Ioan Sdrobiş despre Oţelul anilor ‘80

Meciul OŢELUL GALAŢI - JUVENTUS TORINO

De unde eram anul trecut în elita echipelor autohtone, acum, eram serios scufundaţi în subsolul
clasamentului. Şi Cupa U.E.F.A. bătea la uşă! N-aveam vreme să ne jeluim, fiecare parcă se întrecea pe el
însuşi şi pe lângă noi tot oraşul, toate întreprinderile au participat direct la reamenajarea stadionului
Dunărea. Stadionul a căpătat în scurt timp o faţă continentală. Şi ne-au venit şi oaspeţii! Juventus Torino
are în vitrinele clubului toate trofeele puse în joc: Cupa Campionilor, Cupa Cupelor, Cupa U.E.F.A.,
Supercupa Europei şi cea Intercontinentală. Ei bine, tocmai cu ei aveam să ne înfruntăm şi să-i
mulţumim Cerului că ne-a oferit o asemenea şansă. Juventus — echipă a cărei recomandare este de
prisos. Sponsorul ei este firma FIAT.

S-a discutat să plec în Italia să văd cum se mişcă această mare echipă. S-a renunţat. A vrut să plece
Cornel Dinu. Nu s-a împlinit nici acest lucru. A rămas să ne bizuim pe echipă. De regulă, formaţiile mici,
în astfel de împrejurări se mobilizează în mod cu totul deosebit. Şi aşa s-a şi întâmplat. Antrenamente,
discuţii şi iar antrenamente. Cei de la Juventus, chiar dacă urmau să întâlnească o ilustră necunoscută,
au făcut totuşi, înainte de meci, un drum la Galaţi. S-au interesat de toate şi nu în ultimul rând de
potenţele echipei Oţelul şi, în fine, Altobeli şi ai lui au sosit la Galaţi. Au trecut şi pe la teren, au făcut un
antrenament tehnico-tactic cu intensitate medie. Spectatorii cei mai avizi eram noi, jucătorii şi
antrenorii echipei siderurgiştilor. Şi a venit şi ziua jocului. Sărbătoare ce mai! Suntem întâmpinaţi cu
urale, iar adversarii cu aplauze şi deosebit respect. Cei de la Juventus îşi fac şi ei intrarea cu câteva
minute înainte de începerea partidei. Mişcări specifice, de încălzire, de intrare în efort în mod individual.
Par liniştiţi, figurile lor nu trădau nici un fel de emoţii. Altobeli — toţi ochii erau pe el — a apărut la
încălzire într-un maieu. Apoi a apărut întreaga echipă, cu tradiţionalul echipament alb-negru în dungi. În
rândul nostru, speranţe, temeri, speranţe. Ce-o fi o fi! Au apărut şi arbitrii. La centru era Namoglu din
Turcia.

30 000 de spectatori, poate şi mai mulţi au început să strige într-un singur glas : „Hai Oţelul !" Noi am
început jocul mai reţinut; ne confruntam doar cu Juventus Torino. Italienii manevrau cu dezinvoltură
balonul. Pe rând, Laudrup şi Altobeli au încercat vigilenţa lui Călugăru. Portarul nostru, în zi mare !
Micuţul Barros a şutat fulgerător, dar peste poartă. Ne găsim şi noi, în sfârşit, în poziţie de şut, dar
Profir a trimis balonul în Taconi, iar Mario Agiu a reluat balonul peste poartă cu capul. Italienii au apelat
la viteza a patra. Au venit tot mai des şi mai periculos la poarta lui Călugăru. Am scăpat cu faţa curată
în prima repriză. La cabine linişte, se auzea doar răsuflarea sacadată a jucătorilor; efortul a fost mare şi
mai era de jucat o repriză şi adversarul nu se numea F.C.M. Braşov. Şi începe repriza a doua. Pe
tunel, Nae Burcea îmi spune sigur pe el: „Nea Nelule, eu o să joc repriza asta. O să jucăm cum ştim
noi. Aşa am vorbit şi cu băieţii." „Cine vă opreşte? Daţi-i bătăi!" Şi într-adevăr, am „arestat" mai mult
mingea şi am valorificat destul de bine pasa scurtă. Jocul s-a mai echilibrat; oaspetii nu păreau surprinşi,
erau convinşi că nu pot pierde. În min. 56 a intrat Drăgoi care-l înlocuia pe Ralea. Nu au trecut nici trei
minute şi Nae Burcea i-a trimis balonul în adancime, printre, lui Drăgoi. „Aripioară" s-a lansat, a intrat în
careu pe lângă De Agostini, acesta l-a faultat pe la spate şi... 11 metri. Tribunele erau în delir, dacă
marcam... Atunci, pe loc, n-am vrut, să mă mai gândesc la ce va urma. Profir, „ţăranul" nostru cum îl
alintam noi, nu s-a sinchisit de forţa adversarului. Şi-a aşezat calm mingea, s-a uitat atent la Taconi
spunându-i parcă: „acum să te văd, băiete". Si-a luat elanul de la marginea careului, a venit în viteză, a
şutat puternic şi... goooool : Oţelul — Juventus 1—0. În tribune, speranţa unei victorii începuse să
încolţească, poate prea devreme, mai erau mai bine de 30 de minute de joc. Si asa a fost. Italienii au
accelerat şi mai mult, au forţat în atac. Dar noi nu cedam, şi şansa ne ajuta. Laudrup a executat o
lovitură de la 16 metri care ne-a cutremurat pe toţi cei din stadion, Altobeli a reluat din voleu peste
poartă. În final, s-a creat o fază confuză în care Călugăru a fost faultat puternic căzând în poartă. Italienii
au pretins gol. Minute de prelungiri. Barros a încercat şi el cu un ultim efort măcar egalul, dar fără
succes. Şi, fluier final.

Victorie... victorie... victorie. Am câştigat învingând una dintre cele mai mari echipe din lume. Un succes
fără precedent în viaţa fotbalistică a Galaţiului. Telexurile din Europa anunţau marea surpriză de la
Galaţi. Juventus Torino învinsă în prima manşă a Cupei U.E.F.A.! Acum, după aproape cinci ani, când
scriu aceste rânduri, mă gândesc că victoria noastră împotriva Juventus-ului a început să fie pregătită
încă din anul 1984 şi a continuat până în acea zi memorabilă care a intrat în istoria fotbalului gălăţean
— 7 septembrie 1988 — ziua meciului Oţelul — Juventus Torino.A fost cea mai frumoasă încoronare
pentru cei patru ani de muncă titanică şi serioasă. Victoria împotriva echipei italiene nu putea fi doar
rezultatul a câtorva zile şi ore. Iată acum şi echipele care s-au confruntat în acel început de toamnă
a anului 1988:

Juventus Torino: TACONI — NAPOLI, BRIO, BRUNO, DE AGOSTINI - CABRINI, MAROCCHI, BARROS,
LAUDRUP — MAURO şi ALTOBELI, toţi erau internaţionali A, olimpici sau componenţi ai echipelor de
tineret. O formaţie care cuprindea numai vedete ale fotbalului european.

Oţelul Galaţi: CĂLUGARU — BORALI (min. 72 OPREA), ANGHELINEI, AGIU, GELU POPESCU — MARIUS
STAN, BURCEA, PROFIR, OCTAVIAN POPESCU — RALEA (min.56 DRĂGOI)si ANTOHI. Echipă omogenă,
bine sudată sufleteşte, ambiţioasă, cu angajare totală în joc.