Sei sulla pagina 1di 35
CAPITOLUL VII Biochimia singelui Singele reprezinti 5-7,5% din greutatea corpului i aledtuieste la adult un volum total de 4,5-5,0 ltr, adica 65-76, 7mUkilocorp. Singele este un fesut lichid alcatuit din elemente figurate (eritrocite, leucocite, trombocite) suspendate in plasma (vezi schema de mai jos). Plasma (de la gr. plasmér- formatie) este 0 solutie apoasa de proteide gi siruri minerale, tamponata la pH1=7,35. Ea reprezinta 55% din singele total sidiferd din punet de vedere fizico-chimic de acesta. Hematiile (eritrocitele) reprezinti 44% din singele total, estul 1% -celelalte element figurate ale singelui LrEritrocite b — 4,0.x10!?-5,1x10"? Elemente figurate ZpLeucocite f — 3,7x10"—4,7x10""/, 45% \ 4,0x10"- 9x10°/1 ‘Trombocite 180x10°- 320x10% ge Proteice Api —_Substanfe anorganice “Siam 77912959 —— 55% Azotate' Rezidiv. gp Substante organice Glucide 58% Neazotate Ay Lipide Biocatalizatori Metaboli Partea lichida a singelui, care rimine dupa indepairtarea cheagului (format din celulele sanguine gi fibrinogen), se numeste ser. Serul confine macromo- lecule coloidale, in care predomina proteinele de tip albuminic, separate cu lichide i glucide, precum si molecule mici, onganice gi minerale. Spre deosebire de plasm’, seeul nu contine fibrinogen. Pentru abtinerea plasmei, singele se recolteazii cu anticoagulant si apoi se centrifugea7, ea constituind supernatantul. Deci, plasma reprezinti ser + fibrinogen si alti factori de coagulare. Singele, impreung cu sistemul nervos, asigura lezatura dintre toate organele organismului. Astfel, orice modificare a compozitiei singelui semnaleazi 0 tulburare. stiri fiziologice normale, deci, o stare patologic’. De aceea analiza de laboratora singelui are o deosebita semnificatie pentru diagnosticul bolii. 123, Pentru analizele de laborator se poate folo serul dupa felul analizelor so singele total, plasma sau tate de etre medicul clinician TEMA 29 Biochimia singelui, Metabolismul elementelor figurate ale singelui Experienta 1. Determinarea cantitativii a ionilor de magneciu in eritrocite. Principiul metodei. Ionul de magneziu in mediu bazie formeaza eu colorantul organic galenul de titan, un complex colorat in rosu. Intensitatea culorii este direct proportional cu concentrajia ionilor de magneziu. Determinarea magneziului se realizeaza dupa separarea plasmei sanguine de eritrocite prin centrifugare (3000 rotagii/minut, 30 minute). ‘Mod de lueru. Se iau 0,5 ml eritrocite gi se adaus 2,5 ml apa distiata ups hemoliza eritrocitelor, se adauga 1,0 ml de H,SO,, 1,0 ml wolframatacid de sodiu de 10%. Se amestecd intens gi peste 15 minute se filtreaza. intr-o eprubeti de centrifugat se iau 2,5 ml de filtrat, se adauga 1 picdturd de rosu dle metilen gise neutralizeazi cu NaQH de 0,2N pink la aparitia culoriigalbene. Apoi se adauga 1,0 ml hidroxilamins de 2%, 1,0 ml galben de titan de 0,075% si2,0mINaOH, Volumul eactivilor se completeaza pind la 10 ml prin adiugare de apa distilata. Se masoard extinctia la colorimetru la lungimea de unda '500-560nm (filtrul de lumina verde) in cuve de 10 mm contra probei de contro. Proba de control se face la fel ea $i proba de cercetat, numai ci in loc de filtrat se ia apa distilat. Valoarea extinctiei probei de cercetat este raportaté la curba etalon, Valorite normale: barbati 1,95 + 0,19 mMt femei 2,03 0.21 mMil ‘Valoarea diagnosticd. Valori scizute se itilnese in virsituri incoereibile si diaree accentuata, aldosteronism primitv, ciroze hepatice, coma diabetic, tetanic, rahitism infantil, epilepsie, pancreatité acut, mixedem Valori crescute se intilnese in insuficienfa renal acuta si cronic’, boala Addison, hipertiroidism. Experienta 2. Determinarea glutationului redus. Prineipiul metodei. Glutationul interactioneaza cu nitroprusiatul de sodiu, formand un complex colorat in rosu-violet. Intensitatea coloratiei este direct proportional cu cantitatea de grupe tiol-reactive, din care in filtratul aproteic predomin’ glutationul Mod de lucru, 0,5 ml de mast eritrocitard se tritureazi cu 5,0 ml de acid sulfosalicilic gi se toarna intr-un cilindru gradat. in mojar se mai adauga 5,0 ml de acid sulfosalicilie, se tritureaza si se toarna in eilindra, Volumul Hichidulut este completat cu acid sulfosalicilic pind la 1> ml si se incubeaza ‘imp de 15 minute, Amestecul se filtreazai, se iau 3,0 ml de filtrat intr-o eprubeta care se pune in baia de ap’ la 10°C. Se adauga 2,0 ml amestee de K,CO,-NaCN si 2,0 ml de nitroprusiat de sodiu. Exact peste 2 minute se determina densitatea optica a solutiei la $26 nm fata de control, Controlul contine: 3,0 ml acid sulfosalicilic, 2,0 ml K,CO,-NaCN gi 2,0 ml nitroprusiat de sodiu ‘Cantitatea glutationului se determina conform curbei etalon si se exprima in grame la gram de proteine sau hemoglobind (Hb), Valorie normale: 0,002-0,003 g/g Hb. Teme pentru autopregittire 1. Functiile fiziologice ale singelui. 2. Componenta chimici a singelui (notiuni generale). 3. Compozitia chimica a eritrocitelor: hemoglobina, enzimele, compo- nentele organice nehemoglobinice si componentele minerale. 4, Metabolismul eritrocitului matur, caracteristicele particulare: a) glicoliza si ciclul fosfogliceratului. Reglarea acestor ci metabolice. ‘Semnificatia biologica a 2,3-difosfogliceratuluis b) calea ciclului pentozofosfat; ) particularitatile metabolismului energetic, Sinteza ATP; 4) utilizarea O, in eritrocite, 5. Compozitia chimica si particularitatile metabolice ale populatiei leucocitare din singele periferic. Afectiunile ereditare ale leucocitului, 6, Compozitia chimica, particularitaile metabolice si functile trombocitelor. Patologia biochimica a trombocitului. 125 jintrebari pentru autocontrol si situatii de problema 1. in singele conservat, concentrafia ATP se micsoreaz’ dup’ prima sAptmina. Explicati mecanismele biochimice ce duc la diminuarea nivelului ATP-lui in singele conservat. 2. Unul din produsii finali ai ciclului pentozofosfatilor: importanta are acest produs pentru biologia eritrocitului 3. Funetia principala a granulocitului neutrofil este apararea organismului de infect prin fagocitoz4. Fagocitoza este un proces complex constituit din trei etape: leucotaxia, fagocitoza propriu-zisi si bactericidia. Care sunt mecanismele biochimice ale bactericidiei? 4. in trombocite continutul de ATP este de 150 de ori mai mare decit in eritrocite. De ce? Explicati. ste NADPH. Ce TEMA 30 singelui. Componenta chimied a plasmei sanguine. Tonograma. Echilibrul acido-bazic Biochi Experienta 1. Determinarea concentratiei de proteina totala in plasma (serul) sanguind prin metoda refractometrica (veri tema nr. 3, exp. 5). Experienta 2, Determinarea azotului rezidual din serul sanguin cu hipobromit (metoda Rappoport-Eihorn) Principiul metodei. Proteinele din serul sanguin sunt sedimentate. Compusii azotati din filtratul aproteic sunt tratati cu solutie bazica de hipobromit, excesul c&iruia se determind prin titrare iodometrica. Mod de lucru. intr-o eprubeta se indroduc | ml de apa distilata, 0,1 ml ser sanguin si 4 ml de agent de precipitare (reactivul nr. 1), se amesteca si peste 15 minute se filtreaza printr-un filtru umectat in prealabil cu apa. intr-un paharel sau balonas se iau 4 ml de filtrat, se adauga 5 ml solutie de lucru de hipobromit, continutul se agita si se lasa in repaus timp de 1-2 minute, Se adauga 0,2 ml solutie de KJ de 10%, 3ml solutie de HCI de 18%. Continutul se agita gi se titreaz& cu solutie de tiosulfat de sodiu de 0,005N pind la culoarea slab galbena. Se adauga 2-3 picaturi de solutie de amicion de 0,25% gi se continua titrarea pind la decolorarea solutici. Paralel cu proba de cercetat se efectueaz proba de control, care contine 126 4 ml agent de precipitare, 5 ml hipobromit, 0,2 ml solutie de KJ de 10%, 3 ml solutie de HCI de 18%. Proba de control se titreaza ca si proba de analizat. Pentru determinarea continutului de azot rezidual, diferenta, in ml, de tiosulfat consumat la titrarea probei de control (C) i celei de analizat (A) se ‘multiplica cu coeficientul 2 I,42. Rezultatul se obfine in mM/t (C~ A) ° 21,42 = azot rezidual (mMIl) Valoarea normaia a azotului rezidual al singelui este de 14,28-28,56 mM (20-40 mg/100 ml). Importanfa clinico-diagnostic’. Azotemia (cresterea azotului rezidual sanguin) poate fi relativa, cand este conditionata de deshidratare, si absoluta, fiind generat de retentia reziduurilor azotate (tulburarea funcfiei excretoare arinichiului) sau in urma formarii lor intense (catabolismul proteic sporit in tuberculoza, ciroza hepatica, pneumonie franca, boli infectioase insotite de febri etc.) Micsorarea continutului de azot rezidual in singe se observa in carenta proteic’. ‘Teme pentru autopregitire 1. Compozitia singel guine: a) Proteinele plasmatice. Albuminele, globulinele fibrinogenul, transferina, ceruloplasmina, haptoglobinele, imunoglobulinele, glico-silipoproteidele etc). Rolul, metodele de dozare si separare a proteinelor. Varajile fractilor proteice in patologie ) Enzimele plasmatice. Clasificarca functional. Mecanismul dise plasmatice. Principalele enzime plasmatice cu valoare diagnosticd. c) Peptidele sanguine de valoare biologica (angiotensinele si kininele). 2. Compusii neproteiei azotati ai plasmei sanguine, Azotul rezidual, fractile Substantele proteice azotate ale plasmei san- 3. Compusii organici neazotatiai plasmei sangvine. Importanta determina 4. Componenti plasmatiei minerali. Rolu! lor, lonograma singelui 5. Sistemele sangvine tampon, No} generale de echilibru acido-bazic (EAB),acidoze si alcaloze. Princip: i i EAB, 127 fntrebari pentru autocontrol si situatii de problema 1. Explicat si motivaji mecanismul aparitiei edematiei in urmatoarele boli: a) glomerulonerrita;b) inanitie c) afectiuni hepatice. 2. Cum se va modifica valoarea si fractiile azotului rezidual (neproteic) din serul sanguin in urm&toarele afectiuni: a) glomerulonetfita; b) coma hepatic. Motivati rispunsul. 3. Motivati scopul de prescriere a interferonului bolnavilor si persoanelor sinatoase. 4. Explicati si motivati directia modificarii rezervei alealine a singelui in urmatoarele stiri ale echilibrului acido-bazic: a) acidoza respiratorie; b) acidoz metabolica; c) alealozi respiratorie; d) alcaloza metabolica. 5. La internarea bolnavului D, rezultatele investigatiilor biochimice indiea cresterea activitatii plasmatice a urmatoarelor enzime: fosfataza alcaling, eucinaminopeptidaza, 7 - glutamiltransferaza. La ce clasa se refera aceste enzime conform clasificatiei functionale a enzimelor plasmatice? Despre afectarea clrui sistem ne vorbese rezultatele investigatiilor biochimice? Motivati rispunstl 6. in urma examenului cli muschilor scheletici (distrof ic la bolnavul A s-a presupus o afectare a musculara). Ce explorari enzimatice afi ‘Cum se vor modifica valorile itatii enzimelor respective? Indicati clasa fermentilor respectivi conform clasificdrii contemporane a enzimelor. 7. Cum se vor modifica fractile proteice sanguine in ciroza hepatica si in sindromul nefrotic? Motivatiraspunsul. 8. Ce infelegeti prin notiunea de proteinele fazei acute? Enumerati aceste proteine, Cum se modifica spectrul fractiilor proteice din singe in aceasta fazd a procesului inflamator? TEMA 31 Mecanismele biochimice ale transportului si schimbului de gaze in singe. Hemostaza. Reglarea stirii fluide a singelui Experienta 1. Determinarea activitatii protrombinice (indicelui protrombinic) a plasmei sanguine Principiul metodei. in exces de tromboplastina si continut optimal de 128 Ca®, timpul de formare a cheagului in plasma depinde de activitatea factorilor complexului protrombinic II, IX, X. Pe aceasta baza, in amestecul de reactie se introduce tromboplastina tisulara si CaCl,, Ca surs& de factori ai complexului protrombinic serveste plasma cercetata. Daca in plasma activitatea unuia sau a mai multor factori ai complexului protrombinic este redusd, atunci timpul formarii cheagului este mai mare. Timpul de formarea ccheagului creste in prezenta anticoagulantilor (in special a heparinei) sau la reducerea continutului de fibrinogen in plasma. Mod de lucru. Intr-o eprubeti cu pereti subtiri se iau 0,2 ml solutie de CaCl, de 0,05M gi 0,1 ml suspensie de tromboplastind. Amestecul se incubeazA in baia de apa la temperatura de 37°C timp de 30 secunde. Apoi in eprubeta se introduc 0,1ml de plasma cercetata si se porneste cronometrul. Dupa fiecare 12-15 secunde, eprubeta se inclina la 45° si se fixeaza timpul aparitiei fibrelor sau cheagului de fibrina (timpul protrombinic). Analiza se repeta nu mai putin de doua ori, Diferenta de timp in analizele paralele trebuie s& difere nu mai mult de o secunda. Rezultatul se exprima sub forma de activitate protrombinica (indice protrombinic) a plasmei (APP): AP! 100%, B unde: A—timpul protrombinic al plasmei sanguine a omului sinatos; B~timpul protrombinic al plasmei sanguine cercetate Pentru determinarea timpului protrombinic, in fiecare zi se utilizeaz 0 serie noua de tromboplastind a omului sindtos, timpul protrombinic al edreia este indicat pe eticheta flaconului. Daca activitatea tromboplastinei este redust (timpul protrombinic este marit de doud ori), se foloseste suspensia de tromboplastina de 2% ‘Valoarea normali. Activitatea medie a protrombinei plasmatice a omului slindtos este de 80-10%, Experienta 2. Determinarea timpului de recalcificare a plasmei sanguine, Principiul metodei. Determinarea timpului de recalcificare a plasmei sanguine la adaugarea unei cantitati optime de CaCl, 129 Mod de tucru. Intr-o eprubeta, instalata intr-un pahar cu pereti transparenti, ce confine apa cu temperatura de 37°C, se introduc 0,2 ml solutie de CaC!, de 0,25M $i 0,1 ml solutie de NaC! de 0,85%, Peste 60 secunde, in eprubeté se adauga 0,1 ml plasma si se porneste cronometrul. Se determina timpul de coagulare a plasmei. Analiza se repeti de 2-3 oti Valoarea normala, Plasma omului sanatos, la adugarea unei cantivit optime de CaCl, se coaguleaza timp de 60-120 secunde. Importanta clinico-diagnostied, Micgorarea timpului de recaleificare aplasmei sanguine indica precoagularea sanguind, marirea lui ~ hipocoagu- Trea lui Experienja 3. Determinarea timpului trombinic al plasmei sanguine. Principiul metodei. Se determina timpul trombinic de coagulare al plasmei sanguine la adugarea trombinei cu activitate standard (15-18 sec). Trombina transforma fibrinogenul in fibrind fird participarea altorfactori de coagulare. Mod de lucru, intr-o eprubetd se iau 0,2 ml plasma gi se introduce in baia de api la 37°C. Peste 60 secunde se adaugi 0,2 ml tromboplastina si imediat se eronometreaza timpul. Se determina timpul de coagulare a plasmei. Analiza se repeti de 2-3 ori Valorile normale: 15-18 secunde Importan(a elinico-diagnostici. Cresterea timpului trombinic se observa incaz deafibrinogenemie, hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie, in sindromul de coagulare intravasculara diseminati, fibrinoliza acut8, in afectiunile grave ale ficatului, in prezenta inhibitorilor trombinef in singe. Experienta 4. Metoda Rutherg de determinare a fibrinogenului. Principiul metodei. La interactiunea fibrinogenului cu CaCl, are loc coagularea cu retractia fibrinei Mod de lucru, intr-o eprubeta coniea se ia 1 ml de plasma transparent sise adaugi 0,1 ml solutie de CaCl, do 5%, se agita, Peste 7-15 min, fibrina formata se infaigoard pe o bagheti de sticld si se scoate din eprubeti. Fibrina se ia de pe bagheta de sticl& gi se usucd cu ajutorul hirtiei de filtru pind cind aceasta rmine uscati, Fibrina uscati se cintireste. Valorile normale: 9-15 mg (2-4 g/l sau 5,9-11,7 mM), 130 ‘Nota. Pentru plasma umand, coeticientul de recaleificare este 0,22 a/lsau 0,293 in mM Importanta clinico-diagnostica. Micsorarea cantititii de fibrinogen se observa in caz de afibrinogenemie, hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie, in afectiunite grave ale ficatului, in sindromul de coagulare intravascular diseminata, fibrinoliza acuta Matirea concentratiei de fibrinogen in plasma se observa in infecti, in procesele inflamatori acute, tromboze, tromboembolii, in timpul graviditati dupa traume, nastere, operat. Experienta 5. Proba cu etanol. Prin aceasta metoda se pot determina

Potrebbero piacerti anche