Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
SUMAR*:
BIBLIOGRAFIE
*Subiectele pentru examenul scris de licență vor fi elaborate dupa tematica anunțată,
fără partea de anexe a suportului de curs.
CURSUL NR. 1 Definirea termenilor
Elementele comunicării
1. Emiţătorul
Emițătorul este un individ, un grup sau o instituţie care: posedă informaţie mai bine struc-
turată decât receptorul; are o motivaţie şi un scop explicit (alăturat mesajului) şi unul im-
plicit (motivul transmiterii mesajului) . Emiţătorul, după cum susţine Roberts Hunt ”înainte
1
Abric Jean-Paul , (2002),Psihologia comunicării, Bucureşti, Editura Polirom
2
Chiru Irena , (2003), Comunicarea interpersonală, Bucureşti, Editura Tritoni
de a comunica orice, trebuie să obţină informaţii despre acel lucru şi trebuie să interpreteze
acele informaţii.”
Blakar defineşte emiţătorul ca fiind „un creator” care prin mesajul său furnizează un întreg
ansamblu de informaţii - semne cu privire la propria persoană, la viziunea sa asupra obiectului
comunicării sau la situaţia socială pe care o doreşte sau o percepe – care vor fi percepute, inter-
pretate şi evaluate de către interlocutor, determinând reacţiile , angajamentul, receptivitatea sau
blocarea acestuia.” 3
2. Receptorul poate fi un individ, un grup sau o instituţie, căruia îi este adresat mesajul sau intră
în posesia sa în mod întâmplător; primeşte mesajul într-un mod conştient sau subliminal. Re-
ceptorul mesajului trebuie să-i recunoască emiţătorului competenţa în domeniul vizat şi să-i
acorde destulă încredere pentru a-i asculta şi accepta mesajul; în caz contrar, ca urmare a fe-
nomenului de expunere selectivă, mesajul va fi evitat, ignorat. Unii vor recepta informaţia, dar
nu-i vor da atenţie: acesta este mecanismul de percepţie selectivă.
Receptorul este în permanenţă ţinta a numeroase mesaje, adesea contradictorii. El nu se lasă
uşor influenţat, chiar dacă este de acord cu emiţătorul şi cu mesajul.
Întotdeauna comunicarea trebuie raportată la obiectivele pe care noi le-am stabilit, tipul şi
forma ei.
3. Mesajul include datele transmise şi codul de simboluri care intenţionează să ofere un înţeles
specific, particular acestor date .Mesajul este transmis prin mai multe canale, nivelul şi forma
interacţiunii sunt definite de caracteristicile contextului. Se pot întâlni schimbări la modul de
elaborare, codare, respectiv decodare şi reconstituire a mesajelor.
Mesajul depinde de cele două componente ale procesului de comunicare: emiţător şi receptor.
În analiza mesajului îşi aduc aportul: vârsta receptorilor, sexul, factorii culturali şi subculturali
ocupaţia, veniturile şi statusurile, religia, factori specifici. Mesajul reprezintă ideile, sentimen-
tele care constituie conţinutul comunicării. El este codificat de emiţător, transpus în semne,
semnale, simboluri, respectiv în limbajul unui cod; decodat de receptor, fiind descifrat. Sem-
nele, semnalele, simbolurile pot fi: verbale sau non-verbale.
4. Codificarea – desemnează punerea în aplicarea unui cod, operaţiunea care face să corespundă
unei semnificaţii anumite semnale, elaborarea unui mesaj plecând de la o semnificaţie; operaţi-
unea care constă în a înlocui semnalele care aparţin unui anumit sistem cu semnalele care
aparţin unui alt sistem.
3
Abric Jean-Paul, (2002), Psihologia comunicării, Bucureşti, Editura Polirom
Codurile îndeplinesc o funcţie socială diferită, este obiectul atitudinilor, individuale sau colec-
tive. O comunitate lingvistică presupune un ansamblu de varietăţi lingvistice suprapuse; una
dintre ele este recunoscută de ansamblul locutorilor ca limbă de referinţă. Cel mai bun trans-
miţător este de fapt cel care codifică mesajul în aşa fel încât semnalul să aibă exact caracteris-
ticile statistice optimale care să fie cel mai bine adaptate canalului care este utilizat, ceea ce de
fapt maximizează entropia semnalului şi îl face pe acesta din urmă să fie egal cu capacitatea
canalului.”
Recodificarea se poate realiza în termeni foarte diferiţi de codificarea experimentatorului. Omul
nu se mulţumeşte să transmită informaţia, el o supune unui anumit tratament. Psihologii au fost
preveniţi de către specialiştii teoriei informaţiei asupra dificultăţilor de a determina input-urile
şi output-urile în exigenţele asupra capacităţilor umane, având în vedere importanţa stocării
informaţiei la om şi la posibilităţile sale de utilizare a acestei informaţii înmagazinate pe par-
cursul unei experienţe.
Pentru interpretarea unui mesaj codificat, trebuie să aibă loc mai întâi decodificarea, înlocuirea
semnalelor mesajului codificat cu semnalele din care au fost create pentru a regăsi textul iniţial
„clar” .
Limbajul desemnează ceea ce este comun în modul în care toate fiinţele omeneşti folosesc cu-
vântul sau scrisul.
Decodarea presupune descifrarea sensului mesajului primit, fiind operaţiunea corespunzătoare
codării. Receptorul trebuie să deţină codul necesar decodării mesajului.
5. Feedback-ul este necesar pentru a determina măsura în care mesajul a fost înţeles, crezut şi
acceptat. DeVito precizează că el poate fi : pozitiv sau negativ, imediat sau întârziat.
Feedback nonevaluativ: de sondare, se cere persoanei din faţa noastră informaţii adiţionale
pentru „completarea” problemei; de înţelegere, să distingem adevărata semnificaţie a celor
spuse de către cealaltă parte; suportiv, problema spusă de către cealaltă persoană este consider-
ată de către ascultător importantă şi semnificativă ; ”mesajul-eu”.
6. Canalul de comunicare reprezintă calea care permite difuzarea mesajului; presupune o coer-
enţă de comunicare între emiţător şi receptor. În sens larg el defineşte totalitatea posibilităţilor
fizice de comunicare, iar în sens restrâns se vorbeşte despre modul de structurare a co-
municărilor în cazul unui colectiv. Canalul de transmitere a mesajului poate fi: vocal, auditiv,
vizual, tactil.
CURSUL NR.2
Forme ale comunicării
GESTICA SI POSTURA
Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Pe de alta
parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie, rezultatul fiind
obosirea audientei.
Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia
asupra celor spuse fara a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri,
indreptarea degetului aratator catre auditor), nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care
denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aran-
jarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv.
Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Orientarea
spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia
pe parcursul desfasurarii discursului.
Client* intervenţie
beneficiar proces de rezolvare a
asistat problemelor
solicitant lucrul pe caz
persoana în nevoie asistare
persoana în situatie case work
consumator uneori - îngrijire
Tabel II.4. Utilizare multiplă a conceptelor din limbajul profesional. Tabel realizat ca urmare a filtrării
informaţiei din literatura de specialitate a asistenţei sociale şi a legislaţiei
CURSUL NR. 4
Dell Hymes şi colaboratorii săi (îl amintim aici pe J. Gumperez) pornesc de la consid-
erarea comunicării interpersonale drept un fenomen cultural esenţial. Din confruntarea felului
în care membrii unei comunităţi comunică verbal şi nonverbal în faţa unor anumite situaţii
contextuale se pot extrage date relevante pentru resursele comunicative ale unor comunităţi
culturale. Vom slecta în descrierea acestui model promovarea unei scheme de interpretare a
modelului de comunicare, care are opt elemente constitutive:
a. Setting - Cadrul fizic şi psihologic;
- Participanţii şi nu numai emiţătorul şi receptorul, ci şi pe cei care sunt de faţă;
- Ends, finalităţile, dublu definite - ca scop, intenţional şi ca rezultat, scopul şi
rezultatul nu coincid întotdeauna;
- Actele - conţinut şi formă a mesajului;
- Key, tonalitatea - particularităţile modului în care se desfăşoară comunicarea;
- Instrumentele - mijloacele, canalele şi codurile comunicării;
- Normele - atât regulile de interacţiune, cât şi cele de interpretare;
- Genul - tipul de limbaj folosit în comunicare.
Această paradigmă de interpretare a comunicării pune accentul pe actorii comunicării,
explicitând-o din perspectiva acestora, fie că actorii sunt emiţători sau receptori, fie că sunt
spectatori. Astfel, destul de facil, orice comportament poate deveni un act de comunicare.
CURSUL NR.5 Şcoala de la Palo Alto
Dezvoltată în anii 60 la Menthal Research Institute din Palo Alto, California, această
teorie se bazează pe trei ipoteze esenţiale:
a. Esenţa comunicării constă în procese relaţionale şi interacţionale.
b. Orice comportament uman are o valoare comunicativă.
c. Tulburările psihice ale personalităţii pot deveni perturbări ale comunicării dintre
individul purtător de simptome şi anturajul lui. (Watzlawick P, Beavin, Jackson 1967
p.p. 45-65 , Lohise, J. 2002, p 136-137)
Considerăm că aplicabilitatea acestor ipoteze pentru domeniul asistenţei sociale transcende
zona psihopatologică medicală şi poate fi integrată în sfera largă a numeroaselor cazuri de
patologie socială.
Profesorul de psihologie de la Universitatea Paris X, Nanteree Edmond Marc Lipiansky a
subliniat că, printr-o abordare sistemică, savanţii de la Palo Alto au pornit de la urmatoarele
principii:
- orice comunicare este un fenomen interacţional;
- orice comportament social are o valoare comunicativă;
- orice comunicare este determinată de contextul în care se înscrie;
- orice mesaj comportă două niveluri de semnificaţie (unul informativ, al doilea
exprimând relaţia care îi leaga pe interlocutori);
- cele mai multe forme de patologie mentală provin în ultima instanţă din
perturbări şi disfuncţii de comunicare.
În continuare, vom utliza conceptul de axiome ale comunicării descris de Paul
Watzlawick, Beavin, Jackson 1967 p.p. 45-65 în lucrarea Pragmatics of human communication
- a study of interactional patterns, pathologies, and paradoxes.
2.1 Axioma 1 care susţine imposibilitatea de a nu comunica
În expunerea şi analiza acestei axiome se consideră ca există o proprietate fundamentală
a comportamentului şi anume: comportamentul nu are corespondent opus. Refuzul comunicării
este comunicare, tăcerea este comunicare, părăsirea, chiar dacă creează anumite bariere în
desfăşurarea lor.
Activitatea sau inactivitatea, toate au valoare de mesaj cu semnificaţie: ele îi
influenţează pe ceilalţi, iar aceştia, la rândul lor, nu pot să nu răspundă la aceste co-
municări şi, astfel, comunică şi ei.
Asistentul social oferă suport unor beneficiari cu o atitudine care refuză parţial
sau total interacţiunea, iar conţinutul aceastei axiome confirmă alte informaţii ale ne-
opsihanalizei şi sunt completate de lucrarea lui Breton D. despre tăcere.
Agenda trebuie distribuită in timp util, dacă participanţii la şedinţă trebuie să aducă ceva cu
ei aceasta se va specifica în mod clar. Viitorii participanţi la şedinţă vor fi întrebaţi dacă
doresc să includă ceva pe agendă. Asistentul social atunci când elaborează agenda va trebui
să treacă în revistă procesele verbale ale şedinţelor precedente şi să includă orice problemă
care necesită o nouă dezbatere. Unele agende indică o perioadă aproximativă sau chiar
exactă pentru fiecare problemă de discutat. Astfel se vor lua decizii ca problemele care pot
fi discutate pe scurt să fie luate repede în discuţie pentru alocarea de timp unor chestiuni
mai importante.
Dacă nu este timp pentru a discuta tot ceea ce a fost planificat, există câteva posibilităţi:
Dacă pe agendă e trecut punctul “diverse” este imposibil pentru cel care coordoneaza
şedinţa să anticipeze durata celor ce pot fi incluse la acest punct. În acest caz e recomandabil
să se includă doar aspectele cu adevarat urgente şi importante, persoanele care au propuneri
pentru acest punct la diverse să se anunţe de la începutul şedinţei pentru ca cel care coor-
donează să organizeze timpul.
Deschiderea şedinţei:
Cel care coordonează şedinţa trebuie să ajungă cu cel puţin 15 minute înainte de începerea
acesteia şi să se asigure că:
- sala este aranjată ca toţi să se poată vedea unii pe alţii sau cel puţin pe cel care prezidează
- să existe un flipchart sau o tablă de scris dacă e nevoie
- că sunt disponibile toate documentele necesare
- că există o persoană care se ocupa de primirea participanţilor întârziaţi
- că există o persoană desemnată pentru scrierea procesului verbal al şedinţei
Dacă profesionistul care conduce şedinţa este implicat emoţional, e într-o situaţie de con-
flict pe un aunumit punct de pe ageda şedinţei e recomandabil să nu coordoneze acea
şedinţă. Persoana care coordonează o şedinţă trebuie să îndrepte întodeauna atenţia în tim-
pul şedinţei către aspectele pozitive şi nu către neînţelegeri şi să încurajeze membrii partic-
ipanţi să fie constructivi.
De obicei şedinţele pot să fie ineficiente şi chiar să fie distructive pentru grup din cauză că:
- spaţiul este aranjat în aşa fel încât toată lumea să se poată vedea
- există un spaţiu destinat înregistrării ideilor (foi-afiş (flip-chart), tablă-cu menţiunea că
tabla la final se şterge şi ideile trebuie din nou salvate, etc) astfel încât la final ideile să
nu se piardă
- se prezintă o agendă acceptată de toată lumea
- se planifică timp pentru fiecare punct din agendă
- cineva înregistrează aspectele dezbătute şi deciziile luate, iar la final distribuie acest
rezumat tuturor participanţilor
- în acest rezumat se scrie cine şi cu ce a fost de acord, data următoarei şedinţe (numele
participanţilor trebuie să fie subliniate)
- data viitoarei şedinţe se stabileşte în aşa fel încât toată lumea să pată participa
- în timpul şedinţei să se pună cel puţin o dată întrebarea „cum merge şedinţa astăzi –
suntem pe calea cea bună? Cum am putea fi mai productivi?”
- să se analizeze de fiecare dată dacă ar fi bine să mai participe şi alte persoane, dacă da,
atunci cine sunt ele
- la finalul şedinţei se face o scurtă analiză asupra celor discutate şi asupra atingerii
scopului – se face o scurtă analiză a agendei următoarei şedinţe şi se reaminteşte ce are
de făcut fiecare până la următoarea şedinţă.
PLANIFICAREA ŞEDINŢEI
5. O agendă bună...
Alocaţi timp pentru fiecare puncte de pe agenda de lucru. Faceţi cunoscută agenda ce cel puţin
o săptămână înainte de şedinţă. Fiecare ar trebui să ştie ce are de făcut pentru şi la şedinţă.
ORGANIZAREA ŞEDINŢEI
Este lipsit de respect să abuzezi de timpul participanţilor. Dacă trebuie să începeţi mai târziu
pentru că nu au sosit toţi participanţii, cel puţin să vă scuzaţi! Este bine să formaţi un obicei de
a începe la timp chiar dacă nu au venit toţi. Cu timpul fie vor veni, fie nu vor veni deloc. Dacă
în general se întârzie sau participarea este salbă probabil că va trebui să schimbaţi fie ora de
desfăşurare a şedinţei fie să reconsideraţi planificarea, fie amândouă .
2. Faceţi o listă cu participanţii
Lista va conţine numele, adresa locul de muncă şi numărul de telefon pentru ca participanţii să
se poată contacta.
3. Spatiul adecvat
Alocaţi timp informal înainte şi după şedinţe pentru ca participanţi să se cunoască, să discute,
să se socializeze. Nu uitaţi! Este unul dintre motivele pentru care oamenii participă la acea
şedinţă – vor să cunoască noi oameni, să se cunoască mai bine, să afle noi informaţii, să de-
scopere noi oportunităţi. Şedinţa de după şedinţă este foarte eficientă – aici se pot schimba idei
de lucru, concluzii la cele discutate, se lansează informal noi păreri, toate acestea fiind elemente
esenţiale ale creativităţii. Dacă oamenii se cunosc mai bine, cu siguranţă o să muncească mai
bine împreună! Oferiţi această oportunitate!
În ceea ce priveşte luarea deciziilor în cadrul unei şedinţe coordonatorul trebuie să explice
foarte clar ce se cere participanţilor să decidă. Deciziile se iau prin consens sau prin votare (
vot tacit, cu vocea, prin ridicare mâinii, cu legitimaţia, prin vot secret ).
Rezultatul votului se comunică şi se consemnează în procesul verbal la fel şi persoana sau
persoanele care vor duce la îndeplinirea deciziei.
La sfârşitul şedinţei persoana care a condus-o trebuie să rezume ce s-a discutat, deciziile luate,
responsabilităţile ce vor urma, când şi unde va avea loc urmatoarea şedinţă, cine o va prezida ,
cine va întocmi procesul verbal. De asemenea se vor adresa mulţumiri pentru participare.
CURSUL NR.7
Comunicarea prin telefon este vitală în activitatea asistenţilor sociali ( zilnic se foloseste tele-
fonul atat cel fix cat si cel portabil) si toţi asistenţii sociali trebuie să aibă bune deprinderi de
folosire a telefonului
Comunicarea telefonică reprezintă una din cele mai utilizate tehnici auxialiare de strângere de
informaţii/confirmare a datelor şi realizare a contactului dintre asistentul social şi client. Con-
vorbirea telefonică nu este localizată într-o anumită etapă în instrumentarea cazului ci se poate
efectua atunci când este necesar sau la orice solicitare a clientului. Telefonul este utilizat de
asistentul social la semnalarea cazului, cu privire la strângerea unor informaţii despre caz, pro-
gramarea unor vizite. Însă niciodată telefonul nu va substitui vizitele la client sau nu pot fi
folosite la clienţi psihotici de e. ( Manual de bune practici in asistenta sociala comunitara , 2003
)
1. EXERCIŢII:
test: răspundeţi la următoarele întrebări cu variantele: întodeauna, câteodată, rar
a. raspundeţi repede sau lăsaţi telefonul să sune
b. vă prezentaţi
c. vorbiţi direct în receptor
d. păstraţi o agendă şi ceva de scris lângă telefon
e. oferiţi sprijin, ex daca nu este un coleg preluaţi un mesaj
f. verificaţi mesajele primite. Întrebi din nou numărul, adresa, numele etc.
g. Ascultaţi cu atenţie
h. Folosiţi numele colocutorului
i. Explicaţi de ce părăsiţi telefonul şi pentru cât timp
j. Mulţumiţi apoi pentru aşteptare
k. Vă cereţi scuze pentru greşelile eventuale şi mulşumişi când e cazul
l. Puneţi întrebările cu tact nu agresiv ca la interogatoriu
m. Păstraţi o listă cu numerele de telefon frecvente
n. Încheiaţi o convorbire cand e momentul şi atunci când cel care a sunat spune la
revedere
o. Puneţi telefonul în furcă ferm sau usor
Pe lângă maniere mai avem nevoie şi de o bună calitate a vocii:Telefonul a fost creat pentru o
voce normală, moderată
1. dacă vorbeşti prea încet nu poţi fi înţeles şi denotă lipsă de interes
2. dacă vorbeşti prea repede poate apărea neclaritate şi confuzie
3. dacă spui cuvinte incorecte dai impresia că-ţi lipsesc cunoştinţe şi abilităţi
4. vorbirea neclară demosntrează indiferenţă, inactivitate
5. vocea trebuie să aibă volum, claritate în vorbire, şi flexiblitate a vocii
CURSUL NR.8
Deprinderi în folosirea corespondenţei la locul de munca
Rapoartele scrise
Deşi rapoartele scrise sunt extrem de variate ca tipologie, structura de principiu a unuia ar fi
următoarea:
1. antet şi număr de înregistrare
2. introducere
3. informaţii generale
4. situaţia curentă
5. prognoze de viitor
6. recapitulare
Procesele verbale
Conţinutul unui proces verbal trebuie să includă: ( numele instituţiei, o descriere a tipului
întâlnirii, data, locul, mebrii prezenţi, alţi participanţi, cine a coordonat întâlnirea, deciziile,
data şi locul următoarei întâlniri, procese verbale anterioare luate în discuţie, semnăturile par-
ticipanţilor.
Când nu mai e necesară o informaţie, ea trebuie scoasă din dosar, urmând să fie aruncată
sau depozitată în arhivă.
formalizare a textelor care variaza de la standardizarea structurii şi formulări lor verbale pâna
numai anumiţi indici verbali lasând spaţii libere pentru a fi completate, după caz şi situaţie,
1. chitanţa: Chitanţa este un act scris prin care se va face dovada primirii a unei sume
de bani.
Caracteristici: nucleul unei chitanţe constă în cateva puncte de sprijin ( cuvinte, date ). Acestea
sunt: data, o formulă de confirmare a primirii, numele şi adresa persoanei sau instituţiei de la
care se primeşte, specificarea sumei ce reprezintă suma şi semnătura primitorului. Prin com-
pletarea datelor referitoare la aceste repere se obţine un text cu valoare de document, o chitanţa.
Chitanţele sunt părţi a unor formulare tipizate, numite chitanţiere care sunt numerotate şi
înregstrate în dublu exemplar iar persoana sau instituţia de la care se primeşte suma de bani va
primi fila superioară, originală iar partea a doua ramâne la chitanţier.
În procedurile financiare se folosesc şi facturile care trebuie însoţite de chitanţe sau mai recent
în bonuri fiscale care includ pe lângă caracteristicile chitanţei şi detalii cu privire la produsele
cumpărate.
2. delegaţia: Delegaţia este un text prin care cineva este împuternicit să înde-
plinească o acţiune în numele unei persoane fizice sau instituţii.
Caracteristici: textul unei delegatii conţine: data întocmirii, numele celui care deleagă, locul
unde profesează, domiciliul său, numele celui delegat, sarcina încredinţată ( consemnarea pre-
cisa a împuternicirii ) şi semnatura.
Dacă vine din partea unei instituţii oficiale trebuie însoţită de antetul, numărul de înregistrare
şi semnătura şi ştampila persoanei care are acest drept.
Caracteristici: o adeverinta conţine antetul instituţiei emitente în stânga iar în dreapta numărul
de înregistrare şi data eliberării actului. Urmează textul propriuzis prin care se adevereşte, se
confirmă, se susţine exactitatea unui fapt. În subsolul adeverinţei se trece semnătura şi ştampila
conducătorului instituţiei şi a secretarului.
4. Cererea: textul cu destinaţie oficial prin care o persoană solicită rezolvarea unor
probleme de ordin personal sau administrative poartă numele de cerere.
Cererea poate fi adresată oricărei pesoane juridice care are dreptul de a elibera acte oficiale şi
se scrie pe o coala de hârtie unde se lasă un spaţiu liber în partea de sus ( pentru formularea
rezoluţiei celui caruia i se adresează ) şi în partea stânga a paginii pentru a fi îndosariată.
Cererea se redactează în stil oficial, cu formulări simple, clare şi precise. Derogarea de la aceste
cerinţe elementare poate pune autorul cererii în situaţii penibile.
- o formulă de adresare
- prenumele şi numele solicitantului
- ocupaţia şi locul unde şi-o desfăşoară
- formularea scurtă şi clară a unei probleme personale
- motivul solicitării
- semnătura solicitantului
- localitatea şi data întocmirii
- funcţia celui căruia i se adresează cererea şi instituţia pe care o conduce
Caracteristici: textul include numele si prenumele celui care scrie, locul unde îşi desfăşoară
activitatea, apoi concentrat o mărturie şi explicarea acestei mărturii şi în final semnătura, locul
şi data redactării.
6. referinţa şi recomandarea
referinţa este definită ca fiind textul prin care cineva dă informaţii cu privire la situaţia unei
persoane, în vederea unei mai bune cunoaşteri a acesteia.
Recomandarea este definită ca fiind textul prin care cineva propune o persoană pentru un post
sau o funcţie oarecare, prezentând-o, în acest scop, în mod eleogios, se numeşte recomandare.
e. scrisoarea de mulţumire: textul epistolar prin care se transmit mulţumiri unei per-
soane pentru îndeplinirea unei rugăminti sau pentru alte acţiuni.
Scrisorile de mulţumire sunt de obieci scurte şi pot fi redactate atât în stil oficial cât şi în stil
amical familiar, în funcţie de natura relaţiilor existente. În afara titlului ele conţin mulţumirile
aduse, menţionarea unor calităţi a persoanei care a satisfăcut rugămintea, eventual o asigurare
privind îndatorarea pe viitor şi o formulă amabilă de încheiere. În domeniul asistenţei sociale o
scrisoare de mulţumire poate să includă numărul de persoane care a beneficiat de ajutor direct
sau indirect.
h. actul de donaţie: documentul prin care se realizează între două părţi donarea unor
bunuri materiale.
Se vor trece pe o hărtie cu antet şi număr de înregistrare, datele personale atât ale donatorului
cât şi a beneficiarului, cantitatea exacta a bunurilor donate, valoarea acestora şi semnăturile
eventual ştampilele părtilor. Ulterior produsele donate se înscriu în evidenţa contabilă în cazul
persoanelor juridice, conform legislaţiei în vigoare.
8. contractul un acord de cele mai multe ori scris care produce efecte juridice şi
cuprinde: acceptul şi oferta celor două părţi precum şi obiectul contractului
contractul de sponsorizare: documentul prin care două părţi sunt implicate în donarea respectiv
primirea unei sume de bani sau produse.
În cazul persoanelor juridice se vor trece pe o hârtie cu antet şi număr de înregistrare, datele
personale atât ale sponsorului cât şi a beneficiarului, datele bancare şi eventual cadrul legislativ
pe baza căruia se face acţiunea de sponsorizarea. Suma care face obiectul sponsorizării trebuie
trecută exact şi de asemenea modalitatea de intrare în posesia acesteia ( prin virament bancar
sau cash şi în această ultimă situaţie trebuie eliberată chitanţă ) Documentul trebuie semnat şi
ştampilat în original iar suma se include în evidenţa contabilă.
9. convenţia de colaborare: documentul prin care două părţi au convenit să aibă relaţii de
colaborare şi unde se vor trece datele concrete care cuprind această relaţie şi durata sa de des-
făşurare care poate fi determinată sau nedeterminată.
CURSUL NR. 9
Avantajele unei intâlniri publice care poate fi cu sute de membri ai comunităţii sau cu liderii
comunitari:
- determinaţi scopul
- determinaţi durata întâlnirii
- stabiliţi programul
- programaţi
- selectaţi mediatorul
- selectaţi vorbitorii
- alegeţi şi rezervaţi spaţiul
- elaboraţi lista de invitaţi
- produceţi invitaţiile
- aspecte administrative: consumabile, cattering
- pregătiţi dacă e cazul o mapă de presă ( cu rapoarte, cv-uri, fotografii, etc )
- dacă e cazul faceţi o repetiţie cu vorbitorii
- verificaţi logistica ( aparatura )
- desfăşurarea evenimentului
- activităţi după terminare ( scrisori de mulţumire, rapoarte, communicate de presă
)
Subiectele de interes pentru presă sunt cele pe care editorii le găsesc noi, utile, interesante.
Reprezentanţii mass media trebuie să fie informaţi despre:
- care este povestea
- de ce este aceasta importantă
- cum poate fi aceasta verificată ( eventual faceţi referire şi la alte surse )
- cui îi pasă şi cât de multe persoane sunt afectate
- foloseşte cu ceva cititorului, ascultătorului , telespectorului
- nu minţiţi niciodată
- dacă sunt copii minori implicaţi nu trebuie să le fie publicată identitatea sau
fizionomia
- evitaţi jargonul şi termenii tehnici
- nu deviaţi de la subiect
- nu consumaţi timpul cu informaţii minore căci riscaţi să nu fiţi ascultaţi
- folosiţi cifre şi statistici pentru a le răspunde la întrebări
- daca nu ştiţi să răspundeţi la întrebare spuneţi că nu aveti atunci datele respective
deci nu improvizaţi şi apoi informaţi-vă şi anunţaţi
Comunicatul de presă:
Reprezintă posibilitatea de a transmite fapte şi puncte de vedere pentru care veţi pune la
dispoziţie informaţia necesară unui repreznentant mass media. Un comunicat de presă bun cere
timp şi efort.
Titlul trebuie să fie atrăgător şi informaţiv şi este considerat a fi prima şansă ca lucratorul din
mass media să ia în considerare comunicatul dintre multe altele existente.
Conferinta de presă:
- informaţia pe care o aveţi de clarificat este atât de complexă încât cere un dialog
pentru completări şi clarificări
- doriţi să accentuaţi şi să dramatizaţi anunţul facut
Pe cât posibil atmosfera locului să corespundă cu tematica conferinţei de presă caci “(…)
lucrurile, obiectele, gesturile nu pot fi nici ele neutre, participă la ceea ce se petrece în jur. Au
o funcţie culturală şi socială determinantă. Afirmaţia este cu atât mai adevărată în cazul audio-
vizualului . Deseori punctul de vedere este sugerat de contrastul dintre informaţii, oricine acorda
valoare aparte deschiderilor de spaţiu sau locurilor închise sau simultaneităţii acestora. Există
mereu acea secretă corespondenţă între acţiunea povestirii şi spaţii ( dimensiunea acestora,
unghiurile lor). Obiectele la rândul lor, nu sunt doar utilizate ci ele pot dobândi atât funcţii
decorative cât mai ales dramatice prin calitatea lor de agenţi ai povestirii “. Laurentiu Şoitu
1993
Pentru H.Marcuse citat de Laurentiu Şoitu in 1993 . fraza vorbită la radio şi televiziune este o
expresie nu doar a individului care vorbeste cât şi a celor care îl fac sa vorbească şi pentru care
vorbeşte purtând în ea tensiunea aflată în raporturile lor.
Recomandări:
- Chiar dacă interviul se desfasoară într-o atmosferă amicală nu uitaţi că juran-
listul îşi face meseria şi deci nu dezvăluiţi informaţii pe care nu doriţi să se afle
- Dacă ştiţi ceva dar nu sigur specificaţi clar că informaţia trebuie verificată
- Dacă cunoşteţi o persoană mai potrivită pentru a da aceste informaţii , îndreptaţi
jurnalistul către acea persoană
- Rostiţi cuvintele până la capăt şi mai rar ca de obicei
- Nu priviţi la cameră ci la cel care vă pune întrebările
- Nu uitaţi că interviul e o întlnire oficială
- Nu încercaţi să daţi toate informaţiile; spuneţi esenţialul şi lăsaţi jurnalistul să
întrebe
- Puteţi solicita jurnalistului cadre de filmare care să întărească cele spuse
- Dacă sesizaţi erori în informaţiile pe care le are jurnalistul atrageţi atenţia cu
amabilitate dar ferm. E în folosul ambelor părţi
- Atenţie la mişcările necontrolate din cauza emoţiilor ( ex mâinile )
CURSUL NR. 10
Problemă : Omisiuni
Definiţie : Distanţe în comunicarea dintre persoane şi grupuri de oameni.
Costuri: distorsiuni ale mesajului, stereotipii, prejudecăţi.
Sugestii de rezolvare :
1. A recunoaşte faptul că comunicarea devine mai dificilă cu cât diferenţele dintre comunicanţi
sunt mai mari.
2. A construi punţi între indivizi.
3. A însemna declaraţiile cu grijă.
Problemă: suspiciune
Definiţie: o teamă nesănătoasă faţă de necunoscut, neobişnuit sau persoane cu funcţie de auto-
ritate.
Costuri: presiune psihologică apăsătoare; împiedică interacţiunea deschisă .
Sugestii pentru rezolvare:
1. a construi un climat de încredere.
2. a practica împărţirea responsabilităţilor.
3. a aprecia beneficiile comportamentului de încredere.
Problemă: retragerea
Definiţie: retragerea din punct de vedere fizic sau psihologic a unei persoane dintr-un
aranjament.
Costuri: Conflictele nu sunt rezolvate ci doar amânate.
Sugestii pentru rezolvare: A rezista unei nevoi de retragere; descrierea sentimentelor.
Evaluarea pozitivă A face o judecată pozitivă a altei persoane, a acţiunilor „Tu eşti întotdeauna o fată aşa de drăguţă.
sau atitudinilor acesteia. Ştiu că mă vei ajuta.”
Sfătuirea A da altei persoane soluţia pentru problema ei. „Dacă aş fi în locul tău, l-aş părăsi. Există
un singur mod de a o rezolva…”
Chestionarea excesivă, nepo- Întrebări închise, cu răspunsuri „da” sau „nu”. „Când s-a întâmplat?
trivită Îţi pare rău că ai facut-o?”
A da ordine A comanda altei persoane să facă ceea ce doreşti tu să „Îţi faci tema chiar acum!”
facă.
A moraliza A spune celeilalte persoane ceea ce trebuie să facă. „Nu ar trebui să divorţezi; gândeşte-te la
copii. Trebuie să-i spui că-ţi pare rău”.
Diversiunea A trece de la problemele cuiva la altceva prin distragere. „Nu-ţi face griji. Hai să vorbim despre ceva
mai plăcut.”
Argumentarea logică Tentativa de a convinge pe cineva prin apel la logică sau „Priveşte faptele; dacă n-ai fi cheltuit banii
fapte, fără a lua în considerare factorii emoţionali im- pe alcool, ai fi avut bani pentru plata lec-
plicaţi. tiilor de sport ale copilului tău! “
Sursa: A. J., Kalichman S. şi Santrock W. J., 1994, Human Adjustment, WCB Brown& Bench-
mark, Publishers Madison, p. 230.
CURSUL NR. 11
COMUNICAREA PUBLICĂ
Asistenții sociali pot fi puși în situații în care într-un context profesional trebuie să vor-
bească în public.
Începem prin prezentarea unui inventar al celor mai importante dificultăţi în cadrul
prezentărilor publice:
- tracul;
- utilizarea nepotrivită a tehnologiei de prezentare;
- pregătirea insuficientă a prezentării;
- dificultăţi determinate de componente ale comunicării nonverbale şi paraverbale;
- dificultăţi de comunicare cu membrii comisiei de evaluare.
6.1.1 Tracul
În cele mai multe situaţii în care sunt necesare prezentări ale unor lucrări şti-
inţifice realizate de persoane tinere, cel mai adesea auzim vorbindu-se despre trac, timiditate,
teamă sau alte forme ale fobiei sociale.
Aceste dificultăţi daca nu sunt bine prevăzute şi manageriate pot determina o percepţie
greşită a lucrării respective din partea comisiilor de evaluare şi a auditoriului, deşi conţinutul
poate să fie valoros din punct de vedere ştiinţific.
Credem că înţelegerea celor mai importanţi factori care determină apariţia tracului pot asigura
reuşita unei prezentări. În prezent în învăţământul universitar planurile de învăţământ includ
rareori discipline care să determine însuşirea unor competenţe în această zonă.
Există opinii potrivit cărora tracul în doze mici este util persoanei care urmează să realizeze o
prezentare, însă considerăm că în realitate este vorba de autocontrolul celor cu experienţă în
arta vorbitului în public.
Într-o definiţie prezentată concis am reţinut că ,,tracul poate fi înţeles ca o senzaţie
de anxietate puternică, dar trecătoare, limitată la o situaţie şi la un moment anume. Etimologia
cuvântului este de altfel edificatoare, conform majorităţii lingviştilor, se pare că se poate sta-
bili o filiaţie cu verbul francez „traquer” (a contiua fără a avea o ieşire). Ceea ce corespunde
trăirii subiective anxiosului social : el se teme de o ascultare fără milă din partea interlocutori-
lor. (Andre, Legeron, 2001, p.73)
Tracul are o legătură directă cu teama de eşec ce determină o blocare a celor care re-
alizează prezentări într-un context public. Pot apărea modificări vegetative ale corpului
(roşeaţă, frisoane, paloare a feţei ) care se transformă într-o adevărată anxietate socială.
Aceste reacţii fiziologice se pot accentua în cazul în care membri ai comisiei de evaluare pun
întrebări celui care a realizat prezentarea.
Dintr-o lucrare apărută la editura Polirom am reţinut următoarele manifestări psihice în situ-
aţii de trac:
- ,,teama de a se afla sub ochii celuilalt;
- teama de a se simţi observat;
- teama de a se crede evaluat;
- teama de a crede că acestă evaluare este negativă;
- o percepere excesivă a vulnerabilităţii sale;
- autodevalorizarea intensă a propriilor comportamente sociale;
- supraevaluarea exigenţelor care există intr-o situaşie sau relaţie dată;
- sentimentul unei agresiuni latente sau potenţiale din partea celuilalt;
- ceilalţi sunt percepuţi ca mai puternici, mai competenţi şi pot agresa prin cuvinte sau
acte.
Suntem astfel în situaţia cogniţiilor. Acele gânduri automatice care se impun conştiinţei subi-
ectului în legătură cu ceea ce este pe cale să trăiască. Este dicursul lui interior, modul în care
îşi vorbeşte lui însuşi de exemplu nu voi reuşi niciodată, sunt pe cale să vadă că mainile mele
tremură, nu am nimic interesant de spus, nu ar fi trebuit să spun asta. Ele sunt involuntare,
automate, nu cer un efort de apreciere al subiectului. Ele sunt mai mult sau mai puţin
conştiente, câteodată nediferenţiate de spiritul subiectului ca un zgomot de fond al gândirii
sale. Sunt recurente, adică tind să se reinstaleze în constiinţa subiectului de fiecare dată, chiar
dacă faptele le-au dezminţit. Ele sfârşesc prin caracteriza un stil neobişnuit de gândire ca
reacţie la anumite situaţii. Ele cer pentru a fi modificate eforturi considerabile”. (Andre, Lege-
ron,2001, pp.58-59)
Pentru depăşi tracul cele mai importante recomandări sugerează expunerea, adică a experi-
menta situaţii în care prezentăm public. Astfel o succesiune de situaţii în care vorbim în pub-
lic ne vor diminua tracul şi ne vor face să avem un cât mai bun autocontrol. Cu siguranţă
reuşitele, feedback-ul pozitiv oferit direct sau indirect prin manifestări nonverbale dat de audi-
toriu determină o creştere a stimei de sine a vorbitorului pentru situaţiile viitoare. Cogniţiile
pot fi schimbate prin gânduri alternative „le pasă mai mult de ceea ce am spus, nu de timidi-
tatea mea”, „poate auditoriul nici nu a remarcat timiditatea mea pentru că am un autocontrol
din ce în ce mai bun”.
Pentru învingerea tracului se impun recomandări care în condiţiile existenţei unei lucrări
valoroase din punct de vedere ştiinţific pot asigura reuşita unei prezentări :
- ,,cunoaşteţi sala în care va avea loc prezentarea;
- conştientizaţi că oamenii doresc să reuşiţi, publicul vrea să fiţi interesant, stimulativ,
informativ şi plăcut, nu vrea să daţi greş;
- nu vă cereţi scuze, dacă menţionaţi faptul că sunteţi nervos sau vă cereţi scuze pentru
orice probleme care credeţi că le are discursul dumneavoastră, puteţi atrage atenţia au-
ditoriului asupra unor lucruri pe care acesta nu le observase;
- stăpâniţi-vă energia nervoasă şi tranformaţi-o în vitalitate şi entuziasm;
- cunoaşteţi-vă materialul;
- dacă nu sunteţi familiarizat cu materialul sau dacă nu sunteţi mulţumit de el,
nervozitatea dumneavoastră va creşte. Repetaţi-vă discursul şi corectaţi-l dacă trebuie.
Aşa cum am indicat şi în subcapitolul 6.1.1. tracul se poate manifesta prin diferite forme ale
comunicării verbale, nonverbale sau parverbale. Dar cele mai importante simptome se mani-
festă în componenta nonverbală oar cunoaşterea acestora ne oferă posibilitatea de evita acele
situaţii care afectează calitatea unei prezentări.
Într-o lucrare publicată în 1998, reţinem cele mai utile elemente ale comunicării nonverbale şi
paraverbale, care trebuie cunoscute pentru a asigura o reuşită a comunicării:
Aşa cum am mai scris, ignorarea acestor forme ale comunicării nonverbale şi paraverbale pot
să afecteze în mare măsură prezentarea unei lucrări care poate fi valoroasă din punct de ve-
dere ştiinţific. Candidaţii se pot bloca şi astfel efortul lor să nu fie evaluat la adevărata valoare
epistemologică.
Dacă din perspectiva comunicării am reţinut elemente nonverbale sau paraverbale, care odată
cunoscute ne pot eficientiza prezentările publice, ne vom ocupa mai departe de recomandări
în relaţia cu comisia de evaluare.
Din practica învăţământului universitar am reţinut următoarele recomandări pentru a vă
prezenta corect şi decent în faţa comisiei de evaluare :
- evitaţi să vă cereţi scuze pentru trac;
- evitaţi să încheiaţi prea repede sau să depăşiţi timpul alocat;
- evitaţi să vorbiţi prea repede sau prea încet;
- păstraţi un contact vizual cu membrii comisiei şi cu cei prezenţi în sală, evitând citirea
precipitată a slide-urilor;
- evitaţi să întrerupeţi un membru al comisiei când vă vorbeşte;
- evitaţi să întrebaţi în loc să răspundeţi, nu poate fi util decât dacă trebuie să cereţi pre-
cizări suplimentare legate de răspunsul ce trebuie să-l daţi ;
- evitaţi să răspundeţi pe lângă întrebare;
- oferiţi surse bibliografice în argumentarea răspunsului dat;
- mulţumiţi pentru recomandările primite.
Relaţia de comunicare cu comisia de evaluare trebuie percepută pozitiv de către candidat care
nu va pune la îndoială obiectivitatea şi bunele intenţii ale acesteia.
Încă din faza de pregătire şi pe baza unor mituri cu privire la unii dintre membrii comisiei
candidatul va dezvolta adevărate scenarii negative, fobii şi cogniţii care se pot accentua în
momentul prezentării.
Găsim potrivit în acest sens să adăugăm un set de recomandări utile şi pe alocuri amuzante
găsite în literatura de specialitate cu precizarea că acestea nu reflectă în totalitate atitudini ale
membrilor comisiilor din învăţământul universitar.
,,Cei de făcut dacă juriul (comisia):
1. Juriul e tăcut şi rece. O tăcere totală şi glaciară precedată de un vă ascultăm este im-
presionantă, dar este în schimb un garant al atenţiei şi al profesionismului. Profitaţi de
ea pentru a vă arăta calmul, seriozitatea şi metoda. Însufleţiţi-vă cu atât mai mult ex-
punerea. Încercaţi să suscitaţi dialogul folosind întrebări retorice sau extinzând conclu-
zia.
2. Juriul discută.Nu conchideţi din acesta că prestaţia voastră esste plictisitoare. E normal
ca unii membrii ai juriului să fie obosiţi şi de aceea să se exprime uneori zgomotos de-
ranjând candidaţii. Dacă aveţi impresia că nu sunteţi ascultaţi, puteţi folosi mai multe
tehnici : secundă de tăcere abia subliniată sau o privire politicoasă înspre persoanele
care se disipă, pentru a le câştiga atenţia.
3. Juriul vă agresează. Păstraţi-vă calmul. Poate fi un test de încercare a capacităţii voas-
tre de reacţie. Nu arătaţi că sunteţi destabilizat (...) explicaţi-vă alegerea, e momentul
să vă controlaţi gesturile.
4. Juriul vă pune o întrebare bizară. Nu lăsaţi să se vadă că întrebarea este stupidă, încer-
caţi să-i găsiţi un rost, dacă simţiţi că e o farsă puteşi răspunde cu umor, dar prudent.
5. Juriul glumeşte făţiş. E dificil de reacţionat căci adesea tensiunea este atât de mare
încât studenţii cei mai amuzanţi în viaţa de toate zilele îşi pierd tot hazul într-o situaţie
de examen. Reacţia minimală este deci de a schiţa un zâmbet discret. Nu vă permiteşi
nicio familiaritate.
6. Juriul se ceartă. Se întâmplă să apară dezacorduri în cadrul unei comisii, dar lucrul
acesta poate constitui şi o provocare. Încercaţi să reluaţi cuvântul şi să scoateţi în relief
punctele asupra sunteţi cu toţii de acord.
7. Un singur membru al juriului vă interoghează. Se stabileşte uneori o procedură d al-
ternanţă, un fel de tur de interogare. Descurcaţi-vă!
8. Vi se cere să continuaţi atunci când aţi terminat. Bucuraţi-vă de ocazia ce vi se oferă
pentru a vă exprima mai mult. Dezvoltaţi un punct sau altul şi explicaţi de ce aţi dorit
să-l puneţi în valoare. Ilustraţi, daţi exemplu.
9. Vi se reproşează omiterea unui element asupra căruia aveaţi impresia că aţi insistat.
Atenţia are întotdeauna un caracter discontinuu. Nu vă miraţi, nu spuneţi : am spus-o
deja! Reluaţi arătând că aţi evocat acest aspect, dar că ar fi interesant de completat şi
adăugat unele precizări. (F. Clement, Comment passer un examen oral, 1994, apud
Ferreol, pp.184-185)
Aşa cum am precizat, aceste recomandări pot fi utile candidaţilor care urmează să prezinte o
lucrare în prezenţa unei comisii însă nu toate aceste atitudini sunt specifice examinatorilor din
învăţământul universitar.
Bibliografie:
ANEXE
ACT DE DONAŢIE
Asociaţia Pro Impact 21 donează persoanelor fara adapost din diferite zone ale
oraşului Timişoara alimente conform chitanţei cu nr.____________ în valoare de………..
Donaţia provine din partea Asociaţiei de Tineret La Rotllana din Badalona, Spania şi
face parte dintr-un proiect social de parteneriat.
ADEVERINŢĂ
Preşedintele
Asociaţiei Pro
Impact 21
CERERE
COMUNICAT DE PRESĂ
Asociaţia Pro Impact 21 organizează în data de 15.12.2003 începând
cu ora 10 în Piaţa Victoriei din Timişoara o acţiune de protest ce vizează per-
soanele fără adăpost.
Scopul acestei acţiuni este de a sensibiliza comunitatea şi de a face
conştientă opinia publică în legătură problemele persoanelor fără adăpost.
La această acţiune vor participa profesori, medici, psihologi, asistenţi sociali din
cadrul instituţiilor de profil din Timişoara cât şi studenţi ai Facultăţii de Asistenţă
Socială ai Universităţii de Vest din Timişoara.
Acţiunea este realizată în parteneriat cu Primăria Municipiului Timişoara
şi Universitatea de Vest din Timişoara.
Pentru informaţii suplimentare vă aşteptăm în Piaţa Victoriei la data sus
menţionată.
Preşedintele
Asociaţiei Pro Impact 21
CONTRACT DE SPONSORIZARE
A) S.C Xplorer SRL cu sediul în Timişoara str. Tudor Vladimirescu nr. 6, cont bancar nr.
2511.1-43/ROL deschis la Banca Comercială Română, reprezentată prin director John Mil-
ler şi contabil şef Ştefan Iovanovici în calitate de sponsor.
B) Asociaţia Pro Impact 21 cu sediul în Timişoara, str. Padeş nr.11, cont bancat nr. ____
deschis la Banca Comercială Română sucursala Timiş reprezentată prin director executiv
_____ şi contabil şef Alin Luca.
Art. 2. Obiectul contractului este reprezentat de sponsorizarea unei părţi din cheltuielile
aferente mesei de prânz şi controlului medical destinat persoanelor fără adăpost.
Art. 4. Sponsorul beneficiază de facilităţile de publicitate prevăzute la art. 8 şi 9 din Legea nr.
32/1994 privind sponsorizarea publicată în Monitorul Oficial din 24 mai 1994 şi Ordonanţa
nr. 36 din 30 ianuarie 1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/1994 privind
sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998.
C) S.C Xplorer SRL cu sediul în Timişoara str. Tudor Vladimirescu nr. 6, cont bancar nr.
2511.1-43/ROL deschis la Banca Comercială Română, reprezentată prin director John Mil-
ler şi contabil şef Ştefan Iovanovici în calitate de sponsor.
D) Asociaţia Pro Impact 21 cu sediul în Timişoara, str. Padeş nr.11, cont bancat nr. ____
deschis la Banca Comercială Română sucursala Timiş reprezentată prin director executiv
_____ şi contabil şef Alin Luca.
Art. 4. Sponsorul beneficiază de facilităţile de publicitate prevăzute la art. 8 şi 9 din Legea nr.
32/1994 privind sponsorizarea publicată în Monitorul Oficial din 24 mai 1994 şi Ordonanţa
nr. 36 din 30 ianuarie 1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/1994 privind spon-
sorizarea, publicată în Monitorul Oficial nr. 43 din 30 ianuarie 1998.
Cu deosebită consideraţie,
XX
Preşedintele
Asociaţiei Pro Impact 21
Asociatia PRO IMPACT 21 Timisoara
Str. Pades nr.11 bl.A23 ap.1
Tel/fax: 0256/211985
E-mail: proimpact21@portal.ro
www.proimpact21.go.ro
PROCES VERBAL
Astăzi 06.12.2003 a avut loc adunarea generală a Asociaţiei Pro Impact 21 în vederea ap-
robării acţiunii de protest cu privire la persoanele fără adăpost.. La adunare au participat XX
preşedintele asociaţiei, Ioan Crăciun vicepreşedinte, Ana Roman secretar, Ruben Popescu
membru, Maria Grec membru, Alina Matei membru şi Alin Luca contabil.
1. A fost prezentat raportul de activitate al asociaţei în ultimele 6 luni. Aici au fost luate în
discuţie următoarele aspecte……….
2. Raportul de activitate al departamentului “persoane fără adăpost”
3. S-au luat în discuţie aspectele negative şi pozitive ale acţiunii de protest
4. Sa aprobat acţiunea de protest în unanimitate
XX - preşedintele asociaţiei
Ioan Crăciun - vicepreşedinte
Ana Roman - secretar
Ruben Popescu - membru
Maria Grec - membru
Alina Matei - membru
Alin Luca – contabil
Asociatia PRO IMPACT 21 Timisoara
Str. Pades nr.11 bl.A23 ap.1
Tel/fax: 0256/211985
E-mail: proimpact21@portal.ro
www.proimpact21.go.ro
Preşedintele
Asociaţiei Pro Impact 21
Asociatia PRO IMPACT 21 Timisoara
Str. Pades nr.11 bl.A23 ap.1
Tel/fax: 0256/211985
E-mail: proimpact21@portal.ro
www.proimpact21.go.ro
V. Relaţia cu organizaţia:
1. are încredere in organizaţia în care lucrează şi manifestă interes faţă de misiunea ei
2. este punctual la întalniri
3. respectă codul etic al asistenţei sociale si statul organizaţiei in relaţiile cu clienţii
CONTRACT
ÎNTRE
Asociaţia de tineret La Rotllana, cu sediul în Badalona, Spania, strada Julio Minguez, nr.
21, telefon/fax: 0038/5112789, e-mail larotllana@hotmail.com, reprezentată prin domnul
Jose de la Vega, de cealaltă parte.
şi
Asociaţia Pro Impact 21, cu sediul în Timişoara strada Padeş, nr. 11, ap. 1, telefon/fax
0256/2911985, e-mail: proimpact21@portal.ro, reprezentată de domnul XXX –
Preşedinte, pe de o parte,
AU CONVENIT URMĂTOARELE:
1.1.Prin programul TINERET al Asiciaţiei Pro Impact 21 se acordă finanţarea pentru re-
alizarea proiectului numit “Juntos” pe baza condiţiilor stabilite în cadrul acestui contract
şi a anexelor, pe care beneficiarul declară prin prezenta că le cunoaşte şi acceptă.
Anexa 1, care este partea integrală a acestui contract, reprezintă cererea de finanţare
a proiectului.
Articolul 3 – Durata
3.1 Contracul va intra în vigoare la data semnării acestuia, această dată fiind cea specifi-
cată pe ultima pagină a contractului.
4.1 Bugetul proiectului aprobat de Asociaţia La Rotllana, descris la Anexa 1, este estimat
la 5000 EURO.
Acastă valoare poate fi mai mică decât cea menţionată în art. 4.2. Beneficiarul se an-
gajează să ramburseze Asociaţiei La Rotllana integral sumele plătite în plus faţă de
valoarea stabilită a grantului.
4.4 Pe durata derulării contractului, finanţarea nu trebuie să ducă la obţineara unui profit
de către beneficiar.
5.1 Asociaţia La Rotllana va efectua plăţi faţă de beneficiar după cum urmează:
- echivalentul a 75% din valoarea grantului în avans, în termen de 60 de zile calendar-
istice după primirea de către Asociaţia La Rotllana a contractului semnat în două părţi.
Plăţile se vor considera efectuate la data la care suma ca fi debitată din contul Asociaţiei
La Rotllana.
5.2 Plăţile scadente de la Asociaţia La Rotllana vor fi efectuate în următorul cont bancar
al beneficiarului:
5.3 Petru plăţile din cadrul zonei EURO, Asociaţia La Rotllana, va efectua plăţile în EURO.
În cazul tărilor ce nu sunt incluse în această zonă, Asociaţia La Rotllana va efectua plăţile
în EURO. În cazul tărilor care nu sunt incluse în această zonă, Asociaţia La Rotllana, va
efectua plăţile în EURO sau moneda naţională.
Pierderile rezultate din schimbul valutar nu vor fi acoperite pe prezentul contract şi vor fi
suportate de beneficiar.
- un raport final trebuie să fie depues în cel mult două luni de la data terminării contrac-
tului
Articolul 7 – Prevederi administrative
7.1 Orice comunicare referitoare la prezentul contract se va efectua în scris, fiind transmisă
şa următoarele adrese:
Pentru BENEFICIAR
Asociaţia Pro Impact 21
XXX Preşedinte
Strada Padeş, nr. 11 ap. 1, Timişoara
Telefon/Fax 0256/2911985
7.2 Beneficiarul va returna Asociaţiei La Rotllana contractul semnat la adresa indicată mai
sus în termen de 30 de zile calendaristice după transmiterea de către Asociaţia La
Rotllana. În caz contrar, Asociaţia La Rotllana are dreptul să considere că beneficiarul
renunţă la grant, şi în consecinţă, să-l retragă.
Articolul 8 – Derogare
Prin derogare de la Articolul 3.2, perioada de eligibilitate pentru cheltuieli va începe da (se
va insera data) şi se va încheia la data (se va insera cazul). NU ESTA CAZUL
9.1 Următoarele documente sunt anexate prezentul contract şi constituie parte integrantă
a acestuia:
9.2 În cazul apariţiei unui conflict între prevederile anexelor şi cele ale contractului, pre-
vederile contractului vor prevala. Anexele II şi III vor prevala asupra celorlalte Anexe.
Anexa III va prevala asupra Anexei II.
Data Data
1.1.2003. 20.11.2003