Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Codul imparatului Iustinian a fost elaborate de o comisie formata din 10 profesorisi avocati in
frunte cu Tribonian, cel mai mare jurisconsult al vremii. Lucrarea afost publicta in doua editii.
Prima editie cuprinde constitutiunile imperial care aufost date din vremea imparatului Hadrian
pina la 529, iar editia a II-a cuprindeconstitutiunile imperiale date din vremea lui Hadrian pina in
534.Prima editie a Codului s-a pierdut, dar editia a II-a, denumita Codex repetitae praelectionis,
a ajuns pina la noi. In cadrul acestei lucrari textile au fostsistematizate in 12 carti, cartile au fost
impartite in titluri, titlurile in constitutiuni,iar unele constitutiuni, acelea care cuprindeau mai
multe dispozitii, au fostimpartite si in paragrafe.Fiecare constitutie era precedata de o inscription
ce cuprindea numele imparatului care o edictase si al destinatarului, urmata de o subscriptio,
in care se indica locul si data emiterii. Se pare ca Iustinian ar fi intentionat sa-si rezumeintreaga
opera legislative numai la acest cod. Totusi, nevoile practicii aratau ca deo revizuire similara
aveau nevoie si normele dreptului roman (ius vetus) ce segaseau in operele jurisconsultilor
clasici. Aceste opera care adusesera Romei ofaima nepieritoare ajutasera si ele-dupa secole de
existent- sa prezintecontradictii, sa contina elemente cazute in desuetudine sau abrogate, sa
devinaneclare sau necorespunzatoare fata de nivelul social al epocii lui Iustinian. Seimpunea,
asadar si aici ca si in materie de constitutii, sa se intocmeasca o selectiesubstantial din ce era
mai important in operele juristilor clasici. Adaptata la nevoile secolului al IV-lea, ea trebuia sa
fie o chintesenta a dreptului roman si unindreptar singur pentru practica judecatoareasca. Sarcina
era deosebit de grea sinimeni inaintea lui Iustinian nu realizase nimic in aceasta directie,
intentiaimparatului Teodosie al II-lea (408-450) de a face o colectie din operele juridiceclasice
raminind la vremea ei un simplu deziderat. Se pare ca insusi Iustinian aavut indoieli cu privire la
perspectivele indeplinirii unei lucrari atit de dificile si
complexe. “Inainte de domnia noastra
- spunea imparatul-nimeni n-a sperat si nici n-a crezut ca [ o asemenea legiuire] ar fi cumva cu
putinta pentru iscusintaomeneasca
2
.
2
Cu toate acestea, indemnat si sfatuit in mare masura de consilierul sau Tribonian,se hotarira sa
inceapa lucrarea . Inainte de a numi comisia de specialisti, imparatul
4
Insitutiones sau institutele
Tot in anul 533 au fost publicate si Institutele lui Iustinian.Institutele lui Iustiniansun un manual
adresat studentilor in drept, ca si Institutele lui Gaius dar spredeosebire de cele ale lui Iustinia au
putere de lege. Manualul a fost aclatuit pebaza unor texte extrase din Institutele clasic
Romanistii au depus mari eforturi pentru a stabili care dintre alteratiunile de textesunt
interpolatiuni si care sunt glose, deoarece semnificati lor pentru cunoastereasi interpretarea
dreptului roman este total diferita.
9
Incheierea
Cele patru parti ale legislatiei lui Justinian- Codul, Digestele, Institutiile siNovellele- formeaza
sub aspectul continutului, un tot unitary care de la inceputulsecolului al XII-lea va fi cunoscut
sub denumirea de
Corpus Iuris civilis
(Colectiadreptului civil). Astfel opera legislative a lui Iustinian reflecta inainte de toateintentia
acestuia de a restaura in domeniul juridic, ca sic el politic, ordinea juridical romana.
Ideile sale, curente astăzi, dar aproape revoluţionare când le opunea părerilor
autorizate ale lui Thibaut şi Gans, se reduc la aceea că dreptul nu este o născocireartificială, un
produs al capriciului legiuitorului, ci o creaţie a societăţii de la careemană, un rezultat, totodată,
al tradiţiei şi al cerinţelor sociale ale unei anumite epoci, un fenomen fatal în evoluţia unui popor,
în care se recuperează dezvoltarea, înflorirea şi decadenţa acestuia.
Codificarea lui Iustinian -o colecţie de lucrări fundamentale de jurisprudenţăalcătuită între anii
529 şi 534 la porunca împăratului Iustinian I, care a avut o influenţă durabilă asupra dezvoltării
sistemului juridic din spaţiul european prin reformele sale în domeniul dreptului, prin reunirea
într-un sistem coerent a întregului drept roman.
Atfel una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută
în 529. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romană,aflată în ultimul stadiu al
descompunerii, printr-o uriașă operă de sistematizare adreptului clasic și postclasic, astfel încât
să poată fi aplicat la realitățile secolului al
VI-lea din Imperiul Roman.
8
Concluzie
Printre cele mai importante realizări ale împăratului Justinian cel Mare se numărăşi
îmbunătăţirea sistemului legislativ, precum şi elaborarea unei colecţii de legi
care, altfel, s-
ar fi pierdut. Pentru a strânge şi simplifica principalele legi careghidau viaţa societăţii bizantine,
Justinian a angajat un faimos avocat, Trebonian.Colecţia care a rezultat în urma muncii juriştilor
bizantini poartă numele de Codul
lui Ju
stinian, care se păstrează şi astăzi, fiind modelul după care multe ţări din
Europa s-
au ghidat în legislaţia lor.
Pe un plan istoric general însă, legislaţia lui Justinian a avut o importanţăinestimabilă pe care
nimeni n
-
o putea bănui la acea epocă. Aşa cum se ştie,documentele dreptului clasic, împreună cu alte
creaţii ale culturii romane, au
pierit în cea mai mare parte.Opera legislativa elaborata din ordinul imparatului Justinian prezinta
o uriasaimportanta istorica, importanta pe care nimeni n-ar fi putut-o banui la acelmoment,
intrucat importanta acestei opere legislative se datoreaza unui factorconjunctural, si anume
faptului ca aproape toate textele juridice clasice au fostdistruse de barbari, nemaiajungand pana
la noi. Insa opera legislativa a luiJustinain s-a pastrat, ajungand pana la noi pe cale indirecta, iar,
pe baza ei,romanistii moderni au putut reconstitui tezaurul gandirii juridice romane.
9
Literatura
1
E.Molcut, D. Oancea, op.cit.,pag.54
2
Constitutio Tanta- Dedoken, prefeta.
3
Este vorba de 50 de constitutii cunoscute sub numele de
Quinquaginta decisions
.Dupa opinia clasica a lui G. Rotondi (
Bullentino dell’Instituto di Diritto Romano
,XXIX,1916, p.143 si urm.) el ear fi fost edictate intre 1 august-27 noiembrie 530.
4
Jurisconsultii ce apartineau celor doua scoli din secolul I, care-si trageaudenumirea de la numele
a doi dintre cei mai insemnati membri al lor: Sabinus siProculus.