Capitolul 2

Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

2. TRANSMISIA CU
MULTIPLEXARE ÎN FRECVENŢĂ

Subiecte
2.1. Principiul transmisiei cu multiplexare în frecvenţă
2.2. Translaţia de frecvenţă
2.3. Multiplexarea şi demultiplexarea
2.4. Filtrarea căilor
2.5. Grupurile primare de bază
2.6. Formarea unui grup primar
2.7. Ierarhia transmisiei cu multiplexare în frecvenţă

Evaluare: 1. Răspunsuri la întrebările şi problemele finale

2. Discuţie pe tema: “Structura, parametrii şi
formarea grupului primar B”

2.1. Principiul transmisiei cu multiplexare în frecvenţă

În cazul transmisiei telefonice la distanţe mari

(interurbane), un număr important de legături telefonice
simultane se stabilesc pe un anumit traseu comun. Este posibil,
în acest caz, ca mai multe căi telefonice să fie transmise pe un
acelaşi suport (cablu metalic, canal radio etc.).
Cum o cale telefonică ocupă o bandă de frecvenţă
îngustă (0,3 ÷3,4 kHz), iar canalele de comunicaţie asigură
benzi de frecvenţă de ordinul sutelor de kilohertzi sau
megahertzi, pentru utilizarea cât mai eficientă a suportului de
transmisie, este necesară transmiterea unui număr mare de căi
telefonice pe acelaşi canal.
Tehnica, numită multiplexare, poate fi realizată printr-una
din următoarele metode:
¾ multiplexarea în frecvenţă sau
¾ multiplexarea în timp (cap. 4).
În acest capitol vom analiza tehnica multiplexării în
frecvenţă, specifică telefoniei analogice.

25
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

1. TRANSLAŢIE DE SPECTRU

1 1

f f

2 2

… f … f

n n
2. MULTI-
f f PLEXARE
0 4 [kHz]

Σ
3. TRANSMISIE
f
f1 f2 f3… fn fn+1

1 1

4. DEMULTIPLEXARE f f

2 2

… f … f

n n

f f
0 4 [kHz]

5. TRANSLAŢIE DE SPECTRU

Fig. 2.1. Principiul multiplexării în frecvenţă.

26
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

Având în vedere că toate căile telefonice pe care dorim

să le multiplexăm ocupă aceeaşi bandă de frecvenţă (0,3 ÷ 3,4
kHz), ele nu pot fi însumate direct. Ele s-ar perturba reciproc,
şi-ar pierde identitatea şi nu ar mai putea fi extrase din semnalul
rezultat. De aceea, multiplexarea în frecvenţă (reprezentată în
fig. 2.1) presupune o prelucrare a semnalelor, atât la emisie,
cât şi la recepţie.
La emisie se realizează:
¾ translaţia de spectru (deplasarea în frecvenţă) cu o
frecvenţă specifică fiecărei căi, ceea ce permite plasarea
căilor ce trebuie multiplexate în benzi de frecvenţă diferite,
disjuncte, care să nu se intercaleze prin însumarea
semnalelor; operaţia se realizează prin modulare;
¾ multiplexarea (însumarea semnalelor) printr-un circuit care
să împiedice influenţarea reciprocă a căilor, numit decuplor
de căi.
Semnalul astfel rezultat (prin alăturarea spectrelor
individuale) conţine informaţia corespunzătoare tuturor căilor.
Nu mai avem de a face cu n semnale individuale, ci cu un
singur semnal multiplexat, care se transmite prin canalul de
comunicaţie.
La recepţie, din semnalul unic, trebuie extrase cele n
semnale individuale, fără a fi afectate de procedura de
transmisie. Operaţiile sunt inverse celor de la emisie:
¾ demultiplexarea (selectarea şi extragerea benzilor de
frecvenţă corespunzătoare semnalelor individuale) ce se
realizează prin filtre trece bandă (cu frecvenţa specifică
fiecărei căi) extrem de precise;
¾ translaţia de spectru în banda de bază, cu o frecvenţă
proprie căii, prin demodulare; atât modularea, cât şi
demodularea, se realizează cu acelaşi tip de circuit:
modulator.

• De ce este necesară transmisia prin multiplexare ?

• Ce tehnici de multiplexare pot fi folosite ?
• De ce este necesară translaţia de frecvenţă ?
• Cum se realizează demultiplexarea ?
• Ce funcţii realizează un modulator ?

27
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

2.2. Translaţia de frecvenţă

Translaţia spectrului de frecvenţă din banda vocală într-

o bandă specifică fiecărei căi telefonice este necesară pentru a
permite însumarea semnalelor (multiplexarea în frecvenţă) fără
suprapunerea spectrelor. Operaţia se poate realiza simplu prin
modulare.
Modularea în amplitudine, MA, presupune un semnal
purtător p(t), cu frecvenţa F, şi un semnal modulator s(t), cu
frecvenţa f (cazul simplificat la un semnal sinusoidal). În cazul
semnalului telefonic, s(t) este semnalul vocal cu banda de
frecvenţă f = 0,3 ÷ 3,4 kHz.
Prin MA, se obţin componentele spectrale:
¾ f - semnalul modulator,
¾ F - semnalul purtător,
¾ F±f - două benzi laterale (BLI şi BLS),
fiecare conţinând informaţia completă conţinută în
semnalul modulator.
În fig. 2.2 este prezentat spectrul semnalului modulat în
amplitudine, sMA(t), pentru situaţia reală, când semnalul
modulator este de bandă vocală. Efectul modulaţiei este
deplasarea spectrului semnalului modulator, s(t), într-o bandă
dependentă de valoarea F a frecvenţei semnalului purtător:
¾ banda laterală superioară, BLS, păstrează succesiunea
originală a frecvenţelor semnalului vocal;
¾ banda laterală inferioară, BLI, inversează ordinea
iniţială a frecvenţelor semnalului modulator.

s(t)
p(t) f

s M A (t)
s(t) BLI BLS f
fmax F- fmax F F- fmax

Fig. 2.2. Reprezentarea în frecvenţă a modulaţiei în amplitudine.

28
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

Operaţia are o implementare simplă, dar prezintă câteva

dezavantaje importante:
¾ randamentul transmisiei este redus, datorită
transmiterii, pe lângă benzile laterale (purtătoare de
informaţie), a purtătoarei (de nivel mare);
¾ consumul de bandă de frecvenţă (2 × fmax) pentru
transmisia a două benzi laterale, ce poartă aceeaşi
informaţie.
Din aceste motive, modulaţia în amplitudine este
utilizată doar în aplicaţiile în care avantajul simplităţii
receptorului (cum este cazul radiodifuziunii) este mai important.
Nu este folosită în telefonie.
Modulaţia în amplitudine cu purtătoarea suprimată,
MAPS, elimină primul dezavantaj, îmbunătăţind randamentul
transmisiei. Prin MAPS, se obţin componentele spectrale:
¾ f - semnalul modulator şi
¾ F±f - cele două benzi laterale (BLI şi BLS).
În fig. 2.3 este prezentat spectrul semnalului modulat în
amplitudine cu purtătoarea suprimată, sMA(t).

s(t)
p(t) f

s M A (t)
s(t) BLI BLS f
fmax F- fmax F F- fmax
Fig. 2.3. Modulaţia în amplitudine cu purtătoarea suprimată.

f
s(t), f sMAPS(t) F+f
F–f
p(t), F
Fig. 2.4. Principiul modulatorului echilibrat.

29
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

Circuitul care realizează această funcţie se numeşte

modulator echilibrat şi funcţionează conform principiului
comutator întrerupător, reprezentat în fig. 2.4. Comutatorul este
acţionat de semnalul purtător, iar semnalul modulator este
întrerupt în ritmul frecvenţei F:
¾ când p(t) > 0, comutatorul este închis şi sMAPS (t) = s(t),
¾ când p(t) < 0, comutatorul este deschis şi sMAPS (t) = 0.
Reprezentarea în timp a funcţionării modulatorului
echilibrat este prezentată în fig. 2.5.

s(t)
t

p(t)
t

sMA-PS(t)
t

Fig. 2.5. Reprezentarea în timp a funcţionării modulatorului echilibrat.

Modulatorul echilibrat elimină, deci, purtătoarea din

spectrul semnalului de ieşire, păstrând, însă, semnalul
modulator. Această limită poate fi depăşită utilizând un alt tip
de modulator.
Modulatorul dublu-echilibrat asigură suprimarea atât
a semnalului purtător, cât şi a aceluia modulator, furnizând la
ieşire doar cele două benzi laterale, conform fig. 2.6. El
funcţionează conform principiului comutator inversor,
reprezentat în fig. 2.7.
Comutatorul dublu este acţionat de semnalul purtător,
semnalul modulator fiind transferat la ieşire direct sau inversat:

30
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

s(t)
p(t) f

s M A (t)
BLI BLS f
fmax F- fmax F F- fmax
Fig. 2.6. Suprimarea purtătoarei şi a semnalului modulator.
1

s(t), f 2 sMAPS(t) F+f

1 F–f

2 p(t), F
Fig. 2.7. Principiul modulatorului dublu echilibrat.

¾ când p(t) > 0, comutatorul în poziţia 1, sMAPS (t) = s(t),

¾ când p(t) < 0, comutatorul în poziţia 2, sMAPS (t) = − s(t).
Reprezentarea în timp a funcţionării modulatorului
echilibrat este prezentată în fig. 2.8.

s(t)
t

p(t)
t

sMA-PS(t)
t

Fig. 2.5. Oscilogramele corespunzătoare modulatorului dublu echilibrat.

31
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

• De ce este necesară translaţia de frecvenţă ?

• Care sunt dezavantajele modulaţiei în amplitudine ?
• Care este diferenţa dintre semnalele de ieşire ale
modulatoarelor echilibrat, respectiv, dublu echilibrat ?
• Identificaţi tipul modulatoarelor prin analiza modului
de funcţionare.

s(t) sMAPS(t)

p(t)
• Identificaţi tipul modulatoarelor prin analiza modului
de funcţionare.

s(t) sMAPS(t)

p(t)

32
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

2.3. Multiplexarea şi demultiplexarea

Prin utilizarea unui modulator echilibrat sau dublu

echilibrat, semnalul telefonic este translatat în frecvenţă, în
vederea multiplexării. Spectrul său ocupă o bandă de frecvenţă
determinată de cele două benzi laterale ce poartă aceeaşi
informaţie, ceea ce constituie un dezavantaj.
Pentru refacerea semnalului la recepţie, este suficient să
se transmită o singură bandă laterlă. Această tehnică, numită
transmisie cu bandă laterală unică, BLU, utilizează mai
eficient banda de frecvenţă a canalului de comunicaţie, motiv
pentru care a fost aleasă pentru transmisiile telefonice cu
multiplexare în frecvenţă.

Mod1 FTB1 EMISIE

Mod2 FTB2 Σ
AE

Modn FTBn

RECEPŢIE FTB1 Dem1 FTJ

DC FTB2 Dem2 FTJ

AR

FTBn Demn FTJ

Fig. 2.11. Transmisie telefonică cu multiplexare în frecvenţă.

33
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

În fig. 2.11 este prezentată tehnica prin care se obţine

semnalul multiplexat în frecvenţă şi modul de refacere a
semnalelor transmise.
La emisie se realizează translaţia de frecvenţă BLU,
prin rejectarea unei benzi laterale, la ieşirea modulatoarelor
Modi. Este de observat că filtrele care realizează această
operaţie, FTBi, sunt diferite de la cale la cale, având benzi de
trecere disjuncte. Aceasta permite însumarea semnalelor în
blocul Σ, fără suprapunerea spectrelor. Semnalul rezultat,
amplificat pentru emisie (AE), poartă informaţia
corespunzătoare tuturor celor n căi telefonice de la intrare.
La recepţie, din semnalul unic, amplificat în AR,
trebuie extrase căile individuale, plasate în benzi de frecvenţă
diferite. Operaţia se realizează pentru fiecare cale în parte, prin
filtre FTBi, cu parametri identici cu cele de emisie. Pentru ca
aceste filtre să nu se perturbe reciproc, interconectarea lor se
face printr-un circuit de decuplare a căilor, DC.
Semnalele individuale astfel obţinute sunt în continuare
plasate în benzi de frecvenţă diferite. Pentru obţinerea
semnalelor în banda vocală, este necesară o translaţie de
frecvenţă, inversă celei efectuate la emisie. Operaţia se
realizează prin demodulare (Demi), folosind circuite
modulatoare identice cu cele de la emisie. Cum acestea
furnizează două benzi laterale, este necesară izolarea benzii
vocale, în banda de frecvenţă 0,3 ÷ 3,4 kHz, cu filtrele FTJ
identice pe căi.
Rezultă că fiecare cale utilizează un echipament
propriu, constituit din modulatoare şi filtre, cu parametri ce
depind de numărul căii, numit echipament de cale. După
formarea semnalului multiplex, echipamentul care tratează acest
semnal este unic şi, deci, comun tuturor căilor, numit
echipament de grup.

• Care este rolul FTB la emisie ? Dar la recepţie ?

• De sunt diferite FTB de la cale la cale ?
• Demonstraţi realizarea demodulării cu un modulator.

34
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

2.4. Filtrarea căilor

Caracteristica filtrelor de cale trebuie să fie deosebit de

selectivă, pentru a permite însumarea unui semnal multiplex
neafectat de benzile laterale nefolosite, ce trebuie eliminate cu
FTBi. Din analiza exemplului din fig. 2.12, se constată că în
banda de frecvenţă 12 ÷ 16 kHz se găsesc:
¾ BLS a căii 1, ce reprezintă semnalul util, ce urmează a
fi multiplexat şi transmis, şi
¾ BLI a căii 2, ce reprezintă semnalul nefolosit, ce
trebuie rejectat prin filtrare.
Sarcina FTB de pe calea 2 este, deci, de a atenua
puternic BLI şi de a nu afecta BLS, benzi separate doar de 600
Hz, conform fig. 2.13. De aici rezultă că selectivitatea filtrului
este deosebit de ridicată.
Ea se măsoară prin indicele de selectivitate, definit în
(2.1), unde f1 şi f2 marchează flancul filtrului.

CALEA 1
f
0 4 12 [kHz]
Mod1
f
0 8 12 16 [kHz]
CALEA 2
f
0 4 16 [kHz]
Mod2
f
0 12 16 20 [kHz]

Fig. 2.12. Necesitatea rejectării uneia din benzile laterale.

35
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

REJECŢIE TRECERE
aFTB 2 atenuare mare atenuare mică

12,6 15,7 16,3 19,4 [kHz]

f1 f2
Fig. 2.13. Caracteristica de atenuare a filtrului de cale (2).
f 2 − f1
s= × 100 [%] . (2.1)
f1 + f 2
2
Indicele de selectivitate depinde de “lungimea” (în
frecvenţă) a flancului şi de frecvenţa F cu care se face translaţia
de spectru, valoarea pentru calea 2 rezultând:
f2 − f1 16,3− 15,7 0,6 ×100
s= ×100 = ×100 = = 3,75% . (2.2)
f1 + f2 16,3+ 15,7 16
2 2
În aplicaţiile telefonice, lungimea flancului este, în mod
constant, 0,6 kHz, în timp ce valoarea F depinde de poziţia căii
în spectrul semnalului multiplexat. De aceea, indicele de
selectivitate scade cu creşterea frecvenţei purtătoare:
¾ s > 10 % (filtre LC uşor realizabile) nu se poate obţine în
aplicaţii cu semnal modulator voce în banda de bază;
¾ s = 1 ÷ 10 % (filtre LC pretenţioase) rezultă pentru
frecvenţe purtătoare mici, F < 60 kHz;
¾ s < 1 % (rezonatoarelor mecanice, filtrele electrice fiind
necorespunzătoare), rezultă în cazul frecvenţelor mari.

• De ce este necesară rejecţia uneia din benzile laterale ?

• Estimaţi numărul de căi vocale ce pot fi multiplexate,
utilizând doar filtre LC.

36
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

2.5. Grupurile primare de bază

Sistemele de transmisii telefonice utilizează

multiplexarea în frecvenţă în scopul utilizării eficiente a
canalelor de comunicaţii. Utilizând această tehnică, pe un canal
(cablu bifilar, cablu coaxial, canal radio, fibră optică) pot fi
transmise simultan mai multe căi telefonice.
Numărul de căi telefonice ce pot fi transmise este
determinat de banda de frecvenţă a canalului de comunicaţie (de
exemplu, pe un cablu coaxial cu banda de frecvenţă utilă de 4
MHz se transmit 960 de căi telefonice).
Pentru multiplexarea unui număr mare de căi,
corespunzător canalului utilizat, semnalul multiplex nu se
formează direct, într-un singur pas de prelucrare, deoarece:
¾ filtrele de cale nu se pot realiza cu indici de
selectivitate oricât de mici, necesari filtrării căilor la
frecvenţe mari,
¾ sistemele de transmisie trebuie să fie compatibile şi,
deci, să asigure transmisia unui număr standardizat de
căi, într-un format bine definit.
Prima treaptă de multiplexare în frecvenţă poartă
numele de grup primar şi este standardizată la 12 căi
telefonice. Un ansamblu de 12 căi, ce ocupă orice bandă de
frecvenţă reprezintă un grup primar, dar din considerente de
compatibilitate a echipamentelor, toate prelucrările semnalului
multiplex trebuie realizate într-o bandă de frecvenţă fixă.
Grupul primar plasat într-o astfel de bandă se numeşte
grup primar de bază. Există două structuri standardizate.
Grupul primar de bază A (reprezentat în fig. 2.14):
¾ conţine 12 căi telefonice,
¾ ocupă banda 12 ÷ 60 kHz,
¾ utilizează purtătoarele 12, 16, … , 56 kHz,
¾ reţine benzile laterale superioare,
¾ numerotează căile în ordinea naturală a frecvenţei
din calea vocală (ordine identică cu cea frecvenţelor
purtătoare).

37
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
f
[kHz]
0 4 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60
Fig. 2.14. Structura grupului primar de bază A.

Grupul primar de bază B (reprezentat în fig. 2.15):

¾ conţine 12 căi telefonice,
¾ ocupă banda 60 ÷ 108 kHz,
¾ utilizează purtătoarele 64, 68, … , 108 kHz,
¾ reţine benzile laterale inferioare,
¾ numerotează căile în ordinea naturală a frecvenţei
din calea vocală (respectiv în ordinea inversă a
frecvenţelor purtătoare).

12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

f
[kHz]

0 4 60 64 68 72 76 80 84 88 92 96 100 104 108

Fig. 2.15. Structura grupului primar de bază B.

În cazul unui număr mare de căi, acestea se

multiplexează în grupuri primare de câte 12, urmând ca aceste
grupuri să se multiplexeze în grupuri de nivel superior, conform
ierarhiei prezentate în paragraful 2.7.

• De ce este necesară standardizarea grupului primar ?

• Calculaţi indicii de selectivitate ai filtrelor de cale din
grupul primar B ? Ce tip de filtre poate fi folosit ?
• La ce frecvenţă a semnalului corespunzător grupului
primar de bază A se găseşte frecvenţa 2 kHz a căii 7 ?
• Ce cale vocală şi ce frecvenţă corespunde semnalului
de 99 kHz, din grupul primar de bază B ?

38
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

2.6. Formarea unui grup primar

Grupul primar de bază A se formează, conform

principiului multiplexării în frecvenţă (fig. 2.11), cu ajutorul
modulatoarelor dublu echilibrate şi al filtrelor trece bandă,
pentru fiecare din cele 12 căi. Reprezentarea în frecvenţă a
acestei operaţii este dată în fig. 2.16.
Translaţia de spectru se obţine cu ajutorul
purtătoarelor de 12, 16, …, 56 kHz. Prin utilizarea unor
modulatoare dublu echilibrate, sunt suprimate atât purtătoarea,
cât şi semnalul modulator.
Filtrele trece bandă selectează benzile laterale
superioare şi rejectează benzile laterale inferioare. Ele trebuie
să aibă indici de selectivitate de 5 %, 3,75 %, …, 1 %, deci pot
fi realizate cu circuite LC complexe.
Prin însumarea tuturor benzilor (disjuncte) de
frecvenţă rămase, se obţine, ca semnal unic, grupul primar de
bază A, care:
¾ se transmite prin canalul de comunicaţie,
¾ se translatează la o altă frecvenţă pentru transmisie sau
¾ se multiplexează în frecvenţă, cu alte grupuri primare de
bază, pentru a forma un grup ierarhic superior.
La recepţie, indiferent de frecvenţa de canal folosită,
demultiplexarea se face din banda grupului primar de bază,
conform fig. 2.17. Exemplul tratează recepţia căii 2, ce este
selectată cu filtrul trece bandă de selectivitate identică cu cel
de la emisie. Demodularea se face cu aceeaşi purtătoare, ca şi
la emisie, rezultând două benzi laterale:
¾ frecvenţa purtătoarei plus cea a semnalului modulator,
rezultând o bandă laterală de frecvenţă mare, cu ordinea
naturală a frecvenţelor;
¾ frecvenţa purtătoarei minus cea a semnalului modulator,
rezultând o bandă laterală în domeniul negativ al
frecvenţelor, cu sensul frecvenţelor inversat; acest rezultat
trebuie considerat în modul, rezultând banda simetrică faţă
de origine.
Banda vocală este selectată, prin filtrare trece jos, şi
reprezintă semnalul original, refăcut după transmisia prin
multiplexare în frecvenţă.

39
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

CALEA 1
f
0 4 12 [kHz]
Mod1
f
0 8 12 16 [kHz]
FTB1
f
0 12 16 [kHz]
CALEA 2
f
0 4 16 [kHz]
Mod2
f
0 12 16 20 [kHz]
FTB2
f
…
0 16 20 [kHz]
CALEA 12
f
0 4 56 [kHz]
Mod12

f
0 52 56 60
FTB12
f
0 56 60
Σ
f
0 12 16 20 24 28 32 36 40 44 48 52 56 60
GP A
f
0 12 60
Fig. 2.16. Formarea grupului primar de bază A.

40
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

CALEA 2 2
f
0 12 16 20 60
FTB2
f
0 16 20 [kHz]
Dem2
f
−4 0 4 32 36 [kHz]
FTJ
f
0 4 [kHz]
Fig. 2.17. Recepţia căii 2 din grupul primar de bază.

În concluzie, un terminal, ce presupune atât emisie, cât

şi recepţie, cu multiplexare în frecvenţă (fig. 2.18), conţine:
¾ 12 FTB la emisie + 12 FTB la recepţie, specifice căii, dar
identice două câte două,
¾ 12 modulatoare + 12 demodulatoare, utilizând 12 frecvenţe
purtătoare, identice la emisie şi recepţie,
¾ 12 filtre trece jos identice,
¾ 12 circuite de trecere de la 2 fire la 4 fire, pentru a face
legătura bidirecţională, cu echipamentul de frecvenţă vocală
(post telefonic sau sistem de comutaţie analogică).
Este de observat că, pentru formarea grupului primar de
bază B (60 ÷ 108 kHz), indicii de selectivitate necesari filtrelor
de cale sunt mai mici de 1 %, ceea ce implică fie utilizarea a
altor tehnologii pentru filtre, fie a altor metode de formare a
grupului primar, cu altă structură a terminalului.
Sunt cunoscute mai multe metode:
¾ translaţia directă de spectru, analizată mai sus;
¾ translaţia cu premodulare, bazată pe filtrarea selectivă, în 2
paşi, utilizând, în fiecare pas, filtre mai puţin selective;
¾ translaţia cu pregrupare, ce utilizează un nivel intermediar
de multiplexare (3 ÷ 4 căi), înaintea grupului primar.
41
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

CĂI VOCALE
Mod1 FTB1 EMISIE
1 12 12÷16
2F
4F
Mod2 FTB2

2 16 16÷20 GP A
2F
4F Σ AE
12÷60

… Mod12 FTB12

56 56÷60
12 2F
4F

FTJ Dem12 FTB12 RECEPŢIE

56 56÷60

FTJ Dem2 FTB2

GP A
16÷20 DC AR
16 12÷60

FTJ Dem1 FTB1

12 12÷16

Fig. 2.18. Terminalul de multiplexare / demultiplexare GP A.

• De ce sunt necesare 12 frecvenţe purtătoare diferite ?

• Care este intervalul dintre 2 purtătoare alăturate ? De
ce a fost aleasă această valoare ?
• Calculaţi indicele de selectivitate corespunzător
recepţiei căii 2 ? Comparaţi valoarea cu cea a filtrului
de la emisie.
• Care este rolul circuitelor 2 fire / 4 fire ?
• De ce sunt necesare alte tehnici de multiplexare ?

42
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

2.7. Ierarhia transmisiei cu multiplexare în frecvenţă

1 2 3 4
…

GRUP PRIMAR DE BAZĂ

ƒ 12 intrări: 0,3 ÷ 3,4 kHz
ƒ BA = 12 ÷ 60 kHz
ƒ BB = 60 ÷ 108 kHz
ƒ N = 12 căi telefonice

GRUP SECUNDAR DE BAZĂ

ƒ 5 intrări: 60 ÷ 108 kHz
ƒ B = 312 ÷ 552 kHz
ƒ N = 60 căi telefonice

GRUP TERŢIAR DE BAZĂ

ƒ 5 intrări: 312 ÷ 552 kHz
ƒ B = 812 ÷ 2044 kHz
ƒ N = 300 căi telefonice

GRUP CUATERNAR DE BAZĂ

ƒ 3 intrări: 812 ÷ 2044 kHz
ƒ B = 8516 ÷ 12388 kHz
ƒ N = 900 căi telefonice

Fig. 2.19. Ierarhia transmisiei telefonice cu multiplexare în frecvenţă.

43
 Capitolul 2
Transmisia cu multiplexare în frecvenţă

Rezumat

• Transmisia cu multiplexare în frecvenţă alocă

fiecărei căi vocale o bandă de 4 kHz în spectrul
semnalului multiplexat.
• Translaţiile de spectru, la emisie şi la recepţie, se
realizează cu modulatoare dublu echilibrate, ce
suprimă atât purtătoare, cât şi semnalul modulator.
• Însumarea semnalelor presupune rejectarea unei
benzi laterale, cu filtre de cale de mare selectivitate.
• Primul nivel de multiplexare (grup primar) este de
12 căi, organizate în formatele de bază A sau B.
• Capacităţi superioare de transmisie se obţin prin
multiplexarea ierarhică a grupurilor.

ÎNTREBĂRI ŞI PROBLEME
1. Care sunt funcţiile ce trebuie realizate pentru o
transmisie cu multiplexare în frecvenţă ?
2. Din analiza oscilogramelor semnalului MAPS,
puteţi stabili dacă modulatorul este simplu sau
dublu echilibrat ?
3. Explicaţi de ce se utilizează acelaşi circuit atât ca
modulator, la emisie, cât şi ca demodulator, la
recepţie.
4. Calculaţi purtătoarele necesare formării grupului
primar de bază B.
5. Care sunt fazele multiplexării în timp pentru
transmiterea a 300 de căi telefonice.
6. De ce este necesară o ierarhie a grupurilor ?

TEMĂ: Formarea grupului primar de bază

- Definirea benzii de frecvenţă pentru fiecare cale
- Spectrul semnalului MAPS şi obţinerea BLU
- Selectivitatea filtrelor
- Ordinea frecvenţelor căii în semnalul multiplex

44