
Apropiat, profetul găseşte unul din punctele cele mai
neliniştitoare pentru echilibrul mondial, o dramă mereu
latentă, care poate antrena consecinţe grave, ireparabile.
„Destinul”, totuşi, poate decide şi altfel - dacă am
interpretat bine. În orice caz, destinul lumii se joacă în
această regiune, de-o fi bine, de-o fi rău. Pot rezulta orori
ca şi mari beneficii. Spectrul „fugarului de la altar” apare
din nou. Dealtfel textul profetic insistă permanent aici.
Adevăratul vinovat, care ar fi trebuit să se aşeze pe banca
acuzaţilor la Nuremberg, ar fi în interiorul Naţiunilor
Unite. Aici este o aluzie la votul de condamnare a
sionismului la ONU. „Şi acesta va fi un semn al ruinării”.
Indubitabil, antisemitismul de azi va fi exacerbat şi trezit
la viaţă de aceleaşi personaje ca cele de ieri. În umbră sub
Hitler, în umbră azi, acolo sunt adevăraţii inamici ai
umanităţii, protejaţi de monstruoase complicităţi politico-
economice.
36
Şi suntem pe fundul prăpastiei. „Omule care te-ai urcat pe
lună” (profetul prevede şi debarcarea pe satelit), „uită-te la
tine, acum o ai, dar reflectată în noroi”. Am atacat cerul,
dar am prostit lumea. Am căutat să ne ridicăm, şi am căzut
şi mai jos, mereu mai jos. Luna noastră, pe care credeam
că am câştigat-o, este în noroi. Ură, rasism, război în
multe părţi ale lumii, dezordine socială, exploatarea
omului de către om, capitalism, lupta de clasă, popoare
civilizate supuse puterii birocratice, violenţă crescândă,
totul, în această epocă pe care o trăim, a împins omul să se
reflecte în noroi. Dar speranţa trebuie păstrată, spune
profetul. Trebuie chiar să fim convinşi că este aşa.
„Timpul lucrează pentru credinţă”. Înainte, vorbind despre
ciocniri între două tinereţi, el a vrut să spună toate
nerăbdările juvenile, luptele studenţeşti, revolta socială a
claselor cele mai tinere. Este simptomatic că el a vorbit
despre „două tinereţi”, căci lupta tinerilor, azi, nu este
dirijată atât împotriva generaţiilor mai bătrâne cât
împotriva celor care le sunt mai apropiaţi, alte grupe de
tineri. Aceste nuanţe derutează, într-un text din 1935. Ele
depăşesc profeţia şi ajung la subtilităţi rar înregistrate în
nu contează care profeţie.

În continuare lupte în lume, mai ales pe plan social.

Revoluţii, lovituri de stat, agitaţii la sud de Luther, în
America de Sud. Este inutil să facem lista evenimentelor
pe care le cunosc aceste ţări. Dar va fi şi sânge în „ţara
catolică uzurpată”, Spania. Omorurile, conflictele, le
cunoaştem. Chiar şi cei din ţările vecine - Portugalia de
exemplu. Şi avem deja o privire spre viitor.
37
23. Orientul, monarhia europeană

Mare iluminare în Orient. Nu veţi auzi tunetul, şi el va

fi neaşteptat.
Aceasta se va întâmpla când în Orient va muri un şef
din Occident, un şef va fi ucis. La Sud de Luther.
Refuzaţi-i pe asasinii care se vor prezenta, refuzaţii pe
cei care vor fi prezentaţi. Asasinii sunt în Europa. Ei
vor mediterana. Apoi va fi crima fără asasin.
Timpul a hrănit un spirit tulburat, la umbra crucii roşii
şi negre, necunoscut de toţi, fiică a fugarilor de la
Nuremberg.
Ea a eclozat crima contra ei însăşi. Sunt unii care
renunţă la viaţă, de dragul răului.
Pământul va răsuci masacrul. Unul singur va muri
pentru toţi şi el era cel mai bun.
Nu este vremea unui rege, n-a fost niciodată.
De la moartea lui Frederic, fiecare rege este un
uzurpator. Regele să plece, să rămână poporul. Europei
îi este sete. ea va avea sânge pe străzi.
Dar şi mari procesiuni şi Fericita Fecioară va coborî pe
pământ. Nu o veţi vedea în grotă, într-o inimă care va
reînvia. Din tenebre, ea va aduce cuvântul pe care îl vor
înţelege toţi.
Este vremea scrisorilor.

Ceva neprevăzut, în mod cert foarte grav, se va petrece în

Orient. Nu este vorba nici de Rusia nici de China, ci de
una din aceste ţări limitrofe, căci cele două ţări mari sunt
clar descrise de profet. Un şoc luminos, deci un fulger,
urmat de un tunet. Ceva ameninţător în mod deosebit,
38
deci, ar trebui să se întâmple, după moartea a doi şefi, deci
a doi oameni de stat, unul în Orient, celălalt în Occident.
De altfel, cel din urmă va fi asasinat. Nu este vorba în mod
necesar de şefi în funcţie, evenimentele pot foarte bine să
se întâmple în cursul unei călătorii, în special atentatul pe
care profetul îl vede „la sud de Luther”, în America
Latină.
În acest punct al profeţiei, aşa cum se întâmplă deseori în
asemenea cazuri, o avertizare: cei care se vor autodenunţa
nu vor fi adevăraţii asasini, nici cei pe care autorităţile sau
opinia publică îi vor acuza ulterior.
„Timpul a hrănit un spirit tulburat, la umbra crucii roşii şi
negre, necunoscut de toţi, fiică a fugarilor de la
Nuremberg”.
Iat-o din nou, această ameninţare care apasă pe cei care nu
au fost aduşi la Nuremberg, adevăraţii vinovaţi, ascunşi
sau pe fugă. Supravieţuitorii nazismului au pregătit
planuri, şi oameni - unul mai ales, responsabil pentru
crime deja prezentate.
Şi complotul, căci trebuie într-adevăr să vorbim de un
complot, trebuie legat de oameni şi mişcări politice şi
sociale mai recente; ereditatea „fugarilor de la
Nuremberg” încurajează o acţiune contra Omului, a cărei
efect depăşeşte de departe tot ceea ce ne putem imagina.
Aceste forţe au format personalităţi bizare, capabile să se
lovească pe ele însele, să-şi sacrifice viaţa pentru a-şi
executa planurile, conform liniei trasate de rău. „Pământul
39
va răsuci masacrul”, dar un om se va sacrifica, apreciat
aici ca fiind cel mai bun. Moartea sa, aceea a unui
nevinovat, a unui personaj pe care ne este imposibil să-l
descoperim (probabil papa), va salva umanitatea de la
catastrofă. Nu este prima dată când Istoria cunoaşte
evenimente asemănătoare.
Imediat după aceea, este vorba despre o monarhie din
Europa, fie în funcţie, fie în plină restauraţie. Oricum, ea
este sortită căderii: nu mai este vremea regilor. În frazele
care urmează, profetul va face o veritabilă demonstraţie de
cunoştinţe esoterice, referindu-se direct la tradiţia
occidentală, mai precis cea a Graal-ului: de la moartea lui
frederic, orice rege este un uzurpator. De fapt, figura
regelui, conform acestei tradiţii autentice, nu este cea a
regilor pe care îi cunoaştem, regi ai ultimelor secole, toţi
uzurpatori ai unei ficuri imperiale, simbolizată în ultima sa
încarnare, Frederic Barbarosa, nu ca dominator ci ca
conciliator al lumii, cum fusese regele Artus, fondatorul
ordinului iniţiatic-monastic-cavaleresc al Mesei Rotunde.
Decăzută, această figură a monarhului sclav al sclavilor,
chiar pentru că el este ales al graţiei lui Dumnezeu, care
ţinea să aplaneze discordiile şi să aducă pacea între
popoare, regii care au urmat au fost toţi uzurpatori, deci
despoţi, asupra cărora s-a abătut, între altele, blestemul
Templierilor, mereu cheie simbolică. Şi desigur că nu, aşa
cum în mod superficial se crede, răzbunare a sângelui
familiei, dinastiilor sau persoanelor. Calea esoterică nu
cunoaşte răzbunări temporale, ea are numai un mare plan
40
de bunătate care trebuie să fie drumul care duce la
Dumnezeu.
Acest rege din profeţie va pleca şi poporul se va guverna
el însuşi. Dar el ar trebui să-şi urmeze dezordinile,
insurecţiile, poate chiar ieşirile violente ale unei reacţii
care va umple de sânge toate căile Europei. „Europei îi
este sete”, spune de altfel textul, e posibil să fie vorba,
acolo, de vre-o calamitate, poate o foamete, o secetă, cel
puţin atâta timp cât nu e vorba de o „sete” de libertate şi
dreptate. Lumea ar trebui în acelaşi timp să cunoască o
mare deşteptare religioasă, este vorba aici de procesiuni,
de o apariţie a Fecioarei Maria. „Nu o veţi vedea în grotă,
într-o inimă care va reînvia”. Profeţia ar putea lăsa să se
înţeleagă că apariţia nu va fi una obişnuită, tradiţională, ci
mai degrabă dramatică: poate e vorba aici de un fabulos
succes medical, sau de întoarcerea cuiva despre care se
credea că a dispărut şi care va mărturisi lucruri capabile să
răstoarne lumea şi de a o atinge adânc în sensibilitatea ei
religioasă. „Din tenebre, ea va aduce cuvântul pe care îl
vor înţelege toţi”. Revelaţia Mariei, făcută într-un mod cu
totul nou, va veni din tenebre, sau chiar dintr-o exprimare
a răului: în orice caz, ea va fi atât de puternică şi clară
încât nimeni nu ar putea rămâne insensibil. „Este vremea
scrisorilor”. Dacă ne bazăm pe ceea ce am văzut deja în
acest text, se poate crede că în această perioadă vor apare
documente secrete, păstrate ascunse de mult timp, şi care
vor rezolva o mare enigmă. Nu ştim despre ce scrisori este
vorba, dar, după părerea noastră, nu pot fi decât câteva
explicaţii - fie aceste scrisori privesc asasinarea lui
41
Kennedy, sau sunt cele care au o legătură cu moartea lui
Italo Balbo, sau, în sfârşit, este faimosul dosar Churchill.
Dacă nu cumva aceste documente fac aluzie la un
eveniment din prezent sau din viitor. În orice caz, este
exclus, după părerea mea, ca aceste scrisori să aibă vre-o
legătură cu literatura sau chiar cu vre-un fapt literar
răsunător.

42
24. Consiliul mondial, Rasputin

Alexandria este pământul Consiliului mondial şi aici se

reunesc cei care cred în om.
Hristos este om pentru că Dumnezeu. Se fac pregătiri
pentru marea luptă a spiritului contra celui care îl
neagă.
Tu Marcus, tu nu vei putea nimic mai mult şi nu vei şti
să împarţi, cuţitul tău este uşor dar prea subţire. Acolo,
lumina întâlnirii cu pacea se reflectă, este recunoscută,
făcută bucăţi.
Israel, care găseşte în aceste zile un nou pământ în jurul
oraşului cu acoperişuri de aur. Este timpul spălării
sângelui copiilor tăi. Israel se repede în oraş şi îl
salvează. În sfârşit, steaua cu şase colţuri.
Omul singur pe malurile Nevei vorbeşte lumii şi se
sinucide.
Dumnezeu va avea milă de el, pe care l-a creat pentru
acest moment. Cuvintele lui vor fi adunate, ele vor fi
mătănii.
Şi alţii vor ucide lângă Neva. Azi, din fluviul intact
până la urmă, iese corpul niciodată regăsit al
călugărului sfânt. Şi fiii săi secreţi, rugându-se în
mormânt, vor conta. Ei vor privi spre oraşul cu
acoperişuri de aur şi profetul lor mort în Neva, cu
ultimul cuvânt pe buze, va fi ascultat peste tot unde
drapelul este roşu.

În acest pasaj, două serii de profeţii, bine precizate. Prima

se referă la un conciliu, nu al Bisericii catolice ci al tuturor
mişcărilor spirituale din lume. Cei care lucrează pentru
43
binele omului, pentru o unitate împotriva forţelor coalizate
în lupta contra omului. De fapt, textul anunţă foarte clar
„marea luptă a spiritului contra celui care îl neagă”.

Acolo este pus în cauză un personaj misterios, numit

Marcu în text. El încearcă, de departe, să bulverseze
lucrprile acestei adunări, lovind şi divizând. Dar el nu va
reuşi acest lucru, intenţiile sale sunt dezvăluite, planurile
sale demascate şi oprite înainte ca el să poată face ceva.

Este apoi rândul lui Israel. Profeţia este cel puţin

derutantă. Oraşul cu acoperişuri de aur este desigur Praga,
şi Israel ar trebui să găseascî acolo un nou pământ. Textul
lasă să se înţeleagă că va avea loc o revoltă a ţărilor din
Est, mai ales în Cehoslovacia, care va duce la o intervenţie
militară a Israelienilor. „Este timpul spălării sângelui
copiilor tăi. Israel se repede în oraş şi îl salvează”. Praga,
fără îndoială, şi o revoluţie care îi va face pe evrei să
răzbune în Praga o înfruntare a civilizaţiei. Vor reuşi, aşa
cum spune fraza următoare, care anunţă victoria: „În
sfârşit, steaua cu şase colţuri”.

Alt fapt răsunător, un mare personaj, poate un persecutat,

un filozof sau un artist, sau un om politic, se va sinucide în
Rusia („pe malurile Nevei”) şi va lăsa lumii un mesaj care
o va bulversa. Acest mesaj va fi ascultat peste tot, el va
lovi cutremura toate conştiinţele civilizate. Şi Moscova,
pentru acest eveniment, va cunoaşte răscoale, crime,
revolte.
44
Profeţia care urmează este şi ea extraordinară, căci
faimosul călugăr sfânt nu poate fi decât celebrul
taumaturg, Rasputin, care a murit aruncat în Neva de către
prinţul Yussupoff. Acesta din urmă a încercat totul: o doză
mare de otravă, lovituri de bâtă şi focuri de pistolet. El a
aruncat corpul în viaţă în fluviu, unde a fost găsit în
mijlocul gheţurilor. Sunt numeroşi cei care cred că
Rasputin nu era mort şi că cadavrul pescuit din fluviu era
al unui necunoscut. Copiii secreţi ai lui Rasputin - aici este
o aluzie foarte clară la bârlog, adică locul şi simbolismul
reuniunilor esoterice ale „Sectei Prietenilor lui
Dumnezeu”, această organizaţie iniţiatică ortodoxă, din
care a făcut parte Rasputin care a devenit reprezentantul
ocult şi maestrul acestor fii secreţi, care deci puteau fi
iniţiaţii, reuniţi în Biserica ortodoxă, foarte prezentă în
realitatea populară a Rusiei şi a altor ţări satelite.

Este dificil să se dea o ordine evenimentelor dar este

posibil să se ştie ce se va întâmpla.

Omul care se sinucide în Rusia va fi un exemplu, el va

deveni farul care va dezlănţui marea mişcare populară
religioasă de revoltă şi creştinii Rusiei vor urma exemplul
Pragăi şi vor începe să lupte pentru libertăţile lor
religioase. Mesajul lansat de pe fundul Nevei va fi legat de
adevărurile şi tradiţiile antice, poate că el va fi condus de o
mişcare iniţiatică legată de Rasputin despre care s-au spus
atâtea lucruri, dar care nu a fost monstrul care e considerat
de obicei. Pricum, această realitate se va răspândi în toate
ţările comuniste, peste tot unde drapelul este roşu.
45
25. China, Boston, cei doi despoţi

În Orientul albastru, un nou soare, pe pământul albastru

şi antic va fi descoperit mormântul primului împărat
ales dintre cei umili. Se vor înălţa cântece şi vor fi
oameni în sărbătoare, sărbătoare a sărăciei şi bucuriei,
vor merge spre ţările sclave şi le vor elibera cu
dragoste. Pe fluviu, mulţi vor muri dar santinelele unei
zile apropiate vor fi eterne.
Omule din Boston, nepot de poet, mulţumită ţie şi
visului tău de batjocură, arma teribilă va fi inofensivă.
De cu noapte, marele eveniment. Cei doi oameni care
se cred stăpânii lumii, aduşi în faţa tribunalului în cea
ma mare piaţă din lume, în faţa localnicilor şi urmăriţi
de cei care s-au revoltat. Oamenii de ştiinţă
condamnaţi de ei la sclavia puterii, să pună talentele lor
în slujba morţii, vor fi acuzatorii.
Apoi va fi rândul persecutaţilor. Condamnarea va fi
teribilă şi omul se va regăsi pe sine, în acolada dintre
ştiinţă şi credinţă. Actele procesului vor fi poemele
oamenilor şi Cuvintele vor fi dulci pentru umili, teribile
pentru puternicii orgolioşi. Armatele trimise s-au oprit
la graniţele pieţii şi oamenii-soldaţi au întors armele.
Armele sunt învinse în acea zi. Cele de pe pământ, cele
din cer.

Din nou China, acest pământ care trebuia să facă să apară

un nou astru, legat, se pare, marii tradiţii. Descoperirea
mormântului primului împărat este de fapt o expresie
esoterică care se referă la o legătură cu adevărul pierdut
reîncarnat: în acest caz, el se reîncarnează în oameni. „ales
46
dintre cei umili”, spune cu claritate textul profetic.
Venirea acestui şef care reprezintă întregul popor, va
coincide cu o mare acţiune, care ne-o putem imagina a fi
un marş al întregului popor chinez contra Uniunii
Sovietice, cu intenţia de a elibera civilizaţiile oprimate de
birocraţia de la Kremlin, şi de a da iubirea popoarelor
frăţeşti. „Le vor elibera cu dragoste”, spune textul.
Dar această acţiune, prezentată ca un act de îmbrăţişare,
va duce la o tragedie, vor avea loc lupte pe fluviu, pe care
îl bănuiesc a fi Ussure, mulţi chinezi vor muri, „dar
santinelele unei zile apropiate vor fi eterne”. Moartea lor,
deci, nu va fi inutilă, căci ei vor servi de exemplu pentru o
nouă acţiune, foarte apropiată, care ar trebui să facă să
triumfe cauza pentru care ei s-au pus în mişcare şi şi-au
găsit moartea.
Suntem în Statele Unite, se vorbeşte de un inventator, un
om de ştiinţă din Boston, nepot de poet. Acest om, de mult
timp, a făcut o descoperire care a dat naştere la glume la
adresa lui, pentru care el poate chiar a fost persecutat. Dar
azi el ajunge la notorietate, şi această nouă descoperire
este capabilă să facă ineficace „arma teribilă”. Referinţa
poate duce la armele nucleare pe care le cunoaştem azi,
dar poate fi altceva, superioar, pe care nu-l cunoaştem
încă. Descoperirea făcută de omul din Boston, deci, va
înlătura puterea armelor, sau acestei arme superioară, şi
energia nu va mai servi decât medicinei. Poate este vorba
într-adevăr de energia atomică?
Apoi, o profeţie destul de copleşitoare, pe care trebuie s-o
47
luăm în mod literal, căci este dificil să ne gândim că
aluziile sunt ascunse.
Popoarele se vor răscula împotriva a doi şefi amri, doi
oameni puternici, poate într-un moment care precede un
război. Popoarele nu vor accepta să fie manipulate de către
cei care deţin puterea, poate chiar doi dictatori. Şi aceste
două personaje vor fi luate, duse în cea mai mare piaţă din
lume şi judecate public. Acuzaţia va fi adusă de oamenii
de ştiinţă, care ar putea fi marii instigatori; şi ei s-au
revoltat împotriva acestei puteri care a făcut din ei sclavii
proiectelor ei. Şi aceste proiecte coincid rareori cu un
progres autentic al fiinţei umane. Profeţia este foarte clară
asupra faptului că puterea i-a obligat pe oamenii de ştiinţă
să lucreze, să-şi „pună talentele” în slujba morţii fraţilor
lor. Condamnarea celor doi despoţi va fi exemplară şi
acest eveniment va uni oamenii într-un nou mod, într-o
îmbrăţişare pe care profetul, în mod sintetic dar cu mare
entuziasm, o consideră capabilă să dea intuiţia realităţii
acestui viitor, definit ca „acolada dintre ştiinţă şi credinţă”.
„Actele procesului vor fi poemele oamenilor”: faptul va fi
cu adevărat exemplar, el va inspira, poate, fie o nouă
legislaţie, noi raporturi între oameni, State, ideologii,
artişti şi opere nemuritoare. În orice caz, rezultatele
procesului vor da şi forţă şi curaj celor umili şi vor fi un
exemplu pentru puternicii de mâine. Ultima parte a
textului spune cum, pentru a-i apăra pe cei doi acuzaţi,
armatele au avansat, sa-u oprit în piaţă. Fără nici o
îndoială, soldaţii s-au simţit oameni, au întors armele şi
s-au unit cu alţi rebeli în numele valorilor umane.
48
26. America Latină, Statele Unite

Din Sud împotriva lui Luther şi moştenitorilor de la

Nuremberg, cei care lipseau, cei care se aşezau în
jilţul judecătorilor. Cea care a fost colonie de
sclavi, de cupru şi sare, îşi împune voinţa populară.
Şi va sosi un sfânt în oraşul alb, pentru a vorbi
înălţător, pentru a spune adevărul. În spatele lui, cu
pieptul gol, umilii care vor aduce dreptate pe
pământul lui Luther, destrămat ieri. Pământurile de
la vest care s-au răsculat, oamenii lor închişi în
ciment printre palmieri, au luptat. Luther avea doi
şefi inamici şi divizaţi. De cealaltă parte a micului
fluviu, comanda poporului şi ordinul de a ceda
poporului care azi are puterea cuvântului, azi când
armele sunt moarte.
Luther va cunoaşte lupte, reconcilieri, apoi un
singur cuvânt, cel mai înalt, cel deja pronunţat. Şi
sub satuia primei sfinte, va fi semnată carta iubirii.
Pe lacuri, aşteaptă cel care urăşte, vrea să ucidă şi
nu îndrăzneşte. Doar azi se termină Nuremberg.
Dar atenţie la figura care zâmbeşte, şi vine din Sud,
cel mai din Sud. Inima sa era mereu în Nord, el a
venit s-o ia înapoi, împreună cu fraţii săi negri.
Încă îi e frică, dar în pace toţi oamenii lui Luther de
sus şi de jos vor căuta pe cineva. Şi ziua în care o
femeie va jura pe Biblia reînoită va fi ziua păcii.

O mare revoltă populară în America latină, o mişcare de

masă contra Statelor Unite: evenimentul va provoca
49
căderea - poate chiar va face să cadă definitiv masca -
„moştenitorilor de la Nuremberg”, fie naziştii, fie cei care
erau de partea învingătorilor şi s-au aşezat pe scaunele
judecătorilor. Dar care, cum spune din nou profetul, ar fi
trebuit să fie pe banca acuzaţilor. Un „sfânt”, înainte de a
avea loc această revoltă sud-americană, va sosi în oraşul
alb - loc pe care n-am reuşit să-l identific dar care trebuie
să se găsească în Statele Unite - şi va propovădui, va
deschide calea marii mişcări populare care îl va urma. Vor
fi înainte de toate cei umili, şi discursul lor va fi un discurs
al dreptăţii.

Dar, înainte de acest eveniment, profeţia face să apară

altele, deja întâmplate. În Statele Unite, şi aceasta este
explicaţia cea mai clară, mai simplă, singura pe care am
reuşit s-o verific, trebuie să fi avut loc anterior incidente
grave. Poate un nou război de secesiune, în orice caz o
luptă în interiorul ţării, care a dus la împărţirea în două a
Statelor Unite. Poate, şi acest lucru este cel mai probabil,
datorită unei lupte economice în interiorul ţării cu Statele
din Vest care n-au vrut să fie antrenate de Washington
într-o prăbuşire politică sau economică, s-au revoltat şi
grupat într-o federaţie, pentru a-şi apăra propria economie.

Din cauza acestei revolte a teritoriilor din Vest, poate

Statele Unite însele au cunoscut chiar un război civil.
Moment în care America de Sud se revoltă la rândul său,
contra Statelor Unite care o menţin în starea de colonii. Şi
America de Nord devine şi ea centrul unui colaps
50
economic care îi anulează orice putere colonizatoare; în
fruntea sa, doi şefi de stat, doi preşedinţi.

„Azi când armele sunt moarte”. Aici este, probabil,

explicaţia evenimentelor care au permis Sud-Americanilor
să aibă dreptate în faţa colonialismului economic al
Statelor Unite. Lumea de la periferie va avansa, vor avea
loc onflicte, lupte, dar şi reuniri. Ne putem gândi că dacă
una din părţile americane - poate una din facţiunile în
luptă se opune invaziei - invazie cu caracter pacifist,
cealaltă, dimpotrivă, va acorda susţinere. Şi această
mişcare ar putea antrena toate aceste forţe populare, aceste
minorităţi, aceste mişcări intelectuale care, în ultimul
timp, au zguduit conştiinţa Statelor Unite.

Până la urmă pacea va învinge şi „sub satuia primei sfinte,

va fi semnată carta iubirii”. Prima sfântă ar putea fi sfânta
Marie Cabrini, prima sfântă beatificată a Statelor Unite. Şi
bazele păcii pot fi de ordin religios. În orice caz,
răsturnarea va duce cu siguranţă la redactarea unei carte
fundamentală care va lua în considerare, în sfârşit,
cerinţele tuturor oamenilor, chiar şi ale acelora care,
anterior, erau ţinuţi deoparte. Putem presupune că va fi
fondată o nouă ordine economică care, mai mult decât cea
politică, va fi bazată probabil pe principii religioase
primitive, creştine.

Deci, în Nord, unele grupuri se opun încă noii ordin şi se

înarmează lângă marile lacuri, aşteptând momentul pentru
a reacţiona, a dărâma tot ceea ce a fost construit. Dar se
51
pare că această tentativă nu va avea succes. „El nu
îndrăzneşte”, spune cu claritate textul, pentru ca imediat să
adauge o frază consolatoare: „Doar azi se termină
Nuremberg”. Cu aceste evenimente, în sfârşit, blestemul
pe care umanitatea îl trage după ea de decenii se sfârşeşte.

Mai este un pericol, şi profetul ne pune în gardă. Cineva

care vine din Sud, pe care toţi îl credeau un om bun, dar
care în realitate este marcat de rău. El şi-a lăsat inima în
Nord, „el a venit s-o ia înapoi, împreună cu fraţii săi
negri”. Textul nu dă alte detalii despre acest personaj. Nu
este posibil nici să ştim exact cine sunt aceşti „fraţi negri”.

Frica, tensiunile, totul trebuia să se termine într-o

îmbrăţişare frăţească între popoarele din Nordul şi din
Sudul Americii. Şi aceste reuniuni de pace trebuiau să
ajungă într-o zi la pace, când „o femeie va jura pe Biblia
reînoită”. Biblia reînoită ar putea confirma ipoteza
conform căreia toată această mişcare socială ar fi legată de
principiile creştinismului. În orice caz, un lucru este sigur:
o femeie va fi preşedintele Statelor Unite. Şi aceste State
ar putea reuni întregul continent american.

* * *

În acest punct al profeţiilor sunt inserate, într-o ordine

precisă, câteva fraze pe care n-am reuşit să le descifrez.
Ele ar trebui fără îndoială să se refere la viitor, dar rămân
ermetice şi presupun că, în mare parte, trebuie să aibă o
semnificaţie esoterică. Mă limitez deci să transcriu
52
aceste pasaje, şi să nu intervin decât dacă există o
posibilitate de interpretare clară.

Lumină din lumină şi flacără antică fiecare speranţă

ajunge la limanul său. Prietenă rotondă renunţă la părul
tău, cineva cade, nu-l ridica. Faţa femeii este bărbat şi
nu există unitate altfel decât acolo unde gheaţa se ridică
şi coboară.
Poate este vorba de o calamitate datorată unei alterări a
calotei glaciare, gheţurile vor atinge poate celelalte mări.
Şi această ipoteză poate fi confirmată de unele aluzii din
textul care urmează:
Prometeu a adus focul şi omul nu îndrăzneşte să-l
înfrunte, înconjurat de gheţurile mereu mai înalte.
Şi el priveşte frigul, în timp ce căldura este sus,
acesta nu este soarele, este speranţa. Veţi înţelege,
dar va dura ceva timp.
Dimpotrivă, textul care urmează a rămas pentru mine
complet de nepătruns:
Madona zăpezilor şi a stepelor, fugită în noapte cu
noul fiu, ai văzut negrul şi ai aşteptat, încălzindu-te
cu noroi.
Viermişori ai pământului soarelui, plumb scurs pe
podurile lui Satan.
Nu există plumb în piatră, nici fier, nici mână
capabilă.
Revolata este a nebunilor, turmă nebună care se
revoltă împotriva ei înşişi şi caută în soare cimitirul
părinţilor.
53
 Acolo sunt oase, şi o singură faţă intactă, albă,
surâzătoare.
Capul insulei Egeene vorbeşte astăzi.
Doar această ultimă frază este legată de esoterism, chiar
dacă acest lucru nu este sigur. Insula Egeeană ar putea fi
Lesbos, unde, după traducerea esoterică a lui Orfeu, a fost
conservat capul marelui maestru cu acelaţi nume. Chiar
despărţit de corp, capul vorbea încă atunci câns a fost
întrebat de iniţiaţii care au pătruns misterele orfeene. Dar
fraza rămâne foarte izolată, fără nici o legătură cu ceea ce
urmează:
Spun prenumele vostru, căci nu aţi putea să vă
ascundeţi atunci când veţi fi chemaţi.
Wang, Levi, Rustov, Sherman, Tour.
Leonard va fi deasupra voastră, maestru şi frate,
maestru şi sclav.
Deci, uniţi înainte de pasajul negru.

Acest pasaj ar avea o explicaţie, conform tradiţiei

esoterice, dar aici nu poate fi detectată o realitate viitoare.

Gog şi Magog îşi dispută numele său, dar ei cunosc

amândoi pasajul, azi că Calvarul s-a întors. Dar
crucea nu este gata.

Gog şi Magog, oraşele tărâmurilor negre, conform

tradiţiei, cele ale răului contra căruia a luptat călugărul
Ioan, şeful ţării invizibile, sunt destinate să dea naştere
Anticristului, figură care este permanent prezentă în toate
textele profetice, mai ales în Apocalipsa sfântului Ioan.
54
„Azi că Calvarul s-a întors” poate într-adevăr să sugereze
ideea de Anticrist, dar venirea sa este probabil de
asemenea prematură, pentru că crucea nu este gata. Tot
conform tradiţiei, într-adevăr, după trei ani de triumf,
Anticristul ar trebui să fie crucificat.

Eu v-am chemat, alţii vă vor chema.

De şapte ori de şapte ori de şapte ori.
Prima lumină este pusă în mână şi a şaptea tot în
mână. Celelalte, ştiţi peştera roşie.
Deschideţi, deschideţi, azi nimic nu trebuie ascuns.
Obscuritatea şi-a devorat deja partea sa.

Textul care urmează, plin de referinţe profetice pe care

n-am ştiut să le descifrez, este scris sub formă poetică.
Este o rugăciune intensă, act spontan al lui Angelo
Roncalli în faţa marelui pericol pentru umanitate pe care
el îl vede. Şi, cu umilinţă, se roagă. Reproduc această
poezie pentru marea sa valoare literară, remarcabilă pentru
epoca în care textul a fost scris.

Ai fost o dată numită mamă, pe când tu n-o ştiai,

mamă pe altar, mamă tu care ai fost fiică, umilă
regină.
Azi fiii tăi nu te numesc mamă pentru că ei sunt fiii
tăi şi nu ştiu să strângă lanţuri pe ochi şi au limba
tăiată de prea mult soare.
Tu ai o coroană de rugăciuni nepronunţate, tu
strângi mătănii de voci secrete. Dacă deschizi
55
mâinile rănite, o, cât de rănite, în faţa Golgotei în
faţa Fiului, întotdeauna cade ceva şi ceva surâde.
Tu ridici o altă coroană invizibilă, de rugăciuni ale
celor umili şi muţi, pentru cei care azi nu ştiu să se
roage, tu ştii calea care uneşte oamenii, tu ştii cât
plăteşte tatăl pentru fiu şi cât costă să fii o mamă
dezmoştenită.
Dacă aceşti fii spun eu nu am mamă, mamă eu nu te
recunosc, cineva a spus asta înaintea lor, cu un ton
diferit, fără să te privească. Era tatăl tău, era fiul
tău şi nu va fi vorba de iertare între voi.
Tu ştii să ierţi deci fără cuvânt rana ta este deja
atât de mare încât nimic nu poate răni mai mult,
nimic care să vină de la fii.
Azi, fiii tăi sunt bătrâni şi obosiţi şi vechiul vis cum
că ei sunt orfani, acesta este doar un vis, umilă
regină, şi tu poţi colora cu flori visele.
Dă fiecărui fiu o floare indiferent de starea lui şi fă-
o să cadă înainte de trezire, te rog. Şi cu ochii lor
noi pe această floare fiii de azi vor fi consolaţi. Îţi
vor cânta, mamă, pe o singură voce. Aceste flori se
vor întoarce în cer încălzite şi cerul tău va exploda
în ziua culorilor. Pace pe pământ şi bătrânii vor fi
tineri. Tinerii nu mai sunt orfani, decât în durere.
Azi, roagă-te, umilă regină, pentru cel care te
roagă.

56
27. Africa, Mediterana

Omul cu tunică galbenă, chel, cu piele neagră, fiu

al Leopardului, va semăna teroare antrenând în
călătoria masacrului popoarele foamei. El va urca
unde Africa se termină, apoi mareea va creşte şi nu
vor mai exista Albi pe aceste teritorii, în afară de
renegaţi.
O statuie a divinităţii înalţă de şapte ori omul cu
tunică galbenă. Onorurile lumii înfricoşate vor
ajunge până la ea.
Dar din Orient fulger în plină zi, când idolul va fi
dărâmat şi mâncătorii de inimi vor fi risipiţi.
Când Islamul va fi divizat, şi fiii lui Mahomet vor
lupta contra fiilor lui Fatima, cei mai secreţi, din
Asia în flăcări, printre cei din urmă, cu o nouă faţă,
omul cu tunică galbenă va fi recunoscut. Fiii lui
Mahomet vor învnge, numele de Fatima va fi
reconsacrat, şi sângele celui crud va scălda
deşertul. Din mica insulă din Mediterana va izbucni
strigătul noului cavaler. Şi vasele cu pavilioane
false vor fi scufundate. Prima zi a Europei.

Masacre în Africa de Sud, masacre care se vor răspândi

rapid în restul continentului negru. Populaţii întregi vor
participa, conduse de un şef pe care textul îl descrie
deosebit de bine, definindu-l „fiul Leopardului”: această
definiţie ar putea să ne ajute pentru a-l identifica mai bine,
dar explicaţiile sunt multiple: este vorba de faimoasa sectă
secretă a Leopardului? Numele unui trib? Sau poate,
57
mai simplu, de vre-o religie tribală, restaurată de „omul cu
tunică galbenă”?

Această ultimă ipoteză mi se pare a fi cea mai plauzibilă.

Când masele conduse de omul cu craniul ras vor fi
exterminat toţi Albii în această parte a Africii, se vorbeşte
de un idol care va fi ridicat. N-am reuşit să descifrez
referinţa esoterică „înalţă de şapte ori omul cu tunică
galbenă”, care ar trebui să explice fie originea cultului, fie
chiar personalitatea acestui mare lider. De peste tot, se va
mărturisi recunoştinţă şi onoruri acestui cult. Dar profeţia
lasă să se înţeleagă că aceste onoruri sunt dictate nu de o
convingere profundă ci de frica diferitelor guverne. Fără
nici o îndoială, deci, mişcarea ideologică şi religioasă care
a declanşat masacrele trebuie să deţină arme puternice
care să împiedice popoarele civilizate să-şi ia revanşa.

Reacţia va veni din Orient, neprevăzută („fulger în plină

zi”). Textul nu e clar: această reacţie va fi aceea care va
dărâma idolul şi partizanii săi, sau cele două evenimente
se vor întâmpla în acelaşi timp? Fără îndoială, primul îl va
determina pe al doilea.

Imediat după aceea, un nou război izbucneşte, o nouă

revoluţie, de data aceasta în nordul Africii şi poate chiar în
Balcani. Un război interior în lumea islamului. Motivul ar
trebui să fie pur religios, pentru că aici este vorba de fii lui
Mahomet şi de cei ai lui Fatima. Fatima este prenumele
celebrei fiice a Profetului. Complexitatea diviziunilor
sectare din interiorul lumii musulmane nu ne permite să
58
precizăm de ce are loc războiul, care totuşi trebuie să fie în
legătură cu însăşi tradiţia islamului. În orice caz, este sigur
că în conflict vor fi implicate toate ţările musulmane, chiar
şi cele din Asia, în special Bangladesh, unde există multe
secte islamice neortodoxe, care se referă la cultul lui
Fatima. „Cei mai secreţi”, spune chiar profetul despre fiii
lui Fatima în Asia, şi într-adevăr pe acest continent există
şi secte secrete care urmează învăţăturile lui Fatima.
Faimoasa sectă a Thug-ilor, despre care se spune în mod
greşit că o adoră pe zeiţa indiană Kali, sunt în realitate
musulmani şi au încarnat-o pe Fatima, fiica Profetului, în
Kali. De-a lungul secolelor, degenerarea a atins limite
necontrolabile.

În grupul lui Fatima, asiatic, cu „faţă nouă”, spune textul,

va acţiona omul cu tunică care a semănat deja războiul şi
exterminările în Africa. Dar el va fi demascat. Atunci,
musulmanii ortodocşi, fiii lui Mahomet, vor învinge şi
numele lui Fatima va fi reintegrat în cea mai pură
ortodoxie islamică şi omul cu tunică galbenă va muri.

Apoi o altă profeţie despre „mica insulă din Mediterana”,

fără îndoială Malta, dacă se referă la strigătul cavalerului.
Nu ştiu cine este acest personaj, dar, în câteva cuvinte,
discursul profetului are o amplitudine incredibilă. El nu a
extins subiectul, fără îndoială pentru că toate evenimentele
sunt grave şi importante.

Putem să ne gândim că întreaga Mediterană va fi într-o

situaţie conflictuală. Cu prezenţa flotelor inamice care
59
îşi dispută zonele de influenţă, porturile, bazele, trecătorile
maritime, posibilele pieţe şi, fără îndoială, poziţiile
militare strategice. Europa ar trebui să rămână pasivă în
această afacere, şi ne putem imagina că doar marile puteri
vor lua parte la lupte.

Mica Malta ar putea foarte bine să se revolte împotriva

acestei situaţii, prin vocea şefului său („strigătul noului
cavaler”). Va avea loc o mare reacţie, nu ştim ce forţe vor
intra în joc, dar, în orice caz, flotele marilor puteri vor fi
distruse. „Prima zi a Europei”. Este fraza, plină de
promisiuni şi puternică, care încheie această profeţie.
Evenimentul este abia descris şi anunţă deja naşterea
naţiunii europene. Sau, dacă aceasta este deja formată,
această Europă îşi va cunoaşte în sfârşit identitatea politică
autentică. Şi această zi va sosi în acelaşi timp în care
„vasele cu pavilioane false” vor fi distruse în Mediterana:
aceste State Unite ale Europei, această naţiune europeană
despre care se vorbeşte atât în zilele noastre dar care nu
este decât visul acelora pe care ne încăpăţânăm să-i
numim utopişti.

60
28. Italia
Abraham, te-ai întors de la munte, şi ţi-ai adus fiul în
viaţă.
Muntele Italiei nu mai vrea sângele celor pe care-i
iubeşte. Este a treia Italie. Hărţile sunt eterne, femeia
este moartă, prenumele au fost stabilite. Au trebuit să
moară două Italii pentru a curăţa trecutul. Şi cenuşa
nu este niciodată atât de importantă. Totul a fost
mărturisit, mai puţin despre cel care s-a omorât şi cel
care a fost omorât. Dar asasinii au fost prinşi unul
câte unul.
Abraham este pe acest pământ unde de mult timp
soarele s-a ascuns, unde Tatăl Mamei a mers prin
sângele străzilor Romei, în prima zi.
Azi Roma nu mai are acest nume.
Este o amintire şi Palatele sale sunt în Nord, aici
ruinele, ruine de oameni şi de lucruri. Abraham este
fiu şi tată al Europei şi fraţii săi sunt aici.
Şapte şefi ucişi pe şapte coline, înainte de a treia
Italie. Rebelă, ultima rebelă a Europei, legată de
Sever(* de drapelele roşii. Jurământul sacru de pe
Janicule(**, complotul, apoi vântul libertăţii. Fraţi
între fraţi.
Cineva plânge şi se roagă în căsuţa de la Loreto(***.
Lumea îl aude în fiecare noapte.
(*
Flavius Valerius Severus, împărat roman, 306-307.
(**
Janicule (Ianiculum, Gianicolo), situată la sud de Vatican, este considerată a opta
colină a Romei, uneori confundată cu Mons Vaticanus.
(***
Lorette (Loreto) este unul din cele mai celebre sanctuare al Virginei Maria.
61
Această profeţie este în întregime consacrată Italiei şi se
găseşte aici o explicaţie, chiar dacă aceasta nu este decât
parţială, a semnalelor deja anunţate în texte precedente,
care până acum rămăseseră misterioase. Şi acest text este
în general foarte explicit, chiar dacă anumite aluzii sunt
încă obscure.

În mod evident optimistă, profeţia nu menajează totuşi

Italia de dificultăţi succesive. Prima frază, cu referinţă la
Abraham, personaj pe care îl vom găsi mai departe, este
complexă. Dar putem crede că Abraham simbolizează aici
sacrificiul cerut ţării, aşa cum Dumnezeu îi ceruse lui
Abraham - care de altfel a fost recompensat căci a coborât
de la munte şi şi-a adus fiul în viaţă.

Ţara se revoltă în sânge, şi aceasta lasă să se presupună că

tulburările au fost mari. Epoca, textul o subliniază de mai
multe ori, se referă la o „a treia” Italie. Înainte de această
dată, „hărţile” (documentele) secrete au fost dezvăluite,
aceste documente despre care am auzit deja vorbindu-se,
mărturiile care lămuresc un trecut pe care îl credeam clar
dar care pun în cauză fără nici o îndoială responsabilitatea
persoanelor care aveau reputaţie de onestitate. „Femeia
este moartă”: este vorba fără îndoială de femeia care
păstra aceste hărţi secrete - numai la moartea sa, ne
amintim, aceste documente trebuiau dezvăluite. Deci
aceste documente au răsturnat organizarea socială şi
politică a ţărilor. Închisorile s-au umplut de vinovaţi pe
care nimeni nu i-ar fi bănuit înainte, şi „au trebuit să
moară două Italii pentru a curăţa trecutul”. Deci, două
62
măsuri instituţionale, cea din prezent şi alta, după aceasta,
despre care nu ştim nimic şi care, fără îndoială, vor aduce
dezordini, crime, haos.

Vinovaţii demascaţi s-au sinucis pentru a scăpa de

propriile responsabilităţi, alţii au fost arestaţi - sunt
numeroşi - în timp ce alţii au încercat să se salveze prin
omor. Dar toţi, chiar şi cei din urmă, vor plăti pentru
crimele lor.

Abraham reapare, poate o figură simbolică. Se spune mai

apoi că Abraham este tată şi fiu al Europei. Ar putea fi un
om politic, sau chiar o mişcare pentru unitatea Europei. În
realitate, Italia nu a trăit timpuri uşoare. „Pe acest pământ
unde de mult timp soarele s-a ascuns”. Şi deodată după
aceasta, o referinţă pe care am întâlnit-o deja în profeţiile
de început, referitoare la Biserica catolică: acest nou papă
care merge pe străzile însângerate ale Romei.

„Azi Roma nu mai are acest nume”. Profeţia ar putea fi o

ameninţare, darşi o speranţă căci suntem în drept să
credem că capitala nu mai este cea care a fost, Statele
Unite ale Europei fiind constituite. Faptul că palatele sale
sunt în Nord ne face pe bună dreptate să ne gândim la un
transfer al ministerelor, al sediilor politice şi
administrative. La Roma, nu se mai găsesc decât ruine.

Dar ce se poate întâmpla atât de teribil? Pe fiecare din

colinele Romei, un şef a fost omorât înainte ca a treia
Italie să fie constituită. Este vorba fără îndoială de o
63
suită de comploturi şi trădări a le clasei politice
conducătoare. Un personaj care ar fi dus Italia în sfera
comunistă, pentru a o împiedica să intre în Comunitatea
europeană: acest personaj este numit Sévère. Deci, Italia
ar fi ultimul obstacol în faţa unităţii Europei, care totuşi se
va înfăptui. Şi acest lucru se va întâmpla mulţumită
prezenţei lui Abraham şi fraţilor săi, personaje pe care nu
e posibil să le identificăm.

Pe Janicule a avut loc un jurământ secret, o conjuraţie.

Această mare trădare era destinată să anuleze posibilitatea
ca Italia să se integreze în Europa şi astfel să facă să se
prăbuşească, poate, singura instituţie a Statelor Unite
europene.

Dar complotul de la Janicule va fi măturat de „vântul

libertăţii”. „Fraţi între fraţi”, spune profetul, şi aceasta
semnifică în mod cert fraternitatea existentă în interiorul şi
exteriorul ţărilor, frăţie între naţiuni europene de acum
înainte unite.

Ultimele fraze ale profeţiei vorbesc de cineva care „plânge

şi se roagă în căsuţa de la Loreto”, această faimoasă casă
adusă de îngeri, conform tradiţiei catolice. Cine este
această persoană? Nu se poate spune. Dar, fără nici o
îndoială, este vorba de un personaj important. Poate un
mistic, sau un sfânt. În orice caz, un om care va vorbi cu o
asemenea forţă încât va fi auzit de lumea întreagă. „Lumea
îl aude în fiecare noapte”. Întreaga ultimă frază este mai
degrabă misterioasă, dar cu siguranţă foarte
64
reconfortantă. Noaptea, de acord: dar se poate înţelege
noaptea în sensul de pericol pentru umanitate, ceea ce ne
va face să credem că această voce se va face auzită de
fiecare dată când va exista un pericol pentru umanitate.
Faptul reconfortant este că lumea va şti să asculte
rugăciunile sale, lacrimile sale şi cuvintele pustnicului din
căsuţa de la Lorette. Şi cel care ascultă, care ştie să
asculte, ştie şi să învingă pericolul şi să se păzească de
ameninţările care apasă permanent omenirea.

65
29. Femeia din America

Femeia lui Luther va fi găsită lividă în zori, la

picioarele zidului care împarte Berlinul. Nimeni nu
va şti cum a venit ea, nimeni nu va şti cum a fost ea
ucisă.
Vor fi semne pe corpul său şi cel care va încerca să
vorbească va fi ucis la rândul său, având aceleaşi
semne.
Când lumea va recunoaşte această faţă, se va spune
că viaţa sa era consacrată viciului.
Ea părăsise puterea de dragul lui Hristos, al celor
umili. Şi dimpotrivă, ea a fost ucisă de viciu.
Multe ţări vor fi zguduite, oamenii se vor revolta. Şi
unul singur va reuşi să vorbească, chiar înainte să
moară. El va spune numele celor care au ucis, el va
dezvălui semnele lor secrete. Şi lumea întreagă se
va ridica împotriva jocului celor puternici, a frăţiei
secrete a celor puternici, care pregăteau înrobirea
popoarelor. Puţinii şefi cinstiţi vor şti să se
unească, cei vinovaţi vor fi răsturnaţi.
Această femeie care a lăsat puterea pentru Hristos
va fi sanctificată. Şi pentru a i se construi un
monument va fi dărâmat zidul, Europa unită cu
Europa.
Cât sânge pentru a face dreptate. Dar numai
sângele poate hrăni noile flori.
Pace ţie, Patricia, fiica lui Dumnezeu.

66
Femeia în cauză, americană, a cărei prenume este Patricia,
după cum indică ultima frază a textului, ar putea fi chiar
acea femeie pe care deja am întâlnit-o devenind preşedinte
a Statelor Unite ale Americii de Nord şi de Sud. Dar ea ar
putea fi de asemenea o femeie americană foarte bogată,
puternică economic, sau lider al unei mari mişcări sociale.
Conform profetului, această femeie, ajunsă la vârful
puterii, renunţă la tot pentru a urma calea religioasă.
Gestul său va fi de răsunet dar va suscita şi o mare
admiraţie, naturală în cazul unei asemenea acţiuni
neaşteptate.
Câţiva ani după aceasta, va fi descoperit cadavrul unei
femei lângă zidul Berlinului. Pe moment, nu se va face
legătură între această femeie şi cea care s-a retras pentru a
se consacra religiei. Nu este vorba decât de un fapt divers,
legat de lumea viciului. Cei care ştiu adevărul şi încearcă
să-l spună sunt doborâţi. Unul singur din ei va reuşi să
spună tot, înainte de a muri la rândul său - nu se ştie cum.
Va fi atunci un mare scandal, întreaga lume va fi afectată.
Patricia, fără îndoială, va fi luată drept o târfă, datorită
circumstanţelor echivoce ale morţii sale. Acest lucru va
avea ecou peste tot, va declanşa reacţii, revolte, lupte între
cei care vor susţine o teză şi cei care vor susţine cealaltă
teză. Lumea va fi împărţită în două câmpuri de bătălie,
pentru că personajul în cauză era fără îndoială legat de o
mişcare ideologică de mare anvergură.
Când va fi cunoscut adevărul, se va descoperi că moarta
nu era decât o victimă. Profetul o numeşte pur şi simplu
„fiica lui Dumnezeu”. Aici, textul devine mai obscur,
chiar dacă ia proporţii planetare.
67
S-a creat o conjuraţie a celor puternici, şefi de stat cu
intenţii dictatoriale. Se vede că, în cursul ultimilor ani - şi,
pentru a scoate în evidenţă ce vreau să spun, ne putem
gândi din nou la tot ce s-a spus în profeţiile precedente -
popoarele au ştiut să lupte pentru a obţine aproape peste
tot libertatea concretă. Deci, împotriva acestei libertăţi,
pentru a o înăbuşi, complotează cei puternici. Şi poate
Patricia a fost victimă a acestei conjuraţii, pentru că, foarte
important, ea reprezenta o autoritate morală capabilă să
risipească acest complot. Pentru că, dacă ea se pune în
fruntea oamenilor liberi, va putea împiedica manevrele
celor puternici.
O dată cu reabilitarea sa, în ciuda denigrărilor şi
descalificărilor, proiectele complotiştilor contra libertăţii
vor fi zădărnicite. Popoarele, mulţumită câtorva şefi cu
adevărat cinstiţi, vor şti să se revolte şi îi vor destitui pe
cei răi. Este clar vorba aici despre „frăţia secretă a celor
puternici”, deci despre ceva care nu este întâmplător ci o
veritabilă înţelegere sub formă de frăţie secretă a
politicului şi a puterii economice.
Revolta oamenilor liberi va fi dură şi fermă, conjuraţii, ca
şi complicii lor, vor fi judecaţi. Profetul vorbeşte despre
mult sânge, dar el îl justifică prin faptul că „numai sângele
poate hrăni noile flori”.
Moartea Patriciei va duce la o altă mare cucerire a
civilizaţiei: faptul că ea s-ar găsi moartă sub zidul
Berlinului, faptul că această sfântă (pentru că ea va fi
sanctificată) devine idolul popoarelor, toate acestea va
permite dărâmarea zidului care împarte Berlinul în două.
68
Şi chiar în acest loc va fi ridicat un monument în onoarea
sa.
În acelaşi timp ar trebui să se realizeze uniunea între cele
două Europe, occidentală şi orientală.

69
30. „Pământul şi iubirile sale se vor întoarce”

Iată cartea blestemată, scrisă de cel care seura pe

sine şi îşi ura rasa.
Iată cartea minciunii, a urii, a haznalelor. Mulí vor
muri din cauya cuvintelor lor, fără să înţeleagă,
fără să-l cunoască pe autorul real. Pentru că acesta
este mort de mult timp, şi cel care l-a găsit se
ascunde. Iată cartea care invocă ura, carei
desparte pe oameni. Cât rău va face, câte dureri va
face să se nască, câte războaie.
Pentru această carte, se vor fabrica arme noi şi
mulţi oameni se vor închide în ei înşişi.
Iată adevărul, se va striga în parcuri, în pieţe.
Aceasta este singurul adevăr.
Pământul şi iubirile sale se vor întoarce.
Şaizeci de ani cartea va triumfa într-un sfert al
lumii, va forma lideri, va înrobi popoare. Şi
oamenii vor semăna ură şi foamete.
Orgoliul, visul orgoliului, noul paradis.
Iadul pe pământ.
Între războaie, cineva va vorbi despre iubire. Dar
chiar învinsă, falsul demascat, carte va avea mereu
câţiva adepţi, până la sfârşitul timpului.

Textul este cât se poate de clar. Este vorba despre o carte

care va propune o nouă ideologie, sau chiar, dar asta nu e
decât o ipoteză secundară, va propune vre-o teorie antică.
Această carte va face gălăgie şi lumea întreagă se va
împărţi în două, din cauza ideilor conţinute în această
70
carte blestemată. profetul lasă să se înţeleagă că timp de
şaizeci de ani lumea va cunoaşte crturi, războaie, lupte
ideologice şi sociale datorită acestor idei destinate să
cucerească popoare întregi. Şi omenirea, vai! Cel care a
refuzat armele, va reîcepe să le construiască.
Şaizeci de ani de războaie şi tulburări, pentru o carte,
scrisă de cineva care este mort demult, regăsită de un altul
care îşi va ascunde mereu numele, dar va răspândi ideile
cărţii blestemate.
„Pământul şi iubirile sale se vor întoarce”.
Poate că această frază sintetizează cartea, cu teze care vor
răsturna toate concepţiile ştiinţifice, sociale şi politice.
Idei care vor aduce ura între popoare, dar şi între indivizi:
chiar şi conceptul de iubire va fi repus în discuţie,
contestat, refuzat de către unii. Se poate crede - şi alte
fraze ale aceluiaşi text ne incită la aceasta, „mulţi oameni
se vor închide în ei înşişi” - că va fi vorba de o mişcare
puternic individualistă, capabilă să dezlănţuie forţele
iraţionale.
Un sfert din umanitate va fi cucerit, aservit de partizanii
acestor ideologii. După şaptezeci de ani, ideile cărţii vor fi
demascate, se va demonstra caracterul lor eronat. Şi totuşi,
până la sfârşitul timpurilor, va fi câte cineva, mareu,
pentru a crede, vai! în aceste idei. Din cauza acestei cărţi
şi teoriilor ei, umanitatea, în afară de războaie şi ură, va
cunoaşte foametea şi chiar „iadul pe pământ”. Pe când
cartea promisese paradisul!
71
31. Eveniment în Grecia, descoperiri ştiinţifice
tulburătoare pe întreg Pământul

La şapte, din Grecia în întreaga lume, după viziune.

Şi noile cuvinte vor cuceri pământul. Repetate de
Hristos. Repetate de noii săi copii. Va fi momentul
trezirii şi al marilor câtece. Sulurile de pergament
vor fi găsite în Azore şi vor vorbi despre civilizaţii
antice care îi vor învăţa pe oameni lucruri vechi
necunoscute lor. Moartea va fi îndepărtată şi
durerea mică.
Lucruile pământene, prin suluri, vor vorbi
oamenilor despre lucrurile din cer.
Tot mai multe semne. Luminile din cer vor fi roşii,
albastre, verzi, cu rapiditate. Ele vor creşte.
Cineva vine de departe, vrea să întâlnească oamenii
de pe pământ. Au avut deja loc întâlniri. Dar cel
care a văzut cu adevărat eşti tu. Dacă o stea se
stinge, ea este deja moartă. Dar lumina care se
apropie este cineva care este mort şi revine.
În cărţile subteranului de fier de la Wherner, tot
secrete, răspunsul, descoperirea.
Timpul nu este cel pe care îl ştim.
Avem fraţi în viaţă, fraţi morţi.
Suntem noi înşine, timpul ne tulbură.
Bine ai venit Arthur, copil al trecutului. Tu vei fi
dovada. Şi îl vei recunoaşte pe Tatăl Mamei.

Textul se deschide cu anunţarea unui mare eveniment

mistic, cu originea în Grecia. Şapte discipoli, sau şapte
72
fondatori ai unui ordin, vor pleca din Grecia, pentru a
răspândi cuvântul lui Hristos în lume. Se pare că ei vor
avea de spus lucruri noi, pentru că textul specifică „noi
cuvinte” (...) „Repetate de Hristos”. Deci este vorba poate
de o nouă revelaţie în cadrul revelaţiei.
În orice caz, predica, trezirea, vor duce la o mare renaştere
creştină: „Va fi momentul trezirii şi al marilor câtece”. Un
moment de bunăstare şi pace, bineînţeles.
Va avea loc de asemenea un mare eveniment care urmează
să răstoarne certitudinile ştiinţifice. În Azore vor fi
regăsite suluri de pergament. Ele vor fi studiate,
interpretate şi umanitatea va cunoaşte experienţele
civilizaţiilor pierdute, necunoscute: ea va aplica ştiinţa lor,
va face un salt înainte, în materie de civilizaţie. În special
în domeniul medical şi mai ales în gerontologie, căci o
spune textul; „Moartea va fi îndepărtată şi durerea mică”.
Multe boli vor fi învinse, va fi descoperită metoda de
prelungire a vieţii omului.
Dar în aceste suluri, vor fi revelaţii şi mai extraordinare,
care ating spiritualul: „lucrurile pământene (...) vor vorbi
oamenilor despre lucrurile din cer”. Şi omul va putea să
aprofundeze cunoştinţele sale despre divinitate, în afară de
propria cunoaştere.
A doua parte a textului profetic ne face să ne gândim la
OZN-uri, dar un studiu mai atent conduce la consideraţii
mai profunde. Există într-adevăr cineva care încearcă să
comunice cu oamenii, şi el vine de departe.
Au avut loc deja întâlniri între fiinţe necunoscute şi
73
oameni, dar profetul precizează că cel care a avut contacte
eşti tocmai tu. Revelaţiile privind contacte cu extratereştri
sau orice altă entitate sub-normală nu pot fi deci decât
opera unor mitomani sau falsificatori.
Sosirea acestor lumini, faptul că au fost regăsite
documente ştiinţifice în subteranul de fier de la Wherner,
un loc şi un nume pe care n-am ştiut să-l identific, care
care este poate numele unui om de ştiinţă şi al
laboratorului său, vor conduce omenirea la o descoperire
care merge mai departe decât posibilitatea unei vieţi pe
alte planete.
„Suntem noi înşine, timpul ne tulbură” „timpul nu este cel
pe care îl ştim” în două fraze, profetul ne dă poate
explicaţia pentru tot. Omul va descoperi vieţi şi lumi
paralele şi va reuşi să intre în ele. Poate va descoperi
secretele morţii, prima sa limită. „Dar lumina care se
apropie este cineva care este mort şi revine”. Şi aici
ajungem la acelaşi fel de ipoteză.
Profeţia deschide o perspectivă imensă pentru viitorul
nostru, dar s-ar putea să fie vorba de alte semnificaţii
decât cele de azi; cu ceea ce ştim acum, nu putem descifra.
Este posibil să fi existat contacte cu fiinţe din alte lumi,
dar este mult mai plauzibilă stabilirea de contacte cu fiinţe
umane din diferite epoci, şi că timpul aşa cum îl concepem
acum să fie revoluţionat prin demonstraţii strălucitoare.
Lumi paralele, reîncarnări, teorii ştiinţifice dintre cele mai
moderne şi mai curajoase, în acelaşi timp cu concepţii
antice gnostice, pentru a nu mai vorbi despre tradiţia
74
orientală: totul este pus în scenă în această profeţie. Şi
această profeţie este atât de vastă încât ea conţine fără
îndoială alte soluţii. Nu este exclus ca această parte să fie
legată direct de prima parte, în text, acolo unde se anunţă
atât de clar o trezire religioasă, de asemenea în mod clar
creştină.
„Şi noile cuvinte vor cuceri pământul. Repetate de
Hristos”. Mister în această frază.
Se vorbeşte despre „noii săi copii”. Vor exista noi mărturii
creştine? Vom asista la întoarcerea mărturiilor primei
apariţii pe pământ a Mântuitorului?
Ne putem gândi la un fel de „timp al îngerilor” pe care
multe tradiţii, printre care cea catolică, îl anunţă şi despre
care vorbesc alţi profeţi. Poate fi vorba de asemenea de un
semn precis pe cer, sau de o apariţie, de o a doua revenire
a Fiului Domnului, înainte de judecata din urmă.
Ipoteze, doar ipoteze, pentru că materia este vastă,
profeţiile derutante, revoluţionare pentru întreaga omenire.
În price caz, vor exista mari tulburări religioase şi sociale
ca urmare a acestor evenimente. Şi, fără îndoială,
controverse ştiinţifice. Dar profetul spune: „Bine ai venit
Arthur, copil al trecutului. Tu vei fi dovada”.
Un tânăr, pe nume Arthur, care vine din trecut, va da
dovada concretă a acestor noi teorii, care vor fi acceptate
pentru că, după cum spune profetul, acest personaj
misterios îl va recunoaşte pe papă: „Şi îl vei recunoaşte pe
Tatăl Mamei”.
75
32. Apocalipsa după Ioan

Este vremea a doi împăraţi.

Şi Mama nu mai are tată, pentru că mulţi vor să-i
fie tată. Şi doi vor fi susţinuţi de către adversari.
Se ridică strigătele şi opreliştile contestării, dar
Bestia deja iese din apă.
Şi foametea opreşte armatele.
Oamenii se gândesc să moară.
Şi după foamete, ciuma.
Dumnezeu a dezlănţuit războiul naturii pentru a
împiedica războiul oamenilor.
Primul împărat moare de foame, închis în turnul
visului său.
Al doilea împărat în deşert, atacat de animalele
ciumei, necunoscute.
Fiica lui Cain s-a dus în Nord, pentru a
propovădui. Dorinţă în noul Babilon, timp de şapte
ani.
În al şaptelea an cade voalul lui Salomeea, dar nu
mai există împărat, nu mai este cine să ştie să ridice
sabia şi să-i taie gâtul lui Ioan.
Timpul este aproape.

Aceste vremuri, ne amintim, erau deja anunţate în primele

profeţii consacrate Bisericii catolice. Biserica nu are papă
ci doi adversari ai tronului lui Petru, plus toţi ceilalţi care
agită sciziunea. Biserica este divizată şi cei doi principali
adversari sunt susţinuţi de armele şi puterea a doi împăraţi.
omenirea, deci, este divizată în două şi se pregăteşte de
76
războiul total. Dar acest război va fi oprit de către Cer:
„Bestia deja iese din apă”. Suntem în Apocalipsa după
Ioan, la semnele sfârşitului timpurilor, poate doar în
manieră figurativă, conform cheii simbolice care implică
sfârşitul unui fel de viaţă, pentru devenirea unei civilizaţii
umane superioară, bazată pe credinţă, cunoaştere,
fraternitate între oameni.
În acest sens am crezut că pot interpreta întreaga cheie a
profeţiilor lui Angelo Roncalli. Dacă, în numeroase locuri,
umanitatea este ameninţată de cataclisme, foamete,
războaie, frici, ceea ce predomină sunt cuvintele de
consolare, înviere, progres autentic al omului. După
părerea mea, întreg textul este, în mod remarcabil, plin de
speranţă, aş zice de încredere în viitorul omului, legată de
esenţa sa indivizibilă de fiu, de creatură a Domnului.
Acest flagel va fi adus de animale necunoscute până
atunci, care îl vor contamina pe al doilea împărat.
Acest flagel va fi urmat de haos. Şi omul va trebui să se
lase dus la cultul Viţelului de Aur, să caute să uite
momentele teribile prin viciu şi păcat. Conform unei aluzii
din text, după moartea celor doi împăraţi, vor domni
haosul şi anarhia şi în acest climat: „Fiica lui Cain s-a dus
în Nord, pentru a propovădui”.
Poate fi vorba efectiv de un personaj feminin care predică
păcatul şi dezordinea, după cum poate fi vorba de o
ideologie simbolizată, sau de un val de pasiune care urcă
din sud spre nord şi pune stăpânire pe oameni, uimindu-i
după dificultăţile prin care au trecut. Este posibil ca
77
omenirea să iasă decimată din aceste două teribile
flageluri.
Această perioadă va dura şapte ani şi Babilonul, „noul
Babilon”, un oraş care ar putea fi Roma, va fi în centrul
dorinţei. În al şaptelea an, vi fi sfârşitul. Căderea celui de
al şaptelea voal al Salomeei - lăsând la o parte
simbolismul numerelor şi cel legat de personajele biblice -
ar putea completa totul. Cu siguranţă va coincide cu
predicţia unui nou Ioan Botezătorul, care va fi persecutat
şi închis, după cum spune profeţia, chiar dacă aceasta nu o
dezvăluie în mod deschis.
Cu toate acestea, nu va exista atunci nici o putere capabilă
să taie gâtul noului profet, noului predicator. Omenirea va
trăi deci în plină anarhie, aşteptând pasiv trezirea. Ioan,
omul nou, o va arăta. Se va încerca să fie oprit, dar nimeni
nu va avea nici capacitatea nici puterea de a o face.
Acest moment marchează o mare schimbare. Fraza
„timpul este aproape” a fost spusă de Botezător pentru
venirea Mântuitorului. Dar acesta poate fi şi anunţul
pentru un alt timp, plin de prevestiri negre şi teroare.

78
Aşa cum am scris în introducerea la această carte, textele
profeţiilor pe care le reproduc, cu comentariul meu, nu
sunt decât o mică parte din ceea ce există în realitate. Este
vorba numai despre textele care mi-au fost date să le
copiez, mulţumită „vizitatorului” meu.
Acest lucru explică de ce, de la un text la altul, nu există
întotdeauna, chiar aproape niciodată, o legătură precisă.
Aceasta explică, de asemenea, de ce perioade întregi sunt
lăsate în umbră. Bucăţile pe care am putut să le copiez
reprezintă abia douăzeci de procente din textul integral al
profeţiilor enunţate de Angelo Roncalli în templul
„Cavalerul şi Trandafirul”. În acest templu unde a avut loc
interpretarea - acesta nu trebuie uitat niciodată datorită
unei acţiuni iniţiatice la care au colaborat fie fraţii şi
maeştrii actuali, fie cei din trecut, graţie unui ritual foarte
vechi pe care nu pot deloc să-l fac public.
În acest loc al profeţiilor, mi-a fost imposibil să citesc şi să
copiez numeroase pagini. Am insistat pe lângă
„vizitatorul” meu, inutil, şi am cerut explicaţii la sfârşitul
lucrului. Dar la întrebările mele a răspuns cu cea mai
adâncă tăcere.
Saltul este enorm. Acum, de exemplu, ne aflăm
confruntaţi cu o formă de profeţie diferită de cele pe care
le-am văzut până în prezent.
Pe câteva pagini, întotdeauna pe aceeaşi hârtie a aceluiaşi
templu, cu aceeaşi caligrafie de mare cancelar şi toate
indicaţiile exacte ale ritualului, profetul se limitează să
79
citeze nume şi să scrie, alături de fiecare nume, nişte fraze.
Dacă aş fi putut consulta părţile lipsă ale textului complet,
poate ar fi fost mai uşor să identific persoanele şi locurile
menţionate. Am studiat lista timp îndelungat, examinnd
numele sub toate aspectele posibile, dar fără nici un
rezultat practic.
Un lucru este sigur: numele au o pondere determinantă
pentru derularea profeţiilor pe care le-am examinat şi cele
pe care nu le-am putut vedea. Nume care, cu timpul, vor fi
devoalate, legate de evenimente din viitor. Dar aşa cum,
între ziua de azi şi anul 1935, dată la acre au fost scrise
aceste profeţii, există pentru noi un trecut, nu este posibil
să precizăm dacă ele sunt în raport cu trecutul sau cu
viitorul. Frazele care însoţesc numele sunt, în plus, foarte
ermetice, poate chiar iniţiatice.
Frazele par să fie avertismente destinate numelor pe care
le însoţesc.
Nu-mi rămâne decât să reproduc integral textul, cu numele
şi frazele, cu dorinţa ca vreun specialist, pus în faţa acestei
metode profetice, să ajungă la concluzii practice la care eu
însumi nu am putut ajunge.

ALBERT - Fiecare stea îşi trăieşte propria lumină,

şi sunetul vocii nu este suficient în întuneric, când
peste tot se moare. Despre tine, se va spune pace,
dar tu ştii că în interior nu vei avea niciodată pace.
Doar târziu, lumea va afla durerea pe care ai
semănat-o, din egoism.
80
WEINER - Ură pentru oraşul tău şi ură pentru
lume. Tu predai a treia carte, ridici praful,
mărşăluieşti printre oameni şi încerci să-l regăseşti
pe cel care a îndrumat în rugăciuni primii tăi paşi.
STOCKHOLM - De mult timp, a doua viziune, al
doilea incendiu. Este primul semn.
CAINA - Ai prea multe fiice şi un singur tată, n-ai
mamă căci tu nu ştii să fii mamă. Ultima ta fiică va
fi cea care te va ucide şi celelalt te vor renega când
îşi vor da seama că sunt ca şi tine.
ZELDA - Amintirea este dragă ca şi florile, chiar
cele moarte. Există o vreme pentru totul, chiar
pentru dragostea ucisă de ceilalţi.
NEGH - Sub leul tău nu mai este marmură, dar
sanctuarele tovarăşilor tăi sunt exterminate. Doar
tu vei muri, urât şi iubit, apoi vei fi uitat. Este locul
tău.
BABYLONE - Ai trei căi pentru a apărea şi
dispărea. Este destinul tău şi nu pot spune nimic,
pentru că nu-ţi vorbesc.
ENIAH - Turnul tău este singur, termină doar un
vis, tu însuţi eşti vis.
SIGMUND - În afară de oraşul tău şi de spiritul
carnal din care vii, există uşoare suspine care vor
săpa în câteva decenii strigătele tale furioase.

81
SIEGFRIED - Cântecul cântecul cântecul. Este
ultima călătorie în mlaştinile din care nu există
întoarcere. Donna Esmeralda, virgină şi regină,
singură. Îşi vor bate joc de ea.
ALCES - Nu înceta să trimiţi flori albe, braţele tale
vor fi mereu cele mai mari şi greutatea nu te va
obosi, pentru că fiecare floare va şti să-l încurajeze
pe celălalt. Lumea are nevoie de atâtea flori.
NEVA - Şaptezeci şi şapte de ani. De la primul
sânge îngheţat în apele tale la ultimul sânge, cel al
libertăţii. Două nume aproape egale, doi morţi. Şi
apoi triumful vieţii.
CORINNE - Ai ştiut să păstrezi secretul chiar dacă
este imposibil de uitat. Ceea ce poţi spune te poate
răzbuna, dar ucide cel mai adânc. Închide ochii în
zâmbetul tău.
VERA - În mijlocul pădurii, aştepţi oamenii
libertăţii. Într-un vis, calea le va fi indicată cu alb.
Te vor căuta, te vor recunoaşte. Şi vor binecuvânta
mereu numele tău.
ROSE - Sfânta Fecioară apăru pentru toţi, dar
uneori pentru o singură persoană. De atâtea ori ea
a cerut să se vorbească, ţie ţi-a cerut să faci.
Primeşte cu bucurie planul ei.
PARIS - Trei lovituri în noapte, trei blesteme.
Apele, focul, ciuma. Te vei regăsi în fier.
82
ROME - Acceptă ruinele, nu întinde flori sau
mătase pentru picioarele goale ale celui care vine.
Aceste picioare iubesc durerea.
HENRY - a patra puşcă, încărcată pentru tine, va
trage asupra ta. L-ai ascultat pe Martin pe dealuri,
te-ai dat legat legământului negru. Pe dealuri,
cineva, înainte de moartea ta, îi va ridica pe
urmaşii tăi.
FREDERIC - Bunvenit în regatul umilinţei. Bun
venit alesule între umili. Alege-l pe Augustin,
respinge-l pe Benoît.
UK’UBUK - Piatra neagră este cea pe care o
căutai, dar acum îşi schimbă culoarea. Şi gri-ul
aurit te va urma, cu pumnii sus, deasupra
calvarului. Există o vârstă pentru poporul tău. A ta.
HUGO - Opreşte-te în faţa tronului şi nu te mai
gândi. Întoarce-ţi mâna spre pagini. Ele nu trebuie
să rămână albe. Lumina nu străluceşte mereu.
Pentru unii, ea ameţeşte şi apoi ucide. Fie ca
lumina ta să fie albul tău.
HARWEY - Ceea ce este fereastră va fi foc şi nu vei
putea nimic în sensul ăsta. Ultimul sosit, cel mai
mic, cel mai temător, va fi cel mai periculos. Nu-l
vei recunoaşte.
DAVID - Alungă provocarea, ridică-ţi capul. Mai
sunt şi alte deşerturi de înflorit. Marele deşert este
în om.
83
 SIMON - Fie ca această mică flacără să nu devină
niciodată foc.
WHANG - Vei fi imprevizibil dar pregătit. Lumea
aşteaptă multe de la tine, cuvinte clare, drapele
bleu, zâmbete ale mulţimilor, zâmbete ale copiilor.
Vei îmbrăca oamenii.
MARLE - Te vei recunoaşte când te vei vedea pe
Fiara triumfătoare. Atunci vei schimba numele
mamei tale.

CONCLUZIE

Nu l-am mai putut întâlni niciodată pe vizitatorul meu. Şi,

înainte să mă părăsească, nu a mai scos alte documente
din servietă, nici nu mi-a răspuns la întrebări. Aceleaşi
întrebări pe care cititorul şi le pune acum şi la care, din
păcate, nu pot răspunde. Profeţiile papei Jean, pe care am
hotărât să le dau publicităţii, sunt deci o operă incompletă.
Şi cred că este mai bine aşa. O simt. Şi mai simt că într-o
zi vizitatorul meu va reveni să mă vadă, îmi va aduce alte
file bleu, alte procese-verbale redactate de marele cancelar
al templului „Cavalerul şi Trandafirul”, dictate de Angelo
Roncalli.
Nu am intenţia să închei această lucrare apărând
aurtenticitatea întregului conţinut. Sunt convins că textul
se va consacra prin el însuşi, atunci când evenimentele se
vor fi verificat unele după altele. Poate chiar că va lua
atunci o altă dimensiune decât aceea, prea simplă, pe care
i-am dat-o. Pentru că realitatea va da acestor pagini, de
84
o înaltă valoare artistică, de un mare ela profetic şi
esoteric, o nouă bogăţie.
Ştiu că îmi asum responsabilităţi grele publicând acest
document, dar nu este prima dată când o fac, am avut
mereu curajul actelor mele, mai ales când sunt convins de
un lucru şi de necesitatea acestuia, precum în cazul de
faţă.
Mă aştept la numeroase critici. Din partea laicilor
decadenţi ai secolului XIX, libertari de operetă, care vor
califica această operă drept superstiţie, pentru că victoria
oamenilor sunt legate de un discurs puternic religios.
Evenimente de tradiţie catolică, precum apariţiile
Fecioarei, vor fi calificate drept escrocherii, speculaţii, un
anumit fanatism. Dar am încredere în cultura populară
autentică, mai mult decât în cultura prefabricată a
„iluminaţilor”, capabili să distrugă, nu să construiască.
Capabili să-şi bată joc, nu să zâmbească. Şi am mai ales
încredere în credinţă, în prezenţa sa cotidiană, în trezirea
sa chinuită, care-i înduioşează pe oamenii simpli sau pe
cei care sunt chiar mari, atunci când ei se află confruntaţi
cu adevărat cu lumea şi cu ei înşişi.
Am încredere în patrimoniul indestructibil al Bisericii
catolice, fondată pe Hristos fiul Domnului, în mărirea şi
umilinţa sa, în iubirea şi marea sa surere care este cea a
oamenilor, pentru că ea este Mama oamenilor. Dar mă
aştept, de asemenea, chiar şi din partea anumitor medii
ecleziastice, la numeroase critici la adresa acestei lucrări,
nu mai puţin al mari acuzaţii. Faptul că un papă ca Jean
XXIII, deja atât de controversat, este prezentat sub acest
aspect inedit de „iniţiat” în anumite mistere, de „frate”
85
în anumite cercuri esoterice, îi va nelinişti pe cei care cred
încă în unele legende - care, acestea, sunt într-adevăr rodul
superstiţiei.

Grupul de iniţiere, cu adevărat liber, conform tradiţiei şi

documentului semnat de cei trei maeştri, pe care-l public
integral şi pentru prima dată, în care Johannes a fost
admis, nu are nimic satanic, interzis, negru. El este foarte
exact o forţă care emană de la Dumnezeu, o cale diferită,
pentru unii - aleşi după criterii non elitiste - şi care se
întoarce la Dumnezeu. Această tradiţie este sora
creştinismului pe care l-am respectat întotdeauna. Iar eu
nu am nicio legătură cu cercuri sau instituţii pseudo-
esoterice sau pseudo-iniţiatice, care şi-au uitat datoriile
fundamentale pentru a se arunca în grotescul bătăliilor
temporale.

Deja, în textul profetic al lui Johannes, găsim o confirmare

netă în acest sens. Pe plan spiritual, căderile cele mai
grave survin atunci când cei care trebuiau să fixeze cerul
şi-au aplecat prea mult privirile spre pământ.
În ce priveşte Biserica, mă aştept de asemenea la abţinere,
neîncredere, chiar condamnare. Ştiu că voi suferi pentru că
vreau să aparţin acestei Biserici, pentru totdeauna, din
toată inima. Şi nu pot cere nimic acestei Biserici, mai mult
decât să rămână ea însăşi. Să aştepte, înainte de a aproba
sau condamna. Să-şi folosească una din virtuţile cele mai
mari, prudenţa. Indispensabilă, nu numai din partea
Bisericii, ci şi din partea tuturor celor care vor citi aceste
86
texte discutabile, folosite în scopuri rele şi pentru a
combate chiar ideile pe care de fapt le profeţează.
Cei care ar vrea să folosească aceste pagini contra
Bisericii şi oamenilor săi trebuie să ştie că totul este
posibil - să ştie că textul profetic nu se îndepărtează
niciodată de ortodoxia cea mai riguroasă.
Cel care ar vrea să complice totul, trebuie de asemenea să
ştie că simplitatea, umilinţa şi dragostea se află în toate
cuvintele acestor profeţii.
Rămân rezervele şi acuzaţiile - ele nu vor lipsi - din partea
celor care îşi spun „iniţiaţi”. Ele nu vor avea nicio valoare
pentru mine. Pentru că cei care ştiu cu adevărat, cunosc
regula fundamentală a tăcerii. Şi ei nu vor îndrăzni
niciodată să spună mai mult, mai ales acolo unde eu mi-
am interzis s-o fac. Cunosc şi admir tăcerea lor. Cel care,
din contra, şi-ar permite să vorbească ardovedi prin
aceasta că este un impostor şi un megaloman.
Calea esoterică nu cunoaşte compromisul.

Pentru a spune adevărul, ceea ce contează cel mai mult

este ceea ce această carte va spune oamenilor simpli.
Indiferent care ar fi ideile şi opiniile lor. Pentru că această
carte este o carte a păcii, bunătăţii şi fraternităţii. O carte
care, pentru s folosi una din cele mai frumoase formule ale
lui Jean XXIII, ar trebui să anihileze tot ceea ce separă
oamenii, pentru a nu lăsa decât ceea ce-i poate reuni.
Aceasta este părerea mea.

Vreau să dedic ultima pagină a profeţiilor, ultimele

rânduri care mi s-a permis să le copiez, bărbaţilor şi
87
femeilor de bună credinţă din lumea întreagă, celor umili
şi simpli, bolnavilor, copiilor, bătrânilor, tuturor celor pe
care papa Jean i-a iubit cel mai mult, indiferent de credinţa
lor, unindu-i în aceeaşi îmbrăţişare frăţească de iubire.
Ele nu ascund nimic, nu au pretenţia la nici o revelaţie,
sunt de o simplitate care vecină cu măreţia.
Peste toate, această pagină este o mărturisire a încrederii
în viitorul omului, creaţie a lui Dumnezeu. Încrederea.
Marea, omniprezenta convingere a lui Angelo Roncalli,
aşa cum a mărturisit-o de lungul întregii vieţi şi a
magistraturii sale. Care trăieşte încă în fiecare din paginile
pe care le-am prezentat, act suprem de credinţă.

Rugăciunea, Domnul meu, este a ta, pentru

că a ta este vocea oamenilor atunci când se
regăsesc în ultima viaţă, îţi dau ultima lor
suflare şi privire.
Nimic din ce este scris nu valorează cât ceea
ce este spus, reamintit cu dragoste şi
transmis în sudoarea pământului de vocile
joase, rugăciune de asfinţit, de seară, de
noapte.
Cât de solemn este pământul pe care ai
semănat, cât de solemnă este rugăciunea
care iese cu bruma sau căldura din bulgării
de pământ, ochiul care, de departe, îl
priveşte.
Fiecărui bărbat i-ai dăruit un fiu, fiecărui om

88
i-ai dat o pâine şi rugăciunea se înnoieşte în
fiecare zi în care fiul şi pâinea sunt în
pericol.
Rugăciunea, Domnul meu, este a ta, pentru
că vocea în lume este numai a ta, vocea
mielului, arborelui, omului, a oricărui lucru
atins de mâna ta.
Fiecare clipă ajută viitorul tău pentru că
niciun pas nu este făcut în van, chiar şi cel al
călătorului care te ignoră lasă o sămânţă în
care va germina gloria ta.
Cel care nu se roagă sau se roagă şi pentru
cel care se abţine, tu te-ai rugat deja în a
şaptea zi, odihna creatorului.
Fiecare om are deja rugăciunea sa.
Ea este plâns, este râs, este strigăt, este
furie, însăşi viaţa te roagă din abisuri, pe
care le-ai populat cu vise de dragoste când ţi-
ai spus Dumnezeu al iertării.
Rugăciunea, Domnul meu, este a ta.

89