Sei sulla pagina 1di 16

MASTER

DREPTUL INTERN SI INTERNATIONAL


AL AFACERILOR

Coordonator: Masterand:

Conf. univ. BINDIU IOAN Sbîrciog Ion

Semestrul III
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

Cuprins
I.Problematica Dreptului Afacerilor ..................................................................................................... 3
II. Notiunea Dreptului Afacerilor ......................................................................................................... 3
III. Obiectul Afacerilor ........................................................................................................................ 4
IV. Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor ................................................ 4
V. Metoda de reglementare ................................................................................................................. 4
VI. Principii fundamentale ale dreptului afacerilor .............................................................................. 4
a. Principiul libertatii comertului. ..................................................................................................... 4
b. Principiul concurentei loiale ......................................................................................................... 5
c. Egalitatea juridica a partilor .......................................................................................................... 5
d. Principiul libertatii conventiilor.................................................................................................... 5
e. Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante .......................... 5
f. Principiul bunei-credinte ............................................................................................................... 5
VII. Izvoarele si codificarea dreptului afacerilor ................................................................................. 6
a. Izvoarele interne ........................................................................................................................... 6
b. Izvoare internationale ................................................................................................................... 6
VIII. Raportul juridic de comert international ..................................................................................... 7
A. Premisele raportului juridic de comert international ................................................................... 7
B. Caracteristicile raportului juridic de comert international ........................................................... 7
c)Raporturile comerciale internationale ........................................................................................... 8
IX. Actele si faptele de comert international ........................................................................................ 9
1. Notiune si caracterizare ................................................................................................................ 9
2. Clasificarea actelor si faptelor de comert international ................................................................ 9
3. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala .......................... 10
X. Societatile comerciale.................................................................................................................... 10
Aspecte terminologice .................................................................................................................... 10
Trasaturile juridice ale contractului de societate ............................................................................ 10
Formele societatilor comerciale...................................................................................................... 11
XI. Solutionarea litigiilor care decurg din activitatea de comert exterior si cooperare economica si
tehnico-stiintifica internationala ......................................................................................................... 11

1
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

XII. Dreptul aplicabil intermedierii de comert international .............................................................. 12


XIII. Contractele moderne de comert international ........................................................................... 12
a) Contractul de concesiune exclusiva............................................................................................ 12
b) Contractul de franchising ........................................................................................................... 13
c) Contractul de licenta ................................................................................................................... 13
d) Contractul de know-how ............................................................................................................ 13
e) Contractul de consulting-engineering......................................................................................... 14

2
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

Dreptul intern şi internaional al afacerilor

I.Problematica Dreptului Afacerilor


Pe plan international, are loc un amplu proces de regandire a vechilor principii, concepte, categorii
politice, economice si financiare.
De asemenea, se incearca repozitionarea relatiilor comerciale pe noile fundamente impuse de
revolutiile care au avut loc in Europa centrala si de est in ultimul deceniu al secolului trecut, precum
si dupa incetarea razboiului rece.
In acest context, principiile fundamentale, alaturi de normele promovate de catre Conventia
Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International, cum ar fi: libertatea comertului,
concurenta loiala, egalitatea partilor, libertatea conventiilor, buna credinta, au devenit coordonatele
dezvoltarii actuale a comertului mondial.
Importanta tranformarilor, mai mult decat substantiale, in comertul mondial este reliefata si
de urmatoarele considerente:
- raporturile juridice de comert international sunt reglementate atat de norme juridice comerciale cu
caracter intern, cat si de norme de drept cuprinse in acordurile si tratatele internationale;
- exista un permanent „razboi”(sui generis), nascut din multitudinea si diversitatea reglementarilor
cu caracter comercial care se suprapun sau se contrazic uneori;
- asistam la numeroase eforturi, desfasurate pe plan mondial, pentru elaborarea unor reguli uniforme
ori a unor legi cadru, menite sa conduca la promovarea unor reguli unitare aplicabile raporturilor
juridice de comert international.
Avand in vedere complexitatea si importanta deosebita a Dreptului Afacerilor in lumea
contemporana, prin cursul de fata ne propunem sa dam un raspuns urmatoarelor probleme:
-familiarizarea studentilor cu principiile, notiunile si conceptele cu care opereaza Dreptul Afacerilor;
-evidentierea principalelor tendinte si orientari manifestate in codificarea multitudinii si diversitatii
de reglementari intalnite in fluxurile comerciale;
-reliefarea evolutiilor inregistrate in ultimii ani, in tara noastra, in alinierea legislatiei noastre
comerciale la legislatia europeana si indeosebi la Dreptul comunitar si, nu in ultimul rand, al
dispozitiilor normative din conventiile internationale la care Romania este parte.

II. Notiunea Dreptului Afacerilor


Putem defini Dreptul Afacerilor, in sens larg, ca fiind totalitatea activitatilor economice,
bancare, financiare, etc., prin care se realizeaza, la nivel mondial, schimburile economice,
cooperarea economica si tehnico-stiintifica.
Stricto sensu, Dreptul Afacerilor este definit prin insasi gama de operatiuni de import/export,
derulate de persoane fizice si/sau juridice dintr-un stat cu parteneri cu aceeasi vocatie dintr-un alt
stat, avand ca obiect marfurile, capitalurile si serviciile.
Din aceasta definitie reiese, cu claritate, ca Dreptul Afacerilor insumeaza acele norme
juridice „care reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al unui
stat si au aderente internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale”.

3
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

III. Obiectul Afacerilor


Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter volitional si
patrimonial, precum si de de comercialitate si internationalitate.

IV. Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor


Se deslusesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume:
a) caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comert intern si
international isi stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si obligatii corelative in domeniul
schimburilor, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice.
b) caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile in bani, care iau
nastere intre cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe plan mondial si
care urmaresc obtinerea unui profit.
c) caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, in raport de definirea sa, in
dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3 alin. 2 din Codul
Comercial Roman, care arata ca actele civile se disting de actele comerciale prin cauza acestora din
urma, ce consta in interpunerea in procesul de circulatie a marfurilor si serviciilor cu intentia de a
realiza beneficii;
d) caracterul international implica in aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau a
mai multor elemente de extraneitate.

V. Metoda de reglementare
Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul Afacerilor recurge
la norme de drept privat. De retinut un aspect foarte important: in raporturile juridice comerciale,
subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul, in cadrul
acelorasi raporturi, se manifesta ca subiect de drept privat –de jure gestionis, cu alte cuvinte pozitia
sa juridica este egala cu a celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o persoana fizica sau juridica,
ce apartine unui alt stat.

VI. Principii fundamentale ale dreptului afacerilor


a. Principiul libertatii comertului.
Acest principiu este consacrat in Constitutia Romaniei, prin art.134 alin.2, care statueaza
obligatia asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de decizie.
In cadrul acestui principiu distingem urmatoarele subprincipii (ori linii de actiune
calauzitoare) si anume: - libertatea de a revinde pentru a obtine un profit - consensul ca politica
monopolista aduce atingere principiului libertatii comertului; - controlul exercitat asupra subiectelor
de Drept al Afacerilor prin mijloace financiar-bancare de catre stat.

4
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

b. Principiul concurentei loiale


Dupa cum se cunoaste, concurenta, in orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic,
cu atat mai mult in schimburile de marfuri si servicii, constituind, in aceasta privinta, un factor real
de progres economic. Si in ceea ce priveste acest principiu, deosebim, in cadrul sau, mai multi
factori de determinare si anume:
b.1. Concurenta presupune, in primul rand, o competitie de piata intre subiecte de drept cu activitati
comerciale asemanatoare, care se intrec nestingherite pe piata libera;
b.2. Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piata interna,
ridicand-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa cum se manifesta.
Acest principiu se regaseste in actele normative cu aplicare interna si cu vocative
internationala, el fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului, acesta
din urma reprezentand, pe de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurentei loiale in
comertul international.
Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor juridice
comerciale in conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind combaterea
concurentei neloiale, care sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si fapte de
comert cu incalcarea principiilor libertatii comertului si a concurentei loiale.

c. Egalitatea juridica a partilor


Este un alt principiu fundamental al Dreptului Afacerilor, care priveste direct raportul de
comert international, potrivit caruia fiecare parte contractanta are dreptul sa actioneze conform
vointei sale, in ceea ce priveste desfasurarea tuturor operatiunilor de comert international, pe care le
doreste realizate, in scopul obtinerii unui profit, pentru sine.

d. Principiul libertatii conventiilor


Potrivit acestui principiu, partile raporturilor juridice de comert international isi pot alege,
in mod liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale, astfel incat sa se concretizeze
interesul lor.
De asemenea, subiectele raportului juridic pot sa stabileasca, prin acelasi act de vointa,
natura juridica, obiectul si continutul contractului de comert international, sa hotarasca asupra
modului de rezolutiune sau de reziliere a acestuia, dar fara a incalca dispozitiile imperative in
materie.

e. Contractele de comert international au putere de lege intre partile


contractante
Potrivit acestui principiu, libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca, de
comun acord, cu respectarea dispozitiilor legale, natura si conditiile contractului, pe care apoi
sunt obligate sa le respecte intocmai, cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea ori
nesocotirea clauzelor stipulate.

f. Principiul bunei-credinte
Actioneaza, in primul rand, in domeniul incheierii si derularii contractelor de comert
international si are o importanta covarsitoare. Acest principiu pretinde ca orice conventie trebuie sa
fie efectuata de catre parti cu „bona fides”, iar partile contractante sa nu recurga la uzante necinstite,
dand dovada de concurenta neloiala. In raporturile comerciale interne si internationale, buna-

5
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

credinta se prezuma. In cazul in care se constata, din partea unui contractant, reaua-credinta, el va
suporta rigorile legii, foarte aspre in acest sens.

VII. Izvoarele si codificarea dreptului afacerilor

a. Izvoarele interne
In aceastã categorie sunt incluse, in primul rand, dispozitiile constitutionale. Astfel, in
art. 10 din Constitutie se stipuleaza ca Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu celelalte
state ale lumii, relatii bazate pe principiile si normele generale admise in dreptul international.
Un act juridic important este Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de
drept international privat. In cuprinsul ei se intalnesc norme referitoare la determinarea legii
aplicabile unui raport de drept international privat, precum si norme de procedura incidente in
litigii privind aceleasi raporturi (civile, comerciale, de procedura civila si alte raporturi de drept
privat cu elemente de extraneitate).
De stricta actualitate sunt Legea nr.637/2002 privind normele pentru determinarea legii
aplicabile unui raport de drept international privat in materia insolventei si Legea nr.187/2003
privind competenta de solutionare a litigiilor nascute dintr-un raport de drept international privat
in materie civila si comerciala, precum si normele privind recunoasterea si executarea hotararilor
judecatoresti pronuntate in statele Uniunii Europene.
De asemenea, trebuie mentionata Legea nr.161 din 19.04.2003 privind unele masuri
pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si in mediul de afaceri,
prevenirea si sanctionarea coruptiei, care reglementeaza, intre altele, si o noua institutie juridica
pentru Romania, si anume Grupul de Interes Economic, precum si conditiile in care Grupurile
Europene de Interes Economic sunt recunoscute si pot functiona pe plan national.
Cele mai importante izvoare interne, cu adevarat predominante, sunt legile comerciale,
din randul carora se reliefeaza Codul comercial roman din 1887, cu modificarile ulterioare, dar
si alte acte normative comerciale, toate fiind importante izvoare interne de Drept al Afacerilor.
Normele de drept financiar cuprinse in legi speciale sunt si izvor intern al Dreptului
Afacerilor. Acestea trebuie sa indeplineasca trei conditii pentru a fi aplicabile in materie: -
legea in care este cuprinsa norma aplicabila sa nu fi fost aleasa de subiecti o lex contractus; - un
subiect sa fie cetatean al tarii careia apartine legea respectiva; - aplicarea legii nationale se fie
acceptata de subiectii raportului juridic.
Sa mai adaugam printre izvoarele la care facem referire legea civila, obiceiul juridic si
practica judecatoreasca, cu sublinierea expresa ca cea din urma are o importanta sporita in
sistemele de common-law, in raport cu sitemele de civil-law.

b. Izvoare internationale
Apreciate in doctrina ca fiind elementul substantial al Dreptului Afacerilor, izvoarele
internationale au o importanta covarsitoare, in calitatea lor de creatoare de norme cu caracter
normativ.
Conventiile internationale, al caror continut este format din drepturile si obligatiile
participantilor la raporturile juridice de comert international, pot fi bilaterale sau multilaterale.
Dintre conventiile bilaterale evidentiem:
- Tratatul comercial, indiferent de denumirea sa (conventie, protocol, acord, compromis,
nota diplomatica etc), document de drept international public, este o manifestare de vointa a

6
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

doua sau mai multe state prin care ele inteleg sa reglementeze, intr-un anumit mod, o sfera de
relatii internationale bine delimitata, constituind, in acest sens, noi norme de drept international
sau modificand ori abrogand pe cele existente, la un anumit moment dat.
- Cutuma, in masura in care reglementeaza in domeniul afacerilor, ea constituind o
cristalizare a unei practici indelungate si cu caracter de repetabilitate, devine izvor de Drept al
Afacerilor, daca este recunoscuta legal.

VIII. Raportul juridic de comert international


Raportul juridic de dreptul comertului international este definit, de regula, de intreaga
doctrina, ca fiind o relatie cu caracter patrimonial, care ia nastere in schimburile comerciale
internationale, reglementata de norme juridice si in cadrul carora, partile, aflate pe pozitie de
egalitate juridica, au drepturi si obligatii corelative, a caror aducere la indeplinire poate fi obtinuta,
prin forta coercitiva a statului.

A. Premisele raportului juridic de comert international


Premisele se desprind, cu usurinta, din chiar definitia pe care am dat-o raportului juridic
de comert international.
Aceste premise sunt cele pe care le vom evidentia in cele ce urmeaza, in mod distinct:
a) subiectele de drept
Subiectele raportului juridic de comert international pot fi individuale, ca persoane fizice sau
colective, ca grupari organizate (persoane juridice). In cazul Dreptului comertului international,
subiectele participante la raporturile comerciale internationale sunt acele personae care au comertul
ca profesiune obisnuita, societatile comerciale, precum si alte forme organizatorice cu personalitate
juridica pe care le vom prezenta pe larg intr-o sectiune viitoare.
b) norma juridica de comert international
Cunoscand ca norma juridica este o regula de conduita, instituita ori sanctionata de catre stat
si a carei respectare este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a puterii publice, prin extrapolare,
se poate conchide ca normele juridice de comert international reglementeaza conduita posibila ori
datorata a subiectelor de drept participante la raporturile comerciale internationale

B. Caracteristicile raportului juridic de comert international


Avand in vedere specificitatea raportului juridic de comert international, se impune sa
reliefam si caracteristicile acestuia.
Unele dintre acestea prezinta un caracter comun celorlalte ramuri ale dreptului, iar altele
sunt specifice si apartin, pe deplin, Dreptului comertului international.
a) caracterul volitional
Aducerea la indeplinire a raporturilor juridice de comert international se realizeaza, de
regula, prin contractele comerciale care au un caracter de internationalitate si titlurile de valoare.
Si intr-un caz si in celalalt, ambele subiecte de drept isi manifesta, in mod nemijlocit, vointa
juridica, astfel incat este evident ca raportul juridic de comert international are un character
volitional.
De asemenea, prin aceeasi vointa juridica concordanta, subiectii de drept determina ei insisi
actiunile pe care le intreprind ori le pretind de la cealalta parte pe durata existentei raportului juridic.
Continutul raportului aflat in discutie, in situatia de fata, la fel ca orice alt raport juridic poate fi

7
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

modificat, completat, reziliat sau rezolutionat numai prin acelasi acord de vointa al participantilor
care au calitatea de comercianti.
Avand in vedere principiul libertatii comertului, in primul rand este mai mult decat evident
ca subiectii unui raport juridic de comert international au chiar posibilitatea de a allege dupa vointa,
asupra jus loci, adica a legii care va guverna fondul si efectele unui anumit control de comert
international.
Aceeasi lexitate volitionala se afla la latitudinea participantilor la un asemenea raport juridic
si, in ceea ce priveste jurisdictia care va fi competenta sa solutioneze un eventual conflict survenit
intre parti, evidentiind, daca mai este nevoie, acelasi caracter volitional al raportului juridic de
comert international.
b) caracterul patrimonial
La fel ca si in raportul juridic comercial, subiectii raportului juridic de comert international
au intentia normala, declarata si legala de a obtine un anumit profit.
Este, de la sine inteles, ca obtinerea acestui profit, nu este la indemana oricarui comerciant,
indeosebi in conditiile unei economii de piata reale, care impune o competitie acerba intre concureti,
ceea ce nu stirbeste cu nimic evidentierea faptului ca raportul juridic de comert international are o
dimensiune, in mod categoric, valorica, care urmareste, in mod indubitabil, dobandirea unor
avantaje economice.
c) elementul de extraneitate
Cea mai importanta caracteristica a raportului juridic de comert international, care ii confera
specificitatea sa aparte, este prezenta elementului de extraneitate, alaturi de celelate trasaturi ale sale.
In acest context, un contract comercial dobandeste, de indata, caracter de internationalitate, ceea ce
ii confera un loc si un rol aparte, printre alte contracte comerciale, tocmai pentru ca sediul,
domiciliul sau fondul de comert reprezinta acel element sine qua non al raportului juridic de comert
international.
In lumea contemporana, atat de complexa si de grabita, stabilirea regimului juridic sub care
se naste, se modifica si se stinge un astfel de raport sau stabilirea cu certitudine a jurisdictiei careia i
se va supune un eventual conflict ivit intre comercianti, capata o importanta covarsitoare datorita
consecintelor juridice care pot surveni la un moment dat.

c)Raporturile comerciale internationale


Raporturile comerciale internationale sunt constituite din actele si faptele de comert
international, carora norma juridica le atribuie o anumita semnificatie, cu consecintele juridice de
rigoare. Cu alte cuvinte, putem vorbi de acele imprejurari in raport cu care norma juridical
determina nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de comert international concret.
Partile raportului juridic de comert international
Sunt parti sau subiecte al raportului juridic de comert international toti comerciantii,
persoane fizice si juridice care participa, in mod activ la schimburi comerciale, pentru a obtine un
anumit profit.
Acestia pot fi clasificati, in functie de ordinea juridica careia ii apartin, in doua categorii:
1) Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice nationale, participante la raporturile
juridice de comert international;
2) Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale, participante la
raporturile juridice de comert international.
Din prima categorie, cea a subiectelor de drept national, fac parte: comerciantul-persoana
fizica, societatile comerciale si grupurile de interes economic.

8
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

IX. Actele si faptele de comert international

1. Notiune si caracterizare
Sunt considerate acte si fapte de comert international actele si faptele care contin elemente
de extraneitate si prin care se realizeaza o interpunere in vehicularea bunurilor, cunostintelor
tehnico-stiintiifice si serviciilor, in scopul realizarii unui beneficiu, in mod direct ori indirect.
In vederea formularii unei definitii a faptelor de comert s-au formulat, de-a lungul timpului,
cateva teorii in vederea caracterizarii acestei notiuni.
a) Teoria speculatiei, potrivit careia actul de comert este unul eminamente speculativ, realizat in
scopul obtinerii de beneficii, pe baza ideei de cumparare a marfurilor la un anumit prêt si revanzare
la unul mai mare, accentuandu-se caracterul esential al actului in sine si anume realizarea de profit;
b) Teoria circulatiei, conform careia actul de comert este considerat ca fiind unul de circulatie, mai
precis de interpunere in circulatia marfurilor intre producator si consumatorul final.
c) Teoria intreprinderii, care considera ca actul de comert este cel indeplinit printr-o intreprindere,
privind o activitate metodic organizata, care presupune o repetitie profesionala a actelor, conform
unei organizari sistematice si bazate pe anumite mijloace materiale.
d) Teoria mixta, care considera ca adoptarea unui unic criteriu in vederea determinarii
comercialitatii actelor juridice este greu de luat in seama si prefera imbinarea mai multor criteria
dintre cele deja evidentiate.
Prin prisma celor 4 teorii prezente putem defini faptele sau actele de comert ca fiind acte
juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri,
executarea de lucrari sau prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu
scopul de a obtine profit.

2. Clasificarea actelor si faptelor de comert international


Ca si actele si faptele de comert intern, actele si faptele de comert international se impart
in: obiective, subiective si mixte. Aceasta categorisire se face in functie de scopul urmarit, obiectul
si forma actului incheiat, precum si calitatea persoanei care il aduce la indeplinire.
a) Acte si fapte de comert international obiective. Sunt considerate a fi acte si fapte de comert
international obiective acelea al caror caracter comercial se desprinde din chiar forma, natura sau
obiectul lor, ele fiind, cu alte cuvinte, astfel considerate de lege, asa cum, de exemplu, sunt faptele
de comert enumerate de Codul comercial roman.
b) Acte si fapte de comert international subiective. In aceasta categorie sunt incluse acte si fapte de
comert international al caror caracter comercial le este conferit de calitatea de comerciant a celui
care le savarseste, daca nu sunt de natura civila ori daca nu rezulta contrariul din insusi actul
respectiv. Chiar daca, in anumite cazuri, actele si faptele savarsite de un comerciant (persoana fizica
sau juridica) sunt de natura civila, ele dobandesc caracterul comercial tocmai pentru ca sunt
efectuate de un comerciant (exemplu, inchirierea unui spatiu, unde se vor desface marfuri –
inchirierea este un act civil, dar care dobandeste caracter de comercialitate, prin savarsirea sa de
catre un comerciant).
c) Actele si fapte de comert international mixte. Sunt incluse in aceasta categorie actele si faptele
mixte de comert intern si international, care prezinta caracter comercial numai pentru una dintre
parti, pentru cealalta parte pastrand caracterul civil.

9
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

3. Actele si faptele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala


Asa cum s-a aratat anterior, alaturi de actele si faptele de comert international propriuzise, intalnim
si pe cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale, care pot fi intalnite sub forma
contractuala ori sub forma constituirii de societati comerciale cu capital comun.
a) Acte si fapte de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale sub forma
contractuala.
Sunt astfel categorisite, deoarece se concretizeaza prin contracte de comert international
incheiate intre parteneri din state diferite. Multiplicarea si diversificarea schimburilor economice si
tehnico-stiintifice in actual conjunctura economica mondiala au condus la crearea unor contracte-
cadru, care apoi dau nastere, la randul lor, unor contracte-sectoriale, toate avand drept specific
promovarea cooperarii economice si tehnico-stiintifice.
b) Acte si fapte de cooperare economic si tehnico-stiintifica internationale sub forma constituirii
de societatii comerciale cu capital comun.
Actele si faptele de cooperare de aceasta factura le intalnim la crearea de societati comerciale
cu capital autohton si strain. In acest fel, in baza unui contract de societate si, mai recent, numai in
temeiul actului constitutiv al unei asemenea societati comerciale, ia nastere o persoana juridica ce
devine subiect de drept al comertului international, cu implicatiile si rolul ce i-au fost conferite de
vointa partilor. Aceste acte si fapte de cooperare se materializeaza in acorduri bilaterale de
cooperare economica si tehnicostiintifica internationale, in toate domeniile si sectoarele de
activitate.

X. Societatile comerciale
Aspecte terminologice
Societatea este un mecanism social, economic si juridic prin care partile (actionarii, asociatii)
acced la un anumit profit pentru obtinerea caruia au pus in comun patrimoniul si au efectuat
diligente.
Societatile comerciale sunt o veche achizitie sociala, nascute din nevoia conlucrarii dintre
persoane fizice cu aceleasi preocupari ori din necesitatea reunirii de capitaluri in scopul constituirii
capitalului. Societatea comerciala (trade company) mai este definita ca o forma esentiala a
economiei de piata, bazata pe proprietatea privata premisa care are drept socop protejarea interesului
personal uman, mobilul fundamental al cooperarii economice si a progresului social.

Trasaturile juridice ale contractului de societate


Indiferent daca societatile sunt infiintate prin contract de societate, statut ori act constitutiv,
contractul de societate are urmatoarele trasaturi juridice:
- are un caracter solemn fiind necesara incheierea sa in forma autentica in sens contrar, contractul
este lovit de nulitate;
- are un caracter multilateral intrucat in conceptia legala are caracter sinalagmatic ceea ce impune
participarea acel putin doi asociati iar pentru societatile pe actiuni un numar de cel putin 5 actionari
exceptie facand societatea cu raspundere limitata care se poate constitui prin manifestarea vointei
unei singure persoane
- caracterul oneros este dat de faptul ca fiecare asociat sau actionar doreste sa obtina un profit;
- caracterul comutativ rezulta din faptul ca partile contractante cunosc de la inceput intinderea
prestatiile la care se oblige;

10
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

- caracterul comercial este cel care distinge un contract de societate comerciala de un


contract care sta la baza unei societati civile intrucat acesta presupune o interpunere in
vehicularea unor marfuri, capitaluri, servicii, etc. pentru obtinerea unui profit.

Formele societatilor comerciale


In conformitate cu dispozitiile art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale,
republicata cu modificarile si completarile ulterioare, societatile comerciale sunt de 5 feluri si
anume:
1. Societatea in nume colectiv – este o societate comerciala de persoane care ia nastere prin vointa
reciproca a partenerilor care aduc un raport patrimonial si participa in mod personal la functionarea
societatii. Ei raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile societatii, ei obligandu-se in nume
colectiv, dar au si o raspundere subsidiara, bucurandu-se de beneficiul de discutie. Din principiul
raspunderii solidare si nelimitate a sociatilor, decurg urmatoarele aspecte:
- firma sociala este formata din numele tuturor asociatilor sau din firmele lor comerciale ori numai a
unora dintre ei, situatie in care se mentioneaza ca exista si alti actionari decat cei trecuti pe firma
sociala;
- asociatii raspund numai pentru obligatiile asumate si sub firma sociala si sub semnatura
administratorilor autorizati ai societatii
2. Societatea in comandita simpla
Este o societate comerciala de persoane in care obligatiile sociale sunt garantate atat prin
capitalul social cat si prin responsabilitatea solidara si nelimitata a unuia sau mai multor asociati
numiti comanditati ceelalti asociati numiti comanditari avand o raspundere limitata la aportul adus
ori sa-l predea societatii. Aceasta societate isi desfasoara activitatea sub o firma in care pot figura
doar numele comanditatilor. Acordul unui comanditar ca numele sau sa fie trecut pe aceasta firma
duce la pierderea beneficiului sau de a raspunde limitat.
3. Societatea pe actiuni
Este acea societate in care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar
actionariatul raspunde numai in limitele aportului sau.
4. Societatea in comandita pe actiuni
Este o societate comerciala de capitaluri formata din asociati comanditati care administreaza
societatea si care contribuie la activitatea acesteia numai prin munca lor si din asociati comanditari
care participa in principal cu capital, primind actiuni in schimbul aportului adus la patrimoniul
societatii.
Creditorii societatii sunt garantati cu patrimoniul si in subsidiar cu responsabilitatea solidara
si nelimitata a comanditatilor in timp ce actionarii au numai responsabilitatea limitata la valoarea
actiunilor lor.
5. Societatea cu raspundere limitata
Este societatea in care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar asociatii
raspund pana la limita aportului lor.

XI. Solutionarea litigiilor care decurg din activitatea de comert exterior si


cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala
Instantele judecãtoresti din Romania au competentã generalã, conform legii, in vederea
solutionãrii litigiilor care survin in comertul international.

11
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

Sediul materiei se aflã in Capitolul XIV, Cartea a VI a din C. proc. civilã, la care se recurge
in cazul in care nu existã o conventie arbitralã.
Problema care se pune, in primul rand, este de a afla instanta judecãtoreascã competentã
in solutionare, precum si determinarea raportului de comert international cu element de extraneitete.
In general, toate legislatiile nationale cuprind norme care contribuie lastabilirea competentei
instantelor din statele respective.
In conformitate cu dispozitiile procesual civile din tara noastrã, competenta in solutionarea
unui litigiu cu element de extraneitate este instanta de la domiciliul paratului (sediul societãtii
comerciale parate).
In cazul litigiilor privind imobilele, competenta revine instantei locului unde sunt situate
acestea. In cazul anulãrii, rezolutiunii sau a rezilierii unui contract, este competentã si instant locului
executãrii obligatiei.
Procedura de solutionare a litigiilor de comert exterior in fata instantei de judecatã este
stabilitã de legea forului (Lex fori); in procedura executãrii silite a hotãrarilor judecãtoresti este
stabilitã de legea tãrii de executare a acestor hotãrari.

XII. Dreptul aplicabil intermedierii de comert international


In acest domeniu se aplicã principiul Lex voluntatis (art. 73 si 74 din Legea 105/1992).
Pãrtile pot alege legea care sã le carmuiascã raportul juridic, iar dacã nu au stabilit legea aplicabilã,
se vor aplica normele conflictuale subsidiare. Dacã pãrtile nu au convenit altfel, raporturile dintre
reprezentant si mandatar, conform art. 93 al. 1 din Legea 105/1992, vor fi carmuite de legea statului
in care intermediarul exercitã imputernicirea. Acelasi text legal aratã cã, in cazul in care activitatea
de intermediere este exercitatã cu titlu profesional, raporturile dintre reprezentat si intermediar sunt
carmuite de legea sediului sãu profesional. Dacã intermediarul are mai multe sedii profesionale in
state diferite, se va tine seama de sediul care are legãtura cea mai stransã cu actele indeplinite de
mandatar sau comisionar. Dacã reprezentarea are ca obiect un act de administrare sau de dispozitie
referitoare la un imobil, ea este carmuitã de legea situãrii bunului (Lex rei sitae). Legea identificatã
conform art. 93 din Legea 105/1992, trebuie sã cuprindã existenta, intinderea, modificarea si
incetarea puterilor intermediarilor, consecintele depãsirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive,
facultãtile intermediarului de a delega puterile si de a desemna un intermediar aditional sau
substituit, clauza de neconcurentã, cazurile de prejudicii care urmeazã sã fie reparate. Prin exceptie
de la dispozitiile art. 94 din Legea 105/1992, modul de executare a imputernicirii se va face conform
conditiilor impuse de legea statului unde are loc executarea (Lex loci executionis). Aceastã lege va
coincide cu Lex contractus, numai dacã imputernicirea se va pune in aplicare in tara de sediu a
intermediarilor.

XIII. Contractele moderne de comert international


In aceasta sectiune finala, prezentam in mod sintetic cele mai actuale contracte de comert
international, mai des intalnite.

a) Contractul de concesiune exclusiva


Prin definitie, ne aflãm inaintea unei operatiuni comerciale, prin care o persoanã (concedent)
vinde mãrfuri unei alte persoane (concesionar), care, la randul sãu, le revinde clientilor sãi.

12
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

Concedentul se obligã, prin semnarea acestui contract, sã asigure concesionarului


aprovizionarea, le termenele si in conditiile prestabilite, cu mãrfurile de care cel din urmã are
nevoie. La randul sãu, concesionarul se obligã sã revandã mãrfurile cumpãrate de la concedent, fãrã
a-l concura, intr-un ritm potrivit.

b) Contractul de franchising
Prin acest contract, franchisorul (concedentul) acordã unei alte persoane, numitã franchisee
(concesionar), concesionarea unei mãrci, impreunã cu mijloacele necesare comercializãrii
mãrfurilor si serviciilor respective. Franchisorul se obligã sã asigure pentru franchisee rentabilitatea
investitiilor si sã supravegheze activitatea comercialã a concesionarului, in corelatie cu
concesionarea mãrcii sale de fabricã ori a celei de serviciu.
In cazul acestui contract, dacã o parte nu aduce la indeplinire obligatiile stipulate, opereazã
rezilierea de plin drept.

c) Contractul de licenta
Constã in acordul intervenit intre titularul unui brevet (licentiator) si un beneficiar
(licentiat), in temeiul cãruia se transmite cãtre cel de al doilea dreptul de folosintã a unei inventii
sau inovatii.
In functie de drepturile pe care licentiatorul le acordã, in mod contractual, licentiatului,
putem vorbi despre: contract de licentã exclusivã, atunci cand licentiatorul isi cedeazã dreptul
de a mai acorda alte licente-nelimitate sau depline ori limitate(perioadã, mod de aplicare a licentei,
obiectul contractului); licentã neexclusivã (licentã simplã), cand dreptul licentiatului rezidã in
utilizarea inventiei conform termenelor si conditiilor convenite de pãrti.
La randul lor, licentele depline pot fi si ele depline sau limitate, cu precizarea necesarã cã
licentele neexclusive limitate au stipulãri referitoare la: intinderea in spatiu, preturi de vanzare,
cantitatea obiectelor produse, precum si orice alte termene si conditii convenite de cãtre pãrti.

d) Contractul de know-how
Este operatiunea comercialã de transmitere de la furnizor la beneficiar a unor cunostinte
tehnice, informatii, documentatii, procedee si tehnologii complexe, in termenele si conditiile asupra
cãrora pãrtile au convenit.
Contractele de acest tip se clasificã dupã complexitatea operatiunii care face obiectul
contractului si dupã interferarea cu alte operatiuni.
Dupã complexitatea operatiunii de efectuat:
-contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte simple;
-contracte de transferare a tehnologiei ori a unui procedeu tehnic determinat prin acte complexe
si stabilite in mai multe faze.
Dupã gradul de interferare cu alte operatiuni, vom intalni: contracte de know-how pur,
cand nu ne aflãm in prezenta unui transfer conditionat de o altã operatiune; contracte de knowhow
combinat, cand transferul este ori o consecintã a altor operatiuni sau un accesoriu; contracte de
know-how complementar, cand conditiile de transfer necesare unor conventii distincte se
stabilesc in mod separat.
Furnizorul este obligat sã transmitã beneficiarului, pe langã cunostintele tehnice, si asistenta
tehnicã, dreptul de a utiliza marca sa de fabricã, dreptul de folosire exclusivã a procedeului tehnic
respectiv, precum si garantia cã vor rezulta beneficiile scontate din aplicarea procedeului ori a
cunostintelor transferate. La randul sãu, beneficiarul are obligatia sã plãteascã pretul convenit, sã
asigure confidentialitatea si calitatea produselor ori a rezultatelor obtinute.

13
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

Dupã expirarea termenului care a fost stipulat in contract, obiectul acestuia intrã in domeniul
public, fiecare parte avand dreptul sã utilizeze liber si gratuit toate cunostintele, informatiile si
documentatiile transmise prin contractul de know-how.

e) Contractul de consulting-engineering
Este acordul prin care o parte, numitã furnizor, de obicei o societate comercialã specializatã,
presteazã o gamã largã de operatiuni de consultingengineering celeilalte pãrti, numitã beneficiar, la
comanda si in folosul acesteia.
Consultingul constã in studierea si cercetarea in favoarea beneficiarului a posibilitãtilor
tehnice si comerciale, in baza rezultatelor stiintifice si a experientei. La randul sãu, engineeringul
cuprinde totalitatea studiilor in baza cãrora se realizeazã un proiect, precum si preparativele aducerii
la indeplinire a unui anumit obiectiv ingineresc.
Dacã consulting-engineering-ul il constituie prestatii ingineresti pregãtitoare, care fac
obiectul unor contracte speciale (distincte sau accesorii), in practicã sunt deseori intalnite si
contractele de commercial engineering. Ele includ prestãri de servicii, operatiuni realizate prin
mijloace juridice (achizitionãri), studii ingineresti pentru finalizarea unor masini si utilaje
performante.
Desi contractul de consulting-engineering cuprinde obligatii de mijloace, iar contractul
commercial-engineering obligatii de rezultat, o diferentiere netã intre aceste obligatii este dificil
de operat.
Formele contractului de consulting-engineering
a. in regie: numim astfel acel contract in care cheltuielile societãtii de consulting-engineering se
gãsesc se gãsesc sub controlul beneficiarului, retributia efectuandu-se dupã sistemul cost plus
onorariu;
b. la cheie: este contractul prin care furnizorul livreazã beneficiarului intreaga instalatie contractatã
in stare de functionare, retributia fiind efectuatã de beneficiar printr-o sumã forfetarã. Desi este
unitar, prin obiectul si scopul sãu, contractul de consulting-engineering la cheie cuprinde mai multe
contracte care concureazã , impreunã, la aducerea la indeplinire a obiectivului general. Astfel, sunt
incheiate contracte de: vanzare-cumpãrare, licentã, de locatie de servicii, de imprumut pentru
creditul acordat de vanzãtor, de asigurare, de muncã etc;
c. pentru servicii: acesta se incheie pentru fiecare operatiune in parte(antreprizã, executie, furnizare
etc), retribuirea efectuandu-se printr-o sumã fixã, raportatã la costul obiectivului;
d. mixte sau combinate: sunt acele contracte prin care un furnizor general isi asumã rãspunderea
realizãrii instalatiei, mai putin constructiile civile, acestea cãzand in sarcina beneficiarului.
Responsabilitati si sanctiuni
In cuprinsul unui contract de consulting-engineering sunt incluse, in scopul garantãrii
executãrii la timp si in conditii de calitate a lucrãrilor, anumite sanctiuni, care pot consta in daune-
interese ori chiar desfiintarea in intregime a contractului.
Rãspunderea societãtii de consulting-engineering priveste:
· reparatia prejudiciului cauzat(numai consecintele directe); in cazul in care din culpã s-a produs o
pagubã, societatea este rãspunzãtoare doar dacã a sãvarsit o gresealã profesionalã; despãgubirile sunt
proportionale cu onorariul, fãrã a depãsi, prin sanctiuni exagerate, cuantumul acestuia. Rãspunderea
societãtii comerciale beneficiare priveste:
· nerespectarea dreptului de proprietate intelectualã si industrialã; incorectitudinea si inexactitatea
datelor si informatiilor puse ladispozitia societãtii de consultingengineering; in situatia in care
lucrarea este intreruptã sau anulatã, fãrã ca furnizorul sã fie in culpã, beneficiarul va plãti lucrãrile
executate si va restitui societãtii cheltuielile efectuate. Clientul (beneficiarul) are obligatia de a plãti

14
Sbirciog Ion Master DREPTUL AFACERILOR

si o indemnizatie de despãgubire, calculatã la 20% din sumele care ar fi fost incasate de cãtre
societatea de consulting-engineering.
e celãlalt transportator.

15