Trupul tău

Trupul tău e tăiat subțire cu lama

Încât lumina răsfrântă din tine-i albastră

Ca un animal despicat.

Încât, am să te urmăresc

După mersul tău rarefiat,

După linia absolut perfectă

Cu care ai culcat

Neliniștit

Lanul de grâu, înspre seară.

Am să te-ajung

Cu capul viu

atârnând de-oboseală

Cu pieptul ros

Fără carne

Cu ochi

Fără pleoape.

Și precum pasărea, care în mare singurătate,

Țipând își leapădă prada

Am să te uit.
O lume slaba

o lume slaba. cu revolta in mine

ma retrag in infern. in infernul

propriilor mele cuvinte.

aici, in ultima dintre aventurile posibile

pe care le mai pot suporta

fara sa ma destram, fara sa rup, fara sa urlu.

dar subminez fiecare infatisare

fiecare masca, fiecare umbra.

ma joc, sinucigandu-ma.

Când totul va fi liniştit

Când totul va fi liniştit

şi cel care a fost iubitul va deveni duşmanul

şi cel care a fost fiul va deveni călăul

şi cel care îşi soarbe vinul se va zgudui

atunci veţi şti că am rămas mai singură

decât un animal în preajma morţii

cu pielea întinsă pe cuvinte

cu coapsele mele lungi apropiate până la disperare

în încăperea pe jumătate neagră

am cunoscut singurătatea

şi vina celui care îşi provoacă poezia.

Volumul COCOŞUL S-A ASCUNS ÎN TĂIETURĂ (1996)