Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
ART. 27 În cazul în care şcoala de maiştri - învăţămînt seral - se afla în alta localitate decît unitatea
de producţie din care provin elevii, aceştia vor fi detasati, pe durata şcolarizării, la alte unităţi de
acelaşi profil, care au sediul în localitatea în care funcţionează şcoala.Pe durata detaşării, elevii-
maiştri sînt retribuiţi de unitatea la care sînt detasati, beneficiind de drepturile stabilite potrivit art.26
(1).
ART. 28 (1) În situaţia în care, din lipsa de posturi, absolvenţii şcolilor de maiştri nu pot fi încadraţi
în funcţia de maistru la unitatea care i-a recomandat, aceasta este obligată sa le permită înscrierea la
concursurile pentru ocuparea posturilor de maiştri organizate de alte unităţi, iar în caz de reusita, sa le
acorde transferul în interesul serviciului, fără a mai fi necesară aprobarea organului ierarhic superior al
acesteia.
(2) Pînă la realizarea transferului, absolvenţii şcolilor de maiştri vor fi încadraţi în producţie pe
locurile de munca în care au activat înainte de a urma şcoala de maiştri sau în alte locuri de munca
similare, în întreprinderea cu care au încheiat actele adiţionale la contractul de munca.
ART. 29 (1) Maistrii au datoria de a-şi perfectiona pregătirea profesională, prin însuşirea
permanenta şi sistematica a celor mai noi cunoştinţe din domeniul conducerii şi organizării producţiei
şi a muncii, precum şi din domeniul de specialitate în care lucrează. Întreprinderile au obligaţia sa
asigure condiţii ca fiecare maistru sa urmeze periodic - cel puţin o data la 5 ani - sau ori de cîte ori
nevoile producţiei o impun, o forma organizată de perfecţionare.
(2) Perfecţionarea pregătirii profesionale a maiştrilor se organizează, de regula, de către
întreprinderile în care aceştia activează. Pentru unele categorii de maiştri, care vor fi stabilite de către
ministere, celelalte organe centrale şi locale prin planuri şi programe anuale, perfecţionarea se va
organiza de către centralele industriale sau de centrele de perfecţionare ale acestor organe.
(3) Obiectivele, conţinutul şi formele de perfecţionare a pregătirii profesionale a maiştrilor se
stabilesc de fiecare întreprindere sau centrala industriala, potrivit reglementărilor în vigoare.
ART. 30 (1) Principalele forme de perfecţionare a pregătirii maiştrilor şi de verificare a nivelului de
cunoştinţe profesionale şi a capacităţii de a îndeplini în continuare funcţia de maistru sînt următoarele:
a) cursuri de perfecţionare cu durata de pînă la un an, organizate în cadrul întreprinderii, în alte
întreprinderi sau în centre de perfecţionare, cu scoaterea parţială de la locul de munca;
b) programe personale de perfecţionare, cu verificarea periodică a cunoştinţelor asimilate.
(2) Perfecţionarea se poate face, după caz, şi prin:
a) stagii de specializare în alte întreprinderi din ţara;
b) stagii de specializare în străinătate, atunci cînd acestea sînt prevăzute în cadrul contractelor sau
acordurilor încheiate cu alte tari.
(3) Absolvirea formelor de perfecţionare de la paragraful (1) se va face, după caz, pe baza de probe
teoretice şi practice, lucrări şi examene în condiţiile stabilite de lege, cu eliberarea unor adeverinte.
CAP. 6 Promovarea în funcţia de maistru principal
ART. 31 Maistrul care obţine rezultate deosebite în producţie, are calităţi politico-profesionale
verificate în practica, îndeplineşte condiţiile de pregătire prevăzute la art. 18 şi are o vechime de cel
puţin 5 ani în funcţia de maistru sau în alte funcţii tehnice, are dreptul sa candideze la examen sau
concurs pentru promovarea în funcţia de maistru principal, în limita posturilor disponibile.
ART. 32 (1) Maistrul principal este o funcţie imediat superioară celei de maistru sub aspectul
pregătirii profesionale şi al retributiei şi are toate atribuţiile, răspunderile şi drepturile stabilite prin
prezenta lege pentru funcţia de maistru.
(2) Maistrului principal i se va repartiza formatia de lucru cea mai complexa sub raportul
organizatoric şi tehnologic.
(3) În cazul în care producţia nu este organizată pe ateliere iar secţia are cel puţin opt formaţii de
lucru pe un schimb, maistrul principal poate primi sarcina sa coordoneze un număr de cel puţin patru
formaţii conduse efectiv de cîte un maistru. De asemenea, în cazul în care unele unităţi lucrează în
schimburi, dar nu au constituite secţii sau ateliere pe fiecare schimb, maistrul principal, poate primi
sarcina sa coordoneze activitatea mai multor schimburi.
ART. 33 Promovarea în funcţia de şef de atelier şi în alte funcţii de conducere a producţiei,
specifice unor ramuri, se face cu precădere din rindul maiştrilor principali, cu respectarea condiţiilor de
pregătire şi vechime minima în specialitate, prevăzute de lege.
CAP. 7 Normative de maiştri şi maiştri principali
ART. 34 (1) Numărul de maiştri şi maiştri principali pe fiecare unitate se stabileşte pe baza de
normative de constituire a formatiilor de lucru conduse de un maistru de schimb.
(2) Normativele de constituire a formatiilor de lucru vor stabili numărul minim de muncitori, precum şi
unu sau doi parametri care caracterizează zona de activitate sau capacitate de producţie a instalaţiilor,
agregatelor sau utilajelor deservite de formatie, în mod diferenţiat după gradul de inzestrare tehnica a
locului de munca, suprafata sau palierele deservite şi de alţi factori specifici unor tehnologii sau ramuri
de producţie.
(3) Limitele privind numărul minim de muncitori care constituie formatia de lucru condusă de un
maistru de schimb, pe ramuri de activitate productiva, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.
ART. 35 (1) Normativele unificate pe ramuri, subramuri şi grupuri de unităţi cu profil similar, vor fi
elaborate cu respectarea limitelor prevăzute la art. 34(3) şi aprobate de ministere, celelalte organe
centrale şi locale, cu avizul Ministerului Muncii şi acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a
Sindicatelor din România. La aplicarea acestor normative conducerea unităţii va preciza numărul de
muncitori în formatie, astfel încît sa se asigure un grad raţional de ocupare a timpului de lucru al
maistrului şi capacitatea de cuprindere şi de realizare a sarcinilor de producţie.
(2) Numărul de maiştri principali poate fi de cel mult unu din trei posturi de maiştri, prevăzute în
statul de funcţii.
(3) În cadrul măsurilor de rationalizare a personalului, conducerile de unităţi sînt obligate sa asigure
cu prioritate numărul de posturi de maiştri necesar producţiei, potrivit cu prevederile normelor de
structura în vigoare.
(4) Inginerii şi subinginerii în perioada de stagiu de producţie pot fi utilizaţi ca ajutoare ale maistrului
sau pot sa primească sarcina de a conduce o formatie de lucru, exercitind atribuţiile şi răspunderile
funcţiei de maistru.
CAP. 8 Dispoziţii finale
ART. 36 Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare
judeţene şi ale municipiului Bucureşti, precum şi consiliile oamenilor muncii din centrale şi întreprinderi
au obligaţia sa ia măsurile necesare pentru creşterea permanenta a rolului maistrului în organizarea şi
conducerea nemijlocită a producţiei şi a contribuţiei acestuia la îndeplinirea sarcinilor de plan ale
fiecărei unităţi economice.
ART. 37 Prevederile prezentei legi se aplica şi în unităţile economice subordonate Ministerului
Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, precum şi în unităţile cooperatiste şi obşteşti.
ART. 38 Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la publicare.
Pe data intrării în vigoare, se abroga Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1061/1959 privind ridicarea
rolului maiştrilor în producţie, Regulamentul tip privind atribuţiile maiştrilor aprobat prin Hotărîrea
Consiliului de Miniştri şi a Consiliului Central al Sindicatelor nr. 876 din 1 iulie 1960, dispoziţiile
referitoare la şcolile de maiştri din Legea nr. 11/1968 privind învăţămîntul în Republica Socialistă
România şi din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 125/1963 privind drepturile elevilor şcolilor de
maiştri - cursuri serale, precum şi orice dispoziţii contrare prezentei legi.