Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
PU KIN
DAMA DE PIC
Dama de pic
Înseamn du nie ascuns .
Cea mai nou carte pentru ghicit.
Într-o sear , la ofi erul Narumov din garda c lare era joc de
i. Noaptea lung de iarn se scursese pe nesim ite; la cinci
diminea a, juc torii se a ezar s m nânce. Cei care câ tigaser
mâncau cu poft ; ceilal i edeau cu gândul aiurea, în fa a farfu-
riilor goale. Dar se servi ampanie, convorbirea se învior i to i
luar parte la ea.
— Tu ce-ai f cut, Surin? întreb gazda.
— Am pierdut, ca de obicei. Trebuie s m rturisesc c n-am
noroc... Joc mirandole, nu m înfierbânt, nimic nu m face
-mi pierd capul, i totu i nu reu esc s câ tig!
— i nu te-a ispitit niciodat ? N-ai pontat niciodat pe
cartea câ tig toare?... Ai o voin uimitoare.
— Ce s mai spun de Hermann! vorbi unul din oaspe i,
ar tând spre un tân r genist. N-a luat c ile în mân de când e,
n-a tras niciodat vreun parol, i cu toate astea st cu noi pân
la ora cinci diminea a i se uit cum juc m!
— Jocul m atrage grozav, r spunse Hermann, dar nu-s în
stare s sacrific strictul necesar numai cu n dejdea de a dobândi
un prisos.
— Hermann e neam i e chibzuit, asta e! observ Tomski.
Dar dac pentru mine exist un om de neîn eles, apoi e bunica
mea, contesa Ana Fedotovna.
— Cum?! Ce?! strigar oaspe ii.
Tomski urm :
— Nu pot pricepe cum se face c bunica mea nu ponteaz
niciodat !
— Dar, spuse Narumov, de ce v mir c o b trân de
optzeci de ani nu ponteaz ?
— Va s zic , dumneavoastr nu ti i nimic despre ea?
— Nu, într-adev r, nu tim nimic!
— O, atunci asculta i!... Trebuie s ti i c acum vreo aizeci
de ani, bunica mea a fost la Paris i se bucura de mare succes.
Lumea alerga s vad la Venus moscovite! Richelieu îi f cea
curte, i bunica sus ine c el era gata-gata s se împu te din pri-
cina neînduplec rii ei.
Pe vremea aceea, doamnele jucau faraon. Jucând o dat la
curte cu ducele de Orleans, bunica a pierdut o sum foarte im-
portant pe cuvânt de onoare. Cum ajunse acas , în timp ce- i
dezlipea aluni ele i- i desf cea crinolina, îl anun pe bunic c a
pierdut la c i i-i porunci s achite datoria.
Dup câte mi-aduc aminte, r posatul meu bunic era un fel
de administrator al bunicii. Se temea de ea ca de foc; totu i,
când auzi de pierderea aceea îngrozitoare î i ie i din fire, aduse
catastifele cu socoteli i-i dovedi c în ase luni cheltuiser o ju-
tate de milion, c la Paris nu au nici satul de lâng Moscova,
nici pe cel de lâng Saratov; i refuz categoric s pl teasc
datoria. Bunica îi trase o palm i se culc singur , în semn c
se sup rase pe el.
În ziua urm toare porunci s fie chemat so ul, n jduind
pedeapsa conjugal aplicat î i va fi f cut efectul; dar îl g si
la fel de neînduplecat. Pentru prima oar în via ajunsese s
aib cu el discu ii i explica ii; voia s -l ru ineze, catadicsind
-l l mureasc c o datorie nu se amestec cu alta, i c un
prin nu-i totuna cu un c ru . Degeaba îns , bunicul nu-i mai
dea ascultare. Nu, i gata! i bunica nu tia ce s mai fac .
Cuno tea îndeaproape un om remarcabil. De bun seam c
i auzit despre contele de Saint-Germain 1, despre care se po-
vestesc atâtea lucruri uimitoare. ti i, cred, c el se d dea drept
jidovul r citor, drept cel care g sise elixirul vie ii, piatra filo-
zofal i altele. Lumea râdea de el ca de un arlatan, iar
Casanova, în Memoriile lui, spunea c e spion. Cu tot misterul
care-l înconjura, Saint-Germain avea o înf are onorabil i era
foarte : simpatic în societate. Bunic -mea îl mai iube te i ast zi
i se sup dac i se vorbe te de el nerespectuos. Ea tia c
Saint-Germain dispune de sume mari de bani. Se hot rî s
recurg la el. Îi scrise un bile el, rugându-l s vin la ea
numaidecât.
1 Aventurier, ap rut în înalta societate parizian în perioada anilor 1750 -l760; a cutreierat
3 Se pare c domnul prefer cameristele — Ce s -i faci, coni ? Sunt mai proaspete (fr.).
4 Bunic (fr.)
5 Bun ziua, domni oar Liza (fr.)
— Pe cine voi i s prezenta i? întreb încet Lizaveta
Ivanovna.
— Pe Narumov. Îl cunoa te i?
— Nu. E militar sau civil?
— Militar.
— Genist?
— Nu, cavalerist. Dar de ce-a i crezut c e genist?
Domni oara râse i nu r spunse nimic.
— Paul, strig contesa de dup paravan. Trimite-mi un
roman nou, îns te rog s nu fie din cele moderne.
— Cum asta, grand'maman?!
— Vreau s spun, un roman în care eroul s nu- i sugrume
nici tat l, nici mama, i în care s nu fie vorba de cadavre de
îneca i. Mi-e grozav de fric de îneca i.
— Astfel de romane nu exist în ziua de azi. Vrei poate unul
rusesc?
— Exist romane ruse ti?... Trimite-mi, drag , trimite-mi!
— Iart -m , grand'maman, gr besc... Ierta i-m , Lizaveta
Ivanovna! Dar de ce-a i crezut c Narumov e genist?
i Tomski ie i din camera de toalet .
Lizaveta Ivanovna r mase singur . L deoparte broderia i
începu s se uite pe fereastr . Îndat , pe cealalt parte a str zii,
de dup col , se ivi un tân r ofi er. Obrajii fetei se îmbujorar . Se
apuc din nou de lucru, plecându- i capul pân aproape de
canava. În timpul acesta intr contesa, care sfâr ise cu îmbr -
catul.
— Lizanka, porunce te s pun caii la tr sur . Mergem s
ne plimb m.
Lizanka se ridic de la gherghef i începu s i strâng
lucrul.
— Ce e, m icu ?! Ori e ti surd ?! strig contesa. Spune s
pun mai repede caii la tr sur .
— Îndat ! r spunse încet domni oara. i d du fuga în
antreu.
În camer intr un servitor, aducând c ile trimise contesei
de prin ul Pavel Alexandrovici.
— Bine! Mul ume te-i, spuse contesa. Lizanka, Lizanka!
Unde fugi?!
— S m îmbrac.
— Ai timp, m icu ! Stai aici! Deschide primul volum.
Cite te tare...
Fata lu o carte i-i citi câteva rânduri.
— Mai tare! Ce-i cu tine, fat drag ?! i-ai pierdut glasul?!...
teapt ! Adu-mi sc unelul; mai aproape... A a!
Lizaveta Ivanovna îi mai citi dou pagini. Contesa c sc .
— Las cartea! Ce prostii! Trimite-o înapoi prin ului Pavel i
spune-i c -i mul umesc... Dar cu tr sura ce s-aude?
— Tr sura e gata, r spunse Lizaveta Ivanovna, aruncând o
privire în strad .
— Cum, i nu e ti înc îmbr cat ? Totdeauna trebuie s te
tept! E enervant, dr gu o!
Liza d du fuga în camera ei. Nu trecur nici dou minute i
contesa începu s sune cât o ineau puterile. Pe una din u i in-
trar , în goan , cele trei fete, iar pe cealalt , lacheul.
— De ce nu veni i când v chem? rosti sup rat contesa.
Spune i-i Lizavetei Ivanovna c o a tept.
Lizaveta Ivanovna intr îmbr cat cu pardesiu i cu p ri-
oar pe cap.
— În sfâr it! spuse contesa. Cum te-ai g tit! Pentru ce?... Pe
cine vrei s cucere ti?... Cum e vremea? Mi se pare c e vânt.
— Nicidecum, lumin ia-voastr ! Vremea e lini tit ,
spunse lacheul.
— Întotdeauna vorbi i aiurea! Deschide i fereastra! N-am
spus eu? E vânt! i înc ce vânt rece! S deshame! Lizanka, nu
mai mergem. N-aveai de ce s te g te ti.
"Asta mi-i via a", gândi Lizaveta Ivanovna.
Într-adev r, Lizaveta Ivanovna era o fiin foarte nenorocit .
Amar e pâinea la str in i grele sunt treptele sc rii altuia, a
spus Dante, i cine, dac nu s rmana pupil a b trânei contese,
putea cunoa te mai bine am ciunea de a fi la cheremul altuia?
De bun seam contesa *** nu era rea la suflet, dar, ca orice
femeie r sf at , era despotic , era zgârcit i de un egoism rece,
ca to i oamenii b trâni care au iubit în zilele lor i sunt str ini de
cele de azi. Lua parte la toate zaiafeturile înaltei societ i, se târa
pe la baluri, unde se a eza într-un col , sulemenit i îmbr cat
dup moda veche, ca un ornament grotesc i nelipsit al s lii de
bal; parc supunându-se unui ritual, oaspe ii se apropiau cu
plec ciuni adânci, iar dup aceea nimeni nu se mai ocupa de ea.
Primea la ea acas tot ora ul, respecta o etichet strict i
nu recuno tea la chip pe nimeni. Numeroasa servitorime,
îmbuibat i înc run it în antreuri i în camerele slujnicelor,
cea ce o t ia capul i o fura care mai de care pe. aceast
trân cu un picior în groap .
Lizaveta Ivanovna era martira casei. Ea turna ceaiul i
primea observa ii pentfu zah rul consumat în plus; citea romane
cu glas tare i era vinovat de toate gre elile autorului; o înso ea
pe contes la plimbare i era r spunz toare de starea timpului i
a caldarâmului. Avea fixat o leaf , care nu i se pl tea niciodat
în întregime; asta n-o împiedica pe contes s -i pretind s fie
îmbr cat la fel cu toat lumea, mai bine zis ca foarte pu ini. În
lume, juca rolul cel mai ters. To i o cuno teau, dar nimeni nu o
observa; la baluri nu dansa decât atunci când nu era cine s
fac vis-à-vis-ul, iar doamnele o luau de bra ori de câte ori
trebuiau s se duc la toalet s i aranjeze câte ceva la g teli.
Era mândr , suferea mult din cauza situa iei ei i se uita
împrejur, a teptându-l plin de ner bdare pe acela care avea s-o
izb veasc ; dar tinerii, calcula i în înfumurarea lor flu turatic ,
nu o socoteau demn de aten ia lor, cu toate c era de o sut de
ori mai dr gu decât candidatele la m riti îngâmfate i reci, în
jurul c rora roiau. De câte ori nu p sea înceti or salonul luxos
i plictisitor i se ducea s plâng în c ru a-i s cioas ,
unde se aflau ni te paravane tapetate, un scrin, o oglinjoar i
un pat vopsit, i unde ardea slab o lumânare de seu într-un
sfe nic de aram !
O dat — asta s-a întâmplat la dou zile dup seara descris
la începutul acestei povestiri i cu o s pt mân înaintea scenei
la care ne-am oprit — o dat , Lizaveta Ivanovna, a ezat la
fereastr cu ghergheful i privind din întâmplare pe strad , z ri
un tân r genist stând nemi cat, cu ochii int la fereastra ei. Ea
capul în jos i- i v zu mai departe de lucru; când se uit iar
în strad , peste cinci minute, tân rul ofi er se g sea în acela i
loc.
Neavând obiceiul s cocheteze cu ofi erii care treceau pe
strad , ea nu se mai uit pe fereastr i cusu aproape dou ore,
s i ridice capul. Se servi prânzul. Ea se ridic , începu
i strâng ghergheful i, uitându-se iar pe strad , din
întâmplare, îl v zu din nou pe ofi er. Lucrul i se p ru destul de
ciudat. Dup mas veni iar la fereastr , st pânit de nelini te,
dar ofi erul nu mai era acolo — i ea îl uit ...
Cam la dou zile dup aceea, când ie i cu contesa s se
plimbe cu tr sura, îl v zu din nou. Era chiar lâng intrare i- i
ascundea fa a în gulerul de biber. Pe sub chipiu nu i se vedeau
decât ochii negri, scânteietori. Lizaveta Ivanovna se sperie, f
tie de ce, i cuprins de o tulburare nel murit se urc în
tr sur .
Cum se înapoie acas , alerg la fereastr i v zu c ofi erul
se afla în acela i loc, cu ochii a inti i asupra ei; ea se îndep rt ,
chinuit de curiozitate i tulburat de un sentiment cu totul
nou.
De atunci, n-a trecut nici o zi f ca tân rul s nu apar la
o anumit or sub ferestrele casei lor. Între el i ea se stabilir
un fel de raporturi f grai. Cum se a eza la locul ei, la lucru, îi
sim ea apropierea; î i ridica ochii i se uita la el tot mai lung i
mai lung în fiece zi. Tân rul p rea a-i fi recunosc tor pentru
asta. Ori de câte ori li se întâlneau privirile, ochii ei ageri, tine-
re ti, deosebeau o ro ea vie care-i acoperea obrajii palizi. Peste
o s pt mân ea îi zâmbi...
Când Tomski îi ceruse permisiunea contesei de a i-l prezenta
pe prietenul s u, inima bietei fete prinse s bat cu putere. Dar
aflând c Narumov nu era genist, ci din garda c lare, îi p ru r u
, prin întrebarea-i îndr znea , î i tr dase taina fa de u ura-
ticul Tomski.
Hermann era fiul unui neam rusificat, care îi l sase un mic
capital. Fiind ferm convins de necesitatea de a- i consolida inde-
penden a, el nu se atingea nici m car de dobânzi, i tr ia numai
din sold , nepermi ându- i nici cea mai mic distrac ie. În gene-
ral, era ascuns i ambi ios, i camarazii lui aveau rar prilejul
i bat joc de exageratul lui spirit de economie. Avea pasiuni
puternice i o imagina ie înfl rat , dar t ria lui de caracter îl
salvase de obi nuitele r ciri ale tinere ii. Astfel, de pild , având
o fire de juc tor, nu lua niciodat c ile în mân , întrucât
socotea c situa ia lui material nu-i permitea (cum spunea el)
sacrifice strictul necesar numai cu n dejdea de a dobândi un
prisos, ceea ce nu-l împiedica s i petreac nop i întregi la
mesele de joc, urm rind cu patim întors turile variate ale
jocului.
Povestea cu cele trei c i avu o puternic înrâurire asupra
închipuirii lui i nu-i mai ie i din cap toat noaptea. "Ce-ar fi,
gândea el a doua zi seara, hoin rind prin Petersburg, ce-ar fi
dac b trâna contes mi-ar încredin a taina, sau dac mi-ar
spune care sunt cele trei c i sigure! De ce nu mi-a încerca
norocul? S -i fiu prezentat, s -i câ tig încrederea — fie chiar
de-ar trebui s -i devin amant — dar toate astea cer timp, iar ea
are optzeci i apte de ani, poate s moar peste o s pt mân
sau chiar peste dou zile!... i-apoi toat povestea asta... O po i
crede oare?... Nu! Chibzuiala, cump tarea i dragostea de
munc , iat cele trei c i sigure ale mele, iat ce-mi va întrei, va
înmul i de apte ori capitalul i îmi va aduce lini tea i
independen a!"
În timp ce gândea a a, se trezi pe una din principalele str zi
ale Petersburgului, în fa a unei case, cu arhitectur veche.
Strada era plin de echipaje, i tr surile soseau una dup alta în
fa a intr rii luminate. Din ele coborau când piciorul zvelt al
vreunei tinere frumuse i, când botforul z ng nitor sau ciorapul
rgat i pantoful diplomatic. Pe lâng portarul impozant se
perindau u-bele i pelerinele. Hermann se opri.
— A cui e casa asta? întreb el pe gardianul din col .
— A contesei *** îi r spunse gardianul.
Hermann tres ri. Uimitoarea poveste îi reveni în minte. Înce-
pu s se învârteasc în jurul casei, gândindu-se la st pân i la
darul ei miraculos. Se întoarse târziu în modestu-i col or; nu
putu s adoarm mult timp i, când somnul îl cuprinse, i se
ar tar c ile de joc, masa verde, teancul de bancnote i mor-
mane de cervone i.
rea c pune carte dup carte, dubla hot rât miza i
câ tiga într-una; aduna gr mezi de aur i vâra bancnotele în
buzunar. Se trezi târziu i oft , v zând c i pierduse fantastica
bog ie; plec s cutreiere din nou ora ul i se pomeni din nou
în fa a casei contesei. Parc îl atr gea într-acolo o putere
misterioas . Se opri i începu s se uite la ferestre. La una din
ferestre, v zu un cap încadrat de un p r negru, aplecat, poate,
asupra vreunei c i sau asupra lucrului de mân . C orul se
ridic . Hermann v zu o fe oar proasp i ni te ochi negri.
Clipa asta îi hot rî soarta.
III
Vous m'ecrivez, mon ange, des lettres de quatre pages,
plus vite que je ne puis les lire.6
Din scrisori
6 Îmi scrii, îngerul meu, scrisori de câte patru pagini, mai repede decât le pot citi (fr.)
Se a ez la m su a de scris, lu pana i c zu pe gânduri. Î i
începu scrisoarea de câteva ori, îns o rupse, g sind vorbele
când prea blânde, când prea aspre. În sfâr it, reu i s scrie câte-
va rânduri de care r mase mul umit .
IV
7 mai 18**
Homme sans moeurs et sans religion!8
Din scrisori
VI
— Attendez!12
— Cum ai îndr znit s -mi spui:attendez?
— Excelen , am spus: attendez, rog!
Dou idei fixe nu pot exista laolalt în mintea omului, a a
dup cum dou corpuri nu pot ocupa acela i loc în spa iu, în
acela i timp. Trei, apte i asul alungar repede chipul b trânei
moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, apte i asul nu-i
ie eau din minte i-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fat
tân , spunea: "Cât e de zvelt !... Un adev rat trei de cup ."
12 A tepta i (fr.)
Dac era întrebat cât e ceasul, r spundea: " apte f cinci
minute". To i b rba ii burduh no i îi reaminteau de as. Trei,
apte i asul îl înso eau în somn, luând diferite înf ri. Trei
înflorea în fa a lui ca o grandiflor învoalt , apte i se înf a ca
o poart gotic , iar asul ca un p ianjen imens. Toate gândurile îi
erau contopite într-unul singur: s se foloseasc de taina care-l
costase atât de scump. Începu s se gândeasc la demisie i la o
torie. Voia s smulg Fortunei fermecate o comoar , în
casele de joc de la Paris. Întâmplarea îl scuti îns de b taie de
cap.
La Moscova se înfiin ase o societate de juc tori boga i, sub
pre edin ia vestitului Cekalinski, care î i petrecuse toat via a la
i i se procopsise odinioar cu milioane, câ tigând poli e i
pierzând bani ghea . Experien a lui îndelungat îi câ tigar în-
crederea prietenilor; casa deschis , buc tarul renumit, delicate-
ea i veselia îi câ tig respectul publicului. Cum sosi la
Petersburg, tineretul d du n val la el i uit balurile de dragul
ilor, preferând ispitele faraonului tenta iilor amorului.
Narumov îl duse acolo pe Hermann.
Trecur printr-un rând de camere somptuoase, pline de
chelneri respectuo i. Câ iva generali i consilieri intimi jucau
whist. Ni te tineri st teau tol ni i pe divanele îmbr cate în
damasc, mâncând înghe at i tr gând din pipe. În salon, la o
mas lung , lâng care se înghesuiau vreo dou zeci de juc tori,
edea amfitrionul i inea banca. Era un om de vreo aizeci de
ani, cu o înf are din cele mai respectabile; capul îi era acoperit
de p r argintiu, fa a plin i proasp ar ta bun tatea, ochii îi
luceau, totdeauna înviora i de un zâmbet. Narumov i-l prezent
pe Hermann. Cekalinski îi strânse mâna prietenos, îl rug s se
simt ca la el acas i continu s in banca.
Partida se prelungea. Pe mas se aflau peste 30 de c i. Ce-
kalinski se oprea dup fiecare lansare, pentru a da r gaz
juc torilor, nota pierderile, asculta prevenitor dorin ele
juc torilor i îndrepta, i mai prevenitor, col ul vreunei c i
îndoite de o mân distrat . În sfâr it, partida se termin .
Cekalinski amestec iar c ile i se preg tea s înceap o
partid nou .
— Permite i-mi s pun o carte, spuse Hermann, întinzând
mâna pe dup un domn gras care ponta i el.
Cekalinski zâmbi i înclin t cut din cap, în semn de respec-
tuoas încuviin are. Râzând, Narumov îl felicit pe Hermann c
pusese cap t ab inerii sale îndelungate; îi dori un început noro-
cos.
— Merg, spuse Hermann, scriind cu cret miza deasupra
ii lui de joc.
— Cât e, v rog? întreb cel ce inea banca, strângându- i
pleoapele. M ierta i, dar nu v d bine...
— Patruzeci i apte de mii, r spunse Hermann.
La aceste cuvinte, toate capetele se întoarser deodat i to i
ochii se a intir asupra lui.
"A înnebunit!" gândi Narumov.
— Permite i-mi s v atrag aten ia, spuse Cekalinski cu zâm-
betul lui neschimbat, c jocul dumneavoastr e foarte tare. Aici
n-a mizat înc nimeni mai mult de dou sute aptezeci i cinci
pe o singur carte.
— Ei, i?! r spunse Hermann. Îmi bate i cartea sau nu?
Cekalinski f cu o plec ciune, cu acela i aer de smerit încu-
viin are.
— Vreau numai s v fac cunoscut, spuse el, c , fiind onorat
de încrederea prietenilor, nu pot ine banca altfel decât pe bani
ghea ! Din partea mea sunt convins c e de-ajuns cuvântul
dumneavoastr , dar, pentru regula jocului i a socotelilor, v rog
pune i banii pe carte.
Hermann scoase din buzunar un bilet de banc i i-l întinse;
Cekalinski îl privi fugitiv i îl puse pe cartea lui Hermann. Apoi
începu jocul. În dreapta c zu nou , în stânga un trei.
— A câ tigat! spuse Hermann ar tându- i cartea.
Printre juc tori se stârni rumoare. Cekalinski se încrunt ,
dar zâmbetul îi reap ru îndat pe fa .
— Îmi da i voie s v achit? îl întreb el pe Hermann.
— V rog!
Cekalinski scoase din buzunar câteva bilete de banc i-i
pl ti îndat . Hermann î i lu banii i se îndep rt de lâng
mas . Narumov nu- i putea reveni. Hermann b u un pahar de
limonada i se îndrept spre cas .
În seara urm toare veni din nou la Cekalinski. Amfitrionul
inea banca. Hermann se apropie de mas ; juc torii îi f cur loc
imediat. Cekalinski îl salut curtenitor.
Hermann a tept o nou partid , alese o carte, puse pe ea
toate cele patruzeci i apte de mii, i câ tigul din seara trecut .
Cekalinski începu jocul. În dreapta c zu un valet, în stânga
un apte.
Hermann întoarse aptele.
To i scoaser strig te de mirare. Cekalinski se tulbur v dit.
Num nou zeci i patru de mii i i le întinse lui Hermann.
Acesta le lu cu sânge rece i se îndep rt în aceea i clip .
În seara urm toare ap ru din nou la mas . Îl a teptau to i.
Generalii i consilierii intimi î i l sar whist-ul, ca s vad un joc
atât de neobi nuit. Tinerii ofi eri s rir de pe divane; chelnerii se
strânser în salon. To i f cur cerc în jurul lui Hermann. Ceilal i
juc tori nu puser c ile, a teptând cu ner bdare s vad cum
va sfâr i el. Hermann st tea lâng mas , preg tindu-se s
ponteze de unul singur împotriva palidului, dar mereu zâmbi-
torului Cekalinski. Fiecare î i desf cu pachetul de c i. Ceka-
linski f cea c ile. Hermann t ie i- i acoperi cartea cu un teanc
de bilete de banc . Jocul aducea a duel. Se l o t cere adânc .
Cekalinski începu jocul. Mâinile îi tremurau. În dreapta c zu
o dam , în stânga — un as.
— A câ tigat asul! spuse Hermann i- i întoarse cartea.
— Dama dumneavoastr a fost ucis ! adause Cekalinski
blând.
Hermann se cutremur ; într-adev r, în loc de as, în fa
avea dama de pic . Nu- i credea ochilor, nu în elegea cum de
putuse s gre easc .
În clipa aceea, i se p ru c dama de pic îi face cu ochiul i-i
zâmbe te sarcastic; asem narea extraordinar îl uimi...
— B trâna! strig el îngrozit.
Cekalinski î i trase spre el biletele pierdute de Hermann.
Acesta st tea nemi cat. Când se dep rta de mas , se porni un
murmur puternic.
— Frumos a mai pontat! spuneau juc torii.
Cekalinski f cea din nou c ile. Jocul î i urma cursul.
EPILOG