Mircea Oprea

Mircea Oprea è nato a Belceşti, (Iaşi) nel 1945. E' membro della Unione Giornalisti Professionisti
della Romania e della Federazione internazionale dei giornalisti e per la sua attività di giornalista ha
ricevuto due importanti premi (uno prima della rivoluzione del 1989 e uno dopo). E' anche nel
collegio di redazione della rivista di cultura Hyperion. Ha scritto un libro di poesie, un libro di prose
brevi e due raccolte di aforismi: Mirarea de mine (2010, aforisme) e Mirarea de voi (2012).

Nei suoi aforismi lunghi e argomentativi Mircea Oprea, che si considera un "eremita senza fede" nel
deserto del mondo, esprime tesi e pensieri molto vicini ai "sillogismi dell'amarezza", "abbozzi di
vertigine", "assiomi del crepuscolo" del pensatore franco-rumeno Emil Cioran, distaccandosene
però nel tono più ironico e sarcastico.

86 aforismi

**

Sunt optimist cu privire la trecut. Presimt că ne va aduce surprize mai mari decât viitorul care, ce
bezmetic, nici nu ştii când şi de unde apare.
Sono ottimista sul passato. Sento che ci porterà sorprese più grandi del futuro che, frastornato, non
sa nemmeno quando e dove apparire.

**

E obositor, cred, să faci binele cu premeditare şi să te preocupe proiectul acesta zile în şir, pe câtă
vreme cele rele îţi ies din prima, deseori fără plan, fără să vrei, fără să gândeşti măcar.

E' faticoso, credo, fare del bene con premeditazione e preoccuparsi di questo progetto per giorni e
giorni, mentre le cose malvage ti escono fin dal primo momento, spesso senza un piano, senza
volerlo, senza nemmeno pensarci.

**
Sub cerul liber am fobie de înălţime: abia mă mai ţin agăţat de pământ şi din clipă-n clipă aştept să
mă prăbuşesc în adâncul Cerului.
All'aperto ho la fobia delle altezze: difficilmente riesco a tenermi ancora attaccato alla terra e da un
momento all'altro mi aspetto di crollare nella profondità del Cielo.

**

**
Mă strecor ca un fum de ţigară printre şirurile mele de vorbe, mă strecor precum ceasornicarul între
rafturile cu piese şi scule: aleg, des-fac, refac, întorc arcul şi ascult. Ticăie maşinăria şi fără mine?
Atunci poate ieşi în lume!
Mi insinuo come il fumo di una sigaretta tra le sequenze delle mie parole, mi insinuo come
l'orologiaio attorno alle mensole con i pezzi di ricambio e gli strumenti: scelgo, smonto, rifaccio,
rigiro la molla e ascolto. Ticchetta il meccanismo anche senza di me? Allora può uscire nel mondo!

**

**

Şi oricât aduc din lume nu revarsă plinul din mine. Oricât dau lumii, golul lumii nu îl umplu.
Indipendentemente da quanto ricevo dal mondo non trabocca il pieno che c'è in me.
Indipendentemente da quanto dò al mondo, non riempio il vuoto del mondo.

**

Într-o bună dimineaţă, Dumnezeu s-a trezit şi, unde-şi lăsa privirea-i atotvăzătoare, nimic n-avea de
privit, unde atingea cu mâna sa atotputernică, nimic n-avea de atins. Aşa i-a venit Ideea!
Un buon giorno Dio si è svegliò e dove guardava con il suo sguardo onniveggente, nulla trovava,
dove toccava con la sua mano onipotente, nulla raggiungeva. Così gli venne un'Idea!

**

Nu mă bat pentru adevărul altuia. Vanitosul nu va afla niciodată de victoria mea sub numele lui,
convins că e firesc să triumfe prin sine.
Io non mi batto per la verità di un altro. Il vanitoso non saprà mai della mia vittoria sotto il suo
nome, convinto come è che sia naturale trionfare attraverso se stesso.

**

Pe visător să-l cercetezi în vis, în vis să-l cunoşti. Visele în vis se adeveresc.
Il sognatore lo devi osservare nel sogno, nel sogno lo devi conoscere. I sogni si avverano nei sogni.

**

Ce ironie: veşnicia are şi plural ca o sumă de infinituri, când şi una singură ne-ar ajunge la toţi!
Che ironia: l'eternità ha anche il plurale come una somma di infiniti, quando anche una sola
basterebbe a tutti!

**
Râmele – maţele astea care şi-au pierdut trupul pe undeva, dacă nu cumva chiar pământul o fi trupul
lor reînviat.
I vermi - questi intestini che hanno perso il loro corpo da qualche parte, a meno che, in qualche
modo, sia la terra il loro corpo risorto.

**
**

Unde eşti tu când mâna ta îţi scrie cărţile?

Dove sei quando la tua mano ti scrive i libri?

**

Punte de cenuşă peste râul care seacă, umbra mea îndrăzneaţă trece săltând pe unde a fost apa mai
adâncă…
Ponte di cenere sul fiume in secca, la mia ombra impavida passa saltellando dove l'acqua era più
profonda ...

**

Vârsta, în curgerea ei, mă eliberează de nevoia de spaţiu şi cad rob supus timpului.
L'età, nel suo scorrere, mi libera dalla necessità dello spazio e mi fa cadere schiavo del tempo.

**

De câte ori văd curcubeul îmi vine să intru cu foarfecele în panglica asta festivă, să inaugurez cu
mâna mea Paradisul pentru toţi pământenii.
Ogni volta che vedo un arcobaleno vorrei tagliare con le forbici questo nastro festivo, per
inaugurare con le mie mani il Paradiso per tutti i terrestri.

**

Văd cum obiecte fără voinţă, oarbe în inerţia lor, mi se opun cu atâta vlagă că-mi fac de râs
hotărârea, puterea, ba şi încăpăţânarea atât de isteaţă. Ce forţă ocultă oare le dă tăria să mi se
împotrivească cu răbdarea lor fără fisură?
Vedo come gli oggetti senza volontà, ciechi nella loro inerzia, mi si oppongono con un tale vigore
da ridicolizzare il mio giudizio, la mia forza, ma anche la mia caparbietà così sagace. Quale potere
occulto dà loro la forza per mettersi contro di me con la loro impeccabile pazienza?

**
**
Mereu îmi vine să spun: Acum, în perioada interbelică… Pentru că, asta-i viaţa, mereu trăim între
două războaie, ale noastre, ale altora.
Posso sempre dire: ora, tra le due guerre... Perché questa è la vita, vivendo sempre tra le due guerre,
quella nostra e quella di altri.

**

De cu zori şi până-n seară, îmi pleacă ţara spre Apus şi eu încă mai stau înţepenit în pământul ăsta
din care fug până şi rădăcinile.
Dall'alba al tramonto, il mio paese emigra in Occidente e io sto irrigidito in questa terra dalla quale
fuggono anche le radici.

**

**

Aceeaşi idee la ore diferite altceva spune, şi de-o scriu iar şi iar în aceleaşi cuvinte. Eu însumi sunt
altul din loc în loc plecat, din când în când vorbind cu aceleaşi vorbe, altceva îţi spun.
La stessa idea dice cose diverse, anche se la scrivo ancora e ancora con le stesse parole. Io stesso
sono un’altro andando da un luogo all'altro, di tanto in tanto dicendo le stesse parole, racconto altre
cose.

**

Moartea bună se proiectase iniţial ca pensionare din viaţa lumii şi transfer în interesul vieţii de
dincolo. Dar oamenii ăştia nu-s în stare nici o idee mare s-o pună în practică fără s-o strice!

La morte buona è stato progettata principalmente come un ritirarsi della vita dal mondo e un
trasferirsi, nell’interesse della vita, nell'aldilà. Ma queste persone non sono nemmeno in grado di
mettere in pratica una grande idea senza danneggiarla!

**
**

Ce plictisitor, ce monoton pentru deşertul din jur să vadă, pe zeci, pe sute de kilometri, doar chipul
meu, schimnic fără credinţă…
Che noia, che monotonia nel deserto circostante vedere, per decine, per centinaia di chilometri, solo
il mio viso, eremita senza fede ...

**

Delirul disperării – ultima etapă a melancoliei tale care, ca orice nebunie, începe tot cu un surâs.
Il delirio della disperazione - l'ultima tappa della tua malinconia che, come ogni pazzia, inizia
sempre con un sorriso.

**
**

Iertaţi-mi, de-aţi putea, păcatul înhumării de viu în mine însumi, în lutul ce-l port – proiect ceresc ce
îşi refuză zidirea în temeiul zilei de azi.
Perdonate, se potete, il peccato di essermi sepolto vivo in me stesso, nell'argilla che porto - progetto
celeste che rifiuta la costruzione sul fondamento della giornata di oggi.

**
**

Am prieteni care ştiu bine limba română şi înţeleg orice frază ar auzi. Dar eu nu aud fraze, cuvinte,
n-aud idei; eu aud limba mea vorbind de una singură, limba română hăituită prin ziare, aud limba
română rătăcind fără stare prin cărţi.
Ho amici che conoscono bene il rumeno e capiscono ogni frase che sentono. Ma io non sento le
frasi, le parole, non sento le idee; sento la mia lingua mentre parla da sola, la lingua rumena
braccata sui giornali, sento la lingua rumena vagare senza darsi pace nei libri.

**
**

Cum se retrage ideea din faţa hârtiei albe! Ca melcul gingaş speriat să nu cadă în adâncul piscinei
de format A4…

Come si ritira il pensiero di fronte alla pagina bianca! Come una lumaca spaventata che rischia di
cadere nella profondità di una piscina di formato A4 ...

**
**

Privesc barza care, cu un broscoi în cioc, se târăşte mult până să decoleze. După acel efort ridicol,
eu aş fi renunţat la prada ce orăcăie a batjocură, aş fi renunţat să mai zbor vreodată.
Guardo la cicogna che, con una rana dentro il becco, striscia a lungo finche riesce a decollare. Dopo
questo sforzo ridicolo, io avrei rinunciato alla preda gracidante in segno di derisione, avrei
rinunciato a volare per sempre.

**
**
Cu bătrâneţea, faptele de rutină din tinereţe devin acte de eroism. Dar dacă unele fapte pe care acum
le fac cu plăcere, le-aş fi încercat în tinereţe, sigur le consideram un martiraj.
Con l'invecchiamento, gli atti di routine della gioventù diventano atti di eroismo. Ma se alcuni atti
che adesso faccio con piacere, li avessi sperimentati in gioventù, di sicuro li avrei considerati un
martirio.

**

Lumea minerală are de toate şi încă multe faţă de noi, dar îi lipseşte – probabil – erotismul. Să-mi
închipui o scăpărătoare idilă între Rubin şi Agata?
Il mondo minerale ha tutto e molto di più da noi, ma manca - probabilmente - di erotismo. Si può
immaginare una storia d'amore tra Rubino e Agata?

**
**

Ridic ochii spre Cer şi-mi zic aşa, să prind curaj ca în faţa unei prăpastii în care sunt gata să mă
arunc, ridic ochii spre Cer şi-mi zic că nici Cerul nu-i pe atât de înalt pe cât pare.
Alzo gli occhi fino al cielo e parlo così, per prendere coraggio come di fronte a un precipizio dove
sono pronto a gettarmi, alzo gli occhi al cielo e dico che nemmeno il cielo è così in alto come
sembra.

**

Revelaţia – clipa de uitare de sine când afli ce s-ar petrece în afara ta dacă nici n-ai exista.

Rivelazione - momento di oblio di te stesso quando scopri cosa succederebbe al di fuori di te se non
esistessi.

**
Noi înşine vom pleca lăsând în urmă doar numele: câteva litere ce îngroapă un ideal.
Ce ne andremo lasciandoci dietro solo il nome: alcune lettere che seppelliscono un ideale.

**

Rătăcesc în afara binelui, a răului, cîtă vreme nu le ştiu moşia. Fac binele fără voie ori tocmai cînd
cred şi eu că fac ce e mai rău. Riscul de a fi viu!
Vago al di fuori del bene, al di fuori del male, purché non conosco la loro proprietà. Talvolta faccio
del bene senza saperlo proprio quando penso che sto facendo il male peggiore. Il rischio di essere
vivo!
**

Cine spune că n-am memorie? Până la urmă tot mi-aduc aminte, singur, fără să fi notat nicăieri, îmi
amintesc că am uitat ceva, ceva esenţial: motivul pentru care să mă trezesc şi mâine.

Chi dice che non ho memoria? Alla fine mi ricordo sempre, da solo, senza averlo annotato da
nessuna parte, mi ricordo che ho dimenticato qualcosa, qualcosa di essenziale: la ragione per cui mi
sveglio anche domani.

**

Universul, pâlnie uriaşă cu capătul îngust înşurubat în urechea mea, hotarul a cinci simţuri pe
frontiera impalpabilă a infinitului.
L'universo, imbuto enorme con l'estremità più sottile avvitata nel mio orecchio, il confine dei
cinque sensi sulla frontiera impalpabile dell'infinito.

**
**

Bătălia cu mine însumi am dus-o până la capăt şi, învins, voi muri. Ce m-aş fi făcut, părinte, s-o fi
câştigat?
La battaglia con me stesso l'ho combattuta fino alla fine, e sconfitto morirò. Cosa avrei fatto, padre,
se l'avessi vinta?

Cine nu-mi seamănă – nu-l înţeleg; cine-mi seamănă – mă sperie.

Chi non mi assomiglia - non lo capisco; chi mi assomiglia - mi spaventa.

**
A nu face nimic – un început excelent pentru orice faptă.
Non fare nulla - un inizio eccellente per qualsiasi atto.

Unici cum suntem, cei din jur mă vor întrece, toţi mă vor întrece în virtuţi şi merite, dar nici unul
nu-şi va pierde vremea să-mi fi mie egal.
Unici come siamo, quelli che mi circondano mi supereranno, mi supereranno tutti nelle virtù e nei
meriti, ma nessuno perderà il suo tempo per essere il mio pari.

**
O metodă nimerită să înveţi bucuria smerită în faţa vieţii: privegherea morţilor.
Un metodo giusto per imparare la gioia umile di fronte alla vita: vegliare i morti.

**

A păşit pe zebră să treacă strada, a ezitat după gândul său când să facă pasul înapoi şi, păşind în
faţă, l-a călcat maşina. Eram acolo şi am învăţat lecţia: dacă e să fac pasul înapoi, nu ezit!
Camminava sulle strisce per attraversare la strada, ha esitato pensando troppo nel momento in cui
doveva fare il passo indietro ed è invece andato avanti, e la macchina lo ha messo sotto. Io ero lì e
ho imparato una lezione: se devo fare un passo indietro, non esito!
**

Pe ei îi duce viaţa, pe tine te poartă destinul: diferenţa dintre muscă şi albină.

Gli uni li conduce la vita, gli altri li porta il destino: la differenza tra la mosca e l'ape.

**

Fapta – neputinţa proiectului de a rămâne o idee; neputinţa materiei de a rămâne spirit.

Il fatto - l'incapacità del progetto di rimanere un'idea, l'incapacità della materia di rimanere spirito.

**
Am irosit mai multe zile decât are o viaţă de om. Dumnezeu ştie de unde le-am primit.
Ho sprecato più giorni di quanti abbia la vita di un uomo. Dio sa da dove li ricevuti.

Pielea mea – carte de semne – aici o rană, un neg, o pată, o cicatrice aproape ştearsă, dincolo – o
durere aproape să renască.
La mia pelle - libro di segni - qui una ferita, una verruca, una macchia, una cicatrice quasi
cancellata, là - un dolore quasi pronto per rinascere.

**

Ignoranţa mea – singurul lucru net şi sigur pe care mă pot bizui şi nici asta de la orice vârstă şi în
orice condiţii, ci după o lungă viaţă de cercetare asupra mea, asupra voastră.
La mia ignoranza - l'unica cosa netta e sicura su cui posso contare e non da qualsiasi età e in
qualsiasi condizioni, ma dopo una lunga vita di ricerca su di me, su di voi.

**

Azi – sămânţă a zilei de mâine; tot ziua de azi – cadavrul zilei de ieri
Oggi - il seme della giornata di domani; similmente il giorno di oggi - il cadavere della giornata di
ieri.

**

La vârsta mea, fiecare zi în plus e un cadou şi cadoul, ce gest frumos!, nu foloseşte la nimic.
Alla mia età, ogni giorno in più è un regalo e il regalo, che bel gesto!, non serve a niente.

**

Normalul – starea de excepţie care nu interesează pe nimeni.

Normalità - lo stato di eccezione che non interessa a nessuno.
Să supravieţuieşti prin renunţare: înţelepciune de şopârlă care, să fie liberă, îşi leapădă un capăt din
fiinţă.
Sopravvivere attraverso la rinuncia: la saggezza della lucertola che, per essere libera, rinuncia
all'estremità dell'essere.

**

Jurnalul – un mod de a te sinucide zilnic până când reuşeşti să-ţi ridici cavoul cu titlul: Memorii!
Il diario - un modo per suicidarti ogni giorno finchè riesci a costruirti la tomba con un titolo:
Memorie!

**

Trece valul peste tine, tu rămâi uscat ca în plină secetă!

Passa l'onda su di te, e tu rimani asciutto come in piena siccità!

Pentru cel norocos toate fructele se coc în acelaşi anotimp: astăzi!

Per chi è fortunato tutti i frutti maturano nella stessa stagione: oggi!

**

Mă întreb ce sacrificii am făcut în viaţa mea? Probabil că numai pe acelea care mi-au permis să
rămân în viaţă – adică mici sacrificii de laş.
Mi chiedo quali sacrifici ho fatto nella mia vita? Forse solo quelli che mi hanno permesso di
rimanere in vita - piccoli sacrifici di vigliacco.

**

Zici că arăt mai tânăr decât vârsta din acte? E diferenţa de viaţă care a trecut fără s-o trăiesc…
Lei dice che sembro più giovane rispetto all'età anagrafica? E' la differenza di vita che ho passato
senza viverla...

Nu-s cel care am vrut să fiu dar ştiu că a fost inevitabil să ajung cel care sunt; puteam să nu exist şi
nimeni altul nu va fi fost în locul meu.
Io non sono quello che volevo essere ma so che era inevitabile arrivare ad essere quello che sono;
potevo non esistere e nessun altro sarebbe stato al mio posto.

**

Cimitirul – un cor al tăcerii!? Sună macabru doar pentru cei care n-au ureche muzicală.

Un coro del silenzio, il cimitero? Suona macabro solo per quelli che non hanno orecchio musicale.

**
Am un infractor sub piele şi stau cu genunchiul pe grumazul lui…
Ho un malfattore sotto la pelle e sto con il ginocchio sul suo collo...

Ne cunoaştem de peste treizeci de ani: într-un timp atât de lung alţii, mai slabi de înger, ar fi cedat
nervos şi deveneau prieteni…
Ci conosciamo da più di trent'anni: in un periodo di tempo cosi lungo gli altri, più deboli di cuore,
avrebbero avuto un crollo nervoso e sarebbero diventati amici.

**

Am rămas o cauză fără efect când toată viaţa am fost efectul ce-şi caută cauza.
Sono rimasto una causa senza effetto, quando per tutta la mia vita sono stato l'effetto che cerca la
sua causa.

Aflu de oameni ce şi-au dat şi sufletul numai să fie cineva, să ajungă şi ei pe o culme într-un şir de
munţi anonimi. Mă gândesc la morţi.
Sento parlare di persone che hanno dato l'anima solo per diventare qualcuno, per arrivare sul picco
di una catena montuosa anonima. Penso alla loro morte.

Toţi cumpărăm cherestea, el adună cuie…

Tutti comprano legnami, egli raccoglie chiodi...

**

Şi geniile fac prostii? Dar de la ce înălţime!

Anche i geni fanno stupidaggini? Sì, ma da che altezza!

**

Umbra – mai aproape decât cămaşa.

L'ombra - più vicina a me della mia camicia.

Faţă de posibilităţile avute şi fără grija concurenţei, ceea ce a făcut Dumnezeu din creaţia sa e
aproape un eşec, ba e un eşec adevărat.
Con le possibilità avute e senza il pensiero della concorrenza, ciò che Dio ha fatto della sua opera è
quasi un fallimento, anzi è un vero fallimento.
**

În trupul acesta – viermii, doar ei vor reînvia să se bucure de viaţa mea de apoi.
In questo corpo - i vermi, solo loro risorgeranno per godere della mia vita nell'aldilà.

**

Orice uragan a fost mai la început, în tinereţea sa, în copilărie, abia un cântec, o şoaptă, dar suflarea
otrăvită a semenilor peste leagănul său i-a înăsprit blândeţea dintâi, turbându-l.
Qualsiasi uragano è stato all'inizio, nella sua gioventù, nell'infanzia, solo una canzone, un sussurro,
ma il soffio velenoso dei suoi simili sulla sua culla ha irruvidito la dolcezza della sua nascita
facendolo arrabbiare.

**

Iubeşti? Niciodată nu vei mai fi tu, niciodată nu vei fi celălalt.

Ami? Non sarai mai te stesso, non sarai mai l'altro.

**

Eşecul meu strică vreun plan divin sau abia aşa îl împlineşte?
Il mio fallimento rovina qualche piano divino o solo così lo porta al compimento?

**

Fiecare dintre noi e de neînlocuit pentru sine cât să-şi împlinească nevoia sa, aşa cum fiecare e în
felul său un unicat de inutilitate pentru ceilalţi.
Ognuno di noi è insostituibile per se stesso per tutto il tempo che può soddisfare il suo bisogno, cosi
come ognuno è a modo suo un esemplare unico di inutilità per gli altri.

**

Aforismul meu, pasăre zburând înaintea aripii.

Il mio aforisma, uccello che vola davanti alla sua ala

**

Acelaşi nor se face un monstru după ce te-a încântat cu chip de înger doar cu un minut mai
devreme. Cât de aproape de noi sunt norii…

La stessa nuvola si trasforma in un mostro dopo averti incantanto con il viso d'angelo solo un
minuto prima. Quanto sono vicine a noi le nuvole ...

Iată-te, vrei să fii fericit de unul singur fără să plăteşti preţul când, de fapt, fericirea îţi cere să-i
jertfeşti tot ce ai: familie, prieteni, iubiri, copiii tăi – pentru ca tu, într-o uitare deplină, să fii fericit
în iadul comun în care trăim cu toţii.
Eccoti, vuoi essere felice da solo senza pagarne il prezzo quando, in realtà, la felicità ti richiede di
sacrificare tutto ciò che hai: la famiglia, gli amici, gli amori, i tuoi figli - perché tu, in un oblio
completo, possa essere felice nell'inferno in cui viviamo tutti.

Soluţia problemei de-acum – calea cea mai rapidă să ajungi la prăpastia următoare.

La soluzione del problema di adesso - il modo più veloce per raggiungere il precipizio successivo.
**

Eroarea: soluţia corectă la o problemă greşită.

Errore: la soluzione corretta per il problema sbagliato.

**
Viaţa mea – un eşec? Ei şi! E un eşec trainic, de durată, un eşec căruia îi stă bine înfipt în pământul
meu rămas pârloagă.
La mia vita - un fallimento? Si! E' un fallimento resistente, duraturo, un fallimento a cui sta bene
essere saldamente piantato nella mia terra rimasta incolta.

**
Cunosc un singur mod de a respecta pe cineva: să nu ştie că exişti, iar el să poată respira fără tine.
Conosco un solo modo di rispettare qualcuno: che non sappia che tu esisti, e che possa respirare
senza di te.

**

Ulciorul e trecător, ciobul etern

L'orcio è effimero, il coccio è eterno

**

Poţi fi neîncrezător în amici, te poţi îndoi de dezertarea lor. În schimb, duşmanul e sigur ca fidel
pătimaş al resentimentelor sale faţă de tine
Puoi essere diffidente nei confronti degli amici, puoi dubitare della loro diserzione. Al contrario, il
nemico è sicuro come un fedele pieno di passione nel risentimento verso di te.

**

Fapta sfîrşită expiră aer de cavou. Imperfecţiunea e mai fertilă ca desăvîrşirea ce nu mai naşte.
L'atto finito spira aria di tomba. L'imperfezione è più fertile della perfezione che non procrea più.

**

Trupul meu – cutie de vioară din care instrumentul nu va fi scos niciodată viu.

Il mio corpo - scatola di violino dal cui strumento non sarò mai tirato fuori vivo.
**

Tristeţea e omenească? Vei vedea şi cîini trişti, semn că deja am molipsit fauna din preajmă

La tristezza è umana? Vediamo anche cani tristi, segno che abbiamo già infettato la fauna
circostante.

Dispreţul – decapitare sublimată în moft din lipsa unui motiv rezonabil de a o pune în operă
Disprezzo - una decapitazione sublimata in bazzecola in assenza di ragionevoli motivi per metterla
in pratica.

**

La Ceronetti, cel lăudat de Cioran, perversiunea e răul care îi siluieşte voinţa. Nu! Pentru mine asta-
i ca o faptă din Codul penal, pe când perversiunea o văd altfel: e mai degrabă binele făcut cu de-a
sila, binefăcătorul fericit aşteptând, după viol, şi recunoştinţa mea.

Per Ceronetti, quello elogiato da Cioran, la perversione è il male che violenta la volontà. No! Per
me questo è un atto da codice penale, mentre la perversione la vedo diversamente: è piuttosto il
bene fatto con la forza, il benefattore che felice attende, dopo lo stupro, anche la mia gratitudine.

**

Între ieri si azi – prapastia din care m-am ivit. Între azi si mâine – prapastia de care nu trec.
Tra ieri e oggi - l'abisso da cui sono apparso. Tra oggi e domani - l'abisso attraverso cui non posso
passare.

**

Rugăciune, hotar invizibil între catastrofă şi minune

La preghiera: confine invisibile tra la catastrofe e la meraviglia.

**

Ştreangul – colac de salvare aruncat din cer

Il cappio - un'ancora di salvezza gettata dal cielo.
**********************************