FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT
(Centrul Bacău)

DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

 Rolul organizaţiilor nonguvernamentale în dreptul internaţional public
 Curtea Penală Internaţională Permanentă

Coordonator:
Conf. univ. dr. Laura Crăciunean
Student:
Hasan (Sbîrciog) Aurelia
Anul II
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

CUPRINS
TEMĂ DE CONTROL (TC): .......................................................................................................................................... 2
Rolul organizaţiilor nonguvernamentale în dreptul internaţional public. ......................................................... 2
Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale – O.I.P.C. – Interpol................................................................. 3
Consiliul Internaţional al Uniunilor Ştiinţifice (I.C.S.U.) .................................................................................... 5
Comitetul de cercetare Spaţială (C.O.S.P.A.R.) ................................................................................................. 5
Federaţia Internaţională de Aeronautică (I.A.F.) .............................................................................................. 5
Societatea Internaţională de Fotogrametrie şi Teledetecţie (I.S.P.R.S.)........................................................... 6
Asociaţia Asiatică pentru Teledetecţie (A.A.R.S.) ............................................................................................. 7
TEMĂ DE CONTROL (TC): .......................................................................................................................................... 7
Curtea Penală Internaţională Permanentă ......................................................................................................... 7
Organizarea şi funcţionarea .............................................................................................................................. 7
Curtea.................................................................................................................................................................... 7
Judecătorii ............................................................................................................................................................. 8
Biroul procurorului ................................................................................................................................................ 9
Statutul................................................................................................................................................................ 12
Procedura de cercetare şi judecare a cauzelor............................................................................................... 12
Bibliografie ......................................................................................................................................................... 14

1
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

TEMĂ DE CONTROL (TC):

Rolul organizaţiilor nonguvernamentale în dreptul internaţional public.
Cooperarea dintre statele comunităţii internaţionale, în toate sferele de activitate,
se diversifică în ultimele decenii, creându-se forme de coordonare a colaborării
internaţionale şi anume organizaţiile internaţionale. Statele creează un cadru instituţional
de cooperare, prin adoptarea unui statut, elaborat de comun acord, în care acestea stabilesc
obiectul, scopurile şi organele organizaţiei internaţionale.

Din punct de vedere al calităţii membrilor, organizaţiile internaţionale pot fi:

organizaţii guvernamentale, create prin acordul de voinţă al statelor şi care implică
răspunderea acestora, organizaţii internaţionale neguvernamentale şi organizaţii
internaţionale suprastatale, care sunt create de către state, dar organele lor instituţionale,
acţionează ca organele puterii, administraţiei şi judecătoreşti ale unui stat.

Datorită diversităţii organizaţiilor internaţionale neguvernamentale, ca scopuri şi

dimensiuni, nu s-a ajuns la o definiţie general acceptată a acestor entităţi. Se poate spune
că o organizaţie neguvernamentală reprezintă o asociaţie internaţională, creată din
iniţiativă privată sau mixtă, grupând persoane fizice sau juridice având naţionalităţi
diferite, asociaţie care nu urmăreşte scopuri lucrative.

Pentru a putea obţine recunoaşterea calităţii de persoană juridică, aceste

organizaţii trebuie constituite potrivit legii unui stat determinat, care este legea sediului.
Poziţia lor juridică nu diferă, deci, de aceea a altor persoane juridice de drept intern din
ţara de sediu.

Statutul juridic al ONG-urilor poate fi abordat din două puncte de vedere; al

raporturilor lor cu statele şi al relaţiilor lor cu organizaţiile interguvernamentale.

2
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

În prima situaţie, în cea mai mare parte a cazurilor, ONG-urile sunt considerate
de state ca simple asociaţii interne, supuse propriilor lor legislaţii, susceptibile de a fi
modificate sau abrogate.

În privinţa raporturilor organizaţiilor neguvernamentale cu cele

interguvernamentale se observă că, în ultimii ani, o serie de organizaţii internaţionale
neguvernamentale sunt invitate să ia parte sau li se admit cererile de participare la activităţi
ale unor organizaţii interguvernamentale, cu condiţia ca statutul acestora din urmă să
prevadă o asemenea participare.

Această practică, întâlnită în special în cazul unor organe sau organizaţii

interguvernamentale din sistemul O.N.U., a condus la concluzia că unor organizaţii
internaţionale neguvernamentale li s-ar putea recunoaşte anumite competenţe limitate în
planul raporturilor de drept internaţional.

Cu toate că unele ONG, cum ar fi Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale

– Interpol sau Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (C.I.C.R.) colaborează cu guvernele
statelor, potrivit normelor actuale de drept internaţional, acestor ONG-uri nu li se
recunoaşte calitatea de subiecte ale dreptului internaţional. Ele nu sunt încă dotate cu un
veritabil statut juridic internaţional, deşi, în anumite limite, unele dintre ele contribuie la
formarea dreptului internaţional.

Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale – O.I.P.C. – Interpol este

organizaţie neguvernamentală, având ca membre organe de poliţie din numeroase state de
pe cele cinci continente.

În fiecare ţară există un birou care funcţionează în cadrul Poliţiei Naţionale, dar
se află în angrenajul Interpol, întreţinând legături directe cu Birourile Centrale naţionale
din alte ţări, sau prin mijlocirea Administraţiei Centrale Interpol pentru schimb de
informaţii şi transmiterea de documente referitoare la infracţiuni şi infractori de drept

3
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

comun. Este interzisă intervenţia în probleme cu caracter politico-militar, religios sau

rasial.

O.I.P.C. are sediul la Paris iar unul din principalul său rol este de a crea şi
dezvolta toate instituţiile capabile să contribuie în mod eficient la prevenirea şi reprimarea
infracţiunilor de drept comun.

Un alt rol important este de asigurare şi dezvoltare a asistenţei reciproce a tuturor

anchetatorilor de poliţie criminală, cu respectarea legilor fiecărei ţări, precum şi a
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, apărut la 10 decembrie 1948, care a dat
valenţe noi unui principiu fundamental, şi anume principiului respectării drepturilor
omului.

La O.N.U., relaţiile cu ONG sunt reglementate de de rezoluţiile Consiliului

Economic şi Social (ECOSOC), 288 B(X) din 1950 şi 1296 (XLIX) din 1968.

Prin rezoluţia 1296 ECOSOC a decis divizarea ONG-urilor în trei grupe: cele de
categoria I, prin obiectul activităţii lor, prezintă un interes fundamental pentru cea mai
mare parte din activităţile Consiliului; cele din categoria a II-a au o competenţă specială,
dar care nu interesează decât anumite activităţi ale Consiliului; alte organizaţii, pot
participa, ocazional, la lucrările Consiliului, în vederea unor consultări speciale.

În funcţie de categoria din care fac parte, ONG-urilor li se acordă unele facilităţi
în raporturile cu organele din sistemul ONU, care privesc trimiterea de observatori,
participarea la discuţii, sprijinirea şi difuzarea de documente.

Unele ONG au obţinut în cadrul ECOSOC chiar „un statut consultativ” şi, drept
urmare, influenţa lor, în special în domeniul drepturilor omului, este în creştere.

Dintre organizaţiile neguvernamentale care se preocupă din ce în ce mai mult de

drepturile omului fac parte: Crucea Roşie şi Semiluna Roşie, Institutul Internaţional
pentru Drept Umanitar, Amnesty International.

4
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

Activitatea acestor organizaţii se concretizează în elaborarea de instrumente

juridice internaţionale. Alte documente, în afară de Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, elaborate sub auspiciile O.N.U. sunt: Carta O.N.U., Constituţia O.I.M., Carta
F.A.O., Declaraţia Drepturilor Copilului, Convenţia asupra abolirii muncii forţate,
Convenţia asupra cetăţeniei femeii căsătorite, acestea fiind doar câteva exemple din
multitudinea existentă.

Câteva din drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, care se regăsesc în

aproape toate instrumentele enumerate sunt: dreptul la viaţă, egalitatea în faţa legii,
libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, protejarea drepturilor copilului, egalitatea femeii
cu bărbatul.

Un alt rol important al organizaţiilor neguvernamentale este acela de cooperare

a statelor în domeniul activităţii spaţiale şi de promovare şi dezvoltare a reglementărilor
de drept internaţional în acest domeniu.

Consiliul Internaţional al Uniunilor Ştiinţifice (I.C.S.U.) a fost înfiinţat în

1931, ca succesor direct al Consiliului Internaţional de Cercetare (fondat în 1919), cu rolul
de a constitui un corp central, prin care comunicarea ştiinţifică internaţională să poată trata
asupra problemelor de interes comun şi pentru a încuraja cooperarea internaţională.

Membri I.C.S.U. reprezintă două categorii: uniuni ştiinţifice internaţionale şi

academii şi consilii de cercetare.

Comitetul de cercetare Spaţială (C.O.S.P.A.R.) a fost înfiinţat de Consiliul

Internaţional al Uniunilor Ştiinţifice în octombrie 1958.

C.O.S.P.A.R. este un comitet ştiinţific interdisciplinar iar principalul său rol

vizează progresul tuturor tipurilor de cercetare ştiinţifică în care sunt folosite vehicule
spaţiale, rachete şi baloane.

Federaţia Internaţională de Aeronautică (I.A.F.) şi corpurile sale asociate,

Academia Internaţională de Astronautică (I.A.A.) şi Institutul Internaţional de Drept

5
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

Spaţial (I.I.S.L.) organizează congrese şi întruniri ştiinţifice luând în studiu subiecte

specifice privind astronautica şi publicând rezultatele acestor activităţi.

Federaţia este constituită din societăţi şi instituţii din diferite ţări. Din cadrul
Federaţiei poate face parte orice număr de membri aparţinând aceleiaşi ţări, însă doar un
singur membru poate vota pentru naţiunea respectivă.

În prezent, Federaţia numără 124 de membri, din 37 de ţări.

Activitatea Asociaţiei Internaţionale de Drept (I.L.A.) este prezentată şi

revizuită în cadrul conferinţelor bianuale, iar activitatea desfăşurată în principal între
conferinţe, prin comitetele pentru diverse domenii de drept public şi privat.

Unul dintre aceste comitete, Comitetul pentru Drept Spaţial, constituie un

forum cu rol în discutarea reglementărilor de drept spaţial existente şi schimbul de
informaţii asupra viitoarelor dezvoltări şi orientări.

Pe aceste baze, Comitetul de Drept Spaţial elaborează rezoluţii şi proiecte de

instrumente privind părţi importante ale dreptului spaţial şi le prezintă în vederea adoptării
procedurale de către Conferinţa I.L.A.

Societatea Internaţională de Fotogrametrie şi Teledetecţie (I.S.P.R.S.) a fost

fondată în 1910.

Organizaţia se ocupă cu o serie de subiecte în legătură cu fotogrametria şi

teledetecţia iar rolul său acoperă următoarele activităţi în detaliu: culegerea de date din
spaţiu; calibrarea senzorilor; sisteme pentru procesare şi analiză; teorii şi algoritmi;
cartografiere din spaţiu; proiectarea sateliţilor de cartografiere; educaţia, pregătirea şi
aplicaţiile teledetecţiei.

În prezent, I.S.P.R.S. are 84 de membri, incluzând ţări sau organizaţii regionale.

6
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

Asociaţia Asiatică pentru Teledetecţie (A.A.R.S.) acoperă toate spectrele

privind teledetecţia, cu accent în aplicaţiile de tehnologie cu rol în cooperare regională,
educaţie şi pregătire.

A.A.R.S. a fost fondată în 1981 numărând, la 15 octombrie 1991, 17 state asiatice

membre şi pe Canada, Franţa, Suedia, Olanda şi Elveţia ca membri asociaţi.

TEMĂ DE CONTROL (TC):

Curtea Penală Internaţională Permanentă
Organizarea şi funcţionarea
Curtea a fost înfiinţată ca instituţie permanentă, care poate să îşi exercite
competenţa faţă de persoane pentru crimele cele mai grave. CPI este alcătuită din 18
magistraţi şi este o instituţie permanenta, având rolul de a judeca persoanele ce se fac
vinovate de delicte grave, cum ar fi genocidu, crime împotriva umanităţii, crime de război
şi crime de agresiune. Deci, CPI a fost înfiinţată din cauza crimelor grave care ameninţă
pacea, securitatea şi bunăstarea lumii. Curtea este legată de Naţiunile Unite printr-un acord
care trebuie să fie aprobat de Adunarea statelor părţi la prezentul Statut, apoi încheiat de
preşedintele Curţii în numele acesteia (art.5).
Prin competenţa ratione temporis, Curtea nu are competenţă decât în privinţa
crimelor ce ţin de competenţa sa, comise după intrarea în vigoare a Statutului. Procurorul
poate să deschidă o anchetă din proprie iniţiativă, analizând informaţiile referitoare la
crimele care ţin de competenţa Curţii. Procurorul verifică seriozitatea informaţiilor primite,
putând cere informaţii suplimentare statelor, organelor Organizaţiei Naţiunilor Unite,
organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale sau altor surse demne de
încredere, pe care le socoteşte corespunzătoare şi poate strânge depoziţii scrise sau orale
la sediul Curţii.
În cazul în care consideră că există motive întemeiate de a deschide o anchetă,
procurorul prezintă Camerei preliminare o cerere de autorizare în acest sens, însoţită de
orice element justificativ obţinut. Victimele pot fi reprezentate la Camera preliminară,
conform Regulamentului de procedură şi de probe. Dacă după examinarea cererii şia
elementelor justificative care o însoţesc Camera preliminară consideră că se justifică

7
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

deschiderea unei anchete şi că pare cauza să fie de competenţa Curţii, Camera preliminară
îşi dă autorizarea, fără prejudicierea deciziilor pe care Curtea le va lua ulterior în materie
de competenţă şi admisibilitate.
Răspunsul negativ al Camerei preliminare nu împiedică procurorul să prezinte în
continuare o nouă cerere, bazându-se pe noi fapte şi probe având legătură cu aceeaşi
situaţie.
Dacă, după examenul preliminar, procurorul consideră că informaţiile care i-au fost
supuse nu justifică deschiderea unei anchete, el avizează despre aceasta pe cei care i le-au
furnizat. Acestuia nu îi este interzis să examineze, în lumina noilor fapte sau probe, alte
informaţii care i-ar putea fi comunicate în legătură cu aceeaşi cauză(art.15).
Curtea Penală Internaţională are în componenţa sa următoarele organe:
a) Preşedinţia;
b) Secţia apelurilor, Secţia de primă instanţă şi Secţia preliminară;
c) Biroul procurorului;
d) Grefa.
Potrivit Statutului, judecătorii sunt aleşi dintre persoanele care se bucură de o înaltă
consideraţie morală, cunoscute pentru imparţialitatea şi integritatea lor şi care trebuie să
îndeplinească condiţiile cerute în statele lor respective pentru exercitarea celor mai înalte
funcţii judiciare. Deci, persoana care candidează la un post la Curte trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă competenţă recunoscută în domeniile dreptului penal şi procedurii penale,
precum şi experienţa necesară procesului penal, fie în calitate de judecător, de procuror ori
avocat sau în orice altă calitate similară;
b) să aibă competenţă recunoscută în domeniile pertinente ale dreptului
internaţional, ca dreptul internaţional umanitar şi drepturile omului, precum şi o mare
experienţă într-o profesiune juridică ce prezintă interes pentru activitatea judiciară a Curţii;
c) să aibă o excelentă cunoaştere şi o practică curentă a cel puţin unei limbi de lucru
a Curţii.
Judecătorii sunt aleşi prin vot secret. Curtea nu poate cuprinde mai mult de un
cetăţean al aceluiaşi stat. În această privinţă, cel care poate fi considerat cetăţean al mai

8
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

multor state este considerat a fi cetăţean al statului în care îşi exercită în mod obişnuit
drepturile sale civile şi politice.
Pentru alegerea judecătorilor, statele părţi trebuie să aibă în componenţa Curţii:
1. reprezentarea principalelor sisteme juridice ale lumii;
2. o reprezentare geografică echitabilă;
3. o reprezentare echitabilă a bărbaţilor şi a femeilor.
Judecătorii sunt aleşi pentru un mandat de 9 ani şi, potrivit art. 36, pct. 9, lit. b, la
„prima alegere o treime din numărul judecătorilor aleşi, desemnaţi prin tragere la sorţi,
sunt numiţi pentru un mandat de 3 ani; o treime din numărul judecătorilor aleşi, desemnaţi
prin tragere la sorţi, sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani; ceilalţi judecători sunt numiţi
pentru un mandat de 9 ani”.
Atât Preşedintele, cât şi primul şi al doilea vicepreşedinte sunt aleşi cu majoritatea
absolută a judecătorilor. Ei sunt aleşi pentru 3 ani sau până la expirarea mandatului lor de
judecător, dacă acesta se încheie înainte de 3 ani, fiind reeligibili o singură dată.
Primul vicepreşedinte înlocuieşte preşedintele atunci când acesta nu se poate
prezenta sau când este recuzat.
Al doilea vicepreşedinte înlocuieşte preşedintele când acesta şi primul
vicepreşedinte nu se pot prezenta nici unul sau când sunt recuzaţi.
Preşedintele, primul vicepreşedinte şi al doilea vicepreşedinte compun Preşedinţia,
care se ocupă cu buna administrare a Curţii, exceptând Biroului procurorului, dar şi cu alte
funcţii care îi sunt conferite conform Statutului.
După alegerea judecătorilor, Curtea se organizează în secţii
- Secţia apelurilor se compune din preşedinte şi alţi 4 judecători;
- Secţia de primă instanţă;
- Secţia preliminară sunt compuse fiecare din cel puţin 6 judecători.
Biroul procurorului acţionează independent ca organ distinct în cadrul Curţii. El
trebuie să primească comunicările şi orice informaţie justificativă în forma cuvenită
privind crimele ce ţin de competenţa Curţii, să le examineze, să conducă anchetele şi să

9
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

susţină acuzarea în faţa Curţii. Membrii săi nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de la
nici o sursă exterioară.
Biroul este condus de procuror, acesta având autoritate deplină asupra gestiunii şi
administraţiei Biroului, inclusiv personalului, instalaţiilor şi celorlalte resurse. Procurorul
este sprijinit de unul sau mai mulţi procurori adjuncţi, abilitaţi să procedeze la orice acte
pe care prezentul Statut le cere procurorului.
Procurorul şi procurorii adjuncţi sunt de naţionalităţi diferite, exercitându-şi
funcţiile cu normă întreagă. Procurorul şi procurorii adjuncţi trebuie să se bucure de o
înaltă consideraţie morală şi să aibă o competenţă solidă şi o mare experienţă practică în
materie de urmărire sau judecată în procese penale. Ei trebuie să aibă o excelentă
cunoaştere şi o practică curentă în cel puţin una dintre limbile de lucru ale Curţii.
Grefa este condusă de un grefier, care este responsabilul principal al administraţiei
Curţii. Grefierul şi grefierul adjunct trebuie să fie persoane de o înaltă moralitate şi de o
mare competenţă, având o excelentă cunoaştere şi o practică curentă în cel puţin una dintre
limbile de lucru ale Curţii.
Judecătorii aleg grefierul cu majoritatea absolută prin vot secret, ţinând seama de
eventualele recomandări ale Adunării statelor părţi. Dacă este necesar, ei aleg în acelaşi
mod un grefier adjunct la recomandarea grefierului. Grefierul înfiinţează în cadrul Grefei
o diviziune de ajutor a victimelor şi martorilor. Această diviziune are ca scop, în consultare
cu Biroul procurorului, să sfătuiască şi să ajute în orice mod potrivit martorii, victimele
care se prezintă în faţa Curţii şi celelalte persoane pe care depoziţiile acestor martori pot
să le facă să se confrunte cu un risc, precum şi să prevadă măsurile şi dispoziţiile de luat
pentru a le asigura protecţia şi securitatea
Curtea se bucură pe teritoriul statelor părţi de privilegiile şi de imunităţile necesare
îndeplinirii misiunii sale. Grefierul adjunct, personalul Biroului procurorului şi personalul
Grefei se bucură de privilegiile, imunităţile şi facilităţile necesare exercitării funcţiilor lor,
conform acordului asupra privilegiilor şi imunităţilor Curţii.
Membrii Curţii Penale Internaţionale beneficiază de privilegii şi imunităţipentru
îndeplinirea misiunilor lor. Astfel, judecătorii, procurorul, procurorii adjuncţi şi grefierul
se bucură de anumite privilegii şi imunităţi, printre care se pot enumera: privilegii fiscale,
privilegii vamale, imunitatea de jurisdicţie civilă, penală şi administrativă etc.
În ceea ce priveşte dreptul aplicabil, Curtea Penală Internaţională va utiliza
următoarele:

10
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

a) Statutul Curţii, elementele crimelor şi Regulamentul de procedură şi de probe;

b) Tratatele ce îşi fac aplicarea în acest domeniu, principiile şi regulile de drept
internaţional, inclusiv principiile stabilite de dreptul internaţional al conflictelor armate;
c) Principiile generale de drept aplicate în diverse sisteme juridice ale lumii.
Ca principii generale de drept penal, care sunt utilizate, putem menţiona:
a) Nullum crimen sine lege ( o persoană nu răspunde penal potrivit Statutului, doar
în cazul în care comportamentul său constituie, în momentul în care se produce, o crimă
ce ţine de competenţa Curţii);
b) Nulla poena sine lege ( o persoană care a fost condamnată de Curte nu poate fi
pedepsită decât în conformitate cu dispoziţiile Statutului).
În ceea ce priveşte răspunderea penală individuală, potrivit dispoziţiilor Statutului,
o persoană răspunde penal şi poate fi pedepsită pentru o crimă ce ţine de competenţa Curţii,
atunci când:
a) comite acea crimă, fie individual, împreună cu o altă persoană sau prin
intermediul unei alte persoane, fie că această altă persoană este sau nu responsabilă penal;
b) ordonă, solicită sau încurajează comiterea unei asemenea crime, atunci când
există comitere sau tentativă de comitere a acestei crime;
c) în vederea facilitării comiterii unei astfel de crime, ea se implică prin ajutor,
concursul sau orice altă formă de asistenţă la comiterea ori la tentativa de comitere a acestei
crime, inclusiv furnizând mijloacele acestei comiteri;
d) contribuie în orice alt mod la comiterea sau la tentativa de comitere a unei
asemenea crime de către un grup de persoane acţionând împreună. Această contribuţie
trebuie să fie intenţionată şi, după caz:
- să urmărească facilitarea activităţii criminale sau proiectului criminal al grupului,
dacă această activitate sau acest proiect comportă executarea unei crime ce ţine de
competenţa Curţii;
- să fie făcută în deplină cunoştinţă a intenţiei grupului de a comite această crimă;
e) fiind vorba de crima de genocid, incită direct şi public pe altul să o comită;

11
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

f) încearcă să comită o asemenea crimă prin acte care, prin caracterul lor substanţial,
constituie începutul executării crimei fără ca aceasta să fie îndeplinită datorită unor
circumstanţe independente de voinţa sa.
Cu toate acestea, persoana care abandonează efortul de a comite crima sau împiedică
prin orice alt mod săvârşirea ei nu poate fi pedepsită, în baza prezentului Statut, pentru
tentativă, dacă a renunţat complet şi în mod voluntar la proiectul criminal.
Statutul se aplică tuturor în mod egal, fără nici o distincţie, bazată pe calitatea
oficială. În special, calitatea oficială de şef de stat sau de guvern, de membru al guvernului
sau al parlamentului, de reprezentant ales ori de agent al unui stat nu exonerează în nici un
caz de răspundere penală, potrivit Statutului, şi nici nu constituie ca atare un motiv de
reducere a pedepsei
Un şef militar sau o persoană care deţine efectiv funcţia de şef militar răspunde
penal pentru crimele ce ţin de competenţa Curţii, comise de forţele plasate sub comanda
şi controlul său efectiv sau sub autoritatea şi controlul său efectiv, potrivit art. 29 din
Statut crimele ce ţin de competenţa Curţii nu se prescriu.
Procedura de cercetare şi judecare a cauzelor
Se desfăşoară pe mai multe etape, astfel:
a) sesizarea Procurorului Curţii;
b) procedura în fata Secţiunii de Pre-Judecată;
c) procedura în faţa autorităţilor statului naţional;
d) procedura în fata Secţiunii de Judecată;
e) pronunţarea sentinţei;
f) procedura în fata Secţiunii de Apel.
Dacă în timpul derulării anchetei, Procurorul concluzionează că nu exista o bază
suficientă pentru urmărire, el va informa Secţiunea de Pre-Judecată despre concluzia sa şi
motivele acesteia. Dacă Procurorul hotărăşte că exista o bază rezonabilă pentru a acţiona,
existând suficiente motive considerabile pentru a crede că o anchetă ar servi intereselor
justiţiei, el este obligat să informeze Secţiunea de Pre-Judecată. De asemenea, Procurorul
poate să solicite arestarea persoanei, măsură pe care o dispune Secţiunea de Pre-Judecată,
pe baza formării convingerii că sunt motive rezonabile de a crede că persoană în cauză a
comis crima şi ca arestarea este necesară pentru a garanta prezenta acesteia în faţa instanţei,
împiedicarea obstrucţionării anchetei, precum şi a comiterii unei alte crime.
Statul parte, care primeşte cererea de arestare, trebuie să ia imediat măsuri pentru
punerea în executare a cererii, conform propriei legislaţii şi statutului Curţii. Persoana

12
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

arestată este imediat deferita autorităţilor judiciare competente ale statului de detenţie, care
va verifica dacă mandatul de arestare a vizat într-adevăr acea persoană, dacă procedura de
arestare a fost respectată şi dacă au fost respectate drepturile persoanei în cauză. Într-un
termen rezonabil, după predarea persoanei către curte sau înfăţişarea sa voluntară,
Secţiunea de Pre-Judecată va ţine o şedinţă pentru a confirma învinuirile pe care Procurorul
înţelege să se bazeze pentru a cere trimiterea în judecată. Această şedinţă se desfăşoară în
prezenţa Procurorului şi a persoanei care face obiectul anchetei sau a urmăririi, precum şi
a avocatului acesteia.
Secţiunea de Pre-Judecată deţinând copia integrală a dosarului cauzei, va decide,
în funcţie de consistenţa sa şi a probelor care vor fi prezentate de părţi, dacă va trimite
acuzatul în faţa unei Secţiuni de Judecată, pentru a fi judecat. Această procedură va fi
condusă de un judecător. În faza următoare a procesului, în cazul verdictului de vinovăţie,
Secţiunea de Judecată va stabili pedeapsa ce va fi aplicată, ţinând seama de concluziile şi
de probele pertinente prezentate în cadrul procesului. Curtea Penală Internaţională poate
pronunţa împotriva unei persoane declarate vinovată, o sentinţă de condamnare de până la
30 de ani de închisoare, iar pentru crime de extremă gravitate, închisoarea pe viaţă. Pe
lângă pedepsele cu închisoarea, Curtea poate dispune o amendă conform criteriilor
stipulate în Regulile de procedură şi probe, o confiscare a produselor infracţiunii, a
proprietăţii şi bunurilor obţinute direct sau indirect de pe urma acelei infracţiuni.
Sentinţa de condamnare pronunţată de prima instanţă poate să facă obiectul
apelului. Atât condamnatul cât şi Procurorul, pot face apel împotriva sentinţei primei
instanţe. Hotărârea Secţiunii de Apel se dă cu votul majorităţii judecătorilor, în şedinţa
publică şi este motivata.
Procesul de judecată se va desfăşura la sediul Curţii, în afară de cazurile în care s-
a prevăzut altfel. Limbile oficiale de lucru sunt araba, spaniolă, engleza, franceza, rusa şi
chineza. Procesul se desfăşoară public şi sentinţa la fel se pronunţă în public şi, dacă e
posibil, în prezenţa acuzatului.
Executarea sentinţelor de condamnare la pedeapsă cu închisoare se realizează pe
teritoriul statului desemnat de Curte, dintre cele care s-au declarat dispuse să primească
condamnaţi. Sentinţa de condamnare este executorie pentru statele-parti, care nu o pot
modifica.

13
 Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu Facultatea de Drept “Simion Bărnuțiu” Bacău
Hasan (Sbîrciog) Aurelia - anul II - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC-

Bibliografie
 Dr. Florian Coman, Drept Internaţional Public, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002
 Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional
public, Editura ALL EDUCATIONAL, Bucureşti, 1997
 Bianca Selejan-Gutan, Laura-Maria Craciunean, Drept Internaţional Public,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008
 B. Onica-Jarka, C. Brumar, D.- A. Deteşeanu, Drept internaţional public caiet
de seminar, Editura C.H. Beck, 2006
 Dumitru Diaconu, Curtea penală internaţională. Istorie şi realitate, Editura All
Beck, Bucureşti, 1999
 http://avocatmuscalu.ro/informatii-utile/legislaţie/legislatie-internationala

14