Chang „Zeiţa Lunii” ...

„Iepurele Jade”
şi un cârd de „Ciori Lunare”
http://www.enterprisemission.com/china/Chinese%20Lunar%20Landing.htm

Chang „Zeiţa Lunii” ... „Iepurele Jade”

şi un cârd de „Ciori Lunare”

Traducere: LeGrig
La sfârşitul anului 2013, Republica Populară Chineză a
pus în mişcare dezvoltări care au puterea ca în final... să
schimbe lumea.

În 14 decembrie 2013, guvernul chinez a continuat - cu

ajutorul lui „Cgang”, „Zeiţa Lunii” din mitologia chineză
(şi a animalului ei de companie, iepurele alb „Yutu”) - o
misiune geopolitică care a început acum mai mult de
jumătate de secol... menită acum să dezvăluie în sfârşit
unei planete uluite „ceea ce aşteaptă pe Lună”.
Acesta este punctul culminant revoluţionar al unei poveşti
care a început de fapt cu cerinţa fără precedent de la
începutul anilor 1960 a preşedintelui John F. Kennedy, ca
Statele Unite să fie prima care „să facă un om să
aselenizeze şi să se întoarcă teafăr pe Pământ... „ în
termen de 10 ani, un proiect al NASA care va deveni
curând cunoscut lumii întregi printr-un singur nume,
„Apollo”.

Ceea ce NASA (prin proiectul său Apollo) a descoperit cu

adevărat pe Lună, începând cu şapte ani mai târziu, a fost
acum puternic confirmat (dacă nu chiar anunţat
„oficial”...) de către misiunea lunară fără om la bord
„Chang-3”.
O splendidă validare nu numai a relităţii „programului
Apollo” însuşi (împotriva tuturor celor care au pretins,
împotriva dovezilor copleşitoare, că „nu s-a întâmplat
niciodată...”) - dar şi ceea ce astronauţii de pe Apollo au
găsit de fapt ... toţi aceşti ani - ceea ce NASA, la acel
moment în mod inexplicabil, dar implacabil, a ascuns.
3
Rămăşiţele încă strălucitoare, cristaline, ale „unei
extraordinare civilizaţii antice lunare Tip II”(*.
Acum, guvernul chinez - la aproape jumătate de secol
după ce astronauţii americani le-au înregistrat primii - în
aceeaşi tăcere, a publicat oficial... independent...
uimitoarele imagini color ale acelor „antice, ruinate,
domuri...” luate de Chang-3.
Şi noi le avem.

(*
Scara Kardashev este o metodă de a măsura nivelul tehnologic
de dezvoltare al unei civilizaţii, pe baza cantităţii de energie pe
care civilizaţia respectivă o poate folosi pentru comunicare. Scara
are trei categorii:
- civilizaţia Tip I - numită şi civilizaţie planetară - poate folosi şi
stoca toată energia care ajunge la planeta sa, de la steaua mamă;
- civilizaţia Tip II - denumită şi civilizaţie stelară - poate recolta
energia totală a stelei mamă a planetei sale;
- civilizaţia Tip III - denumită şi civilizaţie galactică - poate
controla energia la scara întregii galaxii din care face parte.
4
Această poveste este mai bine înţeleasă luată cronologic...

Pe 14 decembrie 2013, Administraţia Naţională Spaţială

Chineză (CNSA), după ce efectuase cu succes două
misiuni lunare orbitale de recunoaştere cu câţiva ani
înainte - „Chang-1” (în noiembrie 2007) şi „Chang-2”
(octombrie 2010), a executat a treia misiune lunară -
aselenizarea pe suprafaţa Lunii, în regiunea nordică a
vechii „mări” lunare cunoscută sub numele de Mare
Imbrium („Marea Ploilor” - vezi mai jos) - a părut
înşelător de simplu... la ora 9:11 PM ora Beijing-ului
(13:11 UTC).

5
O navă spaţială robot de 2.600 lb (1.179 kg.), denumită
„Chang-3” (din nou după „zeiţa chinezească a Lunii”),
pentru prima dată după 37 de ani (de la Luna-24 a
sovieticilor, în 1976), aselenizând în partea de nord a
Mare Imbrium - transportând, ca bonus, primul „rover
lunar autonom” al Chinei, un vehicul de 312 lb. (142 kg.)
cu şase roţi, alimentat cu baterii solare, numit”Yutu”...
numele chinezesc al faimosului companion lunar,
„Iepurele Jade”; multe culturi asiatice, când privesc la
Lună, nu văd un „om pe Lună” în formele mai întunecate
de câmpii de lavă fără apă (termenul „mări” folosit de
primii observatori), ci desenul unui „Iepure”... aplecat

6
peste „mojar şi pisălog, făcând mereu elixirul nemuririi”,
pe faţa lunii pline.

Instrumentele ştiinţifice transportate de această primă

misiune chinezească aselenizată pe Lună - atât pe „Chang-
3” şi „Iepurele Jade” - erau impresionante şi revelatoare:

De la multiple camere de televiziune CCD de înaltă

rezoluţie pe ambele nave spaţiale (alb-negru şi color), la
primul observator astronomic „în stare de funcţionare”
7
instalat în altă lume (un telescop în ultraviolete
telecomandat, pe modulul Chang-3); la un sistem radar
sofisticat de penetrare a solului (GPR) instalat pe rover-ul
Yutu - proiectanţii misiunii Chang-3 a amplasat cu succes
pe suprafaţa Lunii, de la prima încercare, o serie de
instrumente ştiinţifice complexe.

Acest set de instrumente, care ar putea relua cea mai largă

gamă de informaţii ştiinţifice, relevante nu numai pentru
obiectivele stabilite de guvernul chinez pentru misiunea
Chang-3 - „supravegherea structurii şi compoziţiei
geologice al Lunii pentru a localiza resursele naturale
necesare unor viitori astronauţi chinezi” - dar aceste
instrumente pot şi să confirme, dacă nu să răspundă la
multe întrebări cruciale despre „subiectul de care nu se
vorbeşte” care planează asupra întregii misiuni lunare
8
Chang-3. Prezenţa încă neconfirmată - chiar şi după 50 de
ani - a „structurilor
extraterestre antice pe
Lună...”

Cu acest prolog, am
urmărit cu nerăbdare (şi
nu puţină nostalgie...)
media chineză care
prezenta prima lor
aterizare extraterestră
fără echipaj - amintiri
încă vii ale primei
noastre experienţe cu
prima aselenizare fără
echipaj a SUA (Surveyor I - vara anului 1966).

O aselenizare perfectă pe câmpia de nord a Mare

Imbrium...

Dacă observaţi ceva puţin „greşit” în imaginea care

urmează - modificarea în ultima clipă a locului de
aselenizare - felicitări; prima indicaţie că chinezii ar putea
să umble „după ceva... interesant” ... cu Chang-3, a venit
cu câteva zile înainte de această modificare complet
neanunţată, „în ultima clipă” a locului de aselenizare...
este o privire pe site-ul oficial al guvernului.

9
10
Puteţi observa trăsătura familiară care ne face să ne mai
uităm odată la acest website?
Şi să întrebăm:
„De ce acest simbolism specific... pe o misiune lunară
chinezească fără echipaj?”
În caz că nu aţi observat, ne referim la asta:

Un tetraedron... format în mod deliberat, în mod simbolic,

din stele.
Ceea ce era în mod evident un tetraedron (de fapt, două -
socotind „vederea în perspectivă” în partea dreaptă a
11
paginii web chinezeşti) ... nu are nimic a face, logic, cu „o
aselenizare a unui robot”. Pe site-ul oficial al misiunii
Chang-3?!
Ar fi doar o problemă de zile până ce Chang-3 se aşază cu
succes - NU în locaţia lunară „planificată din timp şi
mediatizată pe larg”, în Simus Iridum ... „Golful
Curcubeului” ... ci la sute de km. în est, în Mare Imbrium -
asta o vom afla până la urmă...

Ceea ce s-a confirmat în ultimele două decade de

investigaţii, este tiparul unei suprafeţe geometrice
empirice „o izbucnire la suprafaţă a energiei
planetare/stelare”... de-a lungul întregului sistem solar şi
dincolo de el - prezis prin simpla suprapunere a
perturbaţiilor de energie observate într-un model geometri
planetar/stelar; acest model
încorporează un „tetraedru
circumscris într-o sferă cu
un tipar constant de ener-
gie” virtual... care prezice
„producerea / distribuirea
energiei hiperdimensionale”
în interiorul unei planete /
stele date...
Primul exemplu planetar a
acestei „geometrii de undă
constantă tetraedrică” în
acest sistem solar:
Jupiter
12
Timp de peste 400 de ani, enormul vortex de dimensiunea
unei planete din emisfera sudică a atmosferei vaste,
tulbure, a lui Jupiter - un oval roşu gigant învolburat,
cunoscut sub denumirea de „Marea Pată Roşie (GRS) - a
fost o enigmă derutantă a sistemului solar; asemănat de
primii astronomi cu un „super-uragan” terestru, existenţa
GRS pe o planetă de cinci ori mai departe de Soare decât
Pământul, şi astfel cu energie primită de la Soare cel puţin
de 25 ori mai puţină decât
Pământul, legată de
extraordinara persistenţă de
secole... chiar şi faţă de
„forţele disipative” intense
ale atmosferei foarte
turbulente ale lui Jupiter...
au pus probleme funda-
mentale de hidrodinamică
pentru toţi teoreticienii
planetari care căutau să
explice formarea şi existenţa
GRS ...

Adăugând la mister, această planetă gigant - de 10 ori

diametrul Pământului şi cu o masă de 300 de ori mai mare
decât planeta noastră - pare să fie, cu cuvintele unui
astronom de acum mulţi ani, „mai mult o stea eşuată”...
decât o planetă convenţională.
Aceasta deoarece - spre surpriza tuturor - s-a descoperit, în
anii 1960, că Jupiter radiază în spaţiu, în fiecare secundă,
aproape de două ori mai multă energie decât primeşte de
13
la Soare, care e la un miliard de km. distanţă! Curând, s-a
confirmat că toate „planetele gigant exterioare” - Jupiter,
Saturn, Uranus şi Neptun, în diferite cantităţi - radiază în
spaţiu mai multă energie internă... decât primeşte fiecare
de la Soare (radiaţie electromagnetică în infraroşu şi
lumină vizibilă).

Fizica câmpului Hiperdimensional / de Torsiune (HD)

„Fizica HD” operează cu dogme fundamental diferite de

teoriile anterioare, energiile lui Jupiter (şi s-a constatat
ulterior, tuturor aşanumitelor „planete gigant”), nu vin din
exterior de la steaua (Soare) amplasată în centrul
sistemului solar ... sau ... din „miezul radioactiv intern” ...
ci provin din „transferul câmpului de energie
hiperdimensional / de torsiune” în planetă.
Din alte „hiperdimensiuni spaţiale”.
Un transfer dimensional de energie, dirijat de o
combinaţie a masei planetei gigant ... combinată cu rotaţia
/ precesia cu mare viteză.
„Modelul câmpului hiperdimensional / de torsiune” nu
numai că explică „ieşirea anormală de energie” observată
la Jupiter (energia este transferată, prin masivul moment
unghiular de rotaţie, în Jupiter, de la această „altă
dimensiune spaţială”...), Modelul a prezis de asemeneacă,
dacă acest transfer are loc, forţele asociate câmpului de
torsiune, acţionând în atmosfera vizibilă, trebuie să lase o
semnătură geometrică a câmpului HD / de torsiune în
atmosfera imensă, în rotaţie rapidă, a lui Jupiter.
Un vortex atmosferic gargantuelesc.
14
Coagulat ... „tetraedric” la 19,47 grade (rotunjit de obicei
la 19,5) sud (locaţia în emisfera sudică este determinată de
polaritatea opusă a câmpului magnetic intern al lui Jupiter,
comparat cu Pământul).
O „furtună permanentă” de trei ori mai mare ca Pământul
... rotindu-se permanent deasupra unuia din cele patru
vârfuri ale unei „unde de torsiune tetraedrice...” aliniată,
datorită rotaţiei lui Jupiter, cu axa de rotaţie planetară.

Marea Pată Roşie s-a rotit permanent ... tetraedric.

De cel puţin 400 de ani.
15
Aşa cum arătam mai înainte, Jupiter nu este singura
„planetă exterioară gigant” care radiază în spaţiu mai
multă energie decât primeşte de la Soare; Saturn este chiar
mai dramatic în această privinţă - radiază mai mult de
două ori energie internă decât primeşte.
Dar, chiar mai dramatic, Saturn prezintă o total diferită
semnătură hiperdimensională / tetraedrică în atmosfera
superioară, comparată cu Jupiter - în mod independent (în
afară de energia internă radiată ...) grăitor, o „undă
constantă” internă unică, dinamică, de energie
hiperdimensională.
Un „hexagon polar”
atmosferic uimitor,
vizibil, apare în
emisfera nordică a lui
Saturm - aparent
oglindind, în norii
atmosferici superiori
formaţi din amoniac
îngheţat, rotindu-se
permanent în jurul
polului nord, „un tipar
de undă constantă de
energie dublu tetraedrică” - înfăşurat în jurul axei de
rotaţie a planetei!
Ceea ce face ca Saturn să fie şi mai „unic” - permiţându-
ne să supraveghem această sursă de energie internă în
aparentă „armonie” generată / radiată de toţi „giganţii
gazoşi” - este faptul că avem o înregistrare îndelungată a
fluctuaţiilor „emisiilor anormale şi excesive de energie”
16
obţinută de-a lungul câtorva ani, pe care putem s-o
analizăm. Măsurată direct de pe orbita lui Saturn.
De la sonda spaţială Cassini, aflată pe orbita saturniană
din 2004, NASA a putut să înregistreze în ultimii ani - cu
o precizie nemaiîntâlnită - aceste „variaţii anormale de
energie” saturniene de aproape; în mod uimitor, când
aceste „emisii armonioase de energie” de pe Cassini sunt
analizate, emisiile excesive interne de energie se dovedesc
a fi asimetrice în interiorul lui Satursn; emisfera nordică -
cea cu bizarul „hexagon geometric gigant” - radiază de
asemenea în spaţiu (ca efect direct?) cu aprox. 17% mai
puţină energie faţă de emisfera sudică ... unde se află o
„semnătură atmosferică geometrică” total diferită,
încecuind acel pol. Un „uragan permanent” imens, de
dimensiunea unei planete (denumit şi „vortex-ul polar
sudic”).

Măsurătorite îndelungate în infraroşu făcute de Casini

asupra „excesului de energie în infraroşu”, oglindesc
măsurătorile anterioare făcute cu cel mai mare telescop
terestru, de la Observatorul Keck din Hawaii, în 2005; o
17
imagine obţinută la Keck în infraroşu pe unde lungi
(dreapta imaginii de mai jos) este verificată independent
mai târziu de Cassini, cu măsurători de rezoluţie mult mai
înaltă (stânga imaginii).

Confirmând că, acolo unde „vortex-ul polar sudic” al

planetei este centrat emisferic (exact pe axa de rotaţie a
planetei...), coincide perfect cu vârful vizibil al emisiilor
globale interne de energie în infraroşu ale lui Saturn!
Rezultatul evident al „generării şi controlului geometrice”
ale sursei de energie „de câmp HD / de torsiune” a lui
Saturn.
Toate rezervele de energie planetară „convenţională”
cunoscute - depozitul primordial de căldură planetară de la
formarea lui Saturn; prezenţa surselor interne de fisiune
nucleară; „contractarea” gravitaţională şi conversia
energiei planetare potenţiale în energie cinetică internă
(căldură); chiar „separarea gravitaţională” (ploaia) a unor
elemente (heliu) din materia în suspensie (hidrogen) din
interiorul lui Saturn, eliberând energie de frecare (căldură)
- nu ar putea justifica două aspecte principale, observate
18
îndeaproape, ale „emisiei excesive de energie” a lui
Saturn.
Tiparul său unic de radiaţie geometrică ... şi variaţia sa în
timp, (acum) cunoscută...
Nu numai că „generarea energiei hiperdimensionale” din
interiorul lui Saturn produce două geometrii de nori
diferite în cele două emisfere globale diferite (aşa cum
este eliberată direcţional energia...) - ci ea a lăsat şi o
„semnătură de luminozitate (temperatură) absolută” în
fiecare din respectivele emisfere, pentru a marca
independent generarea şi eliberarea asimetrică a
energiilor... ca şi schimbarea sa „sincronizată” în ce
priveşte strălucirea absolută şi relativă de-a lungul
timpului.
Cu energia radiată observată de la Saturn amplificată cu
cca. 20% în emisfera sudică... comparată cu ce nordică;
toate sursele de energie convenţională, prin contrast, ar
elibera energiainternă în interiorul lui Saturn.
Simetric.
Şi, la fel de important,
Uniform ... în timp.
Implicaţiile astrofizice ale acestui „tipar de creştere şi
descreştere asimetrice în generare energiei interne” -
pentru obiecte galactice mult mai mari decât „planetele de
tip Jovian” - erau de asemenea evidente.

Soarele ( ca majoritatea obiectelor similare cu masă

stelară...) trece prin propria variaţie a producţiei de energie
internă (chiar dacă mică, cca. 0,1%), denumită „Ciclu de
Activitate Solară”; fiind prea mică pentru a avea un
19
efect pe termen scurt asupra temperaturii şi climatului
general de pe Pământ, un indicator vizibil al acestei foarte
subtile variaţii a energiei solare a venit de la primii
observatori care supravegheau apariţia şi dispariţia
regulată a unei serii de „pete” pe suprafaţa Soarelui.
Numite „pete solare”.

Ironia, bineînţeles, este aceea că chinezii sunt cei care

ne-au lăsat cele mai vechi înregistrări, cu circa 800 de ani

20
înainte de Hristos, ale „observării petelor întunecate pe
suprafaţa Soarelui”
Abia în secolul 19, astronomii şi-au dat seama în sfârşit
(din examinarea de către europeni a înregistrării petelor
solare mergând înapoi până în Evul Mediu...) că exista o
remarcabilă (dacă nu chiar misterioasă) „periodicitate” în
apariţia şi dispariţia acestor întunecate „apariţii solare” ...
rezultând o perioadă medie a „ciclului de pete solare” de
cca. 11 ani.

Ei au mai observat că, din motive la fel de necunoscute,

nu toate ciclurile de pete solare erau „egal create”; unele
(denumite ulterior „cicluri mari”) constau dintr-o mulţime
de pete, acoperind suprafeţe solare cu o arie semnificativă;
altele (denumite „cicluri mici”), conţineau relativ puţine
pete în ciclu ... şi acestea tindeau să ocupe suprafeţe mai
mici atunci când apăreau.
Dar abia la sfârşitul secolului 20, când George Ellery
Hale, aproape de unul singur, a creat întregul edificiu
modern al „astrofizicii” - construit pe propriile măsurători
solare ale acestor „vârtejuri solare întunecate”...
compoziţia lor... tiparele lor de apariţie şi rotaţie... şi
intensa lor influenţă asupra restului „fotosferei” solare
21
înconjurătoare - ştiinţa a început să înţeleagă rolul acestor
„misterioase vârtejuri de suprafaţă” în marcarea sursei şi
fluxului producerii energiei interne fundamentale a
Soarelui, care este mult mai adâncă şi mai invizibilă.
Aceeaşi energie, aşa cum vor arăta măsurătorile lui Hale,
care dă energie întregului cer al nopţii ...
La mijlocul secolului 20, după Hiroshima (ducând
inevitabil la „bomba cu hidrogen”...), astrofizicienii au
proclamat brusc (în ciuda unor „dizidenţi” importanţi -
precum astrofizicianul rus Nikolai A. Kozyrev), că -
„ultradurabila sursă stelară de energie” care funcţionează
în toate stelele era - Termonucleară ...
Adică ... fuziunea elementelor uşoare (hidrogen, heliu,
litiu, etc.) în unel mai grele (carbon, azot, magneziu ...),
adânc în interiorul stelelor, era cea care în ultimă instanţă
„Aprinde stelele”.
Pe baza celor cca. 30 de ani de investigaţii astrofizice
independente, am ajuns la o concluzie radical diferită -
Kovyrev a avut dreptate!
„Energia hiperdimensională” (el a numit-o cu un termen
diferit ...) - şi NU „fuziunea nucleară” - este energia
primară „care alimentează cu combustibil Universul” ...
Descoperire care ne-a permis să ajungem la această
concluzie (foarte controversată .. chiar dacă testabilă în cel
mai înalt grad):
Legătura „tetraedrală” demonstrabilă - între energia
hiperdimensională în exces generată în toate planetele
gigant exterioare ale sistemului solar şi o sursă de energie
solară identică (dacă nu mai mare) - dezvăluită prin
aceeaşi semnătură geometrică „tetraedrală”, care
22
determină latitudinea locaţiei „regiunilor solare active” ...
inclusiv petele solare ... cu modificarea ciclului solar.
Acea „legătură solară hiperdimensională” crucială a fost
descoperirea noastră care - calculată ca medie a mii de
observaţii ale petelor şi ciclurilor solare, făcute de sute de
astronomi de-a lungul a ultimilor 137 de ani - latitudinea
solară medie a apariţiei vârfului de „maxim solar” de
activitate era - 19,5 grade!

BINGO!
Confirmarea vizuală a acestei
uimitoare „corelaţii hiperdi-
mensionale” solare poate fi
văzută cu uşurinţă în ultimele
observaţii solare ale NASA;
această imagine luată de
satelitul TRACE, luată în
23
timpul unui recent „maxim solar”, confirmă optic
extraordinara potrivire geometrică a dualităţii latitudine -
activitate solară cu „modelul hiperdimensional dublu-
tetraedron” - încluzând simultan ambele emisfere solare...
la cca. 19,5 grade!

Nu este nevoie să spun că o astfel de „alternativă

energetică stelară/planetară” radicală va revoluţiona nu
numai modul în care noi înţelegem Universul ... ci, în cele
24
din urmă, cum ne alimentăm cu energie propria Civilizaţie
- înlocuind, pentru început, tot consumul actual dezastruos
de combustibil fosil - cu „tehnologia energiei câmpului
hiperdimensional / de torsiune”, nelimitată ...
Să găseşti exemple a semnăturii acestei unice energii
hiperdimensionale - un „tetraedron” ... conturat în mod
specific în „stele emiţătoare de energie” - pe un website
oficial chinezesc presupus a fi destinat să posteze
„aspectele tehnice şi desfăşurarea misiunii lunare
Chang-3” - a ridicat imediat întrebări semnificative şi
profunde ... despre obiectivul real al întregii misiuni
chinezeşti ...
Cum ar fi:
A fost „cineva” din guvernul chinez (care, bineînţeles,
controlează toate emisiile şi
media de pe internet din
China) care trimite un mesaj
codat-tetraedric către
„altcineva” ... nu din China?
Că - în afară de mult
publicata cercetare
convenţională lunară -
misiunea Chang-3
intenţiona în secret să
exploreze fizica energiei
hiperdimensionale - a Lunii?!
Destul de remarcabil, o ocazie extraordinară a misiunii
Chang-3 de a face chiar acest lucru este reprezentată de
eclipsa totală de lună din 15 aprilie 2014 - care,văzută de
pe Lună - este, bineînţeles, o eclipsă totală de Soare.
25
Prin poziţia lor unică - fiind pe Lună în timpul eclipsei
(care coincide şi cu fereastra
curentă de „opoziţie a lui
Marte”) - ambii roboţi
Chang-3 vor avea o ocazie
nemaiîntâlnită de a măsura
efectele „câmpului HD / de
torsiune” ale unei alinieri
duale eclipsă solară /
aliniere planetară ...
observate direct de pe
suprafaţa altei lumi - pentru
ca, în schimb, să le compare
cu propriile noastre rezultate
- obţinute pe timpul eclipsei
solare din 20 mai 2011 ...
Sau ... chiar mai ciudat ... intenţiona China să exploreze în
mod clandestin posibilele „tehnologii hiperdimensionale”
antice ... prezente pe suprafaţa lunară ... rămase în „ruinele
lunare antice” (am prezentat dovezi de zeci de ani) - ruine
potenţial abandonate de Civilizaţia Tip II care (aşa cum
deceniile noastre de cercetări ne-au făcut să credem ...) a
construit acele „oraşe de cristal lunare antice” ruinate ... cu
milioane de ani în urmă?
Sau:
Spunea acest evident (acum) mesaj tetraedral - pe website-
ul oficial al lui Chang-3 - acelui „altcineva”, că China
intenţiona să le facă pe amândouă...?
Şi apoi:
26
Avea de gând să facă publică această tehnologie
extraterestră / hiperdimensională?
Dacă da, acest lucru va fi schimbarea întregii istorii...
Dacă nu cumva ... exista un scenariu alternativ - o cerere
geopolitică terestră, la fel de secretă (pe care China o
adresa acelui „altcineva”, din spatele cortinei ...) era
adevăratul obiectiv.
Să fim sinceri:
Încerca de fapt China să „şantajeze” Occidentul ... pentru
ca acesta „să facă ceva” aici pe Pământ, ceva ce
Occidentul nu vrea să facă ... „ameninţând” să scoată la
iveală pe Lună „ceea ce Occidentul a făcut totul să
păstreze ascuns .. timp de peste 50 de ani?”
Cum spui (în mandarină) „poker pe mize mari?”

Un alt indiciu, încă de la început - că se întâmpla „ceva

neobişnuit” în jurul acestei misiuni istorice lunare
chinezeşti - se află în unul din cele mai obişnuite detalii:
Unde anume era planificată de fapt aselenizarea lui
Chang-3.
În ciuda publicării pe larg înainte de lansare a unui număr
mare de detalii tehnice (comparabil cu misiunile spaţiale
chinezeşti anterioare...) privitoare la aselenizarea lui
Chang-3 - începând cu proiectul detaliat al celor două
nave spaţiale şi echiparea lor cu cele şapte seturi de
instrumente ştiinţifice; discutarea caracteristicilor
geologice ale locaţiei planificate, prima cercetare
astronomică a suprafeţei lunare - ca şi analiza elementelor
componente ale suprafeţei planificate; chiar şi o
prezentare detaliată a întregului profil al misiunii
27
Chang-3, de la lansare la aselenizare - zona despre care
controlorii chinezi ai misiunii erau, în mod inexplicabil,
„vagi” ... de fapt, fără să fie deloc previzibili ... era simpla
alegere a locului de aselenizare a lui Chang-3.
În afară de a nominaliza Sinus Iridium - „Golful
Curcubeelor” - ca ţintă generală (o zonă acoperind peste
103.000 km2 ...), locaţia reală a aselenizării în Sinus
Iridium nu a fost, din anumite motive, niciodată
specificată în detaliu.
Şi, aşa cum puteţi vedea din harta de înaltă rezoluţie (cca.
1,5 m / pixel) a locurilor posibile din Sinus Iridium făcută
de misiunea lunară chinezească anterioară Chang-2 -
„Sinus Iridium”, ca „destinaţie” anunţată, era într-adevăr o
zonă foarte întinsă...

Din anumite motive, în ciuda acoperirii media şi a

entuziasmului naţional în jurul primei lor aselenizări ...
înainte ca Chang-3 să se aşeze pe sol, chinezii în mod
28
evident nu voiau să informeze lumea cu privire la cel mai
elementar ... dacă nu chiar important fapt geologic:
Locul specific pe care intenţionau să-l exploreze.
Motivul pentru această anume decizie „politică” va deveni
curând evident ... dar numai după ce Chang-3 s-a aşezat pe
sol - cu o orbitare completă mai devreme (faţă de
anunţurile oficiale dinaintea aselenizării, făcute cu câteva
zile înainte) ... la sute de mile este de „Sinus Iridium” - la
nord, în Mare Imbrium („Marea Ploilor”):

19,5 Vest ... 44 Nord!

Longitudinea reală a locului de aselenizare a lui Chang-3,

corespunde (cu o diferenţă de 0,01 grade) ... crucialului
„unghi hiperdimensional tetraedric înscris” - ilustrat de
postarea cu luni de zile înainte a două tetraedre pe
website-ul oficial al lui Chang-3!

29
Evident - din această constanţă tetraedrică cinezească, care
statistic este imposibilă (dar în fapt, acum, de necontestat)
- întreaga misiune Chang-3 trebuie să fi fost proiectată
specific în jurul unui aspect al acestui unic „cod
tetraedric” - păstrat secret cu grijă - până în „ultimul
moment posibil...” - după ce Chang-3 a orbitat 2 ore Luna
şi s-a dus direct asupra locaţiei „secrete” din Mare
Imbrium. La latitudinea 19,5 Vest.

30
Deci,
Ce lucru se afla acolo - la „19,5 grade Vest, 44 grade
Nord” - pe care Chang-3 (din toate dovezile acumulate)
intenţiona ... mereu ... să-l găsească?
Şi ... cum?

Câteva ore după aselenizare, când a fost telemetrată pe

Pământ prima imagine chinezească de după aselenizarea
lui Chang-3, metoda „curioasă” pe care o alege guvernul
chinez pentru prezentarea acestei „imagini istorice”,
întăreşte şi mai mult suspiciunea noastră că „chinezii
încercă precis ... dar artistic ... să ascundă ceva.
La 19,5 grade.
Pretinzând să „îndeplinească o misiune geologică normală
pe Lună” ... în timp ce, de fapt, execută clandestin o
„misiune paralelă de recunoaştere” a altceva ... localizat la
acele incredibil de semnificative coordonate lunare
„tetraedrale” - exact ca şi misiunea clandestină în curs de
desfăşurare a roverului Curiosity al NASA în craterul
Gale, pe Marte.

Cazul de faţă:
În loc de „norma” standard internaţională a secolului 21
pentru distribuirea de imagini spaţiale - imaginile (şi
video) digitale spaţiale procesate de agenţie puse gratuit la
dispoziţie pe website-urile oficiale ale agenţiei, pentru a fi
downloadate digital de media (şi oamenii „oarecare” din
întreaga lume ...) - prima scenă a suprafeţei lunare trimisă
de Chang-3 este proiectată de un sistem de televiziune în
Centrul de Control de la Beijing, pe un mare ecran
31
electronic; numai reprezentanţi selectaţi ai media
chinezeşti sunt acceptaţi să fie prezenţi în sală pentru a
privi imaginile video (şi numai video) pe acel ecran ... şi
atunci, numai cu camere de televiziune comerciale -
pentru a da apoi „capturi de ecran” şi imagini video
restului media chinezeşti.
Astfel au fost prezentate lumii primele imagini chinezeşti
istorice ... obţinute de Chang-3 pe suprafaţa Lunii ...

Un mod de a trata „istoria” ... ehei?

„Copiile ... unei copii ... a unei copii” rezultate şi arătate
pe televiziunea chineză, ulterior copiate pe toate website-
urile oficiale chinezeşti, a fost ceea ce te-ai fi aşteptat de la
un asemenea grosolan proces „Rube Goldberg”(* - o primă
(*
Serial comic de desene animate.
32
imagine chinezească de la Chang-3 - dacă şi „istorică” -
deliberat degradată!

Luată de una din camerele cu unghi larg („monitor”) ale

modulului imediat după aselenizare, în ciuda „capturii de
ecran” nu prea optimă prezentată de media chineză,
printre detaliile remarcabile vizibile în această primă
imagine erau o colecţie de roci „anormal reflectoare” care
atrăgeau atenţia - în jurul marginii unui vechi crater de
impact foarte erodat, amplasat la câţiva metri nord de
punctul în care Chang-3 a atins solul, atrăgând atenţia
datorită:
a) geometriei lor unghiulare impresionante, şi
b) tentei remarcabil de albastre a lor ... contrastând
puternic cu la fel de anormala culoare „roşu-maro” a
suprafeţei lunare înconjurătoare.
Aceste evidente anomalii de strălucire şi culoare pe
primele imagini ale lui Chang-3 au ridicat imediat
33
întrebări în mintea multor observatori, cu privire la „cât de
precisă” era această reprezentare a Mare Imbrium -
comparată cu suprafaţa lunară fără culoare văzută pe
imaginile filmului Apollo, luate cu zeci de ani în urmă...

Dar pentru noi, ceea ce era cel mai remarcabil - dat fiind
că imagini similare de la Chang-3 au venit curând de la
mai multe camere de pe modul, acest lucru eliminând
posibilitatea „lipsei de calibrare” între camere - era
izbitoarea „natură unghiulară, geometrică” a acelor pietre
albăstrui speciale.
Pentru orice „selenolog”, această remarcabilă formă
unghiuară implica origini geologice „recente”...

34
Paradoxul fiind că...
Craterul din care în mod evident au fost aruncate aceste
obiecte (pentru că ele se aflau pe marginea sa ...) - după
cum judecăm văzând aspectul său puternic degradat -
părea, prin comparaţie, mult mai vechi decât rocile.
Deci, cum puteau aceste tinere „ejecta” (cum sunt numite
fragmentele excavate la impact - expuse de către acelaşi
impact exploziv care a creat craterul - să fie atât de mult
mai tinere (mult mai puţin erodate...) decât morfologia
craterului care le-a creat?!
Singurul răspuns la acest paradox care avea un sens
ştiinţific, a fost că acest anume crater (cu un diametru de
cca, 60 metri ...) s-a fosrmat s-a format din materiale
foarte „neconsolidate” de la suprafaţă („solul” lunar de
suprafaţă ... sau „regolit”, pe care a aselenizat Chang-3).
Astfel de material, anterior pulverizat, a fost uşor degradat
(de impacturile necontenite de micrometeoriţi, pe luna fără
atmosferă), într-o perioadă de timp mult mai scurtă decât
craterele formate în foarte durul „pat de rocă” - astfel că,
în câteva milioane de ani, astfel de cratere de suprafaţă ar
fi putut, într-adevăr, să pară mult mai „vechi”.
Deoarece impactul de la nord de Chang-3 a excavat doar o
parte din acest strat fin de la suprafaţă („regolitul” ...),
35
acest strat se pare că a conţinut - precum stafidele într-un
cozonac - şi multe obiecte mai mari, cu unghiuri ascuţite,
adânc în conţinutul său...
Deci, dacă „obiectele deosebite, albăstrui” de pe marginea
acestui crater de impact erodat nu erau „mari bucăţi vechi
de rocă aparţinând Mare Imbrium” - aruncate de
impacturile de înaltă energie care au pătruns adânc sub
această suprafaţă - de unde vin de fapt aceste „fragmente
albăstrui anormale”?
Şi - care era adevărata lor natură... şi origine?
La o examinare de aproape, aceste din ce în ce mai
remarcabile obiecte cu geometrie cu margini drepte -
cuplată cu la fel de remarcabila „transluciditate” albăstruie
- au sugerat o interesantă alternativă la tipica ipoteză a
„rocii excavate”.
Anume că aceste obiecte albăstrui erau, de fapt, rămăşiţe
ale unui fel de sticlă manufacturată - căzută din „vechiul
dom lunar” care se întindea odată pe această parte din
Mare Imbrium ... până când a fost excavată recentdin
mormântul antic...

36
Din nou - faţă de o atât de provocatoare informaţie
ştiinţifică, dezvăluită în prima imagine transmisă de pe
suprafaţa Lunii ... de ce ar vrea chinezii ca cea mai proastă
versiune a aceste remarcabile „primă imagine” (o „captură
de ecran”...) să fie înregistrarea oficială a acestui fapt
istoric!?
Dacă nu cumva - prima consideraţie politică a guvernului
chinez nu era de a prezenta „cea mai bună faţă” a realizării
lor tehnice ... ci (aparent) să devalorizeze total orice ar fi
„anormal” văzut pe această primă imagine transmisă ...
ştiinţific ...
Astfel încât, dacă vreodată ar fi catalogată drept dovadă -
a ceva cu adevărat „extraordinar” prezent pe Lună -
detaliile pur şi simplu nu ar fi / nu ar putea fi crezute ...

După această primă imagine chinezească „pentru arhivă” a

suprafeţei, următorul ordin de lucru - începând la câteva
ore după aselenizare (după ce cantitatea de combustibil
rămasă la bordul modulului a fost eliminată în condiţii de
siguranţă) - a fost „descărcarea” rover-ului lui Chang-3,
„Iepurele Jade”; această operaţiune a implicat un proces
mecanic complicat, gradual, de lansare a robotului de 136
kg. pe şine verticale, cca. 6 metri, pe suprafaţa lunară (din
poziţia sa din vârful modulului) - culminând cu punerea
şinelor în poziţie orizontală - până când cele şase roţi era
în fine pe sol ferm.
Din nou, în loc de un video calibrat corect al acestui
proces istoric ... controlorii misiunii chinezeşti au proiectat
„imagini capturi” de pe camerele monitor ale lui Chang-3,
pe „ecranul gigant de la Beijing”
37
38
Următoarea imagine difuzată, luată de Chang-3, a fost
făcută cu un sistem spaţial total diferit - „camera pt. forme
de relief” de pe modul. Acesta a fost sistemul optic
destinat să obţină imagini panoramice ştiinţifice
„calibrate” ale zonei Mare Imbrium; rezoluţia şi
stabilitatea culorilor sale se presupuneau a fi mult
superioare „camerelor monitor” ale modulului...
Dar din nou, această (teoretică) îmbunătăţire majoră a
calităţii camerelor a fost complet irosită ... printr-o
„metodă specială” chinezească deliberată controlurii
misiunii au ales să difuzeze această întreagă secvenţă a
„primelor imagini ale suprafeţei lunare” presei care
aştepta - altă „proiectare de imagini ... suprasaturate” - pe
marele ecran din Beijing al Controlului Misiunii.

39
Mai jos avem o prezentare a două imagini alăturate luate
cu două tipuri de camere ale lui Chang-3 - prima, în
stânga, de la camera „monitor” şi prima imagine de la
„camera pt. forme de relief” (dreapta); cadrul galben
reprezintă câmpul de 180 al camerei, comparat cu unghiul
larg al camerei monitor.

40
Privind la aceste, din nou, imagini lunare chinezeşti
aparent deliberat degradate, n-am putut să nu mă abţin să
nu compar acest stânjenitor (dacă nu fundamental
nesincer) „sistem chinezesc de publicare a imaginilor” din
2014, cu tehnologia primitivă de imagini analogice pe care
NASA a trebuit să o folosească în acea noapte istorică din
1966, pentru a aduce americanilor (şi lumii ...) primele
imagini TV în direct de la Surveyor, de pa suprafaţa Lunii.

Chiar şi în acele crude „vremuri analogice”, JPL(* nu a pus

NBC doar să-şi pună camerele pe monitoarele JPL care
difuzau imaginile venite; în loc de asta, NASA a avut
„conectate” direct toate reţelele TV de la acea vreme
(toate trei ...) direct la sistemul electroni „RAMTEK” de
afişare a datelor - care recepţiona simultan (şi convertea -
pentru televiziunea cu circuit închis şi cea care emitea)
acele prime imagini americane de pe nava spaţială
Surveyor - prin conexiunea în timp real la antena
Goldstone Deep Space Network (DSN) de la
transmiţătorul în banda de unde scurte de 10 watt al navei
Surveyor, aflată pe suprafaţa lui Procellarum, la „o
jumătate de milion de km. distanţă”.

Bineînţeles, eram cu toţii atât de naivi în acea vreme, în

1966 ... să ne aşteptăm - şi de fapt chiar să primim -
imagini NASA lunare necenzurate!

(*
JPL - Jet Propulsion Laboratory (NASA)
41
Dar apoi ... după trei ani - când Apollo 11 a aselenizat cu
doi americani pentru prima dată pe aceeaşi Lună, într-o
navă spaţială comandată numită „Modul lunar” - NASA a
răspuns foarte diferit la posibilitatea ca „americanii să
poată vedea ... în direct ... ceea ce se afla cu adevărat pe
Lună”; Agenţia Spaţială a furnizat cu grijă doar imagini de
la o cameră TV alb-negru ale acelui modul lunar; apoi,
Agenţia a a aranjat să avem o singură cameră (controlată
de NASA) îndreptată spre un ecran TV care arăta scene de
la singura cameră TV lunară - staţia australiană de
urmărire primea această transmisie de la modulul lunar în
42
acea noapte de iulie - convertind mecanic această
„imagine de joasă rezoluţie a transmisiei Apollo de pe
suprafaţa lunară” într-un semnal TV standard ... care putea
fi apoi retransmis restului lumii (prin reţelele mondiale de
televiziune).

O singură „imagine ... a unei imagin ... a unei imagini.”

Exact ca chinezii în secolul 21 ...
Decenii după Apollo, când prelucrarea prin mijloace
digitale - care ar fi permis „îmbunătăţirea semnificativă”
a ceea ce a văzut cu adevărat pe suprafaţa lunară singura
cameră TV alb-negru a lui Apollo 11 - s-a „descoperit”
tardiv că NASA, cânva în aceste patru decenii scurse, din
păcate ... „a pierdut benzile video originale ale lui Apollo
43
11, transmisia unică a lui Neil şi Buzz pe Lună!”

Chinezii, chiar şi decenii după Apollo, se pare că au dat

mare atenţie modului în care „o agenţie spaţială oficială ar
putea să pară că transmite ceea ce era pe suprafaţa Lunii”
... în timp ce, în acelaşi timp, mascau inteligent (prin
„degradarea imaginii”) ceea ce vedeau cu adevărat
camerele sale pe suprafaţa lunară.
Doar puţin mai nepotrivit decât acest comportament
ostentativ „neştiinţific” al guvernului chinez, asemănător
cu al NASA - faţă de „primele date istorice de pe
suprafaţa Lunii” (!) - a fost reacţia servilă la acest efort
evident de a ascunde detaliile misiunii Chang-3, a multor
„fani ai ştiinţei occidentale”; comentariile publice de pe
câteva website-uri din spaţiul occidental încercând să
urmărescă detaliile misiunii lunare chinezeşti, în loc să se
înfurie faţă de lipsa „celei mai simple aplicări a
standardelor istorice pentru „difuzarea primelor imagini
ale suprafeţei lunare” stabilite de NASA cu Surveyor I
(chiar dacă funcţiona cu limitările date de tehnologia
primitivă).

Între timp, înapoi în Centrul de Control din Beijing

Imediat după descărcarea cu succes a Iepurelui Jade,

planul chinezesc era ca fiecare „navă lunară acum
independentă să ia imagini reciproce una cu cealaltă -
modului poză cu roverul ... roverul cu modulul - în timp ce
Iepurele Jade a făcut încet un semicerc în jurul modulului
(de la nord la sud, în sensul acelor ceasornicului) -
44
oprindu-se la fiecare 60 de grade („tetraedrice”) pentru a
face poze, deplasându-se de la „A” ... a „B” ... la „C”, etc.

Din nou, proiectată pe „marele ecran” din Centrul de

Control, a fost prima imagine a Iepurelui jade luată cu
camera de pe modul - scurt timp după ce a fost descărcat
de pe şine, în primul punct, A, la câţiva metri de modul.
45
Iar mai jos se află „captura de ecran” cu acea imagine
istorică a lui Yutu - reprezentând „versiunea oficială
chinezească” a primei imagini a Iepurelui Jade „singur”.

46
Simultan, Centrul de Control a arătat partea umbrită a
modulului Chang-3 (stânga), imagine luată pentru prima
dată de Iepurele Jade cu „camerele panoramice” gemene
...

... până când Iepurele a ajuns în poziţia „D” - unde poate

lua o imagine a steagului chinezesc la apusul soarelui, din
partea de sud a modulului ...

47
Era evident, din planificarea chineză iniţială a acestor
prime activităţi ale lui Yutu (şi aparenta lor hotărâre de a
urma „cu orice preţ” această planificare stabilită pentru
fotografierea după coborârea roverului), că controlorii de
la Beijing nu aveau „planuri alternative” pentru
modificarea misiunii ... pentru a include vreun „obiectiv
de oportunitate”.
Cum ar fi - examinarea imediată, de aproape, a acelor
extraordinare „roci lunare geometrice” ... aflate la câţiva
metri.

În loc de asta, imediat după coborâre, controlorii chinezi -

urmând planul dinaintea lansării - au condus Iepurele pe
cât s-a putut de repede pe solul lunar ... dincolo de
remarcabilul „crater vechi de impact ... şi de rocile sale
care putea spune nişte poveşti”.
48
 Astfel că Yutu ar fi putut prioritiza (mai târziu personalul
misiunii a admis acest lucru) - drapelul chinezesc - pe
partea opusă faţă de roci a modulului - cu „iluminare
bună!”.
Chiar şi privitorii anterior necritici au considerat că
această comportare a chinezilor era surprinzătoare.

Toate misiunile spaţiale sunt în mod inerent

nepredictibile; singurul lucru pe care se poate conta în
spaţiu este că, oricând, o „supraîncărcare” a mediului, o
„defecţiune mecanică întâmplătoare”, o „eroare”
electronică sau „o stupidă eroare umană” poate duce la
pierzanie o întreagă navă spaţială ... şi ... misiunea sa; să
nu profiţi de primele ocazii de a investiga fenomene
ştiinţifice curioase - care apar pur şi simplu „în faţa ta” ...
şi care pot răspunde la întrebări fundamentale despre care
pretinzi că sunt motivul principal al misiunii - a explora
„geologia, mediul şi resursele din Mare Imbrium” ... fără
măcar să te deplasezi 10 metri de la locul de aselenizare
(!) - ar putea fi considerat, până la urmă (în lumina a ceea
ce s-a întâmplat ulterior cu misiunea Chang-3 ...) - ştiinţă
penală.
Şi totuşi - exact asta au făcut controlorii chinezi din
Beijing ... imediat după marele lor triumf ingineresc de
aselenizare a robotului Chang-3!
Alţi „observatori” veterani, văzând aceste imagini luate de
Chang-3, au remarcat de asemenea „remarcabila
strălucire” a rocilor craterului - în comparaţie cu mult mai
întunecata suprafaţă de regolit din Imbrium, pe care
acestea se află; o astfel de vizibilă „reflectivitate
49
anormală” a implicat imediat o diferenţă imediată între
compoziţia chimică a acestor roci şi cea a suprafeţei
prăfoase de sub ele.

Din nou, „misterul ştiinţific” evident prezentat aici a fost

simplu:
De ce erau rocile de pe marginea acestui crater, presupuse
a fi fost excavate de impact din „lava bazaltică
întunecată”, modelate
să se afle chiar sub la
fel de întunecatul
regolit al întregii
regiuni - atât de
strălucitoare- unele, la
fel de reflectante ca
aluminiul sau ca Yutu
însuşi?

50
Suprafaţa Lunii, aşa cum e văzută de pe Pământ, constă
din două regiuni principale:
O zonă mai luminoasă - numită „zonele muntoase” -
separată clar de o serie de zone întunecate, numite „mare”;
Chang-3 a aselenizat în partea nordică a uneia din aceste
zone întunecate („mare Imbrium”) - scoţând în evidenţă
misterul profund „de unde veneau aceste roci remarcabil
de strălucitoare, aflate chiar în faţă ...?”

51
În cei 45 de ani de la vizitele umane ale programului
Apollo şi analizele de laborator amănunţite care au urmat,
ale diferitelor roci pe care astronauţii le-au adus acasă,
ştim acum că regiunile lunare mai luminoase sunt formate
predominant dintr-un tip specific de mineral denumit
„anortosit” (bogat în aluminiu şi magneziu); zona mai
întunecată, mare (de la latinescul „mare” - de pe vremea
când se credea că Luna era un „Pământ în miniatură” ... cu
oceane reale), sunt, prin contrast, „bazine vechi de lavă
bazaltică” vaste şi uscate, bogate în fier şi titan.

Problemă:
În primele imagini luate de Chang-3, „rocile anormal de
strălucitoare” arătau exact ca „anortositele lunare”
albicioase pe care le-au fotografiat (şi adus pe Pământ)
astronauţii lui Apollo ... de la cel puţin 1.600 km. de Mare
Imbrium ...
Cum era posibil aşa ceva?
Odată confruntaţi cu această remarcabilă „întâmplare
ştiinţifică” - o ocazie unică de a obţine răspunsuri reale la
aceste mistere lunare fascinante şi fundamentale ... care
erau întinse în faţa lor ... la doar câţiva metri de proaspăt
coborâtul Iepure echipat cu o gamă de „instrumente
analitice de top” - ce au făcut controlorii misiunii
chinezeşti?
În loc să meargă imediat spre aceste roci, pentru a le
analiza „la faţa locului” cu instrumentele Iepurelui,
managerii misiunii chinezeşti Chang-3 au aplicat planul
lor iniţial - să conducă iepurele cât de repede - şi de
52
departe posibil. În partea opusă a modulului Chang-3.
Pentru a mai face o poză cu ... drapelul.

53
La o zi după ce Iepurele a fost „coborât” - şi acest plan
tacit ... de „a ignora pur şi simplu bolovanii anormali din
faţa lui a fost pus în aplicare - s-a întâmplat ceva
„neaşteptat”.
Pe 16 decembrie (la o zi după descărcarea Iepurelui Jade
...) s-a aflat că controlorii misiunii au fost „obligaţi” să
comande nou-născutului rover să „tragă un pui de somn!”
Vina, în comunicatele de presă, a fost dată pe „mediul
lunar surprinzător de ostil”
„Yutu a avut a face cu radiaţia solară directă, care a ridicat
temperatura la peste 100 0C pe partea însorită, în timp ce
pe partea umbrită temperatura a scăzut brusc sub zero ...”
„Hibernarea neplanificată” avea să dureze „din 16
decembrie până la 23 decembrie ... pe timpul lunii pline.”
Dar, pe 20 decembrie, Xinhua, agenţia chineză de ştiri, a
emis un al doilea anunţ, la fel de neaşteptat:
BEIJING, 20 dec. (Xinhua) - roverul lunar
chinezesc Yutu (Iepurele Rabbit) a continuat
explorarea după „un pui de somn”, conform
Administraţiei de Stat pentru Ştiinţă, Tehnologie şi
Industrie a Apărării Naţionale.
La ora 8:00 p.m. ora Beijingului, roverul cu şase
roţi a început din nou să se deplaseze, după ce îşi
oprise subsistemele pe 16 decembrie ...
Yutu va cerceta structura geologică a Lunii şi
substanţele de la suprafaţa ei şi, timp de trei luni, va
căuta resurse naturale ...

Pentru noi, acest brusc (şi practic, derutant tehnic) „hiatus

54
al misiunii” ... chiar la începutul unui, altfel superb, „tur
de forţă ingineresc” chinezesc ... a întărit imediat toate
sâcâietoarele noastre suspiciuni despre „obiectivele
clandestine ale misiunii”, care apăruseră anterior ...
Era Yutu cu adevărat atât de „fragil” (şi prost proiectat)
încât să nu poată supravieţui măcar diferenţei de
temperatură zi/noapte de pe Lună?
Astfel de extreme ale mediului nu puteau să fie
„surprinzătoare” - pe baza cantităţii mari de informaţii
tehnice disponibile în mod public, colectate de toate
misiunile lunare americane cu şi fără echipaj (Apollo,
Surveyor, etc.) de-a lungul a zeci de ani; date tehnice care,
conform documentelor oficiale ale lui Chang-3 (în plus
faţă de datele orbitale de la misiunile lunare anterioare
Chang-1 şi Chang-2) au fost deja transpuse în tehnica
inginerească şi simulările dinaintea zborului lui Chang-3...
Tehnică inginerească proiectată şi construită folosind
materiale şi tehnologii de ultimă oră ale secolului 21 ...
spre diferenţă de materialele aproape „primitive” ale
aselenizărilor lunare ale SUA.
Dar, dacă aţipeala anunţată brusc a lui Yutu nu a avut de
fapt nimic a face cu „ingineria lunară” (sau, lipsa ei...);
dacă ea a fost, în realitate, un aranjament precipitat de
„acoperire ... a altceva, ceva ce Iepurele Jade făcea în
acele patru zile „lipsă” de la lucru ...
Ceva ce controlorii de la Beijing au decis că pot face doar
în tăcere - în secret.
A fost Iepurele Jade - sub acoperirea bruscă a
convenabilului „pui de somn” - de fapt, comandat să
execute o „analiză intensivă, de patru zile, de aproape, a
55
rocilor despre care discutam ... folosind întreaga gamă de
capabilităţi analitice de care dispunea?
Prin intermediul „spectrometrului vizual/infraroşu” ...
„spectrometrului cu particule alfa şi raze x” ... „celor două
camere stereo color de înaltă calitate” ... şi chiar „radarului
cu penetrarea solului?”
A existat vreo probă materială a faptului că chinezii de
fapt au executat clandestin o astfel de examinare ascunsă a
suprafeţei lunare?
De fapt ... a existat - aşa cum vom arăta imediat - pavând
calea către adevărata întrebare crucială:
Erau acele „obiecte neobişnuit de strălucitoare” de pe
marginea craterului, cu adevărat „roci”?!
Sau - erau ele „altceva” ... ceva atât de anormal (după cum
judecăm din primele imagini ale lui Chang-3) încât, în
mintea chinezilor ... ele necesitau o examinare clandestină
imediată ...?
Un indiciu important, în sprijinul acestui scenariu, a apărut
în aceeaşi zi - 20 decembrie - odată cu anunţul oficial
„neaşteptata reluare de către Yutu a operaţiunilor normale
pe suprafaţa lunară ...”:
Publicarea oficială a primei panorame luată de camera
topografică a lui Chang-3 - din nou, transmisă prima dată
de televiziunea chineză.
Anticipată cu nerăbdare de fiecare dintre cei care
urmăreau „prima misiune lunară care aselenizează după
37 de ani”, prima panoramă prezentată oficial era de
aşteptat să constea dintr-o serie de imagini unite, de mare
calitate, arătând detalii nemaivăzute ale părţii de nord a
Mare Imbrium (unde nu mai aselenizaze nicio navă
56
spaţială ...); o panoramă mozaic de 3600 ... şi până la
orizontul neobişnuit de distant (deoarece Chang-3
aselenizase pe o „coamă” - o ridicătură a lavei, amplasată
de-a latul părţii de nord a Mare Imbrium, ...
Iată - din nou, mulţumită televiziunii chineze - este ceea
ce am primit:

O „proiecţie polară” rotundă ... proiectată pe un alt ecran

TV din Beijing, preluată de o altă cameră TV comercială
... şi apoi transmisă în întreaga lume...
Când am luat „capturi” din această panoramă circulară, (în
timp ce ea era „mărită” de televiziunea chineză), nivelul
de culoare, rezoluţie şi detaliu erau în mod vizibil mult
mai proaste decât „trei sau patru imagini individuale”
transmise ca imagini oficiale de la Chang-3, cu o
săptămână înainte!
Chiar şi Emily Lakdawilla, geolog planetar şi
administrator al forumului spaţial
UnmannedSpaceflight.com - după o săptămână în care a
57
văzut numai „capturi de ecran” ale acestor imagini istorice
chinezeşti ale suprafeţei lunare - aajuns până la urmă să
comenteze:
„Arată frumos, dar trebuie să spun că încep să
înebunesc că „transmisia” este o cameră care se
mişcă în jurul unui monitor TV ...”
Dar, bineînţeles, dna. Lakdawilla - ca membru al
comunităţii NASA - nu ar fi putut înţelege de ce chinezii
insistau în a transmite toate imaginile lui Chang-3 în acest
mod bizar, deliberat degradate ...

Evident, cei care conduceau în China misiunea Chang-3

nu erau dispuşi să distribuie vreo imagine a suprafeţei
lunare care să dea măcar un indiciu despre adevărata
natură a terenului de aselenizare ... sau .. de ce a fost
(brusc) aleasă această locaţie - amintiţi-vă, la 19,5 E şi 44
N - ca „loc” în care să se aselenizeze - la sute de mile de
58
intenţiile anunţate din timp ...
În ciuda acestor „precauţii”, o caracteristică a noii
panorame a atras atenţia - Ceva ce, la distanţă ... spre sud-
vest ... părea a fi ... ei bine ... o „piramidă”.

La mărire, chiar şi cu această imagine de joasă rezoluţie,

obiectul nu numai că avea o izbitoare simetrie de piramidă
- cu două laturi în unghi
spre modulul Chang-3 -
colţul apropiat evident
bisectat de această formă
familiară ... foarte
neobişnuită pentru o
„oarecare bucată de rocă
ejectată”, aruncată afară de
vechiul impact care a creat craterul larg (cca. 400 m).
Dar, fără o imagine cu o rezoluţie mai bună, orice alte
întrebări despre acest „obiect neobişnuit” rămân fără
răspuns ...
59
Inclusiv, cea mai provocatoare dintre toate:
Ar putea acest obiect să fie motivul pentru care Chang-3 a
aterizat aici ... la 19,5 V?; era acest obiect specific, de
fapt, un fel de ... tumul ... artificial!?
Dar, oricât de fascinantă poate fi întrebarea - privind
adevărata natură a acestui obiect distant, „ca o piramidă” -
a fost repede eclipsată de altceva ce a fost transmis în
cursul noii imagini panoramice a televiziunii chineze.
O imagine de aproape, cu o rezoluţie mult mai bună, a
„rocilor neobişnuite” dinspre nord - chiar proiectată şi re-
fotografiată de pe marele ecran de la Centrul de Control
Chang-3 ...

60
Când această versiune „captură de ecran” a fost publicată
de media chineză (imaginea din stânga), misterul rocilor
de crater „anormal de strălucitoare” s-a adâncit puternic,
„geometria” izbitoare - sugerată în publicările anterioare -
a fost dintr-o dată vizibilă în mod clar în cadrul de înaltă
rezoluţie (deliberat superexpus ...?); când strălucirea
imaginii superexpuse a fost redusă de noi (imaginea din
dreapta), aspectul clar artificial al „rocii” (de dimensiunea
unui autoturism) a fost neîndoielnic.
O mărire, în plus faţă de confirmarea „structurii
geometrice, irizate” a multor dintre aceste obiecte (un fel
de „sticlă cristalizată multistratificată”, sau „metal
multistratificat cu faţete multiple” ...), a arătat de
asemenea „multiple unghiuri ascuţite”, „muchii paralele”,
caracteristici asemănătoare unor ţevi aurii şi alte detalii
structurale complexe ... caracteristici suplimentare de
artefacte fabricate, proiectate inteligent, şi nu „roci”.

Întărind întrebarea:
Aceasta a fost cauza pentru care controlorii chinezi au
hotărât brusc - când această imagine a apărut uşor (şi
amintiţi-vă, vedem doar o versiune degradată deliberat a
originalului digital ...) - să execute o investigaţie
neplanificată, secretă, îndeaproape a acestor din ce în ce
mai extraordinare obiecte - pretinzând brusc că „Iepurele
trebuie să tragă un pui de somn?!”

Implicaţiile, dacă aceste obiecte se dovedesc a fi ceea ce

par a fi ... ies din cadru.
61
Dacă aceste „obiecte unghiulare, strălucitoare” erau,
într-adevăr, rămăşiţe ale unor maşini antice artificiale
extraterestre - rămase pe marginea acestui vechi crater ca
rezultat direct a unui „eveniment de excavare” în urma
unui impact de înaltă energie petrecut cu mult timp în
urmă - aceste descoperiri chinezeşti au dus la implicaţii
politice şi ştiinţifice uluitoare ... dacă nu chiar cruciale,
probleme de „operare” pentru managerii întregii misiuni
Chang-3.
Cum ar fi - acest vechi meteor a lovit „întâmplător” „o
structură lunară izolată îngropată?!”
Sau - ceea ce vedeam noi în aceste imagini de la Chang-3
erau de fapt fragmente a unui mul mai extins „complex
lunar îngropat ...” - sub regolitul din Mare Imbrium ... şi
centrat pe aceste „coordonate semnificative din punct de
vedere simbolic” - 19,5 V, 44 N?
Sau ... cea mai provocatoare întrebare dintre toate - se afla
acolo, de fapt, un întreg oraş antic lunar îngropat ... pe
care radarul cu penetrarea solului al Iepurelui Jade
intenţiona - de asemenea în secret - să-l cartografieze - pe
timpul „duratei sale de viaţă de trei luni”?
Şi, din acest motiv, în loc să facă, în mod logic,
„activitate” ştiinţifică - folosind instrumentele la dispoziţie
pentru a investiga în mod deschis aceste fascinante
62
anomalii geologice de lângă marginea craterului ... acele
„roci imposibil de strălucitoare” - controlorii chinezi au
venit cu o „poveste” mai degrabă disperată („nevoia” de a
trage un pui de somn ...) - şi apoi, nevoia de a „fotografia
drapelul ... de cealaltă parte a modulului Chang-3” -
pentru a distrage atenţia de la adevăratul motiv al acestei
întregi misiuni Chang-3” - a investiga în mod clandestin -
cu instrumente ştiinţifice de vârf - un set de „ruine
extraterestre antice îngropate pe Lună” - la 19,5 grade ...?
Cu cât priveam mai mult la
această imagine, luată de
aproape, a „rocilor” de
lângă marginea acelui vechi
crater, cu atât mai mult mi
se păreau a fi - bucăţi
răspândite de „sticlă opalescentă”.
Aceleaşi proprietăţi unice, irizate prezentate de aceste
„prea reflectante” obiecte le aveau şi fragmentele „prea
strălucitoare / geometrice” localizate în partea îndepărtată
a marginii graterului - prezentate în detaliu în această
primă istorică imagine luată de Chang-3.

63
Cu toate astea, alte suprafeţe strălucitoare din aceeaşi
imagine nu au această nuanţă „albăstruie”; de fapt,
culorile lor par să fie din celălalt capăt al spectrului ...
părând „roşiatice”.
În mod clar, ceea ce se petrecea cu „culorile curioase ale
rocilor din Mare Imbrium” nu părea să fie o eroare a două
sisteme de camere independente, simultan, „decalibrate”;
ceva intrinsec „rocilor” părea o explicaţie mult mai
probabilă ... ceva „opalescent” ... sau chiar (luînd în
consideraţie că aceste obiecte fuseseră expuse la lumină
solară ultravioletă intensă nefiltrată ...) o „fluorescenţă”
stimulată ultraviolet în aceleaşi obiecte (ceea ce este
caracteristic şi pentru materialele opalescente terestre) ...

Gema naturală opal (unele pietre valorează, carat cu carat,

mai mult decât diamantele!) - care este sursa termenului
„opalescent” - este pe Pământ „dioxid de siliciu amorf”
(sticlă), conţinând procentaje însemnate de apă; mineralul
64
conţine mici sfere de siliciu aranjate geometric -
aproximativ de dimensiu-
nea luminii vizibile -
rezultând, în unele varie-
tăţi, difracţie spectrală
spectaculoasă (denumită
de gemologi „joc de
culori”) pe măsură ce
unghiul de privire se
modifică.
Sticla opalescentă obişnu-
ită, prin contrast, conţine
„dispersori de lumină” dispuşi aleatoriu în interior - şi
astfel prezintă un aspect general „bleu-ciel” (creat de o aşa
numită „dispersare
Tyndall/Rayleigh” inter-
nă), atunci când este
privită din mai multe
unghiuri; totuşi, aceeaşi
sticlă ia un „aspect
galben”, când este privită
direct contra unei surse de
lumină (sau reflectată) -
căci componentele spectrale „albastre” au fost dispersate
în afara luminii transmise ...
Un fenomen de sticlă
opalescentă pare să se
petreacă cu „rocile” lui
Chang-3 din Mare
Imbrium ... ducând la comentariile anterioare privitoare
65
la „albăstreala” lor bizară ... aşa cum se vedea în primele
imagini transmise de Chang-3 ...
Atunci când sunt văzute de aproape, aceste „roci” unice
reflectoare, cu unghiuri ascuţite, răspândite în jurul acestui
crater de 20 m din Mare Imbrium îşi arată toate
caracteristicile geometrice de materiale fabricate,
multistratificate „active optic” ... cu proprietăţi unice de
opalescenţă ca fiind un alt aspect al funcţiei lor originale
...

O astfel de „opalescenţă de proiect” ar fi fost ideală pentru

filtrarea rezelor solare ultraviolete mortale ... înainte ca
66
ele să poată pătrunde la nivelele inferioare ale „vechilor
domuri lunare”; rămăşiţele cu forme neregulate care se
văd acum în aceste prime imagini luate de Chang-3 doar
ca fragmente geometrice răspândite ... a unei posibile
„suprastructuri din sticlă” din Mare Imbrium ... fragmente
excavate mai recent, în mod exploziv (de un impact
vechi), de sub actualul regolit - marchează aparent aceste
rămăşiţe din sticlă foarte specială ...
Aparenta prezenţă a materalelor „opalescente,
asemănătoare sticlei”, răspândite din plin în jurul locului
de aselenizare a lui Chang-3, a ridicat câteva probleme
profunde:
„Sticla opalescentă” ... hidrură de dioxid de siliciu ...
conţine, după cum a fost remarcat anterior, un procentaj
relativ ridicat de apă, şi apa ... pe Lună ... este practic
inexistentă - fiind prezentă (în eşantioanele aduse de
misiunile Apollo şi ruseşti, şi în măsurători ale suprafeţei
lunare efectuate de misiunea orbitală lunară indiană
Chandrayaan-1) în cantităţi măsurate în „părţi la milion”
... faţă de „3-15% apă” (de până la un milion de ori mai
mult... ) prezentă în majoritatea pietrelor de opal de pe
Pământ!
Ca urmare, astfel de material abundent opalescente la
locul aselenizării lui Chang-3 ... la 19,5 vest ... nu ar putea
să existe „sticlă lunară opalescentă apărută în mod
natural”; astfel de materiale optic „active” - conţinând
astfel de procentaje extraordinare de apă (în comparaţie cu
rocile lunare cunoscute) - ar fi imposibil să se formeze pe
Lună ... lăsând la o parte faptul că au rezistat „milioane de
67
ani” sub suprafaţa lunară cunoscută pentru temperaturile
extreme ... şi ... în vid total.
Ceea ce lasă ca alternativa „materiale opalescente
asemănătoare cu sticla, special proiectate ... artificial” să
rămână ca singura rezonabilă (chiar dacă extraordinară) ...
Toate bucăţile (iertaţi-mi expresia) se potrivesc!

Deci, dacă întreg acest plan chinezesc Chang-3 de

explorare ... la „19,5” grade - inclusiv analiza la faţa
locului a unei remarcabile „vechi tehnologii extraterestre”
- se presupunea a fi un secret, cine (aparent) a „scurs”
copios informaţii din plan - începând cu website-ul oficial
tetraedric Chang-3?
Evident, trebuie să fi fost cineva (sau „unii”...) cu:
a) capacitatea să determine (sau, cel puţin să cunoască)
coordonatele reale ale aselenizării, cu mult itmp înainte ca
vehiculul spaţial să ajungă la sol;
b) cineva capabil să plaseze pe internet „indicii” evidente
despre acest loc de aselenizare, cu câteva luni înainte de
aselenizarea lui Chang-3; şi
c) cineva capabil să aranjeze ca imaginile „dezvăluite” să
fie difuzate ... după aselenizare ... în ciuda eforturilor
oficiale permanente ale guvernului de a degrada drastic
toate imaginile luate de Chang-3 care ajungeau la media
chineză (şi mondială) şi la public ...
Ceea ce pare că se întâmplă cu această istorică aselenizare
a robotului chinezesc, este acelaşi „joc” - între „Owls” şi
„Roosters” ... între cei care vor să păstreze „secret” orice
lucru „important” care vine de la misiunile spaţiale ... şi
cei care vor să dezvăluie (cel puţin o parte din)
68
informaţiile reale venite de la acele explorări
interplanetare - joc pe care noi l-am documentat că are loc
în interiorul NASA (şi a altor programe spaţiale naţionale)
de cel puţin două decenii ... cu dovezi ale acestui
comportament politic bizar mergând chiar mai în urmă ...
cu cel puţin 50 de ani ...
Dând publicităţii o scurtă imagine (de rezoluţie relativ
înaltă) de aproape a „rocilor” - printre celelalte imgini
video inutile ale „capturilor de ecran” de pe imaginile
panoramice luate de Chang-3 - „Roosters” din China (sau
cine or fi ei ...) au reuşit, dintr-o lovitură, să dezvăluie
natura remarcabilă, potenţial artificială a „rocilor” ... ca şi
motivul principal pentru care controlorii misiunii Chang-3
ar avea o comandă majoră politică de a efectua
examinările şi analizele de aproape - în secret.
Aşa stând lucrurile - putem noi să demonstrăm fără putinţă
de tăgadă acest „scenariu foarte puţin probabil”?
Răspunsul simplu, surprinzător, este - Da, putem ...

Sărind puţin în povestea noastră despre Chang-3, pe 25

decembrie 2012 (“coincidenţă?” ... de Crăciun), vehiculul
NASA Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) - care
orbitează Luna la fiecare două ore - a început să ia o serie
de imagini de înaltă rezoluţie (de la o înălţime de cca. 150
km.) ale locului aselenizării lui Chang-3 ... cu Chang-3 şi
Iepurele Jade vizibili în mod clar.
De fapt, nu foarte precis ...
Prima imgine luată de LRO a acestui loc a fost luată pe 15
iulie 2009 ... doar o bucată stearpă de teren lunar - la 19,5
69
vest, 44 nord - pe care nimeni nu anunţase că „ar
intenţiona să aselenizeze”.

Şi - imaginea luată de LRO în iulie „pur şi simplu s-a

întâmplat” să se potrivească perfect cu „iluminarea
dinainte de apus” - la aceleaşi coordonate - trei ani şi şase
luni mai târziu ... când Chang-3 şi Iepurele se aflau acolo
... pentru „pozele lor de Crăciun!”.
Acum ... cum credeţi că a avut loc această „coincidenţă
fericită” ...?
Avem imaginile de la LRO loate înainte şi după:
identificarea a două „mici puncte albe” - ca fiind
„Modulul Chang-3” şi credinciosul „iepure”, „Yutu”.
După aselenizarea lui Chang-3 din 14 decembrie şi
amplasarea cu succes după câteva ore a Iepurelui Jade,
unul din primele lucruri văzute de toată lumea pe primele
imagini (în afară de „rocile strălucitoare” erau foarte
vizibilele urme de şenile lăsate de roţile Iepurelui pe solul
neatins al „regolitului lunar”; chiar şi pe prima
70
panoramă TV, aceste urme marcau în mod clar avansare
Iepurelui ... în timp ce acesta se depărta de Modul, pe
suprafaţa lui Mare Imbrium ...

Dar, erau aceste evidente „Urme ale Iepurelui” ... vizibile

şi de pe orbită?
Deoarece acum (în 25 decembrie) ştim timpul precis
„înainte şi după” imaginile orbitale ale NASA/LRO ale
locului de aselenizare al lui Chang-3, dacă Iepurele ar fi
făcut o „călătorie” clandestină - să facă analize de aproape
ale „rocilor”, pe timpul neaşteptatului „pui de somn” din
cele patru zile „lipsă” după aselenizare ... Orice urme
„necunoscute” ale Iepurelui ... către şi dinspre marginea
craterului ... fotografiate independent de LRO - Ar dovedi
acest lucru!
Aşa că, atunci când privim una lângă alta, într-o
comparaţie de aproape, imaginea LRO din 15 iulie
(„înainte” şi cea din 25 decembrie („după”), ce vedem?
Ei bine, primul lucru pe care îl vedem este acela că există
o mare diferenţă între „teoria” ştiinţifică ... şi „proba”
ştiinţifică. Proba este „murdară” ...
71
În timp ce este uşor să vezi cele două „puncte”
strălucitoare (şi umbrele lor lungi) în imaginea din 25
decembrie, evidenţiind poziţia modulului Chang-3 (şi a
micului „iepure”), este mult mai greu să vezi urmele
„iepurelui” pe aceeaşi imagine; dacă priveşti cu atenţie,
poţi (cu dificultate) să detectezi calea curbă uşor mai
închisă la culoare, când Iepurele a coborât de pe modul ...
s-a deplasat câţiva metri spre nord (spre crater) ... s-a oprit
... apoi s-a „muşcat spre est ... apoi spre sud” - pentru a se
opri din nou în poziţia „B” (chiar deasupra umbrei
modulului), în „excursia” planificată, descrisă anterior.
Problema era lumina.
Relieful suprafeţei (cum ar fi craterele) se vede bine la
unghiuri mici ale soarelui, ca în imaginile LRO din 15
iulie / Crăciun (unghiul soarelui, cca. 13 grade deasupra
orizontului la apus); soarele urma să apună după doar
câteva ore, astfel încât umbrele lungi ale modulului, rover-
ului şi reliefului cu cratere din jurul locului de aselenizare
ieşeau în evidenţă.
Strălucirea suprafeţei - critică pentru detectarea texturii
suprafeţei, cum ar fi urmele - este o problemă complet
diferită.
Pentru situaţii în care materialul de sub suprafaţa uşoară
72
lunară este răscolit de acţiunea roţilor rover-ului,
materailul mai închis la culoare rămas la suprafaţă este
vizibil cel mai bine la unghiuri mari ale soarelui - exact
opusul celor 13 grade din 25 decembrie, care iluminau
locul lui Chang-3.
Abia la a treia
„survolare” de către
LRO a locului lui
Chang-3, după trei
luni, pe 17 februarie
2014, geometria
orbitală a NASA
constant modificată, a
permis noi imagini ale
locului de aselenizare
chinezesc, cu soarele
destul de înalt (elevaţie cca. 45 grade...) - şi cu o diferenţă
de azimut de 90 grade spre sud - a putut fi scos în evidenţă
contrastul între urmele Iepurelui Jade şi suprafaţa lunară
înconjurătoare uşor mai luminoasă.

O comparaţie rapidă - între mişcările Iepurelui Jade -

confirmă vizibilitatea remarcabilă a urmei roţilor de 122
73
cm ale rover-ului ... chiar de la o înălţime de 160 km...
marcând cu claritate „călătoriile” acestuia în cele 90 de
zile ...

În cadrul toleranţelor inginereşti normale - între planul

iniţial al rover-ului după aselenizare şi activitatea lui Yutu
pe suprafaţa lunară - urmele Iepurelui în praful lunar, aşa
cum se văde pe imaginea luată de LRO (17 februarie),
sunt identice.
Cu o diferenţă fascinantă - o izbitor de clară ... total
neplanificată ... un ocol vizibil - către „roci”!

74
Pentru cei care ar putea să susţină că noi pur şi simplu
greşim privind o „umbră de crater” drept urme ale
Iepurelui la şi dinspre marginea craterului ... voi reaminti -
„priviţi din nou ... la unghiurile soarelui” ...

În 15 iulie, imaginea luată de LRO - care se potriveşte cu

azimutul unghiului soarelui din imaginea din 25
decembrie, lumina soarelui vinde dinspre orizontul vestic
(scoţând astfel în evidenţă relieful foarte mic ...); la acea
iluminare există, într-adevăr, o mică „depresiune umbrită”
vizibilă pe marginea acestui crater de impact de 50 metri,
la nord de viitorul loc de aselenizare a lui Chang-3.
75
După aselenizare, în imaginea din 17 februarie, Luna s-a
deplasat (cu Pământul ...) cca. un sfert din traiectoria în
jurul Soarelui (!) faţă de poziţia din 25 decembrie şi astfel
lumina de azimut în această imagine vine de la cca. 90 de
grade (şi, amintiţi-vă, la un mult mai mare unghi de
elevaţie) faţă de iluminarea din 25 decembrie - iluminând
efectiv întreaga depresiune ...
Aşa că „urmele liniare întunecate” - ducând de la punctul
„A” (la baza locului de coborâre din modul) ... spre
„rocile” de lângă crater - nu ar mai putea fi - „urme ale
Iepurelui” ... cu adevărat secrete!
Se confirmă - ca un set de indicatoare - calea clandestină
urmată de „Iepure” ... pe când s-a deplasat direct spre
extraordinarele „roci” ... între 15 şi 19 decembrie - pe
când „se considera” că ... dormea.
Caz dovedit.

Faptul că am avut această extraordinară, independentă

confirmare a unei „analize secrete a rocilor” făcută de
Yutu a fost uimitor, faptul că confirmarea a venit oficial
de la NASA (având în vedere istoria NASA de a ascunde
toate dovezile ştiinţifice referitoare la „structurile antice
de pe Lună”) este chiar mai uimitor ...
Dacă nu cumva - motivul pentru care am avut acces public
NASA (prin LRO) la această confirmare vitală - a unui
probabil plan secret al misiunii lunare Chang-3 - au fost
acţiunile permanente ale „Roosters” din NASA ...
Deci, ce ascundea guvernul chinez - prin a nu efectua o
astfel de analiză „geologică” normală aacestor obiecte
fascinante imediat după aselenizare - în mod public?
76
Şi pretinzând cu tărie (prin publicarea de imagini
panoramice degradate şi selectate cu grijă, cu componente
care priveau spre nord numai înainte ca Yutu să facă
drumul secret, de patru zile, spre „roci”) că o astfel de
analiză ştiinţifică importantă - nu a avut loc niciodată?
Răspunsul, bineînţeles, stă în posibila natură tehnologică
extraterestră a acelor obiecte geometrice „opalescente” ...
pe care acum ştim (datorită LRO) că Iepurele Jade le-a
investigat în mod sistematic ...

„Rămăşiţe accesibile” ... la îndemâna actualei tehnologii

spaţiale chinezeşti ... ale „domurilor lunare antice”.
Unul din scopurile explicite ale misiunii lunare Chang-3,
conform Agenţiei Chineze de Ştiri:
„... dreptul de a împărtăşi [accesul la] resursele de
pe Lună cu [alte] ţări dezvoltate ...”
Având în vedere această declaraţie oficială chineză
privitoare la politica lunară pe termen lung, descoperirea
77
făcută de Chang-3 (confirmată?) a unor extraordinar de
valoroase artefacte extraterestre pe Lună ... şi/sau a unor
materiale extraterestre de ultra-înaltă tehnologie - ar plasa
China într-o poziţie unică, de dominaţie globală:
exploatarea directă a unei astfel de „tehnologie
extraterestră”, prin recuperarea cu ajutorul roboţilor, într-o
viitoare misiune chinezească, a unor probe ... şi aducerea
ei pe Pământ - pentru analiză amănunţită ... şi copiere!
Guvernul chinez a anunţat deja oficial următorul pas în
urmărirea acestui scop: o continuare a programului
Chang-3 - Chang-4.
Un modul lunar modernizat, bazat pe modificarea
tehnologiei Chang-3, proiectat special pentru a testa
„recuperarea de probe lunare”, în 2015 ... înainte de o
„aducere pe Pământ” de către o misiune Chang-5, de
asemenea anunţată oficial - până în 2017.
Un test iniţial a reîntoarcerii paPământ a lui Chang-5 de pe
o orbită lunară - crucial pentru orice „misiune de
recuperare” din 2017 - este acum planificată să aibă loc în
acest an ... în 2014!; evident, „cineva” din China vrea ca
toţii potenţialii competitori să ştie că ei sunt serioşi în a
aduce probe de pe Lună - cât mai curând posibil.
În special ... cei care ştiu adevăratul scop al misiunii
Chang-3 - la 19,5 grade ...

78
https://gbtimes.com/china-confirms-landing-site-change-
5-moon-sample-return

China a confirmat locul de aselenizare pentru misiunea

lunară Chang-5 de aducere pe Pământ de probe
lunare, planificată pentru sfârşitul lunii noiembrie
[2017].
Modulul Chang-5 va aseleniza lângă Mons Rümker în
Oceanus Procellarum, o zonă mare în nord-vestul
Lunii.
Modulul, una din cele patru unităţi care formează staţia
Chang-5, va colecta cca. 2 kg. de regolit şi rocă lunară
de la o adâncime de până la 2 metri, pregătindu-le
pentru aducerea pe Pământ.
Confirmarea zonei planificate pentru aselenizare a fost
făcută de directorul programului, la Conferinţa Global
Space Exploration care a avut loc la Beijing în
perioada 6-8 iunie 2017.
Se iau în consideraţie şapte locuri de aselenizare în
zonă, de la 41 la 45 grade nord şi 49-69 grade vest.

79
Alegerea uneia dintre aceste zone ar însemna că
China va aduce pe Pământ cele mai tinere roci
bazaltice lunare datele indicând o vârstă a suprafeţei
lunare de cca. 1,33 miliarde de ani.
Spre comparaţie, probele de bazalt aduse de misiunile
Apollo aveau o vechime de 3-4 miliarde de ani.
Chang-5 va fi prima astfel de misiune de la misiunea
sovietică Luna 24, în 1976. În schimb, în loc să se
înapoieze direct pe Pământ, misiunea chinezească va
fi mult mai complexă.
Un modul se va ridica din vârful modulului de
aselenizare şi va andoca (se va cupla) la modulul de
serviciu care orbitează în jurul Lunii, la cca. 400.000
km. de Pământ. Probele vor fi transferate în capsula
de întoarcere, care se va separa de modulul de
serviciu în apropierea Pământului, înainte de intrarea
în atmosferă.
Decizia de a efectua o misiune
complexă de întoarcere pe
Pământ sugerează faptul că
China este interesată în
obţinerea de experienţă pentru
viitoarele aselenizări cu echipaj
uman şi pentru o misiune de
întoarcere de pe Marte.
Chang-5 va fi lansat cu o
rachetă Long March 5, de la
Centrul de Sateliţi Wenchang,
având fereastra de lansare
începând cu 29 noiembrie.

80
Misiunea va fi asistată cu staţii terestre de către Agenţia
Spaţială Europeană, cooperarea putând fi extinsă şi la
analizarea probelor aduse pe Pământ.

În timp ce aceste fapte „schimbătoare de paradigmă” în

jurul misiunii lunare chinezeşti erau în plină desfăşurare
(chiar înainte de a fi avut dovada finală, convingătoare -
de la LRO, de Crăciun - a excursiei clandestine a Iepurelui
la „roci”), apăreau implicaţiile mai largi ale „plecării pe
Lună pentru a căuta anume ... în secret ... artefacte
extraterestre” cu Chang-3 ...
Era posibil ca Chang-3 - în afară de a caracteriza la faţa
locului „materiale şi tehnologii extraterestre”, existente la
19,5 grade - să fi planificat şi o supraveghere într-o
măsură mai mare a „domului antic de sticlă din Mare
Imbrium” - din care probabil s-au rupt „rocile”?
De la locul aselenizării, singura metodă de a face acest
lucru ar fi să ia multiple imagini panoramice CCD - atât
de la modul cât şi de la rover (întrucât Iepurele se
deplasează la depărtare de locul aselenizării ...) - şi apoi,
să le combine geometric ... într-un set de imagini stereo
ale elementelor distante, mai proeminente, ale „vechii
arhitecturi de sticlă din Mare Imbrium...” - ceea ce noi am
făcut cu datele foto originale de la misiunile Apollo - când
am confirmat un „vechi dom lunar, masiv, asemănător
sticlei...” în zona lunară denumită „Fra Mauro”.

Pe 21 decembrie, la două zile de la nevoia Iepurelui Jade

de a trage un „pui de somn”, au fost difuzate două noi
imagini pe câteva website-uri chinezeşti.
81
Aşa cum am observat până acum, planul misiunii publicat
iniţial prevedea ca Chang-3 să aselenizeze, să lase
„Iepurele” la baza sa ... şi apoi reover-ul să se deplaseze
într-un larg „semicerc de recunoaştere” în jurul modulului
- fiecare din vehicule făcând fotografii una alteia, cu
rover-ul oprindu-se la fiecare cca. 60 de grade.

82
Dar după „întreruperea operaţională neplanificată” - chiar
la începutul misiunii - „imaginile compuse”, care trebuiau
să acopere cca. 20 de ore, s-au lungit de fapt la şapte zile
... cu sesiunea de imagini obţinute din punctul „D”,
realizată cu succes în aceeaşi zi ... 21 decembrie.

Ceea ce a făcut ca aceste imagini să fie unice (în afară de

„complet ilogica lor întârziere” ...), a fost simplul fapt că -
după o săptămână pe suprafaţa lunară (şapte zile
„tetraedrice” ...) - erau primele imagini difuzate de
chinezi, în format digital original!; şi ... imaginile digitale
- spre deosebire de „capturile de ecran” anterioare de la
TV Beijing ... ar putea (în sfârşit!) să fie analizate cu
computerul ...
Pe toate „capturile de ecran” difuzate anterior, orice
speranţă de a detecta acele structuri geometrice anormale
tip Apollo, deasupra orizontului lunar - indicii unice ale
altui „dom de sticlă antic, în Mare Imbrium ...” - a fost
imposibilă.
Dar acum ... după şapte zile frustrante, am avut în sfârşit
şansa să testăm această „ipoteză a unui dom antic în Mare
Imbrium ...” - pe imaginile digitale ale misiunii chinezeşti.
83
Din păcate, când am efectuat exact aceleaşi îmbunătăţiri
„egalizatoare” pe aceste nou difuzate imagini digitale
chinezeşti, aceeaşi procedură pe care o folosisem cu atâta
succes în scanările noastre digitale anterioare - rezultatele
au putut fi catalogate, în cel mai bun caz, drept confuze
(imaginea din dreapta).

Era evident din versiunea „egalizată” a imaginii lui Yutu

(dreapta) că, deşi fusese prezent „ceva” pe originalul
digital ... la orizont, departe spre sud, deasupra Mare
Imbrium ... orice ar fi fost, era acum în mod deliberat
„şters” ... astfel încât doar conturul unei serii de „pixeli”
rămăsese să marcheze prezenţa.
„Cineva” din China a modificat aparent cu grijă datele
originale ale camerei - pentru a ascunde „ceva” ... pe cerul
lunar ... înainte de a da imaginea reţelelor de emisie
chinezeşti.
De ce?
Era asta o făţişă manipulare a imaginii (dar, în mod
provocator ... numai a spaţiului de deasupra orizontului)
executată de echivalentul chinezesc al NASA (CNSA) -
84
care a creat şi controla fiecare aspect al acestei misiuni
Chang-3?; sau, de fapt, „acoperirea” a fost făcută undeva,
„pe filieră” ... de către media oficială chineză care a postat
aceste prime imagini digitale?
Şi, din nou, de ce?
Din fericire, numărul de „observatori Chang-3” agresivi
pe internet a fost imens; prin intermediul acestor „ochi şi
urechi globale”, curând, o serie de website-uri chinezeşti
suplimentare s-au deschis, difuzând aceleaşi „prime
imagini digitale” - ale căror copii au fost redifuzate cu
viteza luminii pe bloguri din întreaga lume ...
Unul din aceste web-uri suplimentare s-a dovedit a fi
nimic mai mult decât un web-site chinez militar - deţinut
de Armata Populară de Eliberare a Chinei.

85
Când am rulat din nou “programul de egalizare”, imaginea
luată de Yutu, din acest link oficial al armatei chineze
(imaginea de mai jos, dreapta) - acolo, se afla fantomatic...

sclipind într-o geometrie de sticlă, „un dom antic în Mare

Imbrium ...”
Cu emblema oficială a „Armatei Populare de Eliberare”
plasat exact în vârful lui!

86
Un set îmbunătăţit de imagini de aproape a sticlei, în
această imagine a armatei, a arătat cu uşurinţă „geometria
verticală şi orizontală” a arhitecturii antice lunare cu care
noi deveniserăm familiari cu zeci de ani în urmă ...
începând cu imaginile luate de Apollo 14 – acum cca. 40
de ani ...

O comparaţie între imagini alăturate (vezi mai jos) nu a

lăsat nici un dubiu:
O vagă, totuşi evidentă geometrie verticală întinzându-se
deasupra Mare Imbrium (stânga) era exact aceeaşi (dacă
nu chiar în condiţii mai bune ...) cu cea fotografiată de
Apollo 14 la Fra Mauro ... pentru prima dată ... cu 43 de
ani în urmă (dreapta)!

87
Implicaţiile acestei confirmări chineze a „structurilor
antice extraterestre pe Lună au fost aproape incalculabile
...
Mai întâi, era evident că pe această uluitoare imagine
oficială lunară a armatei chineze – existau în mod
neîndoielnic „perdele verticale de sticlă” – ridicându-se la
kilometri deasupra orizontului din Mare Imbrium ...
evident, rămăşiţe a unui vechi dom lunar de sticlă care se
găsea odată deasupra Imbrium ...
Implicaţia politică majoră a acestui fapt uşor de observat,
era la fel de evidentă: confirmarea totală, independentă
chineză a fotografiilor astronauţilor de pe Apollo, ascunse
mult timp de NASA, privind o structură identică „a unei
arhitecturi lunare asemănătoare sticlei, spulberată”, încă
suspendată deasupra unor părţi importante ale Lunii – prin
intermediul unei tehnologii imagistice a secolului 21 total
diferită – camere supersensibile CCD ... faţă de filmul de
acum 50 de ani ...
Acest efect important a fost de o incredibil de ironică
(„Comuniştii chinezi!” ...) confirmare a „ruinelor de pe
Lună”, fiind în acelaşi timp o confirmare politicî cineză a
realităţii Proiectului Apollo însuşi!
În faţa acestei validări uimitoare ... a unui fenomen lunar
pe care NASA l-a negat timp de 50 de ani – ideea că o
misiune chinezească fără echipaj uman ar putea, în mod
independent, cu zeci de ani mai târziu, să prezinte imagini
ale aceluiaşi fenomen „tabu” pe suprafaţa Lunii ca şi
astronauţii NASA ... era acum ... prin intermediul
chinezilor – demonstrabil ... limpede – absurdă!
88
Dintr-o lovitură, site-ul Chang-3 al armatei chineze a
publicat „imaginea domului de sticlă lunar” – acoperit
complet în fundal cu zeci de ani în urmă!

Cu această paradigmă, confirmarea oficială a „ipotezei

domului lunar antic”, avem acum o complet nouă
motivare pentru brusca „aselenizare neanunţată a lui
Chang-3” – la 19,5 grade: în mod evident, pentru a
confirma, de la coordonatele lunare „cu semnificaţie
rituală”, existenţa şi supravieţuirea „unei arhitecturi lunare
antice asemănătoare cu sticla ... arcuindu-se deasupra unei
anumite părţi din Mare Imbrium”.

Dintr-o dată, prezenţa acelor „roci opalescente, neobişnuit

de strălucitoare” - amplasate la nord de locul de
89
aselenizare al lui Chang-3 - şi motivul analizării lor
secrete, acum demonstrate, de către Yutu, „un prim lucru
în misiune” - are un sens perfect:
Rămăşiţele nepreţuite ale unei aproape inimaginabile
„tehnologii extraterestre” super-avansate vor fi aduse pe
Pământ - printr-o „Misiune Chang-5” deja anunţată...

În laboratoarele militare
chinezeşti ...

90
Dacă vechea zicală apaşă care spune că “e destul o cioară
albă ca să dovedeşti că nu toate ciorile sunt negre”, atunci
Chang-3 a verificat deja un veritabil cârd lunar ... cu alte
surprize urmând să vină.
După aceeaşi zicală, ar fi destulă prezentarea de către un
guvern important a unei dovezi a „ruinelor extraterestre de
pe Lună”, pentru a schimba totul.
Este exact ceea ce chinezii au ameninţat (se pare că ... în
sfârşit!) să facă - prin publicare primei versiuni digitale,
din 22 decembrie 2013 - pe website-ul armatei chineze, a
unei imagini necenzurate luată de Chang-3, a „ruinelor
sclipitoare de sticlă de pe Lună ...”
Ce vor dori să facă „guvernele occidentale” ... sau vor fi în
stare să facă ... pentru a opri, cu orice preţ, dezvăluirea
oficială de către China a „ceea ce este cu adevărat acolo
...” după toate aceste decenii de ascundere deliberată a
adevărului; ce ar vrea (şi ar putea) China să facă ... în
schimb - dacă ar simţi că „planurile” sale sunt serios
ameninţate?
Şi, cum ar fi toate astea - dacă s-ar petrece chiar acum?

91