3.

MODELE ANALOAGE
Abordarea teoretic[ a problemelor de comportare reologic[ a
materialelor reale se face pe baza corpurilor cu propriet[\i unitare.
Comportarea solidului Hooke, a plasticului lui St. Venant =i a lichidului
lui Newton este descris[ cu ajutorul unor ecua\ii liniare. Similitudinea
dintre aceste ecua\ii =i ecua\iile ce descriu mi=carea sau fenomenele
caracteristice unor elemente sau dispozitive simple a permis
acceptarea lor ca modele analoage. Dac[ se compar[ comportarea
reologic[ a unui corp cu comportarea unui element sau unui grup de
elemente - mecanice sau electrice -sistemati-zate ]ntr-o
anumit[ ordine, se constat[ analogia comport[rilor. Astfel de elemente
formeaz[ modele analoage, cu ajutorul c[rora se reproduce r[spunsul
corpurilor reale la solicit[ri mecanice.
Structura unui model analog nu are nimic comun cu structura
corpului studiat. El poate ]ns[ reproduce comportarea acestuia =i
permite separarea p[r\ii din deforma\ie care revine componentei
elastice, instantanee sau ]ntârziate, curgerii vâscoase sau
componentei plastice.
Modelul analog al unui corp se stabile=te prin calcul, pe baza
datelor experimentale. De asemenea, se construiesc modele din mai
multe elemente interschimbabile, grupate dup[ o anumit[ schem[ =i se
experimentez[ ]n diverse condi\ii, prin modificarea parametrilor =i a
schemei. Modelul analog va fi acela ce va furniza un r[spuns similar cu
a corpului real, cu alte cuvinte curbele se vor suprapune.

3.1. Modele mecanice

Modelarea comport[rii reologice a corpurilor reale se face
frecvent cu ajutorul modelelor mecanice,care sunt sugestive =i permit
vizualizarea =i separarea componentelor deforma\iei. Modelele
mecanice sunt formate din unul sau mai multe elemente supuse la
for\a de trac\iune. Ele reproduc prin alungire deforma\iile corpurilor
supuse la trac\iune, forfecare sau compresie. Efortul ce solicit[ corpul
este asimilat cu for\a ce lucreaz[ asupra modelului. R[spunsul unui
model mecanic la o for\[ de trac\iune depinde ]n primul rând de tipul =i
num[rul de elemente din care este format, iar ]n al doilea rând, de
modul cum sunt legate. Modelele mecanice nu sunt folosite ]n scop
experimental, ]ns[ pa baza unei scheme a modelului mecanic se poate
stabili modelul matematic ce constituie func\ia r[spuns la solicitare.

3.1.1. Modelul solidului lui Hooke

Solidul lui Hooke posed[ numai elasticitate instantanee.
Deforma\ia este propor\ional[ cu efortul =i, la desc[rcarea corpului, se
recupereaz[ ]n ]ntregime. Un element mecanic cu comportare
asem[n[toare este arcul elicoidal (fig. 3.1).
Se consider[ un arc de lungimea L asupra c[ruia ac\ioneaz[ o for\[
instantanee F1. Arcul se deformeaz[ instantaneu cu L1. Sub ac\iunea
for\ei F1, deforma\ia se men\ine constant[ ]n timp. Dup[ ]ndep[rtarea
for\ei, arcul revine la starea natural[, datorit[ “memoriei” fa\[ de
aceast[ stare. Recuperarea deforma\iei este instantanee.
Prin aplicarea legii lui Hooke, care descrie comportarea corpurilor
solide cristaline =i amorfe, la deforma\ii mici, se poate scrie:
E [N/m2] , (3.1)
]n care, este tensiunea normal[, ]n N/m ; E - modulul de elasticitate
2

liniar[, ]nN/m2; - coeficientul de deforma\ie liniar[.

Aceast[ rela\ie presupune c[ deforma\ia apare direct dup[ aplicarea
sarcinii, iar viteza de propagare a deforma\iei este practic instantanee
Considerînd deformatia unei prisme supus[ unei tensiuni de
fofecare aplicat[ tangential la marginea ei superioar[ legea lui Hooke
poate fi scris[ sub forma
G [N/m2] ,
în care este tensiunea tangentiala , în N/m2 - deformatia unghiular[ ;
G – modulul de elasticitate unghiular[, în N/m2
Între cele dou[ module de elasticitate exist[ relatia :

(3.3)
E
G .
2 1   

3.1.2. Modelul plasticului lui St. Venant

Corpul perfect plastic se deformeaz[ ireversibil numai dup[ ce
efortul a atins pragul de tensiune. Astfel se poate face analogie ]ntre
plasticitate =i fenomenul mecanic de alunecare prin frecare.
Un corp a=ezat pe o suprafa\[ plan[, orizontal[, asupra c[ruia
ac\ioneaz[ for\a F1, este pus ]n mi=care numai c[nd for\a
aplicat[ egaleaz[ for\a de frecare Ff (fig. 3.2):
(3.4)
F1 ≥F f
Aceast[ ecuatie este analoag[ cu ecua\ia reologic[ a plasticului St. Venant
solicitat la forfecarea simpl[, iar corpul cu frecare reprezint[ modelul mecanic al
acestuia.
For\a de frecare este dat[ de rela\ia:
m. g [N],
Ff  
(3.5)
]n care: este coeficientul de frecare; m - masa corpului, ]n kg; g-
accelera\ia gravita\iei, ]n m/s2.

Valoarea for\ei de frecare ]n condi\iile statice este maxim[,

deoarece coeficientul de frecare are valoarea cea mai mare. }n cazul
corpului cu frecare ce formeaz[ modelul analog al plasticului St. Venant
se consider[ c[ valoarea coeficientului de frecare este constant[ =i
c[ for\ele iner\iale sunt neglijabile. Modelul poate fi considerat un
limitator de efort. Valoarea absolut[ a tensiunii nu poate fi mai mare
decât pragul de curgere , iar viteza de deformare poate
 0   0     0 
s[ varieze ]n limite foarte largi.
Func\ie de valoare coeficientului de frecare , valoarea pragului de
curgere poate s[ varieze ]n limite foarte largi. Dac[ se dau
coeficientului de frecare valori extreme, se ajunge la corpurile ideale:
solidul lui Eclid pentru
= =i lichidul lui Pascal pentru = 0. Pragul de tensiune al plasticului St.
Venant va avea valori situate ]ntre cele dou[ limite.

3.1.3. Modelul lichidului lui Newton

Modelul mecanic al fluidelor cu comportare newtonian[ este un
amortizor. El este format dintr-un recipient cilindric, umplut cu un lichid
newtonian, ]n care se deplaseaz[ un piston ]ntr-o manier[ care exclude
apari\ia turbulen\ei. }ntre partea fix[ =i cea mobil[ a amortizorului nu
exist[ puncte de contact, ceea ce evit[ apari\ia unor for\e de frecare.
For\a F1, aplicat[ tijei, determin[ deplasarea pistonului =i
trecerea lichidului din fa\[ ]n spate, prin intersti\iul reprezentat de jocul
pistonului ]n cilindru (fig. 3.3). Deplasarea cre=te continuu ]n timp, iar
viteza de deplasare este constant[. La aplicarea unei for\e, amortizorul
nu reac\ioneaz[ instantaneu.
Viteza de deplasare aste constant[ atât timp cât for\a este
constant[; între forta =i viteza de deplasare exist[ proportionalitate
direct[.
Tensiunea fiind propor\ional[ cu gradientul de vitez[, se
poate scrie:  
0 00 0 00
 0

00

 ]n care este coeficientul de
vâscozitate, ]n
; - viteza de forfecare, ]n s-1
N s
m2
  
3.1.4. Modele ale corpurilor cu propriet[\i multiple
Modelele simple, formate dintr-un singur element, reproduc
comportarea unui num[r foarte restrâns de corpuri =i, de foarte multe
ori, pe domenii limitate de solicit[ri. Asocierea mai multor elemente ]
ntr-un model, l[rge=te gama posibilit[\ilor de a descrie comportarea
corpurilor reale.
Modelul unui corp cu propriet[\i multiple va fi format din dou[ sau
mai multe elemente mecanice grupate ]n serie =i ]n paralel.
Gruparea ]n serie permite separarea fiec[rui tip de deforma\ie.
For\a aplicat[ modelului se transmite ]n ]ntregime fiec[rui element din
model, ]n timp ce deforma\ia total[ este egal[ cu suma deforma\iilor
elementelor componente.
 Gruparea ]n paralel impune ca toate elementele s[ prezinte
aceea=i deforma\ie. For\a aplicat[ difer[ de la un element la altul =i
este egal[ cu suma for\elor ce ac\ioneaz[ asupra elementelor.
Gruparea elementelor ]ntr-un model se mai poate face ]n serie,
paralel, ]n scar[ =i ]ntâmpl[tor.
3.1.4.1. Modele liniare

Gruparea ]n serie sau ]n paralel a dou[ sau mai multe elemente

liniare va da un model liniar.
Modelul corpului vâsco-elastic relaxant (Maxwell). Modelul
mecanic Maxwell este format dintr-un arc =i un amortizor, legate ]n
serie. (fig. 3.4)
Deforma\ia total[ se ob\ine ]nsumând deforma\ia elastic[ =i
deforma\ia vâscoas[:
=el +v. (3.7)
Derivând ]n raport cu timpul, rezult[:
Având ]n vedere c[ iar , ]
τ N  s τ
γ el= m 2 γ v=
G η
nlocuind ]n ( 3.7) rezult[:
. (3.8)
τ̇ τ
γ̇= +
G η
Pentru = constant (fig 3.4, b.)
. (3.9)
 1 t  t0 
   0  
G  
]n care este daforma\ia elementului newtonian la t = t0.
0
Dac[ la timpul t0 = 0 se aplic[ corpului o tensiune constant[ care se
τ0
scoate la t t1, atunci deforma\ia devine:
. (3.10)
 1 t
   0  
 G 
Din ecua\ia (3.10) se observ[ c[ la t0 = 0 deforma\ia are valoarea
0
0
G
, iar apoi cre=te liniar. La t = t1, deforma\ia devine :
. (3.11)
 t1
 1  0
G 
La t t1, deforma\ia aproape dispare, devenind egal[ cu . Pentru=
t1
0 

0 = constant (fig. 3.4,c) modificarea tensiunii ]n timp, la = 0, este de
forma :
(3.12)
Gt
−
τ =η γ̇ 0 1−e η ( )
Din rela\ia (3.12) rezult[ c[ la ̇0 = constant, tensiunea nu r[mâne
constant[ ci cre=te constant =i atinge valoarea de echilibru la t . La t
t1 viteza de deforma\ie devine egal[ cu zero, iar deforma\ia r[mâne
constant[. }n acest caz, modificarea tensiunii ]n timp devine :
(3.13)
t1
 
0

]n care este timpul de relaxare, ]n s.
t
0 1

Ecua\ia arat[ c[ la deforma\ie constant[ a corpului vâsco-elastic
relaxant, tensiunea se mic=orez[ ]n timp. Acest fenomen se nume=te
relaxarea tensiunii.
Modelul corpului vâsco-elastic (Kelvin-Voight). Modelul
mecanic Kelvin-Voight se ob\ine prin legarea ]n paralel a arcului
elicoidal (Hooke), având modulul de elasticitate G, cu un amortizor
(Newton), având vâscozita-tea .
Modelul Kelvin-Voight (fig.3.5) posed[ elasticitate ]ntârziat[.
Deforma\iile ambelor elemente sunt egale, iar tensiunea total[ este
dat[ de suma t
. |inând seama de faptul c[ t
, iar
  1
  1
0
 0


t
se ob\ine :
  1
0


, (3.14)
τ =Gγ+ ηγ [ N /m2 ]
]n care : G este modulul de elasticitate, ]n N/m2; - deforma\ia
unghiular[; - vâscozitate newtonian[, ]n ; - viteza de forfecare, ]n
N s
m2
s-1.
Sub ac\iunea unei tensiuni constante, corpul se
deformeaz[ tinzând c[tre o limit[ ∞
Prin integrarea ecua\iei (3.14) rezult[ expresia deforma\iei,
pentru 0= 0 =i .
t  t1
 (3.15)

t  t1
Din ecua\ia (3.15) se observ[ c[ pentru t, deforma\ia cre=te =i se
apropie asimptotic de valoare . Deci, deforma\ia corpului
0

G
vâsco-plastic nu se dezvolt[ instantaneu, dar se men\ine ca urmare a
post-ac\iunii elastice. M[rimea caracterizeaz[ viteza de amortizare a
G

deforma\iei =i se nume=te coeficient de amortizare.
Modelul corpului vâsco-elastic reflect[ influen\a ac\iunii post-
elastice, care reprezint[ modificarea ]n timp a ac\iunii elastice. Raportul
se nume=te timp de ]ntârziere sau postac\iune elastic[.

 T3
G
La timpul t = T3 , ecua\ia (3.15) devine:

 T 3
G
Deci, timpul de ]ntârziere reprezint[ timpul ]n care deforma\ia de
forfecare, la tensiune constant[, atinge 63,3% din valoarea sa final[.
Dup[ ]ncetarea tensiunii (la t t1), modificarea deforma\iei este
descris[ de ecua\ia :
(3.16)

 T 3
G
Din ecua\ie rezult[ c[ deforma\ia se anuleaz[ numai pentru t = .
Modelul corpului vâsco-plastic Burgers. Modelul mecanic
Burgers (fig.3.6) se ob\ine prin legarea ]n serie a unui model Maxwell
cu un model Kelvin-Voight.
Prezen\a unui amortizor liber, a unui arc liber =i a unui cuplu
format dintr-un arc =i un amortizor, confer[ corpului vâscozitate,
elasticitate instantanee =i, respectiv, elasticitate ]ntârziat[.
Considerând deforma\ia total[ egal[ cu suma deforma\iilor 1 (Maxwel)
=i 2 (Kelvin), ecua\ia curbei de fluaj are forma:
(3.17)

 T 3
G
Primul termen din ecua\ie este independent de timp =i reprezint[
deforma\ia elastic[ instantanee corespunz[toare arcului liber. Termenul
al doilea reprezint[ deforma\ia vâscoas[, iar termenul al treilea
deforma\ia elastic[ ]ntârziat[. Pentru t curba de fluaj tinde asimptotic
c[tre o dreapt[ :
(3.18)

 T 3
G
Modele mecanice generalizate ale corpurilor Kelvin-Voight
=i Maxwell. Modelele mecanice generalizate ]mbin[ propriet[\ile de
vâscozitate =i elasticitate, astfel ]ncât deforma\ia sub ac\iunea
tensiunii se determin[ ca o sum[ de “m” elemente (fig.3.7).
Ecua\ia reologic[ a modelului generalizat Kelvin-Voight (fig. 3.7,a)
are forma :
. (3.19)

 T 3
G
Caracterizarea modelului Kelvin-Voight la =i
Gi  0 i  0
reprezint[ corpurile solide vâsco-elastice, care prezint[ o elasticitate
instantanee. Totu=i, modelul poate s[ con\in[ una (G1=0 sau i = 0) sau
dou[ elemente “degenerate” (G1=0, i = 0). Dac[ exist[ un element
“degenerat”, la care i = 0, atunci corpul sub actiunea tensiunii sufer[ o
deformatie instantanee. LaGi, deformatia corpului se m[reste nelimitat,
adic[ în acest caz corpul reprezint[ un lichid vâsco-elastic, incapabil de
deformatii instantanee. În cazul a dou[ elemente “degenerate” (G1 = 0,
i = 0) corpul reprezint[ un lichid vâsco-elastic, capabil de deforma\ii
instantanee.
Ecua\ia reologic[ a modelului generalizat Maxwell (fig.3.7,b.) are
forma :
(3.20)
t 0−T x−t
m t m
T pi T pi
τ =∑ τi 0 e + ∫ γ̇ x ∑ G i e dx
i=1 t0 i =1

La =i corpul gemeralizat Maxwell reprezint[ un lichid

Gi   
vâsco-elastic, capabil de deforma\ii elastice instantanee. Dac[ exist[ un
element “denaturat” atunci la i = corpul reprezint[ un lichid vâsco-
elastic, capabil de unele deforma\ii instantanee; la Gi = , corpul
reprezint[ un lichid vâsco-elastic, incapabil de deforma\ii instantanee. }
n prezen\a a dou[ elemente “denaturate” (G1 =, i =) este vorba de un
corp solid vâsco-elastic, incapabil de deforma\ii elastice instantanee.
Adeseori, tensiunea de relaxare nu urmeaz[ ecua\ia exponen\ial[.
Modulul de relaxare, dedus pe baza modelului generalizat Maxwell, cu
dou[ elemente “denaturate”, la i = =i G1 = are forma :
 . (3.21)

  
3.1.4.2. Modele neliniare
Modelele mecanice ce au ]n componen\a lor un corp cu frecare,
limitatoare de deforma\ie sau vitez[ de deforma\ie, sunt neliniare. Cu
ajutorul lor se poate reproduce comportarea corpurilor solide sau
lichide.
Modelele din fig. 3.8 corespund unor corpuri cu modul de
elasticitate variabil, dependent de deforma\ie. O for\[ cresc[toare
aplicat[ primului model deformeaz[ ambele resorturi.
Când deforma\ia primului resort este blocat[ de limitatorul cu
care este legat ]n paralel - punctul B - ]n continuare se
deformeaz[ numai al doilea resort =i panta dreptei se modific[, ceea ce
echivaleaz[ cu o cre=tere a modulului de elasticitate.
Modelul din fig. 3.8,b este prev[zut cu un resort pretensionat.
Limitatorul de deforma\ie nu permite primului resort s[ revin[ la starea
sa natural[. Prin aplicarea unei for\e se deformeaz[ numai al doilea
resort. }n punctul B for\a aplicat[ egaleaz[ for\a de pretensionare a
primului resort =i la for\e mai mari se deformeaz[ ambele resorturi.
Modelele din fig. 3.9 redau comportarea a dou[ corpuri lichide cu vâscozitate
dependent[ de parametrii solicit[rii. Comportarea neliniar[ se datore=te limitatorului
de vitez[ de deformare =i corpului cu frecare.
Prin aplicarea unei for\e continuu cresc[toare, viteza de
deformare a ambelor amortizoare cre=te, atât timp cât viteza primului
amortizor este mai mic[ decât ̇k .
Viteza total[ de deformare este egal[ cu suma vitezelor
individuale, comportarea fiind newtonian[. Peste o anumit[ limit[ a
vitezei de forfecare, limitatorul men\ine constant[ viteza primului
amortizor =i panta cre=te, corpul manifestând o comportare dilatant[.
Modelul din fig. 3.9,b descrie un corp ce manifest[ comportare
pseudoplastic[. La solicit[ri mici, pentru care 0 , se deformeaz[ numai al
doilea amortizor =i comportarea este newtonian[ (dreapta OB). Când
tensiunea dep[=e=te pragul de curgere 0 se vor deforma ambele
amortizoare (dreapta BC).
Corpurilor cu comportare dilatant[ =i pseudoplastic[ le
corespund curbe cu pant[ continuu cresc[toare, respectiv
descresc[toare.

3.2. Modele electrice

Modelele electrice permit o reglare foarte u=oar[ =i rapid[ a
tuturor parametrilor, iar r[spunsul se pote ob\ine imediat pe ecranul
unui osciloscop. Modelarea elastic[ se face pa baza celor mai simple
legi ale electricit[\ii. Astfel, analogia U- =i Q- se bazeaz[ pe legea Ohm
=i ecua\ia condensato-rului electric :

U=r⋅I 1
U= Q
τ =η⋅γ C
τ=G⋅γ
(3.22)
]n care : U este tensiunea electric[; r - rezisten\a electric[; I -
Intensitatea curentului electric; C - capacitatea condensatorului; Q -
cantitatea de electricitate.
}ntre un amortizor mecanic =i o rezisten\
[ electric[ exist[ analogie, ]ntrucât ambele disipeaz[ o parte din energie
sub form[ de c[ldur[, dar nu o acumuleaz[. Condensatorul electric este
analog cu resortul mecanic, ]ntrucât expresia energiei acumulate de
ambele dispozitive are aceea=i form[.
Gruparea mai multor elemente ]ntr-un model electric, pe baza
acestei analogii, este inversat[ ]n raport cu modelul mecanic.
Dou[ elemente mecanice legate ]n serie sunt similare cu
dou[ elemente electrice legate în paralel, deoarece tensiunea electric[
U este aceea=i pentru ambele, ]n timp ce cantitatea de electricitate Q
=i intensitatea curentului I se ]nsumeaz[.
Analogia I - , U - rezult[ din rela\iile

(3.23)
U  RI dU
I I C
   dt
G    

]n care t este timpul.

Gruparea elementelor electrice ]ntr-un model este similar[ cu
gruparea elementelor mecanice. De exemplu, unui model mecanic
format dintr-un resort =i un amortizor legate ]n paralel ]i va
corespunde un model electric format dintr-o rezisten\[ =i o capacitate
legate ]n paralel.
Analogia I - , U - se ob\ine pe baza ecua\iilor
(3.24)
U  RI I
1 I   Udt
   L
   G 
]n care L este inductan\a.
Analogia U - , I - este de forma :
(3.25)
U  RI dI
UL
  G  dt
   
 Legea lui Ohm este comparabil[ cu ecua\ia solidului Hooke supus
la forfecare simpl[, pe când amortizorul este similar cu o bobin[ de
selfinduc\ie. Gruparea elementelor electrice ]ntr-un montaj, dup[ ultima
analogie, este inversat[ ]n compara\ie cu gruparea elementelor
mecanice.