Sei sulla pagina 1di 21

A. S.

PU KIN

DAMA DE PIC

Dama de pic
Înseamn du nie ascuns .
Cea mai nou carte pentru ghicit.

Iar pe vreme urât


Deseori
S-adunau;
Tot mizau
— Fie-le cu iertare!... —
De la cincizeci la o sut ,
Lucru mare!
Berechet câ tigau
i întruna cu creta notau.
i a a, pe vreme urât ,
Isprav mare f ceau.

Într-o sear , la ofi erul Narumov din garda c lare era joc de
i. Noaptea lung de iarn se scursese pe nesim ite; la cinci
diminea a, juc torii se a ezar s m nânce. Cei care câ tigaser
mâncau cu poft ; ceilal i edeau cu gândul aiurea, în fa a farfu-
riilor goale. Dar se servi ampanie, convorbirea se învior i to i
luar parte la ea.
— Tu ce-ai f cut, Surin? întreb gazda.
— Am pierdut, ca de obicei. Trebuie s m rturisesc c n-am
noroc... Joc mirandole, nu m înfierbânt, nimic nu m face
-mi pierd capul, i totu i nu reu esc s câ tig!
— i nu te-a ispitit niciodat ? N-ai pontat niciodat pe
cartea câ tig toare?... Ai o voin uimitoare.
— Ce s mai spun de Hermann! vorbi unul din oaspe i,
ar tând spre un tân r genist. N-a luat c ile în mân de când e,
n-a tras niciodat vreun parol, i cu toate astea st cu noi pân
la ora cinci diminea a i se uit cum juc m!
— Jocul m atrage grozav, r spunse Hermann, dar nu-s în
stare s sacrific strictul necesar numai cu n dejdea de a dobândi
un prisos.
— Hermann e neam i e chibzuit, asta e! observ Tomski.
Dar dac pentru mine exist un om de neîn eles, apoi e bunica
mea, contesa Ana Fedotovna.
— Cum?! Ce?! strigar oaspe ii.
Tomski urm :
— Nu pot pricepe cum se face c bunica mea nu ponteaz
niciodat !
— Dar, spuse Narumov, de ce v mir c o b trân de
optzeci de ani nu ponteaz ?
— Va s zic , dumneavoastr nu ti i nimic despre ea?
— Nu, într-adev r, nu tim nimic!
— O, atunci asculta i!... Trebuie s ti i c acum vreo aizeci
de ani, bunica mea a fost la Paris i se bucura de mare succes.
Lumea alerga s vad la Venus moscovite! Richelieu îi f cea
curte, i bunica sus ine c el era gata-gata s se împu te din pri-
cina neînduplec rii ei.
Pe vremea aceea, doamnele jucau faraon. Jucând o dat la
curte cu ducele de Orleans, bunica a pierdut o sum foarte im-
portant pe cuvânt de onoare. Cum ajunse acas , în timp ce- i
dezlipea aluni ele i- i desf cea crinolina, îl anun pe bunic c a
pierdut la c i i-i porunci s achite datoria.
Dup câte mi-aduc aminte, r posatul meu bunic era un fel
de administrator al bunicii. Se temea de ea ca de foc; totu i,
când auzi de pierderea aceea îngrozitoare î i ie i din fire, aduse
catastifele cu socoteli i-i dovedi c în ase luni cheltuiser o ju-
tate de milion, c la Paris nu au nici satul de lâng Moscova,
nici pe cel de lâng Saratov; i refuz categoric s pl teasc
datoria. Bunica îi trase o palm i se culc singur , în semn c
se sup rase pe el.
În ziua urm toare porunci s fie chemat so ul, n jduind
pedeapsa conjugal aplicat î i va fi f cut efectul; dar îl g si
la fel de neînduplecat. Pentru prima oar în via ajunsese s
aib cu el discu ii i explica ii; voia s -l ru ineze, catadicsind
-l l mureasc c o datorie nu se amestec cu alta, i c un
prin nu-i totuna cu un c ru . Degeaba îns , bunicul nu-i mai
dea ascultare. Nu, i gata! i bunica nu tia ce s mai fac .
Cuno tea îndeaproape un om remarcabil. De bun seam c
i auzit despre contele de Saint-Germain 1, despre care se po-
vestesc atâtea lucruri uimitoare. ti i, cred, c el se d dea drept
jidovul r citor, drept cel care g sise elixirul vie ii, piatra filo-
zofal i altele. Lumea râdea de el ca de un arlatan, iar
Casanova, în Memoriile lui, spunea c e spion. Cu tot misterul
care-l înconjura, Saint-Germain avea o înf are onorabil i era
foarte : simpatic în societate. Bunic -mea îl mai iube te i ast zi
i se sup dac i se vorbe te de el nerespectuos. Ea tia c
Saint-Germain dispune de sume mari de bani. Se hot rî s
recurg la el. Îi scrise un bile el, rugându-l s vin la ea
numaidecât.

1 Aventurier, ap rut în înalta societate parizian în perioada anilor 1750 -l760; a cutreierat

mai multe capitale europene; a murit în 1784.


Ciudatul b trân veni îndat i o g si foarte nenorocit . Ea îi
descrise în cele mai negre culori barbaria so ului i îi spuse c i
pune întreaga speran în amabilitatea i prietenia lui.
Saint-Germain r mase pe gânduri.
— A putea s v pun la dispozi ie aceast sum , îns tiu
nu v ve i g si lini tea pân când nu mi-o ve i înapoia, iar eu
n-a vrea s v fac alte griji. Exist un mijloc: v pute i recâ tiga
banii.
— Dar, dragul meu conte, zise bunica, v spun doar c nu
mai avem bani deloc.
— Pentru asta nu e nevoie de bani, îi r spunse
Saint-Germain. Binevoi i s -mi da i ascultare.
Apoi îi dezv lui o tain pentru care oricare din noi ar da
foarte mult...
Tinerii juc tori devenir i mai aten i. Tomski î i aprinse
pipa, trase fum i urm :
— În aceea i sear , bunica se înf la Versailles, au jeu de
la reine . Ducele de Orléans inea banca; bunica se scuz c nu a
2

adus datoria, invocând drept justificare o mic istorioar , i în-


cepu s ponteze contra lui. Alese trei c i i le puse una dup
alta; toate trei câ tigar de la primul tur, i bunica sc de
toat datoria.
— O întâmplare! spuse unul din oaspe i.
— Basme! ad ug Hermann.
— Poate c au fost c ile m sluite? interveni un al treilea.
— Nu cred, r spunse grav Tomski.
— Cum se poate?! r spunse Narumov. Bunica ta ghice te
trei c i la rând i tu înc n-ai înv at de la ea cabalistica asta?
— Pe dracu, r spunse Tomski. A avut patru fii, printre care
i tat l meu. To i patru erau juc tori p tima i i ea nu i-a
dezv luit taina nici unuia, de i nu le-ar fi stricat, dup cum nu
mi-ar fi stricat nici mie! Dar iat ce mi-a povestit unchiul meu,
contele Ivan Ilici, dându- i cuvântul de onoare c e adev rat.
posatul Ceapli ki, care a murit în mizerie dup ce i-a tocat
milioanele, pierduse o dat , în tinere e, vreo trei sute de mii,
jucând cu Zorici, dup câte mi-aduc aminte. Era disperat.
Bunicii mele, care de altfel judeca foarte aspru poznele tinerilor, i
se f cu mil de Ceapli ki. Îi d du trei c i, spunându-i s le
pun una dup alta, i-i ceru cuvântul de onoare c dup aceea
nu va mai juca niciodat . Ceapli ki se duse la înving torul s u i
se a ez la joc. Miz pe prima carte cincizeci de mii i câ tig ;
dubl miza în joc, mai repet o dat i se achit de datorie, ba
mai r mase i în câ tig... Ei, dar e timpul s ne culc m; e ase
un sfert.
Într-adev r, se lumina de ziu . Tinerii î i golir paharele i
plecar pe la casele lor.
2 La jocul de c i al reginei (fr. )
II

— Il paraît que monsieur est decidément pour les suivantes.


— Que voulez-vous, madame? Elles sont plus fraîches!3
Conversa ie de salon

trâna contes *** st tea în camera de toalet , în fa a oglin-


zii. Era înconjurat de trei fete. Una din ele inea un borc nel cu
farduri, alta o cutie cu ace de cap, a treia o scufie înalt , cu pan-
glici ro ii ca focul. Contesa nu mai avea nici o veleitate de fru-
muse e, care de altfel se ofilise de mult, îns î i p strase toate
obiceiurile din tinere e, respectând cu stricte e moda celui de al
optulea deceniu i îmbr cându-se tot atât de încet i de tacticos
ca i cu aizeci de ani în urm .
La fereastr , lâng gherghef, st tea o domni oar , pupila
contesei.
— Bun ziua, grand'maman4, spuse intrând un tân r ofi er.
Bonjour, mademoiselle Lise5. Grand'maman, vin la dumneata cu o
rug minte.
— Despre ce e vorba, Paul?
— Îng duie-mi s i prezint pe unul din prietenii mei i s -l
aduc vineri la balul pe care îl dai.
— Adu-mi-l de-a dreptul la bal. Cu ocazia asta, mi-l i pre-
zin i. Ai fost ieri la ***?
— Bineîn eles! A fost foarte pl cut; am dansat pân la cinci
diminea a. Ele kaia era încânt toare!
— O, dragul meu! Ce-ai g sit la ea? S-o fi v zut pe bunica ei,
prin esa Daria Petrovna!... Fiindc veni vorba, o fi îmb trânit
mult?
— Dac a îmb trânit? r spunse Tomski distrat. A murit
acum vreo apte ani...
Domni oara î i ridic privirea i-i f cu un semn. Tomski î i
aminti c b trânei contese i se ascundea moartea celor de-o vâr-
st cu ea i î i mu buzele. Dar contesa primi vestea cu mult
indiferen , de i pentru ea era ceva nou.
— A murit i eu nici n-am tiut. Am fost f cute în acela i
timp doamne de onoare; când ne-am prezentat, împ teasa...
i contesa îi povesti nepotului pentru a suta oar
întâmplarea.
— Ei, Paul, spuse ea apoi. Acum ajut -mi s m ridic.
Lizanka, unde mi-e tabachera?
i contesa trecu împreun cu fetele dup paravan, pentru
a- i termina toaleta. Tomski r mase cu domni oara.

3 Se pare c domnul prefer cameristele — Ce s -i faci, coni ? Sunt mai proaspete (fr.).
4 Bunic (fr.)
5 Bun ziua, domni oar Liza (fr.)
— Pe cine voi i s prezenta i? întreb încet Lizaveta
Ivanovna.
— Pe Narumov. Îl cunoa te i?
— Nu. E militar sau civil?
— Militar.
— Genist?
— Nu, cavalerist. Dar de ce-a i crezut c e genist?
Domni oara râse i nu r spunse nimic.
— Paul, strig contesa de dup paravan. Trimite-mi un
roman nou, îns te rog s nu fie din cele moderne.
— Cum asta, grand'maman?!
— Vreau s spun, un roman în care eroul s nu- i sugrume
nici tat l, nici mama, i în care s nu fie vorba de cadavre de
îneca i. Mi-e grozav de fric de îneca i.
— Astfel de romane nu exist în ziua de azi. Vrei poate unul
rusesc?
— Exist romane ruse ti?... Trimite-mi, drag , trimite-mi!
— Iart -m , grand'maman, gr besc... Ierta i-m , Lizaveta
Ivanovna! Dar de ce-a i crezut c Narumov e genist?
i Tomski ie i din camera de toalet .
Lizaveta Ivanovna r mase singur . L deoparte broderia i
începu s se uite pe fereastr . Îndat , pe cealalt parte a str zii,
de dup col , se ivi un tân r ofi er. Obrajii fetei se îmbujorar . Se
apuc din nou de lucru, plecându- i capul pân aproape de
canava. În timpul acesta intr contesa, care sfâr ise cu îmbr -
catul.
— Lizanka, porunce te s pun caii la tr sur . Mergem s
ne plimb m.
Lizanka se ridic de la gherghef i începu s i strâng
lucrul.
— Ce e, m icu ?! Ori e ti surd ?! strig contesa. Spune s
pun mai repede caii la tr sur .
— Îndat ! r spunse încet domni oara. i d du fuga în
antreu.
În camer intr un servitor, aducând c ile trimise contesei
de prin ul Pavel Alexandrovici.
— Bine! Mul ume te-i, spuse contesa. Lizanka, Lizanka!
Unde fugi?!
— S m îmbrac.
— Ai timp, m icu ! Stai aici! Deschide primul volum.
Cite te tare...
Fata lu o carte i-i citi câteva rânduri.
— Mai tare! Ce-i cu tine, fat drag ?! i-ai pierdut glasul?!...
teapt ! Adu-mi sc unelul; mai aproape... A a!
Lizaveta Ivanovna îi mai citi dou pagini. Contesa c sc .
— Las cartea! Ce prostii! Trimite-o înapoi prin ului Pavel i
spune-i c -i mul umesc... Dar cu tr sura ce s-aude?
— Tr sura e gata, r spunse Lizaveta Ivanovna, aruncând o
privire în strad .
— Cum, i nu e ti înc îmbr cat ? Totdeauna trebuie s te
tept! E enervant, dr gu o!
Liza d du fuga în camera ei. Nu trecur nici dou minute i
contesa începu s sune cât o ineau puterile. Pe una din u i in-
trar , în goan , cele trei fete, iar pe cealalt , lacheul.
— De ce nu veni i când v chem? rosti sup rat contesa.
Spune i-i Lizavetei Ivanovna c o a tept.
Lizaveta Ivanovna intr îmbr cat cu pardesiu i cu p ri-
oar pe cap.
— În sfâr it! spuse contesa. Cum te-ai g tit! Pentru ce?... Pe
cine vrei s cucere ti?... Cum e vremea? Mi se pare c e vânt.
— Nicidecum, lumin ia-voastr ! Vremea e lini tit ,
spunse lacheul.
— Întotdeauna vorbi i aiurea! Deschide i fereastra! N-am
spus eu? E vânt! i înc ce vânt rece! S deshame! Lizanka, nu
mai mergem. N-aveai de ce s te g te ti.
"Asta mi-i via a", gândi Lizaveta Ivanovna.
Într-adev r, Lizaveta Ivanovna era o fiin foarte nenorocit .
Amar e pâinea la str in i grele sunt treptele sc rii altuia, a
spus Dante, i cine, dac nu s rmana pupil a b trânei contese,
putea cunoa te mai bine am ciunea de a fi la cheremul altuia?
De bun seam contesa *** nu era rea la suflet, dar, ca orice
femeie r sf at , era despotic , era zgârcit i de un egoism rece,
ca to i oamenii b trâni care au iubit în zilele lor i sunt str ini de
cele de azi. Lua parte la toate zaiafeturile înaltei societ i, se târa
pe la baluri, unde se a eza într-un col , sulemenit i îmbr cat
dup moda veche, ca un ornament grotesc i nelipsit al s lii de
bal; parc supunându-se unui ritual, oaspe ii se apropiau cu
plec ciuni adânci, iar dup aceea nimeni nu se mai ocupa de ea.
Primea la ea acas tot ora ul, respecta o etichet strict i
nu recuno tea la chip pe nimeni. Numeroasa servitorime,
îmbuibat i înc run it în antreuri i în camerele slujnicelor,
cea ce o t ia capul i o fura care mai de care pe. aceast
trân cu un picior în groap .
Lizaveta Ivanovna era martira casei. Ea turna ceaiul i
primea observa ii pentfu zah rul consumat în plus; citea romane
cu glas tare i era vinovat de toate gre elile autorului; o înso ea
pe contes la plimbare i era r spunz toare de starea timpului i
a caldarâmului. Avea fixat o leaf , care nu i se pl tea niciodat
în întregime; asta n-o împiedica pe contes s -i pretind s fie
îmbr cat la fel cu toat lumea, mai bine zis ca foarte pu ini. În
lume, juca rolul cel mai ters. To i o cuno teau, dar nimeni nu o
observa; la baluri nu dansa decât atunci când nu era cine s
fac vis-à-vis-ul, iar doamnele o luau de bra ori de câte ori
trebuiau s se duc la toalet s i aranjeze câte ceva la g teli.
Era mândr , suferea mult din cauza situa iei ei i se uita
împrejur, a teptându-l plin de ner bdare pe acela care avea s-o
izb veasc ; dar tinerii, calcula i în înfumurarea lor flu turatic ,
nu o socoteau demn de aten ia lor, cu toate c era de o sut de
ori mai dr gu decât candidatele la m riti îngâmfate i reci, în
jurul c rora roiau. De câte ori nu p sea înceti or salonul luxos
i plictisitor i se ducea s plâng în c ru a-i s cioas ,
unde se aflau ni te paravane tapetate, un scrin, o oglinjoar i
un pat vopsit, i unde ardea slab o lumânare de seu într-un
sfe nic de aram !
O dat — asta s-a întâmplat la dou zile dup seara descris
la începutul acestei povestiri i cu o s pt mân înaintea scenei
la care ne-am oprit — o dat , Lizaveta Ivanovna, a ezat la
fereastr cu ghergheful i privind din întâmplare pe strad , z ri
un tân r genist stând nemi cat, cu ochii int la fereastra ei. Ea
capul în jos i- i v zu mai departe de lucru; când se uit iar
în strad , peste cinci minute, tân rul ofi er se g sea în acela i
loc.
Neavând obiceiul s cocheteze cu ofi erii care treceau pe
strad , ea nu se mai uit pe fereastr i cusu aproape dou ore,
s i ridice capul. Se servi prânzul. Ea se ridic , începu
i strâng ghergheful i, uitându-se iar pe strad , din
întâmplare, îl v zu din nou pe ofi er. Lucrul i se p ru destul de
ciudat. Dup mas veni iar la fereastr , st pânit de nelini te,
dar ofi erul nu mai era acolo — i ea îl uit ...
Cam la dou zile dup aceea, când ie i cu contesa s se
plimbe cu tr sura, îl v zu din nou. Era chiar lâng intrare i- i
ascundea fa a în gulerul de biber. Pe sub chipiu nu i se vedeau
decât ochii negri, scânteietori. Lizaveta Ivanovna se sperie, f
tie de ce, i cuprins de o tulburare nel murit se urc în
tr sur .
Cum se înapoie acas , alerg la fereastr i v zu c ofi erul
se afla în acela i loc, cu ochii a inti i asupra ei; ea se îndep rt ,
chinuit de curiozitate i tulburat de un sentiment cu totul
nou.
De atunci, n-a trecut nici o zi f ca tân rul s nu apar la
o anumit or sub ferestrele casei lor. Între el i ea se stabilir
un fel de raporturi f grai. Cum se a eza la locul ei, la lucru, îi
sim ea apropierea; î i ridica ochii i se uita la el tot mai lung i
mai lung în fiece zi. Tân rul p rea a-i fi recunosc tor pentru
asta. Ori de câte ori li se întâlneau privirile, ochii ei ageri, tine-
re ti, deosebeau o ro ea vie care-i acoperea obrajii palizi. Peste
o s pt mân ea îi zâmbi...
Când Tomski îi ceruse permisiunea contesei de a i-l prezenta
pe prietenul s u, inima bietei fete prinse s bat cu putere. Dar
aflând c Narumov nu era genist, ci din garda c lare, îi p ru r u
, prin întrebarea-i îndr znea , î i tr dase taina fa de u ura-
ticul Tomski.
Hermann era fiul unui neam rusificat, care îi l sase un mic
capital. Fiind ferm convins de necesitatea de a- i consolida inde-
penden a, el nu se atingea nici m car de dobânzi, i tr ia numai
din sold , nepermi ându- i nici cea mai mic distrac ie. În gene-
ral, era ascuns i ambi ios, i camarazii lui aveau rar prilejul
i bat joc de exageratul lui spirit de economie. Avea pasiuni
puternice i o imagina ie înfl rat , dar t ria lui de caracter îl
salvase de obi nuitele r ciri ale tinere ii. Astfel, de pild , având
o fire de juc tor, nu lua niciodat c ile în mân , întrucât
socotea c situa ia lui material nu-i permitea (cum spunea el)
sacrifice strictul necesar numai cu n dejdea de a dobândi un
prisos, ceea ce nu-l împiedica s i petreac nop i întregi la
mesele de joc, urm rind cu patim întors turile variate ale
jocului.
Povestea cu cele trei c i avu o puternic înrâurire asupra
închipuirii lui i nu-i mai ie i din cap toat noaptea. "Ce-ar fi,
gândea el a doua zi seara, hoin rind prin Petersburg, ce-ar fi
dac b trâna contes mi-ar încredin a taina, sau dac mi-ar
spune care sunt cele trei c i sigure! De ce nu mi-a încerca
norocul? S -i fiu prezentat, s -i câ tig încrederea — fie chiar
de-ar trebui s -i devin amant — dar toate astea cer timp, iar ea
are optzeci i apte de ani, poate s moar peste o s pt mân
sau chiar peste dou zile!... i-apoi toat povestea asta... O po i
crede oare?... Nu! Chibzuiala, cump tarea i dragostea de
munc , iat cele trei c i sigure ale mele, iat ce-mi va întrei, va
înmul i de apte ori capitalul i îmi va aduce lini tea i
independen a!"
În timp ce gândea a a, se trezi pe una din principalele str zi
ale Petersburgului, în fa a unei case, cu arhitectur veche.
Strada era plin de echipaje, i tr surile soseau una dup alta în
fa a intr rii luminate. Din ele coborau când piciorul zvelt al
vreunei tinere frumuse i, când botforul z ng nitor sau ciorapul
rgat i pantoful diplomatic. Pe lâng portarul impozant se
perindau u-bele i pelerinele. Hermann se opri.
— A cui e casa asta? întreb el pe gardianul din col .
— A contesei *** îi r spunse gardianul.
Hermann tres ri. Uimitoarea poveste îi reveni în minte. Înce-
pu s se învârteasc în jurul casei, gândindu-se la st pân i la
darul ei miraculos. Se întoarse târziu în modestu-i col or; nu
putu s adoarm mult timp i, când somnul îl cuprinse, i se
ar tar c ile de joc, masa verde, teancul de bancnote i mor-
mane de cervone i.
rea c pune carte dup carte, dubla hot rât miza i
câ tiga într-una; aduna gr mezi de aur i vâra bancnotele în
buzunar. Se trezi târziu i oft , v zând c i pierduse fantastica
bog ie; plec s cutreiere din nou ora ul i se pomeni din nou
în fa a casei contesei. Parc îl atr gea într-acolo o putere
misterioas . Se opri i începu s se uite la ferestre. La una din
ferestre, v zu un cap încadrat de un p r negru, aplecat, poate,
asupra vreunei c i sau asupra lucrului de mân . C orul se
ridic . Hermann v zu o fe oar proasp i ni te ochi negri.
Clipa asta îi hot rî soarta.

III
Vous m'ecrivez, mon ange, des lettres de quatre pages,
plus vite que je ne puis les lire.6

Din scrisori

Lizaveta Ivanovna nici nu apuc bine s i scoat pardesiul


i p ria, când contesa trimise s o cheme i ordon s se trag
din nou tr sura. Se urcar în ea. În timp ce doi lachei o ridicau
pe b trân de sub iori i o b gau pe u a tr surii, Lizaveta
Ivanovna î i v zu iar genistul, chiar lâng roat . El o apuc de
mân i apoi disp ru, înainte ca ea s i revin din spaim . În
mân îi r mase o scrisoare. Ea o ascunse în m nu , i tot
drumul nu v zu i nu auzi nimic. În timpul plimb rii, contesa
avea obiceiul s pun întreb ri la tot pasul: "Cine era persoana
cu care ne-am întâlnit? Cum se nume te podul acesta? Ce scrie
pe firma de colo?" în ziua aceea Lizaveta Ivanovna r spundea la
întâmplare i de multe ori n-o nimerea, încât contesa se sup .
— Ce se întâmpl cu tine, maic ?! Te-a apucat catelepsia?
Ori nu m auzi, ori nu m în elegi? Slav Domnului, nu vorbesc
pocit i nici nu mi-am pierdut min ile!
Lizaveta Ivanovna nici n-o asculta. Cum se înapoie acas
alerg în camera ei i scoase scrisoarea din m nu ; plicul nu
era lipit. Citi scrisoarea. Era o declara ie de dragoste, scris
delicat, respectuos i luat cuvânt cu cuvânt dintr-un roman
nem esc. Dar Lizaveta Ivanovna nu tia nem te i fu foarte
încântat .
Totu i, scrisoarea primit o nelini ti mult. Pentru prima dat
intra în leg turi strânse, în cea mai deplin tain , cu un tân r,
îndr zneala lui o însp imânta. Ea se învinov ea de o purtare
necugetat i nu tia ce s fac . S nu mai stea la fereastr ? S
domoleasc printr-o total nep sare dorin a tân rului ofi er de a
o mai urm ri? S -i înapoieze scrisoarea? S -i r spund rece i
hot rât? Nu avea cu cine se sf tui, nu avea prietene, n-avea pe
nimeni s-o îndrume. Se hot rî s r spund .

6 Îmi scrii, îngerul meu, scrisori de câte patru pagini, mai repede decât le pot citi (fr.)
Se a ez la m su a de scris, lu pana i c zu pe gânduri. Î i
începu scrisoarea de câteva ori, îns o rupse, g sind vorbele
când prea blânde, când prea aspre. În sfâr it, reu i s scrie câte-
va rânduri de care r mase mul umit .

"Sunt convins , scria ea, c ave i inten ii oneste, c nu a i vrut


m jigni i printr-un gest necugetat; dar cuno tin a noastr n-ar
fi trebuit s înceap a a. V înapoiez scrisoarea i sper ca pe
viitor nu voi mai avea motive de a m plânge de o lips de respect
nemeritat."

A doua zi, cum v zu c trece Hermann, Lizaveta Ivanovna se


ridic de la gherghef, ie i din sal , deschise ferestruica i arunc
scrisoarea în strad , contând pe îndemânarea tân rului ofi er.
Hermann se repezi, ridic scrisoarea i intr într-o cofet rie.
Rupse pecetea i î i g si scrisoarea i r spunsul Lizavetei
Ivanovna. Era tocmai ce a tepta i se întoarse acas foarte
preocupat de intrig .
La trei zile dup asta, o mamzel tineric , cu ochi juc i, îi
aduse Lizavetei Ivanovna un bile el de la casa de mode.
Ea îl deschise cu nelini te, prev zând o cerere de bani; când
colo, recunoscu scrisul lui Hermann.
— Te-ai în elat, dr gu . Acest bile el nu mi-e adresat mie.
— Ba chiar dumneavoastr , r spunse fata cu îndr zneal ,
zâmbind viclean. V rog s -l citi i!
Lizaveta Ivanovna parcurse repede bile elul. Hermann îi ce-
rea o întâlnire.
— Nu se poate! spuse Lizaveta Ivanovna, speriindu-se i de
gr bita cerere, i de mijlocul întrebuin at de el. De bun seam ,
scrisoarea asta nu mi-e adresat mie!
i o rupse în mii de buc ele.
— Dac nu v-a fost adresat dumneavoastr , de ce a i
rupt-o? f cu mamzela. I-a fi dat-o înapoi celui care v-a trimis-o.
— Te rog, dr gu , spuse Lizaveta Ivanovna, ro ind de obser-
va ia f cut , pe viitor s nu-mi mai aduci bilete. Iar celui care
te-a trimis te rog s -i spui c ar trebui s -i fie ru ine...
Dar Hermann nu se d du b tut. Lizaveta Ivanovna primea
zilnic scrisori de la el, fie pe o cale, fie pe alta. Acestea nu mai
erau traduse din romanele nem ti. Hermann le scria inspirat
de pasiune i vorbea cu o limb ce-i era proprie; ele oglindeau
atât dorin a lui nestr mutat , cât i clocotul imagina iei lui
valnice. Lizaveta Ivanovna nu se mai gândea s le trimit
înapoi; se îmb ta cu ele. Începu s r spund , i astfel scrisorile
ei devenir tot mai lungi i mai pline de ging ie. În sfâr it, ea îi
arunc pe fereastr urm toarea scrisoare:
"Ast zi e bal la ambasadorul ***. Contesa va fi acolo. Vom sta
pân la orele dou . Iat ocazia de a m vedea singur . Îndat ce
contesa va pleca, oamenii ei se vor împr tia, desigur; la u va
mâne portarul, dar i el se duce de obicei în camera lui.
Veni i la ora unsprezece i jum tate... Urca i direct pe scar .
Dac întâlni i în antreu pe cineva, întreba i dac e acas contesa.
Vi se va spune c nu, i atunci nu v mai r mâne nimic de f cut.
Va trebui s v întoarce i. Dar probabil c nu ve i întâlni pe
nimeni. Fetele stau la ele, toate într-o singur camer . Din antreu,
trece i la stânga i merge i tot înainte, pân la dormitorul contesei.
În dormitor, dup paravan, ve i vedea dou u i mici: cea din
dreapta d în cabinet, unde contesa nu intr niciodat ; cea din
stânga d pe coridor; aici ve i g si o sc ri în spiral care duce la
camera mea."

Hermann frem ta ca un tigru, a teptând ora indicat . La ora


zece se i afla în fa a casei. Era un timp îngrozitor; vântul vâjâia
i o z pad umed c dea cu fulgi mari; felinarele luminau palid;
str zile erau pustii. Rar se vedea câte un birjar cu mâr oaga lui,
pândind vreun mu teriu întârziat. Hermann era numai în
tunic , dar nu sim ea nici vântul, nici z pada. În sfâr it, careta
contesei trase la scar . Hermann v zu cum lacheii o scoteau de
bra pe b trâna gârbov , înfofolit într-o ub de sobol; în urm ,
într-o pelerin sub ire, cu capul împodobit de flori proaspete,
ap ru i pupila ei. U a se închise cu un sunet sec. Careta porni
greoi pe z pada afânat . Portarul închise u a. Lumina de la
ferestre se stinse.
Hermann începu s se plimbe pe lâng casa pustie; se
apropie de felinar, se uit la ceas; era unsprezece i dou zeci.
mase sub felinar, cu ochii a inti i pe ar torul ceasului,
teptând minutele urm toare. Apoi, la unsprezece i jum tate,
i pe peronul casei i p trunse în antreul puternic luminat.
Portarul lipsea. Hermann urc scara în fug , deschise u a din
antreu i v zu un servitor dormind sub lamp , pe ni te fotolii
str vechi i murdare.
Trecu pe lâng el c lcând u or, dar hot rât. În sal i în
salon era întuneric. Lampa din antreu arunca o lumin slab .
Hermann intr în dormitor. În fa a ungherului plin de icoane
vechi, pâlpâia o candel de aur. Într-o simetrie monoton , lâng
pere ii îmbr ca i cu tapete chineze ti, se în irau fotolii cu stofa
decolorat , divane cu poleiala scorojit i perne de puf. Pe pere i
atârnau dou portrete pictate la Paris de madame Lebrun7. Unul
din ele înf a un b rbat de vreo patruzeci de ani, rumen la
obraz i gras, îmbr cat într-o hain de un verde deschis i cu o
stea pe piept; altul înf a o tân femeie de o frumuse e rar ,
cu un nas acvilin i cu un trandafir în p ru-i pudrat, lins pe
7 Madame Vigée-Lebrun (1755-l842) — portretist i peisagist
tâmple. În toate col urile erau r spândi i ciob na i de por elan,
ceasuri de mas , crea ie a minunatului Leroy, cutioare, rulete,
evantaie i felurite alte nimicuri pentru doamne, n scocite spre
sfâr itul veacului trecut, o dat cu balonul lui Montgolfier i cu
magnetismul lui Mesmer. Hermann trecu dup paravan. V zu
un pat mic de fier, apoi, în dreapta, u a care d dea în cabinet, i
cea din stânga, care da în coridor. O descuie, v zu sc ri a
îngust în spiral care ducea la camera s rmanei pupile... Dar se
înapoie i intr în cabinetul întunecat.
Timpul trecea încet. Era lini te peste tot. Când ceasul din
salon b tu dou sprezece îi r spunser , unul dup altul,
ceasurile din toate camerele, apoi totul amu i din nou. Hermann
st tea rezemat de soba rece. Era nelini tit; inima îi b tea regulat,
ca a omului hot rât la ceva primejdios, dar necesar. Ceasurile
anun ar ora unu, apoi dou , i în dep rtare se auzi zgomotul
caretei. O emo ie nest pânit îl cuprinse. Careta se apropie i se
opri.
Auzi zgomotul sc ri ei l sate în jos. În cas începu forfota,
oamenii alergau, se auzeau glasuri i se aprinse lumina. Trei
cameriste b trâne intrar în fug în dormitor; mai mult moart
decât vie, contesa sosi i se l într-un fotoliu voltairian. Her-
mann se uit prin deschiz tur . Lizaveta Ivanovna trecu pe
lâng dânsul. El îi auzi pa ii repezi pe treptele sc rii. Ceva ca un
fel de remu care se trezi în inima lui, apoi a ipi din nou. i el
mase ca de piatr .
Contesa începu s se dezbrace înaintea oglinzii. Îi scoaser
boneta împodobit cu trandafiri, îi scoaser peruca pudrat de
pe capul c runt i tuns. Acele de p r se risipir în jurul ei ca o
ploaie. Rochia galben , brodat cu argint, îi c zu la picioarele
umflate. Hermann fu martorul tainelor resping toare ale toaletei
ei. În sfâr it, contesa r mase într-o bluz i într-o bonet de
noapte; în aceast îmbr minte mai apropiat de b trâne ea ei,
rea mai pu in îngrozitoare i mai pu in hidoas .
Ca to i oamenii b trâni, ea suferea de insomnie. O dat dez-
br cat , se a ez lâng fereastr în fotoliul voltairian i expedie
servitoarele. Lumân rile fur scoase, i odaia r mase luminat
numai de candel . Contesa edea în fotoliu, galben la chip, î i
mi ca buzele l sate în jos, leg nându-se când într-o parte, când
într-alta. În ochii tulburi nu i se oglindea nici un gând, încât, da-
te uitai la ea, puteai crede c însp imânt toarea b trân nu
se leg na a a din voia ei, ci sub un tainic impuls galvanic.
Dar fa a moart se schimb dintr-o dat . Buzele nu i se mai
mi cau, ochii i se înviorar . In fa a ei sta un b rbat necunoscut.
— Nu v speria i, pentru numele lui Dumnezeu, nu v fie
team ! spuse el încet, dar limpede. N-am de gând s v fac nici
un r u. Am venit s v implor s -mi face i un bine.
trâna îl privea în t cere i p rea c nu-l aude. Hermann
i închipui c e surd . Se aplec la urechea ei i- i repet
spusele. B trâna t cea într-una. Hermann continu :
— Dumneavoastr îmi pute i face via a fericit , i asta f
v coste nimic. tiu c pute i ghici trei c i la rând...
Hermann se opri. Contesa p rea c , în sfâr it, a în eles ce i
se cere. Se p rea c i caut cuvintele pentru a r spunde.
— A fost o glum , spuse ea în sfâr it. V jur c a fost o
glum !
— Cu astfel de lucruri nu se glume te, i-o t ie Hermann
sup rat. Aduce i-v aminte de Ceapli ki, pe care l-a i ajutat s i
scoat ceea ce pierduse la joc.
Dup cum se vedea, contesa se tulburase. Tr turile ei tr -
dau o puternic fr mântare sufleteasc , dar ea rec zu repede în
nesim irea de mai înainte.
— Îmi pute i spune care sunt cele trei c i sigure?
Contesa t cea.
— Pentru cine p stra i aceast tain ? continu Hermann.
Pentru nepo i? Ei sunt boga i i f asta; nici nu cunosc
valoarea banului. Cele trei c i ale dumneavoastr nu vor fi de
nici un folos unui risipitor. Cel ce nu tie s p streze mo tenirea
rinteasc , tot în mizerie va muri, cu toate puterile demonice.
Eu nu sunt risipitor; cunosc valoarea banilor. Voi ti s folosesc
cele trei c i ale dumneavoastr . Ei!...
Hermann t cu, a teptând plin de ner bdare r spunsul.
Contesa nu scotea nici o vorb . El c zu în genunchi în fa a ei.
— Dac inima dumneavoastr a cunoscut vreodat
sentimentul iubirii, dac v mai reamini i de extazul ce vi-l
dea, dac m car o dat a i zâmbit la na terea unuia dintre fiii
dumneavoastr , dac ceva omenesc a b tut cândva în pieptul
dumneavoastr , v implor, fac apel la sentimentele
dumneavoastr de so ie, de iubit i de mam , la tot ce e mai
sfânt în via , nu-mi refuza i rug mintea! Dezv lui i-mi taina! Ce
pre are ea pentru dumneavoastr ?... Poate c e legat de-un
cat cumplit, care s duc la pierderea fericirii ve nice, poate
e legat de o în elegere cu diavolul... Gândi i-v : sunte i
trân , nu mai ave i mult de tr it; sunt gata s iau p catul
dumneavoastr asupra sufletului meu. Dar împ rt i-mi taina!
Gândi i-v c în mâinile dumneavoastr se afl fericirea unui
om, c nu numai eu, ci i copiii, nepo ii i str nepo ii mei v vor
binecuvânta amintirea i o vor cinsti ca pe ceva sfânt...
trâna nu r spunse nici un cuvânt.
Hermann se scul în picioare.
— Zgrip uroaic b trân ! rosti el scrâ nind. Dac e a a, am
te silesc s r spunzi...
La aceste cuvinte, scoase din buzunar un pistol.
zând aceasta, contesa se tulbur din nou, puternic.
Cl tin din cap, ridic mâna, ca i cum ar fi vrut s se apere de
împu tur ... apoi lunec ... i r mase nemi cat .
— Termina i cu copil riile, spuse Hermann, apucându-i
mâna. V întreb pentru ultima oar : vre i s -mi spune i care
sunt cele trei c i sau nu?
Contesa nu r spunse. Hermann î i d du seama c murise.

IV

7 mai 18**
Homme sans moeurs et sans religion!8
Din scrisori

tit înc în rochie de bal, Lizaveta Ivanovna edea în ca-


mera ei, adâncit în gânduri. Cum sosise acas , se i gr bise s
expedieze servitoarea somnoroas , care- i oferea serviciile în sil .
Lizaveta îi spuse c se va dezbr ca singur i intr în camera ei,
tulburat , cu inima b tând, dorind ba s -l g seasc acolo pe
Hermann, ba s nu-l g seasc . De la prima vedere v zu c nu-i
acolo i mul umi soartei pentru c le z rnicise întâlnirea. Se
ez f s se dezbrace i începu s se gândeasc la toate îm-
prejur rile care o duseser atât de departe, în a a de scurt timp.
Nu trecuser nici trei s pt mâni de când îl v zuse pentru prima
dat pe fereastr , i iat c se i aflau în coresponden , iar el
reu ise s ob in o întâlnire nocturn ! Îi cuno tea numele numai
din câteva scrisori isc lite de el. Nu vorbise niciodat cu el, nu-i
auzise glasul i nu auzise niciodat vorbindu-se despre dânsul...
pân în seara aceea. Ciudat lucru: în seara aceea, la bal,
Tomski, fiind bosumflat pentru c tân ra prin es Polina *** nu
flirta cu el, ca de obicei, se gândi s se r zbune, tratând-o cu
indiferen ; de aceea o chem pe Lizaveta Ivanovna i dans cu
ea o mazurc interminabil . Tot timpul glumi asupra preferin ei
ei pentru ofi erii de geniu i o încredin a c tie mai multe decât
ar putea b nui ea; iar unele din glumele lui se potriveau atât de
bine, încât Lizaveta Ivanovna crezu decâteva ori c îi cunoa te
taina.
— De la cine tii toate aceste lucruri? îl întrebase ea râzând.
Tomski r spunse:
— De la prietenul unei persoane pe care o cunoa te i, un om
deosebit!
— i cine e acel om deosebit?
— Îl cheam Hermann.
Lizaveta Ivanovna nu r spunse nimic, dar sim i cum îi în-
ghea mâinile i picioarele.
8 Om f principii morale i f nimic sfânt (fr.)
— Acest Hermann, continu Tomski, e o figur cu totul ro-
mantic : are profilul lui Napoleon i sufletul lui Mefisto. Cred c
asupra con tiin ei lui apas cel pu in trei crime. Dar de ce te-ai
cut a a de alb ?
— M doare capul... i ce î i spunea acest Hermann sau
cum îi zice...
— E foarte nemul umit de prietenul lui. Spune c , dac ar fi
fost în locul lui, ar fi procedat cu totul altfel... Eu presupun c
însu i Hermann a pus ochii pe dumneata; oricum, el ascult vor-
bele de îndr gostit ale prietenului lui cu foarte pu in pl cere...
— Dar unde m-a v zut?
— Dumnezeu tie unde, poate la biseric , poate la
plimbare!... Poate chiar în odaia dumitale, în timp ce dormeai; de
la el te po i a tepta la orice...
Între timp, trei doamne se apropiar de ei cu întreb rile —
oubli ou regret9? — i le întrerupser convorbirea, devenit chi-
nuitor de interesant pentru Lizaveta Ivanovna.
Tomski o alese chiar pe prin esa ***. Ea reu i s se explice
cu el, f când un tur în plus i învârtindu-se înc o dat în fa a
scaunului ei. Când se întoarse la loc, Tomski nu se mai gândea
nici la Hermann, nici la Lizaveta Ivanovna.. Ea ar fi vrut grozav
reînnoiasc convorbirea întrerupt , dar mazurca se terminase
i peste pu in b trâna contes plec acas .
Cuvintele lui Tomski nu erau nimic altceva decât o flec real
în timpul mazurcii, dar ele se înfipser adânc în sufletul tinerei
vis toare.
Portretul lui Hermann, schi at de Tomski, sem na leit cu cel
din închipuirea ei i, datorit lecturilor noilor romane, acest per-
sonaj banal o i speria, dar îi i încânta imagina ia. Ea edea
acum pe scaun, cu bra ele goale încruci ate; î i inea capul, înc
împodobit cu flori, aplecat pe pieptul descoperit. Deodat u a se
deschise i Hermann intr . Ea se sperie...
— Unde ai fost pân acum?! îl întreb speriat , în oapt .
— În dormitorul b trânei contese, îi r spunse el. Vin acum
de la ea. A murit.
— Doamne, Dumnezeule! Ce spui?!
— i mi se pare c eu i-am pricinuit moartea.
Lizaveta Ivanovna îi arunc o privire i în gând îi r sunar
cuvintele lui Tomski: "... asupra con tiin ei lui apas cel pu in
trei crime". Hermann se a ez pe fereastr , lâng ea, i-i povesti
totul.
Lizaveta Ivanovna îl ascult pân la cap t, îngrozit . A adar,
scrisorile pasionate, rug min ile înfl rate, urm rirea îndr z-
nea i înd tnic nu erau dragoste! Banii — iat la ce jinduia
sufletul lui Hermann! Nu ea îi putea potoli dorin ele, nu ea îl
putea face fericit! S rmana pupil nu era nimic altceva decât o
9 Uitare sau regret (fr.)
unealt oarb a acestui tâlhar, a acestui uciga al b trânei ei
binef toare!... Plângea amar în c in a ei târzie i chinuitoare.
Hermann se uita la ea t cut; i inima lui era sfâ iat , dar nici
lacrimile s rmanei fete, nici priveli tea înduio toare a durerii ei
nu-i r scoleau sufletul împietrit... Nu sim ea nici o remu care
pentru moartea b trânei. Îl îngrozea un singur lucru: pierderea
pentru totdeauna a tainei prin care s-ar fi putut îmbog i.
— E ti un monstru, rosti în sfâr it Lizaveta Ivanovna.
— Nu i-am dorit moartea, r spunse Hermann; pistolul meu
nu e înc rcat.
Amândoi t cur .
Se f cu ziu . Când Lizaveta Ivanovna sufl în lumânarea
care era pe sfâr ite, în c ru r mase o lumin palid . Ea î i
terse ochii plân i i se uit la Hermann, care edea pe pervazul
ferestrei, cu bra ele încruci ate i încruntat. A a, sem na
uimitor cu portretul lui Napoleon. Asem narea o surprinse.
— Cum ai s ie i din cas ? îl întreb ea în sfâr it. M-am
gândit s te conduc pe o scar secret , dar trebuie s trecem
neap rat pe lâng dormitor. Mi-e fric .
— Spune-mi doar cum s g sesc scara secret i m duc
singur.
Lizaveta Ivanovna se ridic , scoase o cheie din comod i i-o
du, l murindu-l pe unde avea de mers. Hermann îi strânse
mâna, o mân rece, care nu-i r spunse, o s rut pe cre tetul
aplecat i ie i.
Coborî pe scara întortocheat i intr din nou în dormitorul
contesei. Moarta sta împietrit , iar fa a ei ar ta o pace adânc .
Hermann se opri în fa a ei, o privi lung, vrând parc s se con-
ving de groaznica realitate. În sfâr it, intr în cabinet, pip i
tapetul, g si u a i începu s coboare scara întunecoas ,
tulburat de sentimente stranii. Poate c acum aizeci de ani, pe
aceea i scar , la aceea i or , se gândea el, s-a strecurat în
acela i dormitor un tân r norocos, în hain brodat , piept nat à
l'oiseau royal10, ap sându- i pe inim tricornul; acum tân rul
acela era de mult în mormânt, iar inima b trânei lui amante
încetase s bat ast zi...
Hermann g si u a de sub scar , o descuie cu aceea i cheie
i ajunse într-un coridor prin care ie i direct în strad .

Ast -noapte s-a ar tat defuncta barones von V***.


Era îmbr cat toat în alb i mi-a spus:
"Bun ziua, domnule consilier!"
Swedenborg
10 Pas re regal (cocostârc) (fr.).
A treia zi dup noaptea aceea fatal , la ora nou diminea a,
Hermann se îndrept spre m stirea ***, unde urma s se slu-
jeasc prohodul decedatei contese. Nu sim ea nici o remu care,
totu i nu- i putea în bu i glasul con tiin ei, care îi spunea în-
truna: "Tu e ti uciga ul b trânei!" Prea pu in credincios cu ade-
rat, era st pânit de o mul ime de supersti ii. Credea c moarta
ar putea avea asupra vie ii lui o influen nefast , de aceea se
hot rî s se duc la înmormântare, spre a se ruga s -l ierte.
Biserica era plin . Hermann abia putu trece prin mul ime.
Sicriul era a ezat pe un catafalc bogat, sub un baldachin de
catifea. Moarta avea mâinile încruci ate pe piept, o scufie de
dantel pe cap i era îmbr cat într-o rochie alb de atlaz. Ai
casei înconjurau sicriul: slugile, în haine negre cu e arfe cu
blazon pe um r i cu lumân ri în mâini; rudele în doliu mare —
copiii, nepo ii i str nepo ii. Nimeni nu plângea; lacrimile ar fi
fost une affectation11. Contesa era atât de b trân , încât moartea
ei nu putea surprinde pe nimeni, iar rudele o priveau de mult ca
pe o fiin ce i-a încheiat via a.
Un tân r arhiereu inu discursul funebru. În cuvinte simple
i mi toare el ar pa nica adormire a drept-credincioasei, ai
rei ani îndelunga i au fost o lini tit i smerit preg tire
pentru cre tinescul sfâr it. "Pe ea, care veghea în gânduri
cucernice i în a teptarea mirelui de la miezul nop ii, a luat-o
îngerul mor ii!" Slujba se desf ura într-o triste e pioas . Iat , în
primul rând, se apropiar s i ia r mas bun de la moart
rudele. Apoi urmar numero ii ei cunoscu i, veni i s se închine
în fa a trupului aceleia care cu mult înainte se desf tase al turi
de ei în petreceri de arte; apoi veni rândul oamenilor de cas ; în
sfâr it, se apropie de ea o c b trân , de aceea i vârst
cu defuncta. Dou fete tinere o ineau de bra . Nu se putea
apleca pân la p mânt; doar ea v rs câteva lacr mi, s rutând
mâna rece a st pânei. Îndat dup ea, Hermann se hot rî s se
apropie de sicriu. Se aplec pân la p mânt i st tu a a câteva
clipe, pe lespezile reci, acoperite de cetin . În sfâr it, se ridic ,
palid ca i moarta, urc pe treptele catafalcului i se plec
asupra sicriului... În clipa aceea i se p ru c moarta se uit la el
batjocoritor i-i face cu ochiul. Hermann se trase repede înapoi,
lca în gol i se pr li la p mânt. Fu ridicat îndat . În aceea i
clip le in i Lizaveta Ivanovna i fu scoas în pridvor.
Întâmplarea asta tulbur pentru câteva clipe solemnitatea tristei
ceremonii. Printre cei de fa se auzi o rumoare surd , iar un
ambelan usc iv, rud apropiat a defunctei, opti la urechea
englezului de lâng el c tân rul ofi er era fiul nelegitim al
moartei; la care englezul r spunse rece:
— Oh?!
11 O pref torie (fr.)
Hermann fu peste m sur de tulburat toat ziua. Lu masa
la un birt retras i b u foarte mult, împotriva obiceiului lui,
jduind c i va în bu i tulburarea. Dar vinul îi înfierbânt
i mai tare închipuirea. Cum se întoarse acas , se arunc pe pat,
s se dezbrace, i adormi adânc.
Când se trezi, era noapte. Luna îi lumina odaia. Se uit la
ceas: era trei f un sfert. Somnul îi trecuse; se a ez pe pat i
începu s se gândeasc la înmormântarea b trânei contese.
Pe când sta a a, cineva din strad i se uit pe fereastr în
camer i se îndep rt îndat . Hermann nu d du nici o aten ie
acestui fapt. Peste o clip , auzi c cineva deschide u a camerei
din fa . Î i închipui c era ordonan a lui, care venea beat, ca de
obicei, dintr-o plimbare nocturn . Dar auzi un mers necunoscut:
cineva venea încet, târ indu- i u or pantofii. U a se deschise i
intr o femeie în rochie alb . Hermann crezu c era b trâna lui
doic i se mir de ce vine la o astfel de or . Dar femeia alb
luneca i se opri deodat drept în fa ; Hermann o recunoscu pe
contes !
— Am venit f s vreau..., spuse ea cu glas hot rât. Dar mi
s-a poruncit s i îndeplinesc rug mintea. Trei, apte i asul î i
pot aduce câ tig, una dup alta, dar cu condi ia s nu joci decât
o singur carte pe zi i dup aceea s nu mai joci toat via a. Te
iert pentru moartea mea, cu condi ia s te c tore ti cu
Lizaveta Ivanovna, pupila mea...
Spunând acestea, moarta se întoarse încet, se îndrept c tre
i pieri, târ indu- i pantofii. Hermann auzi u a din antreu
închizându-se i v zu iar pe cineva uitându-se pe fereastr .
Mult vreme Hermann nu- i veni în fire. Apoi trecu în ca-
mera cealalt . Ordonan a lui dormea pe jos; Hermann reu i cu
greu s -l trezeasc . Era beat, ca de obicei; nu puteai afla nimic
de la el. U a ce da în antreu era încuiat cu cheia. Hermann se
înapoie în camer , aprinse o lumânare i- i însemn cele v zute.

VI

— Attendez!12
— Cum ai îndr znit s -mi spui:attendez?
— Excelen , am spus: attendez, rog!
Dou idei fixe nu pot exista laolalt în mintea omului, a a
dup cum dou corpuri nu pot ocupa acela i loc în spa iu, în
acela i timp. Trei, apte i asul alungar repede chipul b trânei
moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, apte i asul nu-i
ie eau din minte i-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fat
tân , spunea: "Cât e de zvelt !... Un adev rat trei de cup ."

12 A tepta i (fr.)
Dac era întrebat cât e ceasul, r spundea: " apte f cinci
minute". To i b rba ii burduh no i îi reaminteau de as. Trei,
apte i asul îl înso eau în somn, luând diferite înf ri. Trei
înflorea în fa a lui ca o grandiflor învoalt , apte i se înf a ca
o poart gotic , iar asul ca un p ianjen imens. Toate gândurile îi
erau contopite într-unul singur: s se foloseasc de taina care-l
costase atât de scump. Începu s se gândeasc la demisie i la o
torie. Voia s smulg Fortunei fermecate o comoar , în
casele de joc de la Paris. Întâmplarea îl scuti îns de b taie de
cap.
La Moscova se înfiin ase o societate de juc tori boga i, sub
pre edin ia vestitului Cekalinski, care î i petrecuse toat via a la
i i se procopsise odinioar cu milioane, câ tigând poli e i
pierzând bani ghea . Experien a lui îndelungat îi câ tigar în-
crederea prietenilor; casa deschis , buc tarul renumit, delicate-
ea i veselia îi câ tig respectul publicului. Cum sosi la
Petersburg, tineretul d du n val la el i uit balurile de dragul
ilor, preferând ispitele faraonului tenta iilor amorului.
Narumov îl duse acolo pe Hermann.
Trecur printr-un rând de camere somptuoase, pline de
chelneri respectuo i. Câ iva generali i consilieri intimi jucau
whist. Ni te tineri st teau tol ni i pe divanele îmbr cate în
damasc, mâncând înghe at i tr gând din pipe. În salon, la o
mas lung , lâng care se înghesuiau vreo dou zeci de juc tori,
edea amfitrionul i inea banca. Era un om de vreo aizeci de
ani, cu o înf are din cele mai respectabile; capul îi era acoperit
de p r argintiu, fa a plin i proasp ar ta bun tatea, ochii îi
luceau, totdeauna înviora i de un zâmbet. Narumov i-l prezent
pe Hermann. Cekalinski îi strânse mâna prietenos, îl rug s se
simt ca la el acas i continu s in banca.
Partida se prelungea. Pe mas se aflau peste 30 de c i. Ce-
kalinski se oprea dup fiecare lansare, pentru a da r gaz
juc torilor, nota pierderile, asculta prevenitor dorin ele
juc torilor i îndrepta, i mai prevenitor, col ul vreunei c i
îndoite de o mân distrat . În sfâr it, partida se termin .
Cekalinski amestec iar c ile i se preg tea s înceap o
partid nou .
— Permite i-mi s pun o carte, spuse Hermann, întinzând
mâna pe dup un domn gras care ponta i el.
Cekalinski zâmbi i înclin t cut din cap, în semn de respec-
tuoas încuviin are. Râzând, Narumov îl felicit pe Hermann c
pusese cap t ab inerii sale îndelungate; îi dori un început noro-
cos.
— Merg, spuse Hermann, scriind cu cret miza deasupra
ii lui de joc.
— Cât e, v rog? întreb cel ce inea banca, strângându- i
pleoapele. M ierta i, dar nu v d bine...
— Patruzeci i apte de mii, r spunse Hermann.
La aceste cuvinte, toate capetele se întoarser deodat i to i
ochii se a intir asupra lui.
"A înnebunit!" gândi Narumov.
— Permite i-mi s v atrag aten ia, spuse Cekalinski cu zâm-
betul lui neschimbat, c jocul dumneavoastr e foarte tare. Aici
n-a mizat înc nimeni mai mult de dou sute aptezeci i cinci
pe o singur carte.
— Ei, i?! r spunse Hermann. Îmi bate i cartea sau nu?
Cekalinski f cu o plec ciune, cu acela i aer de smerit încu-
viin are.
— Vreau numai s v fac cunoscut, spuse el, c , fiind onorat
de încrederea prietenilor, nu pot ine banca altfel decât pe bani
ghea ! Din partea mea sunt convins c e de-ajuns cuvântul
dumneavoastr , dar, pentru regula jocului i a socotelilor, v rog
pune i banii pe carte.
Hermann scoase din buzunar un bilet de banc i i-l întinse;
Cekalinski îl privi fugitiv i îl puse pe cartea lui Hermann. Apoi
începu jocul. În dreapta c zu nou , în stânga un trei.
— A câ tigat! spuse Hermann ar tându- i cartea.
Printre juc tori se stârni rumoare. Cekalinski se încrunt ,
dar zâmbetul îi reap ru îndat pe fa .
— Îmi da i voie s v achit? îl întreb el pe Hermann.
— V rog!
Cekalinski scoase din buzunar câteva bilete de banc i-i
pl ti îndat . Hermann î i lu banii i se îndep rt de lâng
mas . Narumov nu- i putea reveni. Hermann b u un pahar de
limonada i se îndrept spre cas .
În seara urm toare veni din nou la Cekalinski. Amfitrionul
inea banca. Hermann se apropie de mas ; juc torii îi f cur loc
imediat. Cekalinski îl salut curtenitor.
Hermann a tept o nou partid , alese o carte, puse pe ea
toate cele patruzeci i apte de mii, i câ tigul din seara trecut .
Cekalinski începu jocul. În dreapta c zu un valet, în stânga
un apte.
Hermann întoarse aptele.
To i scoaser strig te de mirare. Cekalinski se tulbur v dit.
Num nou zeci i patru de mii i i le întinse lui Hermann.
Acesta le lu cu sânge rece i se îndep rt în aceea i clip .
În seara urm toare ap ru din nou la mas . Îl a teptau to i.
Generalii i consilierii intimi î i l sar whist-ul, ca s vad un joc
atât de neobi nuit. Tinerii ofi eri s rir de pe divane; chelnerii se
strânser în salon. To i f cur cerc în jurul lui Hermann. Ceilal i
juc tori nu puser c ile, a teptând cu ner bdare s vad cum
va sfâr i el. Hermann st tea lâng mas , preg tindu-se s
ponteze de unul singur împotriva palidului, dar mereu zâmbi-
torului Cekalinski. Fiecare î i desf cu pachetul de c i. Ceka-
linski f cea c ile. Hermann t ie i- i acoperi cartea cu un teanc
de bilete de banc . Jocul aducea a duel. Se l o t cere adânc .
Cekalinski începu jocul. Mâinile îi tremurau. În dreapta c zu
o dam , în stânga — un as.
— A câ tigat asul! spuse Hermann i- i întoarse cartea.
— Dama dumneavoastr a fost ucis ! adause Cekalinski
blând.
Hermann se cutremur ; într-adev r, în loc de as, în fa
avea dama de pic . Nu- i credea ochilor, nu în elegea cum de
putuse s gre easc .
În clipa aceea, i se p ru c dama de pic îi face cu ochiul i-i
zâmbe te sarcastic; asem narea extraordinar îl uimi...
— B trâna! strig el îngrozit.
Cekalinski î i trase spre el biletele pierdute de Hermann.
Acesta st tea nemi cat. Când se dep rta de mas , se porni un
murmur puternic.
— Frumos a mai pontat! spuneau juc torii.
Cekalinski f cea din nou c ile. Jocul î i urma cursul.

EPILOG

Hermann a înnebunit. Acum se afl la spitalul Obuhov, în


salonul nr. 17, i nu r spunde la nici o întrebare; bolborose te
doar, cu o repeziciune uimitoare:
— Trei, apte, asul! Trei, apte, dama!...
Lizaveta Ivanovna s-a c torit cu un tân r foarte
cumsecade, care are pe undeva un serviciu i o avere
considerabil . E fiul fostului administrator al b trânei contese.
Lizaveta Ivanovna cre te o rud s rac .
Tomski a fost avansat rotmistru i se c tore te cu prin esa
Polina.
----------------

Potrebbero piacerti anche