CAPITOLUL VII
Biochimia singelui
Singele reprezinti 5-7,5% din greutatea corpului i aledtuieste la adult un
volum total de 4,5-5,0 ltr, adica 65-76, 7mUkilocorp. Singele este un fesut
lichid alcatuit din elemente figurate (eritrocite, leucocite, trombocite)
suspendate in plasma (vezi schema de mai jos).
Plasma (de la gr. plasmér- formatie) este 0 solutie apoasa de proteide gi
siruri minerale, tamponata la pH1=7,35. Ea reprezinta 55% din singele total
sidiferd din punet de vedere fizico-chimic de acesta.
Hematiile (eritrocitele) reprezinti 44% din singele total, estul 1% -celelalte
element figurate ale singelui
LrEritrocite b — 4,0.x10!?-5,1x10"?
Elemente figurate ZpLeucocite f — 3,7x10"—4,7x10""/,
45% \ 4,0x10"- 9x10°/1
‘Trombocite 180x10°- 320x10%
ge Proteice
Api —_Substanfe anorganice
“Siam 77912959 ——
55% Azotate'
Rezidiv. gp Substante organice Glucide
58% Neazotate Ay Lipide
Biocatalizatori Metaboli
Partea lichida a singelui, care rimine dupa indepairtarea cheagului (format
din celulele sanguine gi fibrinogen), se numeste ser. Serul confine macromo-
lecule coloidale, in care predomina proteinele de tip albuminic, separate cu
lichide i glucide, precum si molecule mici, onganice gi minerale. Spre deosebire
de plasm’, seeul nu contine fibrinogen. Pentru abtinerea plasmei, singele se
recolteazii cu anticoagulant si apoi se centrifugea7, ea constituind supernatantul.
Deci, plasma reprezinti ser + fibrinogen si alti factori de coagulare.
Singele, impreung cu sistemul nervos, asigura lezatura dintre toate organele
organismului. Astfel, orice modificare a compozitiei singelui semnaleazi 0
tulburare. stiri fiziologice normale, deci, o stare patologic’. De aceea analiza
de laboratora singelui are o deosebita semnificatie pentru diagnosticul bolii.
123,Pentru analizele de laborator se poate folo
serul dupa felul analizelor so
singele total, plasma sau
tate de etre medicul clinician
TEMA 29
Biochimia singelui, Metabolismul elementelor figurate
ale singelui
Experienta 1. Determinarea cantitativii a ionilor de magneciu in
eritrocite.
Principiul metodei. Ionul de magneziu in mediu bazie formeaza eu
colorantul organic galenul de titan, un complex colorat in rosu. Intensitatea
culorii este direct proportional cu concentrajia ionilor de magneziu.
Determinarea magneziului se realizeaza dupa separarea plasmei sanguine
de eritrocite prin centrifugare (3000 rotagii/minut, 30 minute).
‘Mod de lueru. Se iau 0,5 ml eritrocite gi se adaus 2,5 ml apa distiata
ups hemoliza eritrocitelor, se adauga 1,0 ml de H,SO,, 1,0 ml wolframatacid
de sodiu de 10%. Se amestecd intens gi peste 15 minute se filtreaza. intr-o
eprubeti de centrifugat se iau 2,5 ml de filtrat, se adauga 1 picdturd de rosu
dle metilen gise neutralizeazi cu NaQH de 0,2N pink la aparitia culoriigalbene.
Apoi se adauga 1,0 ml hidroxilamins de 2%, 1,0 ml galben de titan de 0,075%
si2,0mINaOH, Volumul eactivilor se completeaza pind la 10 ml prin adiugare
de apa distilata. Se masoard extinctia la colorimetru la lungimea de unda
'500-560nm (filtrul de lumina verde) in cuve de 10 mm contra probei de
contro.
Proba de control se face la fel ea $i proba de cercetat, numai ci in loc de
filtrat se ia apa distilat.
Valoarea extinctiei probei de cercetat este raportaté la curba etalon,
Valorite normale: barbati 1,95 + 0,19 mMt
femei 2,03 0.21 mMil
‘Valoarea diagnosticd. Valori scizute se itilnese in virsituri incoereibile
si diaree accentuata, aldosteronism primitv, ciroze hepatice, coma diabetic,
tetanic, rahitism infantil, epilepsie, pancreatité acut, mixedem
Valori crescute se intilnese in insuficienfa renal acuta si cronic’, boala
Addison, hipertiroidism.Experienta 2. Determinarea glutationului redus.
Prineipiul metodei. Glutationul interactioneaza cu nitroprusiatul de sodiu,
formand un complex colorat in rosu-violet. Intensitatea coloratiei este direct
proportional cu cantitatea de grupe tiol-reactive, din care in filtratul aproteic
predomin’ glutationul
Mod de lucru, 0,5 ml de mast eritrocitard se tritureazi cu 5,0 ml de
acid sulfosalicilic gi se toarna intr-un cilindru gradat. in mojar se mai adauga
5,0 ml de acid sulfosalicilie, se tritureaza si se toarna in eilindra, Volumul
Hichidulut este completat cu acid sulfosalicilic pind la 1> ml si se incubeaza
‘imp de 15 minute, Amestecul se filtreazai, se iau 3,0 ml de filtrat intr-o
eprubeta care se pune in baia de ap’ la 10°C. Se adauga 2,0 ml amestee de
K,CO,-NaCN si 2,0 ml de nitroprusiat de sodiu. Exact peste 2 minute se
determina densitatea optica a solutiei la $26 nm fata de control, Controlul
contine: 3,0 ml acid sulfosalicilic, 2,0 ml K,CO,-NaCN gi 2,0 ml nitroprusiat
de sodiu
‘Cantitatea glutationului se determina conform curbei etalon si se exprima
in grame la gram de proteine sau hemoglobind (Hb),
Valorie normale: 0,002-0,003 g/g Hb.
Teme pentru autopregittire
1. Functiile fiziologice ale singelui.
2. Componenta chimici a singelui (notiuni generale).
3. Compozitia chimica a eritrocitelor: hemoglobina, enzimele, compo-
nentele organice nehemoglobinice si componentele minerale.
4, Metabolismul eritrocitului matur, caracteristicele particulare:
a) glicoliza si ciclul fosfogliceratului. Reglarea acestor ci metabolice.
‘Semnificatia biologica a 2,3-difosfogliceratuluis
b) calea ciclului pentozofosfat;
) particularitatile metabolismului energetic, Sinteza ATP;
4) utilizarea O, in eritrocite,
5. Compozitia chimica si particularitatile metabolice ale populatiei
leucocitare din singele periferic. Afectiunile ereditare ale leucocitului,
6, Compozitia chimica, particularitaile metabolice si functile trombocitelor.
Patologia biochimica a trombocitului.
125jintrebari pentru autocontrol si situatii de problema
1. in singele conservat, concentrafia ATP se micsoreaz’ dup’ prima
sAptmina. Explicati mecanismele biochimice ce duc la diminuarea nivelului
ATP-lui in singele conservat.
2. Unul din produsii finali ai ciclului pentozofosfatilor:
importanta are acest produs pentru biologia eritrocitului
3. Funetia principala a granulocitului neutrofil este apararea organismului
de infect prin fagocitoz4. Fagocitoza este un proces complex constituit din
trei etape: leucotaxia, fagocitoza propriu-zisi si bactericidia. Care sunt
mecanismele biochimice ale bactericidiei?
4. in trombocite continutul de ATP este de 150 de ori mai mare decit in
eritrocite. De ce? Explicati.
ste NADPH. Ce
TEMA 30
singelui. Componenta chimied a plasmei sanguine.
Tonograma. Echilibrul acido-bazic
Biochi
Experienta 1. Determinarea concentratiei de proteina totala in
plasma (serul) sanguind prin metoda refractometrica (veri tema nr. 3,
exp. 5).
Experienta 2, Determinarea azotului rezidual din serul sanguin cu
hipobromit (metoda Rappoport-Eihorn)
Principiul metodei. Proteinele din serul sanguin sunt sedimentate.
Compusii azotati din filtratul aproteic sunt tratati cu solutie bazica de
hipobromit, excesul c&iruia se determind prin titrare iodometrica.
Mod de lucru. intr-o eprubeta se indroduc | ml de apa distilata, 0,1
ml ser sanguin si 4 ml de agent de precipitare (reactivul nr. 1), se amesteca
si peste 15 minute se filtreaza printr-un filtru umectat in prealabil cu apa.
intr-un paharel sau balonas se iau 4 ml de filtrat, se adauga 5 ml solutie
de lucru de hipobromit, continutul se agita si se lasa in repaus timp de 1-2
minute, Se adauga 0,2 ml solutie de KJ de 10%, 3ml solutie de HCI de 18%.
Continutul se agita gi se titreaz& cu solutie de tiosulfat de sodiu de 0,005N
pind la culoarea slab galbena. Se adauga 2-3 picaturi de solutie de amicion
de 0,25% gi se continua titrarea pind la decolorarea solutici.
Paralel cu proba de cercetat se efectueaz proba de control, care contine
1264 ml agent de precipitare, 5 ml hipobromit, 0,2 ml solutie de KJ de 10%, 3 ml
solutie de HCI de 18%. Proba de control se titreaza ca si proba de analizat.
Pentru determinarea continutului de azot rezidual, diferenta, in ml, de
tiosulfat consumat la titrarea probei de control (C) i celei de analizat (A) se
‘multiplica cu coeficientul 2 I,42. Rezultatul se obfine in mM/t
(C~ A) ° 21,42 = azot rezidual (mMIl)
Valoarea normaia a azotului rezidual al singelui este de 14,28-28,56 mM
(20-40 mg/100 ml).
Importanfa clinico-diagnostic’. Azotemia (cresterea azotului rezidual
sanguin) poate fi relativa, cand este conditionata de deshidratare, si absoluta,
fiind generat de retentia reziduurilor azotate (tulburarea funcfiei excretoare
arinichiului) sau in urma formarii lor intense (catabolismul proteic sporit in
tuberculoza, ciroza hepatica, pneumonie franca, boli infectioase insotite de
febri etc.) Micsorarea continutului de azot rezidual in singe se observa in
carenta proteic’.
‘Teme pentru autopregitire
1. Compozitia singel
guine:
a) Proteinele plasmatice. Albuminele, globulinele fibrinogenul, transferina,
ceruloplasmina, haptoglobinele, imunoglobulinele, glico-silipoproteidele etc).
Rolul, metodele de dozare si separare a proteinelor. Varajile fractilor proteice
in patologie
) Enzimele plasmatice. Clasificarca functional. Mecanismul dise
plasmatice. Principalele enzime plasmatice cu valoare diagnosticd.
c) Peptidele sanguine de valoare biologica (angiotensinele si kininele).
2. Compusii neproteiei azotati ai plasmei sanguine, Azotul rezidual, fractile
Substantele proteice azotate ale plasmei san-
3. Compusii organici neazotatiai plasmei sangvine. Importanta determina
4. Componenti plasmatiei minerali. Rolu! lor, lonograma singelui
5. Sistemele sangvine tampon, No}
generale de echilibru acido-bazic
(EAB),acidoze si alcaloze. Princip: i
i EAB,
127fntrebari pentru autocontrol si situatii de problema
1. Explicat si motivaji mecanismul aparitiei edematiei in urmatoarele boli:
a) glomerulonerrita;b) inanitie c) afectiuni hepatice.
2. Cum se va modifica valoarea si fractiile azotului rezidual (neproteic)
din serul sanguin in urm&toarele afectiuni: a) glomerulonetfita; b) coma
hepatic. Motivati rispunsul.
3. Motivati scopul de prescriere a interferonului bolnavilor si persoanelor
sinatoase.
4. Explicati si motivati directia modificarii rezervei alealine a singelui
in urmatoarele stiri ale echilibrului acido-bazic: a) acidoza respiratorie;
b) acidoz metabolica; c) alealozi respiratorie; d) alcaloza metabolica.
5. La internarea bolnavului D, rezultatele investigatiilor biochimice indiea
cresterea activitatii plasmatice a urmatoarelor enzime: fosfataza alcaling,
eucinaminopeptidaza, 7 - glutamiltransferaza. La ce clasa se refera aceste
enzime conform clasificatiei functionale a enzimelor plasmatice? Despre
afectarea clrui sistem ne vorbese rezultatele investigatiilor biochimice?
Motivati rispunstl
6. in urma examenului cli
muschilor scheletici (distrof
ic la bolnavul A s-a presupus o afectare a
musculara). Ce explorari enzimatice afi
‘Cum se vor modifica valorile
itatii enzimelor respective? Indicati clasa fermentilor
respectivi conform clasificdrii contemporane a enzimelor.
7. Cum se vor modifica fractile proteice sanguine in ciroza hepatica si in
sindromul nefrotic? Motivatiraspunsul.
8. Ce infelegeti prin notiunea de proteinele fazei acute? Enumerati aceste
proteine, Cum se modifica spectrul fractiilor proteice din singe in aceasta
fazd a procesului inflamator?
TEMA 31
Mecanismele biochimice ale transportului si schimbului de gaze in
singe. Hemostaza. Reglarea stirii fluide a singelui
Experienta 1. Determinarea activitatii protrombinice (indicelui
protrombinic) a plasmei sanguine
Principiul metodei. in exces de tromboplastina si continut optimal de
128Ca®, timpul de formare a cheagului in plasma depinde de activitatea factorilor
complexului protrombinic II, IX, X. Pe aceasta baza, in amestecul de reactie
se introduce tromboplastina tisulara si CaCl,, Ca surs& de factori ai
complexului protrombinic serveste plasma cercetata. Daca in plasma
activitatea unuia sau a mai multor factori ai complexului protrombinic este
redusd, atunci timpul formarii cheagului este mai mare. Timpul de formarea
ccheagului creste in prezenta anticoagulantilor (in special a heparinei) sau la
reducerea continutului de fibrinogen in plasma.
Mod de lucru. Intr-o eprubeti cu pereti subtiri se iau 0,2 ml solutie de
CaCl, de 0,05M gi 0,1 ml suspensie de tromboplastind. Amestecul se
incubeazA in baia de apa la temperatura de 37°C timp de 30 secunde. Apoi
in eprubeta se introduc 0,1ml de plasma cercetata si se porneste
cronometrul. Dupa fiecare 12-15 secunde, eprubeta se inclina la 45° si se
fixeaza timpul aparitiei fibrelor sau cheagului de fibrina (timpul
protrombinic). Analiza se repeta nu mai putin de doua ori, Diferenta de
timp in analizele paralele trebuie s& difere nu mai mult de o secunda.
Rezultatul se exprima sub forma de activitate protrombinica (indice
protrombinic) a plasmei (APP):
AP!
100%,
B
unde: A—timpul protrombinic al plasmei sanguine a omului sinatos;
B~timpul protrombinic al plasmei sanguine cercetate
Pentru determinarea timpului protrombinic, in fiecare zi se utilizeaz 0
serie noua de tromboplastind a omului sindtos, timpul protrombinic al edreia
este indicat pe eticheta flaconului. Daca activitatea tromboplastinei este redust
(timpul protrombinic este marit de doud ori), se foloseste suspensia de
tromboplastina de 2%
‘Valoarea normali. Activitatea medie a protrombinei plasmatice a omului
slindtos este de 80-10%,
Experienta 2. Determinarea timpului de recalcificare a plasmei
sanguine,
Principiul metodei. Determinarea timpului de recalcificare a plasmei
sanguine la adaugarea unei cantitati optime de CaCl,
129Mod de tucru. Intr-o eprubeta, instalata intr-un pahar cu pereti
transparenti, ce confine apa cu temperatura de 37°C, se introduc 0,2 ml
solutie de CaC!, de 0,25M $i 0,1 ml solutie de NaC! de 0,85%,
Peste 60 secunde, in eprubeté se adauga 0,1 ml plasma si se porneste
cronometrul. Se determina timpul de coagulare a plasmei. Analiza se repeti
de 2-3 oti
Valoarea normala, Plasma omului sanatos, la adugarea unei cantivit
optime de CaCl, se coaguleaza timp de 60-120 secunde.
Importanta clinico-diagnostied, Micgorarea timpului de recaleificare
aplasmei sanguine indica precoagularea sanguind, marirea lui ~ hipocoagu-
Trea lui
Experienja 3. Determinarea timpului trombinic al plasmei sanguine.
Principiul metodei. Se determina timpul trombinic de coagulare al plasmei
sanguine la adugarea trombinei cu activitate standard (15-18 sec). Trombina
transforma fibrinogenul in fibrind fird participarea altorfactori de coagulare.
Mod de lucru, intr-o eprubetd se iau 0,2 ml plasma gi se introduce in
baia de api la 37°C. Peste 60 secunde se adaugi 0,2 ml tromboplastina si
imediat se eronometreaza timpul. Se determina timpul de coagulare a plasmei.
Analiza se repeti de 2-3 ori
Valorile normale: 15-18 secunde
Importan(a elinico-diagnostici. Cresterea timpului trombinic se observa
incaz deafibrinogenemie, hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie, in sindromul
de coagulare intravasculara diseminati, fibrinoliza acut8, in afectiunile grave
ale ficatului, in prezenta inhibitorilor trombinef in singe.
Experienta 4. Metoda Rutherg de determinare a fibrinogenului.
Principiul metodei. La interactiunea fibrinogenului cu CaCl, are loc
coagularea cu retractia fibrinei
Mod de lucru, intr-o eprubeta coniea se ia 1 ml de plasma transparent
sise adaugi 0,1 ml solutie de CaCl, do 5%, se agita, Peste 7-15 min, fibrina
formata se infaigoard pe o bagheti de sticld si se scoate din eprubeti. Fibrina
se ia de pe bagheta de sticl& gi se usucd cu ajutorul hirtiei de filtru pind cind
aceasta rmine uscati, Fibrina uscati se cintireste.
Valorile normale: 9-15 mg (2-4 g/l sau 5,9-11,7 mM),
130‘Nota. Pentru plasma umand, coeticientul de recaleificare este 0,22
a/lsau 0,293 in mM
Importanta clinico-diagnostica. Micsorarea cantititii de fibrinogen se
observa in caz de afibrinogenemie, hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie,
in afectiunite grave ale ficatului, in sindromul de coagulare intravascular
diseminata, fibrinoliza acuta
Matirea concentratiei de fibrinogen in plasma se observa in infecti, in
procesele inflamatori acute, tromboze, tromboembolii, in timpul graviditati
dupa traume, nastere, operat.
Experienta 5. Proba cu etanol. Prin aceasta metoda se pot determina