DOAR MAMA

de Georg Scwaida
MARTIE 2018

SCENA 1
UN TELEVIZOR CU SPATELE SPRE PUBLIC, GEORG STĂ PE UN SCAUN, PE CELĂLALT STĂ
POLIȚISTUL ȘI SE UITĂ LA FILMARE
POLIȚIST – Camerele de filmare ale ABC-ului au surpins toate fazele furtului. Din
momentul în care bătrânica intră în magazin, până la momentul demascării...
GEORG – Tu mi-ai zis că a luat doar o sticlă de whisky de pe raft, dar uită-te mai bine
....Vezi? Ce ți-am zis? Așa-i că am avut dreptate?
POLIȚIST – Da, acuma văd. Ia 2 sticle de whisky de pe raft și le ascunde sub palton.
GEORG – Nu s-a mulțumit doar cu o sticlă!
POLIȚIST – Și acum ce vreți să faceți?
GEORG – Încă nu știu... Pe filmare nu se vede fața femeii!
POLIȚIST =- Dar proprietara ABC-ului v-a dat toate datele despre bătrână! Nu v-ați uitat
încă pe documente?
GEORG – Nu am avut timp. Aș dori să-i văd fața întâi. Mișcă puțin din mouse, înainte și
înapoi! Așa... stai... SE RIDICĂ MIRAT, ÎȘI DUCE MÂINILE LA GURĂ. Dumnezeule! Nu se poate una
ca asta!
POLIȚIST – SE RIDICĂ –Ce ați pățit, domnule colonel? O cunoașteți pe bătrânica din
filmare?
DAR GEORG TACE, SE PLIMBĂ PE SCENĂ.
GEORG – Pentru moment am crezut că o cunosc, dar m-am înșelat! SE ÎNTOARCE SPRE
POLLIȚIST. Vei merge acasă la ea, la adresa dată și o vei interoga. Sunt curios de ce a făcut-o! De ce
a furat! Trebuie să afli toate detaliile! Poți pleca!
POLIȚIST – Da, domnule colonel! Am plecat!IESE
GEORG – SE AȘEAZĂ – SE UITĂ LA FILMARE – Nu se poate una ca asta! Imposibil!
Imposibil!!! STRIGĂ ȘI IESE AFARĂ NERVOS.

SCENA 2
MAMA STĂ ÎN MIJLOCUL CAMEREI PE UN SCAUN, ARE UN BLID ȘI MĂNÂNCĂ SUPA CU
LINGURA. SEMIÎNTUNERIC. LUMINĂ DIFUZĂ PE EA, DE LA UN BEC, CE ATÂRNĂ ÎN MIJLOC. SE
AUD BĂTĂI ÎN UȘĂ. SE OPREȘTE DIN MÂNCAT.
MAMA – încet – Cine-i? SE RIDICĂ DE PE SCAUN, ASCUNDE BLIDUL SUB PAT. Imediat
deschid! VORBEȘTE SINGURĂ - Parcă ar fi surd... – ÎȘI DĂ JOS CAPOTUL - SE BAGĂ ÎN PAT –
Ce oameni nesimțiți! Scot omul din pat în toiul nopții! ÎȘI TRAGE PĂTURA. APOI SE RIDICĂ ÎN PAT.
Acum îmi amintesc că nu e închisă cu cheia! STRIGĂ. E deschisă! Intră! Nu mai bate....
BĂRBATUL INTRĂ – CU O SERVIETĂ.
MAMA – După ce naiba dați în ușa aia ca un bezmetic? Nu ați văzut că e deschisă? Trebuia
doar să apăsați un rahat de clanță... Sunteți un nesimțit că mă scoateți din pat în toiul nopții – IESE
DIN PAT – deși am niște dureri de picioare uriașe! Priviți! Vedeți ce umflate sunt? Și vii dumneata să
mă scoli din pat...
POLIȚIST – Doamnă dragă! Eu am venit de la Secția 13 de Poliție!
MAMA – De unde?
1
 POLIȚIST – STRIGĂ - De la secția 13 de Poliție!
MAMA – De ce țipați acum cu ușa deschisă? Vreți să treziți tot cartierul?
POLIȚIST – Eu nu am strigat, doamnă!
MAMA – Puțin doar ... Dacă vreți ceva, intrați, vă așezați, vorbiți civilizat cu mine! Nu sunt
eu surdă!!!
POLIȚIST – SE PLIMBĂ – ÎNCHIDE UȘA – Doamnă dragă...
MAMA – Nu vă plimbați prin cameră! Stați jos!
BĂRBATUL SE AȘEAZĂ, CADE CU SCAUN CU TOT.
POLIȚIST – La naiba cu scaunul ăsta! SE RIDICĂ. SE ȘTERGE DE PRAF.
MAMA – De ce v-ați așezat tocmai pe acel scaun? Are picioarele rupte! SCHIMBĂ TONUL.
DEVINE TRISTĂ. Nu am pe nimeni care să vină să repare scaunul! SPRE BĂRBAT. Stați pe celălalti
scaun!
BĂRBATUL REPARĂ SCAUNUL.
POLIȚIST – Doamnă dragă! În decursul lunii trecute, de 2 ori v-am trimis citație! Acolo
scria foarte explicit să vă prezentați la secția de poliție pentru declarații!
MAMA – Citații? Declarații?
POLIȚIST – STĂ ÎN PICIOARE – Două citații! Două declarații!
MAMA – Mie?
POLIȚIST – Da, dvoastră!
MAMA – Eu nu am primit așa ceva!
POLIȚIST – Vreți să spuneți că nu ați desfăcut citațiile?
MAMA – Ce naiba să desfac dacă nu am primit nimic! Eu sunt o bătrână cinstită! Niciodată
nu am mințit! De aceea am ajuns în situația asta... MAI TARE – Niciodată nu am mințit! Nici atunci
când ar fi trebuit
BĂRBATUL SCOATE O CARTE DIN SERVIETĂ, I-O ARATĂ.
POLIȚIST – Dvoastră ați semnat aici?
MAMA – Unde?
POLIȚIST – NERVOS – Aici!
MAMA – SE UITĂ – Eu nu știu!
POLIȚIST – Cum adică nu știți? Nu vă recunoașteți propria semnătură?
MAMA – De ce naiba urlați din nou? Credeți că eu văd fără ochelari? Stați să mi-i caut...
SE UITĂ PE BIROU. DAR NU ȘI-I GĂSEȘTE.
MAMA – Verificați sub pat!
BĂRBATUL SE APLEACĂ. GĂSEȘTE OCHELARII ACOLO.
POLIȚIST – Ăștia sunt?
MAMA – Da , normal! Ce credeați că am 3 seturi? ÎȘI PUNE OCHELARII MORMĂIND CEVA.
Arătați-mi acuma!
BĂRBATUL ÎI ARATĂ.
MAMA – Fir-ar să fie! E chiar semnătura mea! ÎNCEPE SĂ RÂDĂ.
BĂRBATUL SE RIDICĂ.
POLIȚIST – Ați semnat atunci când ați preluat citațiile de la poștaș! Se numește confirmare
de primire, doamnă!
MAMA – Daaaa? Chiar nu știam! Mulțumesc pentru informații! SE AȘEAZĂ ÎN PAT. SE
ACOPERĂ DIN NOU.
POLIȚIST – Acum recunoașteți că ați preluat ambele citații?

2
 MAMA – NERVOASĂ – Și ce dacă le-am preluat? Care e problema dvoastră dacă eu le-am
preluat sau nu? Ia te uită la el ce obraznic! Pune zeci de întrebări inutile! La o bătrânică singuratică...
Credeți că eu mă uit la toate tâmpeniile pe care le primesc în cutia poștală? Data trecută am primit
de la nu știu care partid o invitație de a merge la vot! Eu ? La vot? Niciodată! Cu aceste picioare
umflate? Să aleagă altcineva în locul meu ... SE ACOPERĂ, SE CULCĂ CU SPATELE LA BĂRBAT.
BĂRBATUL SE UITĂ LA EA. Eu nu mai aleg nimic în viața asta...

BRUSC EA SE ÎNTOARCE.
MAMA – Eventual un sicriu bun... Dacă aș putea să aleg.... Dar nici asta nu pot...
POLIȚIST – Bine, să punem deoparte partea cu citațiile! ȘI TRAGE DE PE MAMA PĂTURA.
MAMA STRIGĂ, SE AȘEAZĂ PE MARGINEA PATULUI. Dar în ziua în care a fost aici un coleg de-al
meu ca să vă ducă la secție? De ce nu ați plecat cu el?
MAMA – De unde mai scoateți și aberația asta cu colegul? Eu am vrut să merg cu el; l-am
trimis în Piața Sfatului să prindă un taxi, să îl plătească pe șofer și apoi să mă ducă la secție! Pt. că
eu, cu 2 zile înainte de a primi pensia, nu am bani de maxi – taxi .
Dar ce credeți? Cu aceste picioare umflate mă vedeți plimbându-mă pe corso? Nici la baie nu
pot merge de multe ori! Vedeți, de asta am olița sub pat! ÎI ARATĂ OLIȚA.
Nemaivorbind de mâncare...Dacă vecinele mele nu ar deschide ușa ca să verifice dacă mai
trăiesc sau nu, aș putea muri oricând...Ele îmi mai aduc mâncare din când în când... SMIORCĂIE.
POLIȚIST – La supermarket ați putut pleca cu aceste picioare umflate?
MAMA – ÎL PRIVEȘTE URÂT – Eu? De ani de zile nu am fost la cumpărături!
POLIȚIST – Atunci ce ați făcut pe data de 5 noiembrie, la orele 11,00?
MAMA – Când?
POLIȚIST – În 5 noiembrie!
MAMA – Dar ce crezi dumneata că eu știu ce am făcut în 5 noiembrie? Nici nu știu în ce dată
suntem azi! Nu umblu eu nicăieri... Nu am eu pe nimeni! Nu am eu la cine să mă duc... Deși ... să
știți că am crescut 4 copii! Dar... eu tot timpul stau acasă! Stau în această cameră și aștept... Aștept
ziua în care ... poate... ÎNCEPE SĂ PLÂNGĂ ÎN COLȚUL PĂTURII.
POLIȚIST – Terminați cu această comedie ieftină, stimată doamnă! Și să trecem la fapte!
MAMA – SE RIDICĂ NERVOASĂ – Ce comedie? Ce fapte? Drept cine mă luați? Drept ce mă
luați? SCOATE DIN DULAP MULTE ACTE. Uitați! Priviți, toate acestea sunt rezultatele de la spitale!
Vedeți că sunt bolnavă? Comedie spuneți!
POLIȚIST – Dacă erați atât de bolnavă precum vreți să îmi dovediți, atunci cum explicați
fapta din 5 noiembrie, și anume că ați furat 2 sticle de whisky de la ABC-ul din colț? Aștept un
răspuns!
MAMA – SE ÎNVÂRTE, ÎȘI IA CAPOTUL DE NOAPTE – Și ce răspuns așteptați? Da, așa a fost!

PORNEȘTE RADIOUL . POLITISTUL IL OPREȘTE.

POLIȚIST – Deci recunoașteți că ați furat 2 sticle de whisly?
MAMA – Ce să mai recunosc? A trecut multă vreme de atunci, ce să mai recunosc? Am și
uitat... Sau dumneata credeți că eu nu am altceva de făcut decât să vă aștept? Pentru că voi lucrați ca
niște păduchi?
POLIȚIST – Dacă eu aș fura ceva, nu cred că aș putea uita în grabă și să stau așa relaxat! Aș
sta cu un nod în gât, oare când voi fi descoperit pentru fapta făcută...
MAMA – Totuși, cum vă permiteți? SI DĂ CU BASTONUL PE MASĂ. Mă faceți hoață? În
propria mea casă? Pe mine, care toată viața mea am lucrat din răsputeri, ca un animal? ÎL IA DE

3
SACOU CU 2 MÂINI. 50 de ani am fost o simplă spălătoreasă.....Am spălat hainele murdare ale unor
aristocrați, doar ca să îmi pot crește și educa copiii? Să le pot oferi un viitor? ÎL LASĂ MAI MOALE.
Iar acum acești copii nu dau 2 bani pe mama lor??? ÎL IA DIN NOU PUTERNIC. Iar acum vii
dumneata să mă faci hoață? ÎL ÎMPINGE.
POLIȚIST - Mai devreme mi-ați recunoscut că ați furat!!!
MAMA – SE INTOARCE SPRE EL – Normal că am furat! Sunt curioasă dumneata ce făceai în
locul meu?
POLIȚIST – Eu din start nu furam!
MAMA – Eu nu am furat pentru dumneata! Eu nu am furat nici ca să beau! SE AȘEAZĂ PE
MARGINEA PATULUI.
Oricum nu suport mirosul de whisky, deoarece mi-a fost dat să-l miros destul pe bărbatul meu
cât timp era în viață! Am furat pentru că vânzătoarele m-au enervat! Nu m-au băgat în seamă când
am intrat în magazin! Ele bârfeau și bârfeau... iar eu m-am dus frumos printre rafturi și m-am
servit.... Mi-am pus multe lucruri în pungă, dar ele nu m-au observat. Iar atunci, ca să mă vadă, am
scăpat o sticlă de whisky pe jos intenționat! Atunci să auziți urlete și țipete! ÎȘI DESFACE BANDAJUL
DE PE PICIOR, DE SUB PAT SCOATE UN LIGHEAN ROȘI, CU APĂ, UDĂ BANDAJUL, APOI, VORBIND,
ÎL ÎNFĂȘOARĂ ÎN JURUL CAPULUI.
M-au condus într-un birou; acolo erau 3 scaune. Credeți că mi-au oferit vreun scaun să stau?
Deși vedeau în ce stare sunt! Stăteam acolo, cu dureri mari în picioare, până când, ... într-un final a
apărut șefa magazinului... STRIGĂ, REDÂND VORBELE PATROANEI - Bătrână bețivă! Așa m-au
numit! Apoi babă nesătulă! Să ma sature Dumnezeu cu 2 sticle de whisky!
Dar cel mai grav a fost când m-a pipăit, ca să vadă dacă nu mai ascund și altceva pe sub
haine.
Nu au chemat poliția! Deși i-am zis că vreau poliție, la care ea s-a enervat! A început să-mi
urle : Ca să nu-i zic eu ce să facă!
Am furat degeaba? Fără poliție... SPRE BĂRBAT. Deci? Ce făceați în locul meu?
M-au lăsat să plec, am primit doar un avertisment și interdicția de a mai intra în acel magazin.
La care , știți ce am făcut? La ieșire, am furat de pe raft o altă sticlă de whisky!
POLIȚIST – Deci să înțeleg că intenționat ați vrut să ajungeți la poliție?
MAMA – Eu? La poliție? Văd că tot nu mă înțelegeți, domnule!
POLIȚIST – Așa mi-ați zis mai devreme!
MAMA –Ce v-am zis?
POLIȚIST – Că ați furat din magazin doar ca să vă ajungeți pe mâna poliției!
MAMA – Da, așa e! Ca să ajung pe mâna poliției!
POLIȚIST – De ce ?
MAMA – Ca ei să afle!
POLIȚIST – Cine să afle?
MAMA – Copiii mei! Ca ei să afle și să audă de mama lor. Unde a ajuns mama lor!
POLIȚIST – Și pentru asta ați furat?
MAMA – SCOATE O POZĂ DE SUB PERNĂ – Îl cunoașteți?
POLIȚIST – Da, e superiorul meu, șeful poliției secției 13. Dar ce faceți cu poza domnului
colonel? Să nu-mi spuneți că.... Sunteți mama domnului colonel?
MAMA – Eu nu sunt mama nimănui! Eu nu am copii! ÎNCEPE SĂ PLÂNGĂ PE MARGINEA
PATULUI. Eu nu am pe nimeni pe lumea asta! PLÂNGE. EL SE AȘEAZĂ LÂNGĂ EA, ÎI PUNE MÂNA
PE UMĂR.

4
 POLIȚIST – Nu trebuie să plângeți! Totul se va rezolva! Domnul colonel sigur vă va vizita!
Iar în legătură cu citațiile.... SCOATE HÂRTIILE DIN GEANTĂ – LE RUPE – Sunt anulate. Cazul este
închis din acest moment! Rămâneți cu bine, tanti! ȘI IESE.
MAMA – SE RIDICĂ NERVOASĂ – Cum? Cazul este închis? Așa din senin? Ți se făcu frică
de șeful tău? Porcule, hai înapoi.... și du-mă la secție! STRIGĂ ÎN UȘĂ. Hai înapoi și arestează-mă!
Heeeei! Nu m-auzi??? Duceți-mă din casa asta! Cum adică închide cazul? Se teme de fiul
meu? MERGE ÎNAPOI. Muriți cu toții! Să nu vă mai văd niciodată! Pe niciunul. SE AȘEAZĂ PE
MARGINEA PATULUI.
SE STINGE LUMINA PE MAMA.

SCENA 3
SE APRINDE LUMINA ÎN FAȚĂ – AVANSCENĂ – UNDE APARE VECINA LENKA – BEATĂ –
CU O TRAISTĂ. VORBEȘTE SINGURĂ, MERGE LA UȘA MAMEI ȘI BATE. APOI ȘI INTRĂ. Se oprește ÎN
UȘĂ.
LENKA – Servus!
MAMA – Ai uitat să bați la ușă!
LENKA – Am bătut!
MAMA – Ce vrei?
LENKA – Deranjez?
MAMA – SE INTOARCE CU FAȚA SPRE EA – Da, mă deranjezi! Intenționam să mă spăl...
LENKA – Atunci îți cer iertare!
MAMA – Nu mai sta acolo nemișcată în ușa deschisă. Închide-o!
LENKA – ÎNCHIDE UȘA – Te poți spăla dacă vrei! Eu pot pleca!
MAMA – Mă spăl când vreau eu, nu când îmi spui tu!
LENKA – Să-ți cumpăr un litru de lapte? Merg la ABC
MAMA – Nu vreau!
LENKA – Pâine vrei?
MAMA – Nu vreau! Mai am de luni!
LENKA – Dar azi e sâmbătă! Aia nu mai e bună!
MAMA – Ba da, pentru mine e bună! Nu aruncăm nimic! Nu aruncăm banii pe geam! Asta e,
în asta trăim, draga mea Lenka!
LENKA – Cine era bărbatul de mai devreme? L-am văzut din geam! SE APROPIE.
MAMA – Nu e treaba ta! Nu e treaba mea!
MAMA – Știu că pentru asta ai venit! Te macină curiozitatea! Bărfitoareo!
LENKA – Doar am vrut să te întreb!
MAMA –SE RIDICĂ – A venit de la Poliție! E detectiv!
LENKA – Detectiv?
MAMA – Pe lângă faptul că ești mereu beată, mai ești și surdă? Mă faci aici să îmi repet
cuvintele?
LENKA – De ce a fost poliția?
MAMA – Ca să mă vadă! Și eu am dreptul să fiu vizitată de poliție! Nu doar Aneta! Crezi că
nu am auzit bătaia de alaltăieri seara? Săraca Aneta.... i-o fi umblat gura din nou, iar Iosef i-a dat
ceaiul! Proasta de ea!
LENKA – Dar la tine pentru ce a fost Poliția?
MAMA – Ca să mă distrez puțin. Și eu am dreptul la distracție, nu doar vecinele mele, nu?
Poate mă voi mărita cu vreun polițist...
5
 LENKA – Dar acesta era tânăr...
MAMA – Și ce dacă? Hai, lasă-mă cu interogatoriul acesta! SE APLEACĂ, DE SUB PERNĂ
SCOATE CEVA BANI.
MAMA – Uite, ține banii aceștia! Îmi cumperi puțină drojdie!
LENKA – Faci cozonac?
MAMA – Nu, doar niște cornulețe cu dulceață!
LENKA – Ce-ți veni? Cornulețe cu dulceață?
MAMA – Bine zici! CONSTATĂ. Nu mai fac eu nimic! Și data trecută am aruncat totul la
gunoi!
LENKA – Atunci pentru ce ai nevoie de drojdie?
MAMA – Nu e treaba ta!
LINIȘTE CÂTEVA SECUNDE.
LENKA – Mă poți împrumuta cu ceva mărunți?
MAMA – Ține-ți restul, că știu că vrei să bei! Du-te și cumpără-ți!!!
LENKA – Îți mulțumesc pentru bunătatea ta!
MAMA – Bine, poți pleca! O IMPINGE SPRE UȘĂ. Bea o halbă mare de bere, știu că abia
aștepți! Te cunosc eu...
LENKA – Servus...
LENKA IESE. MAMA INCHIDE UȘA.
MAMA – Bea! Cât de mult poți! Bea numai!

SCENA 4
LENKA IN AVANSCENĂ - SE INTALNESTE CU ANETA.
ANETA – Iar ești beată?
LENKA – Vezi-ți tu de treaba ta! Eu beau cât vreau și nu mă bate nimeni, pe când tu... Te-ai
uitat recent în oglindă?
ANETA – Dispari din fața mea! Te așteaptă cârciuma! MERGE PE LÂNGĂ EA. SE OPREȘTE
LA UȘĂ.
LENKA IESE DIN SCENĂ.
ANETA BATE. APOI INTRĂ
ANETA – Bună ziua!
PORNEȘTE RADIOUL. ANETA ÎL LOVEȘTE PESTE. RADIOUL TACE.
SE AȘEAZĂ PE SCAUNUL RUPT. CADE PE JOS.
ANETA – La naiba cu acest scaun!
MAMA – Dar de ce vă așezați pe el dacă oricum știți că e rupt?
ANETA – Dumneata intenționat așezați scaunul rupt în mijlocul camerei pentru că vă
distrează, nu-i așa?
MAMA – credeți că nu am altceva mai bun de făcut decât să mă distrez tocmai cu dumneata?
ANETA – ADUNĂ BUCĂȚILE DE SCAUN – Ce a făcut pe aici bețiva asta de Lenka?
MAMA – Ce a făcut, ce nu a făcut, voia să meargă să-mi facă cumpărături cu orice preț! Eu i-
am dat 10 coroane să-mi cumpere drojdie!
ANETA – Drojdie?
MAMA – Da! Drojdia valorează 1 coroană... iar restul de 9 coroane... Ahhhh! Pot lua adio
de la ei! Deja sunt pățită cu Lenka! Se oprește la cârciumă și îmi bea toți banii!
ANETA – Atunci pentru ce îi mai dați?

6
 MAMA – Cum pentru ce? Ceva trebuie să mănânc! Nu mai pot mânca pâinea asta! E de luni!
SI LOVEȘTE CU PÂINEA DE MARGINEA DULAPULUI. Mă bucur că merge cineva să-mi cumpere una
alta!
ANETA – Dar eu la ce sunt bună?
MAMA – Dumneata? Eu nu mă pot baza pe dumneata! Și data trecută nu ați trecut pragul
casei mele timp de 1 lună!
ANETA – Știți bine că am fost internată la spital!
MAMA – Normal că ați fost internată, la ce bătaie v-a dat Iosef! Mereu vă bate pentru că nu
vă puteți pune lacăt la gură! Îl înțeleg pe săracul Iosef! El e un om bun, pe când dumneata! O țață!
ANETA – Țață-n sus sau țață-n jos! Uitați ce v-am adus! Dacă tot spuneți că pe mine nu vă
puteți baza niciodată! SCOATE DIN TRAISTĂ. 2 roșii! 2 banane! Data trecută ați plâns, zicând că ați
uitați gustul bananelor! Că nu e nimeni să vă aducă așa ceva!
MAMA – Cât mă costă toate astea?
ANETA – 20 de coroane!
MAMA – IRITATĂ – 20 de coroane? Luați-le rapid înapoi! Eu nu trăiesc în lux!
ANETA – Lăsați-le acolo! Aveți timp să-mi dați banii! Le vreți?
MAMA – Bine , lăsațI-le acolo pe dulap!
ANETA – Le pun aici! Dar le mâncați!
MAMA – Le voi mânca! Nu vă îngrijorați!
ANETA – Bine, eu plec! Bărbatu-meu face crize dacă nu sunt acasă la prânz! Nu poate
mânca singur!
MAMA – Bucurați-vă că dumneata mai aveți cu cine sta la masă, pe când eu!
ANETA – Mai bine ar fi dacă nu ar fi! I-am spus să mă părăsească, dar el nu... Nu merge
nicăieri! După ce bea, devine animal...
MAMA – Și răposatul meu a băut mult! Cred că mai mult l-am văzut beat decât treaz! Dar,
așa beat cum era el, să știți că mă iubea! Prea mult mă iubea...
ANETA – Din prea multă iubire s-au născut 4 copii! Pe când eu? Singură!
MAMA – Și eu cum sunt? Mă vedeți cumva înconjurată de copii? Sunt la fel de singură ca
dumneata!!!
ANETA – Bine, am plecat! Ne vedem mai târziu! Mâncați bananele până nu se putrezesc pe
dulap! Bună ziua să aveți!
IESE. SI PLEACĂ.

SCENA 5
MAMA SINGURĂ PE MARGINEA PATULUI. SE RIDICĂ DUPĂ BANANE.
MAMA – 20 de coroane? Asta s-o crezi tu! Bine că am pus-o pe Lenka să se uite la prețuri de
la piață! Lasă numai, Aneto! Pentru asta primești tu bătaie! Că batjocorești o biată bătrânică
...DESFACE O BANANĂ.
APARE CA O FURTUNĂ ERJA.
ERJA – După ce naiba vine în curtea mea poliția, babă cleptomană ce sunteți? Nu a fost de
ajuns Aneta cu problemele ei zilnice cu Iosef? Și Lenka cu bețiile fără număr, acum și dumneata?
Vă dau afară din curtea asta!
MAMA – Închideți-vă gura! Ce urlați pe aici ca o descreierată?? Intrați în casa omului fără să
bateți la ușă? Ce treabă ai dumneata cu cine vine la mine în vizită? Lunar vă dau chiria la timp și
gata! Iar acum cale întoarsă și vedeți-vă de treburile curții! Sau vreți să sun la poliție și să le zic de
afacerile cu fier vechi ale fiului?
7
 ERJA – Poftim? Cum îndrăzniți?
MAMA – Dar dumneata cum îndrăzniți să urlați în casa mea? Credeți că nu știu că fiul vă
bate dacă nu îl ascultați?
ERJA – Fie cum o fi, el e fiul meu! Chiar dacă mă bate! Pe când dumneata? Pruncii dumitale
nu dau 2 bani pe mama lor! Le doare undeva de mama lor!
MAMA – Ieșiți afară! Nesimțito!
ERJA – Babă cleptomană și nebună! Sper că vei crăpa repede, ca să pot închiria camera la
altcineva!
IESE ȘI DĂ CU UȘA.

SCENA 6
MAMA – Să crăp repede? Pruncii mei? ÎNCEPE SĂ PLÂNGĂ, MERGE SPRE PAT.
ISI TOARNA APA DIN STICLĂ IN PAHAR, SE UDĂ PE FATA. PLANGE.
SE ASEAZA PE MARGINEA PATULUI

APARE FIUL CEL MIC, ADOLF.

ADOLF – Bună! Plângi?
MAMA – Plâng, nu vezi?
ADOLF – Până termini tu cu plânsul, eu merg să-ți fac niște cumpărături! De ce ai nevoie?
MAMA – De nimic! Lenka și Aneta s-au dus mai devreme la cumpărături!
ADOLF – Dar ți-am zis că vin...
MAMA – Veniți voi...Tot timpul veniți! Veniți, stați 5 minute, îmi cumpărați multe prostii,
dar nici unul nu pune întrebarea: ”Ce cu tine, mamă? De ce arăți așa? De ce plângi, mamă?”
ADOLF - Ce cu tine, mamă? De ce arăți așa? De ce plângi, mamă?
MAMA – Nu am nimic, obraznicule! Oricum nu te interesează.
ADOLF – Plângi pentru că a fost aici careva dintre frații mei?
MAMA – De săptămâni întregi nu a fost niciunul!
ADOLF – Atunci plângi pentru că nu a fost aici niciunul!
MAMA – Nu, băiete! Eu nu mai plâng pentru așa ceva! Eu nu mai plâng de multă vreme din
cauza voastră!
Pe patul de moarte tatăl vostru mi-a zis: noi nu avem copii!
Păi să auzi și de la mine: ZICE RĂSPICAT - eu nu am copii! Pentru că acei copii care o
dată pe lună își vizitează mama bolnavă, ăia nu se pot numi copii! Pe deasupra ei lasă ca
niște vecine să aibă grijă de mama lor bătrână și bolnavă!
Am mare noroc cu Lenka și cu Aneta! În schimb proprietara nu e așa; mai devreme
ne-am certat!
ADOLF – De ce?
MAMA – A venit să mă ia la întrebări!
ADOLF – Pentru ce?
MAMA – Pentru că azi m-a vizitat un polițist!
ADOLF – Polițist? Pentru ce?
MAMA – De ce te faci că nu știi nimic, când colo sunt sigură că frățiorul tău, domnul colonel
ți-a zis prin telefon absolut tot!
ADOLF -SE RIDICĂ – Fratele meu, colonelul, de mai bine de 2 ani nu îmi dă niciun telefon!
Nici eu lui... Asta ca să știi! Deci .... Îmi spui de ce a venit poliția?
MAMA – Ca să mă interogheze! Adolf, trebuie să știi că mama ta este o hoață!

8
 ADOLF – Hoață, tu?
MAMA – Da, eu!
ADOLF – Dar ce ai furat, mamă?
MAMA – 2 sticle de whisky! Dar să știi că am avut eu grijă ca să fiu prinsă!
ADOLF – Te-au prins?
MAMA – Normal! ZÂMBEȘTE.
ADOLF – Dar de ce ai lăsat să fii prinsă?
MAMA – Ești un prost! Tu nu înțelegi nimic!
ADOLF – Eu înțeleg absolut tot! Unde s-a întâmplat?
MAMA – La ABC-ul de la colț!
ADOLF – Deci ai fost la ABC ca să furi, dar acum vecinele îți fac cumpărăturile!
MAMA – Nu acum am furat ci cu vreo 3 luni în urmă!
ADOLF – Și de ce nu ne-ai zis nimic?
MAMA – Eu nu am vrut să vă zic nimic. Am lăsat totul pe seama poliției!
ADOLF – Să ne faci de râs la poliție? Măcar dacă ai furat, trebuia să faci totul cu mare
atenție! Nu așa! Ai făcut și tu O DATĂ ceva benefic în viață! Ai furat! RÂDE
MAMA – Poftim? Vezi aceste mâini? Tu știi cât am lucrat cu ele la spălătorie? Pentru ca voi
să aveți un viitor? Nu am făcut nimic benefic zici?
ADOLF – Ce viitor ne-ați oferit voi? Alți părinți le cumpără copiilor lor mașini,
apartamente... pe când voi? Ce lucru benefic ați făcut voi în viață, mamă? Tu nu te poți numi mamă!
SE RIDICĂ, SE PLIMBĂ.
MAMA – Nu îmi vine să cred ce aud de la tine, Adolf! Tu ești fiul meu cel mic! Tu mereu m-
ai iubit! Știi bine cât am suferit alături de tatăl vostru... Iar acum am ajuns să locuiesc singură în
această casă!
Privesc acea ușă, cu speranța că poate poate apare careva din voi 4! Dar nu... . Apare doar
bețiva de Lenka, apoi bârfitoarea de Aneta.... cu bârfa lor... Le ascult zilnic! Ele sunt familia mea!
Ele și ... acest șoricel! SE UITĂ SUB PAT.
ADOLF – Șoricel?
MAMA – Da! Am zile când șoricelul se plimbă pe aici, pe dulapuri, pe marginea patului, pe
masă... Cu el mai vorbesc din când în când, să știi! Mai demult îmi era frică de el; am vrut să-l prind.
Am pus capcană peste capcană... dar nimic. A scăpat! Apoi ne-am împrietenit! Să știi că îi pun zilnic
mâncare! Pornesc radioul, caut melodii frumoase și... așa stăm și ascultăm! Eu cu Schmidt!
ADOLF – Schmidt? Așa îl cheamă?
MAMA – Schmidt iubește muzica clasică! Așa un șoarece manierat nu am văzut deloc până
acum! Am zile în care îi zic ... SE OPREȘTE DIN POVESTIT. Da, văd că te uiți ciudat la mine! Da, cu
încetul încep să înnebunesc, de singurătate! SE RIDICĂ, MERGE LA DULAP, CU SPATELE LA EL.
APOI MERGE ÎN FAȚA SCENEI, SPRE PUBLIC. Eu nu așa v-am crescut! Nu asta v-am învățat!
Nu erați așa animale când locuiam cu toții la țară! În căsuța noastră! După ce v-ați căsătorit, ați
devenit niște animale! Ați uitat complet de mama voastră care v-a dat naștere!
Nevasta ta nu mă suportă! ADOLF IESE, ÎNCET, EA NU ÎL VEDE. Deși eu nu i-am făcut
absolut nimic! Ar trebui să-mi mulțumească pentru educația pe care ți-am dat-o!
Dar tu ... Tu ai devenit un papuc! Un bleg! Iar ea un tiran! Ea măcar e sinceră! Nu vine deloc
la mine! De 1 an nu am mai văzut-o! Nu vine să mă lingă!
În schimb soția fratelui tău colonelul, mă linge mereu: ”Așa, mamăăăă! Dar ce bine îți vine
rochia asta, mamăăăă! Gătești foarte bine, mamăăă!”Și apoi interzice nepoților mei să mă pupe, ca
nu cumva să le dau ceva boală incurabilă, după spusele ei! Blestemata!
9
 SE ÎNTOARCE, RĂMÂNE SURPRINSĂ CĂ ADOLF NU MAI E. SE PLIMBĂ.SE ÎNTOARCE SPRE
DREAPTA.
MAMA – Ăsta a plecat! Nu-mi vine să cred! Schmidt, ce zici? Adolf, fiul meu a plecat fără
să zică nimic mamei sale bătrâne...SE ÎNTOARCE SPRE UȘĂ. Adolf, ai plecat?
MAMA SE AȘEAZĂ, ÎȘI TOARNĂ UN PAHAR CU APĂ.

SCENA 7
APARE LENKA.
LENKA – Am ajuns! Deranjez?
MAMA - L-ai văzut cumva pe fiul meu?
LENKA – Pe fiul tău?
MAMA – Da, pe cel mic! Pe Adolf!
LENKA – A fost aici?
MAMA – Da!
LENKA – Atunci nu l-am văzut!
MAMA – Cum se poate una ca asta?
LENKA – Așa, bine! Ceva mașină luxoasă se opri în fața casei noastre, să știi!
MAMA –Ce mă interesează pe mine mașinile luxoase!
LENKA – Poate l-ai visat doar!
MAMA- Poate!
LENKA – Ți-am adus făina!
MAMA- Ce?
LENKA – Făina!
MAMA – Eu nu ți-am zis să-mi cumperi făină! Ci drojdie!
LENKA – MIRATĂ – Drojdie?
MAMA- Da, drojdie!
LENKA – Eu de făină știu că am vorbit!
MAMA- Sigur ai fost la cârciumă din nou!
LENKA – Drojdie ți-am adus ieri! NU azi!
MAMA – Bine, s-o lăsăm baltă! Ți s-a urcat berea la cap!
LENKA – Ai pus drojdia acolo în sertarul dulapului!
MAMA VERIFICĂ. E ACOLO DROJDIA. SE INTOARCE SPRE LENKA.
MAMA – Adă aici făina!
LENKA ÎI DĂ DIN TRAISTĂ FĂINA.
LENKA – Nu am să-ți dau rest!
MAMA – Bine, poți pleca!
LENKA – Îți mulțumesc pentru bunătate!

SCENA 8
SE STINGE LUMINA PE MAMA ȘI PE LENKA, SE APRINDE - AVANSCENĂ
SE AUDE UN LĂTRAT DE CÂINE
APARE IRINA, FIICA CEA MARE, ELEGANTĂ, CU O BUNDĂ.
IRINA – Marș! Nu te apropia de noi! Voi chema hingherii! Tyna, fata mea! Mișcă-te!
APARE TYNA LA TELEFON
TYNA – Auzi? Trebuie să închid! Am ajuns la vila bunicii! Ne vedem mai încolo la tine!
Ok? ÎNCHIDE TELEFONUL. Mamă!!! MIRATĂ - Aici stă mama ta?
IRINA – Da, Tyna! Aici stă bunica!
10
 TYNA – Intră numai tu, eu merg înapoi la mașină!
IRINA – Ce-s cu aceste figuri, Tyna? Intrăm amândouă!
TYNA – Mamăăă! Eu nu vreau să intru acolo! SE SCARPINĂ PE PICIOARE. E plin cu pureci
aici!
IRINA – Tu crezi că eu vreau? Am venit... doar așa, să-i las niște bani, apoi plecăm!
TYNA – Dar ea are pensie. De ce mai trebuie să-i dai și tu bani?
IRINA – Taci, nu te mai văita! Știi bine că-ți cumpăr orice și oricând... Hai să intrăm!
TYNA – Dar, mamăăă! Acolo ... mie nu-mi place!
IRINA – E bunica ta, Tyna! Tu crezi că mie îmi face plăcere?
TYNA – Dar bunica miroase urât! Îmi provoacă greață!
IRINA – Bine acuma! Haide!
TYNA – Îmi vor mirosi hainele, mamăăăă!
IRINA – Putem merge apoi la shopping! Ce zici? Și îți cumpăr un rând de haine noi!
TYNA – Promiți?
IRINA – Ești fata mea și fac orice pentru tine! Promit!
TYNA – SE PRINDE DE NAS – Bine, putem intra la bunica!
IRINA – Lasă-ți mâna jos!

INTRĂ AMBELE.
IRINA - Bună ziua! Mamă, ce caută bețiva asta aici? SPRE LENKA. Te rog să pleci!
MAMA – Irina! Tu, aici? Visez?
LENKA – Cu mine vorbiți?
IRINA – Ieși, până nu te dau eu afară! Sunt sigură că ai o influență negativă asupra mamei!
TYNA – Nu ați auzit-o pe mama? Plecați!
LENKA PLEACĂ.
MAMA – O PRIVEȘTE – Ce zi e azi?
IRINA – Mamă, tu așa ne primești? Întrebându-mă de zilele săptămânii?
MAMA – Tyna! Ce mare te-ai făcut! Hai să te sărute bunica! MERGE SPRE TYNA, DAR
ACEASTA MERGE SPRE PUBLIC.
TYNA – Nu mă poți săruta, bunico, pentru că am luat un virus periculos și nu aș dori să te
infestez!
IRINA – Așa e, mamă! I-am zis să stea acasă, dar ea a insistat să vină cu mine! Îi era dor de
bunica!
MAMA– Ce nepoată grijulie am! Păcat că așa de rar treci pe la bunica! Să te faci bine repede,
Tyna! SCHIMBĂ SUBIECTUL. Cum ați ajuns aici?
IRINA – Cu mașina, mamă! Știi bine că eu niciodată nu circul pe jos! Georg mi-a povestit ce
ai făcut! Totuși, cum ai putut face una ca asta? Să ajungi să furi???
MAMA – Văd că domnul colonel ți-a povestit totul! Mama voastră este o hoață! Dar să lăsăm
asta. Mi-a fost dor de tine! Mi-a fost dor de voi!
IRINA SE PLIMBĂ PRIN CAMERĂ.
IRINA – Ce proastă ești! Cum ai putut face așa ceva? Să ne faci de râs!
Tu știi cine sunt eu? Decanul facultății de științe ale educației! Sunt respectată de
toată lumea! Am o carieră bogată, culminantă! Tot orașul mă cunoaște! Chiar nu aș dori să se audă
de hoțiile tale; tu nu îți dai seama ce ar însemna asta pentru mine? Să se audă că mama mea a ajuns
să fure dintr-un supermarket?
Băutură alcoolică??? Lenka te-a pus, nu-i așa? Ați ajuns să beți aici amândouă!!!

11
 MAMA – Mă faci proastă? Doamnă decan! ÎI DĂ O PALMĂ. Îți mulțumesc pentru această
vizită fulger! La fel cum ai intrat, așa și vei ieși!
TYNA – Mama are dreptate! Vrei să mă faci și pe mine de râs? Ce vor zice fetele dacă vor
auzi că am o bunică hoață! Și bețivă! Mă vor batjocori și nu vor mai vorbi cu mine...
IRINA – Ți-ai băut mințile, mamă! Îmi pare rău pentru tine! Vezi, să nu ajungi la vreun
sanatoriu sau spital că nu te voi cunoaște! Să știi că eu am venit să te ajut, dar văd că tu nu te știi
comporta cu proprii tăi copii!
IRINA SCOATE DIN POȘETĂ UN PORTOFEL.
IRINA – Îți dau acești bani! Ca să nu mai ajungi să furi! Sper să-ți fie de ajuns pentru multă
vreme! Asta dacă nu îi vei cheltui pe băutură alături de prietena ta, Lenka!
MAMA STĂ NEMIȘCATĂ ȘI O PRIVEȘTE. ÎI CURG LACRIMILE.
IRINA – Ține banii!! VEDE CĂ MAMA NU ÎI IA, ARUNCĂ BANII PE PAT, LA UȘĂ SE
ÎNTOARCE. Cândva erai foarte credincioasă! Mergeai des la biserică! PAUZĂ. Și în Biblie scrie SĂ
NU FURI, mamă!! Rămâi cu bine! Haide, Tyna!
TYNA – Numai bine, bunico!
IES AMÂNDOUĂ.
MAMA ÎNCEPE SĂ PLÂNGĂ PE MARGINEA PATULUI. SE AȘEAZĂ.

SCENA 9
MAMA STĂ PE MARGINEA PATULUI.
APARE PE UȘĂ ESTERA, FIICA MICĂ.
ESTERA – Bună!
MAMA – Ce e azi? Brusc vi s-a făcut dor de mama voastră și veniți pe rând?
ESTERA – Pot pleca dacă te deranjez!
MAMA - Bine acum! Văd că ai venit! Ce vrei să fac? Să mă tăvălesc pe jos de bucurie? Știu
că nu ai bani și ai venit ca să-mi ceri împrumut! Împrumut pe care apoi nu-l mai văd!
ESTERA – De data asta nu pentru bani am venit! Ți-am cumpărat mai multe...
MAMA – Deci tu nu ai aflat încă faptul că mama voastră este o hoață renumită?
ESTERA – Ce ești? DESPACHETEAZĂ LUCRURI PE DULAP.
MAMA – Hoață! Am fost la ABC și am furat intenționat! Ce zici de mama ta? ȘI RÂDE.
ESTERA – ATENTĂ LA EA – Tu nu ești normală!
MAMA – Se pare că azi e ziua complimentelor! Ce e, nu mă crezi?
ESTERA – De ce ai furat? Aaaaa! Ai vrut să-l impresionezi pe fiul tău, colonelul?
MAMA – Să-l dea afară din partea mea!
ESTERA – De ce să-l dea afară ? pentru că are o mamă cleptomană? Eventual vor râde de el!
MAMA – Și de el? Înaintea ta a fost pe aici Irina, și ea mi-a zis la fel! Nu v-ați întâlnit în
curte?
ESTERA – Nu! Ar fi trebuit? Știi bine că eu și Irina nu am mai vorbit de multă vreme!
MAMA – Știam! Știi ce, Estera! Mai bine m-ați băga la un azil de bătrâni, așa nu ar mai
trebui să jucați teatru! Am sperat că măcar tu și Adolf să fiți mai buni la suflet! Georg și Irina sunt
bogați! Cu ei nu avem ce vorbi noi...
Cu tine ce a fost de nu m-ai vizitat defel?
ESTERA – Adevărul vrei? Bine: nu m-am putut ridica din pat! Ca să nu pierd sarcina!
MAMA – Să nu pierzi sarcina? SE RIDICĂ ȘI MERGE SPRE EA. Nu mai spune! Și unde e
copilul? STRIGĂ. Aratămi-l!

12
 ESTERA – DISPERATĂ – Cum poți vorbi așa? Cum nu îți este jenă? Când tu știi că l-am
născut mort , la 6 luni!
MAMA – Nu e adevărat! Nu pentru asta nu m-ai vizitat! Nu minți!
ESTERA – Bine! ÎȘI SUFLĂ NASUL. Nu vin pentru că nu pot! Nu am voie! Nici acum nu
ar fi fost indicat să mă ridic din pat!
MAMA – Iară ești gravidă?
ESTERA – Da! Sunt însărcinată, mamă!
MAMA – Zău că ai înnebunit!
ESTERA – Știu că de data asta totul va fi bine!
MAMA – NERVOASĂ – Proaso! Și dacă de data asta mori tu? La asta nu te-ai gândit?
ESTERA – Eu nu mă gândesc la așa ceva!
MAMA – A câta încercare e asta?
ESTERA – A 4-a! Dar de data asta voi reuși! Dar trebuie să stau în pat!
MAMA – Dumnezeule! Tu știi, fata mea! Eu nu mă bag!
ESTERA – SE APUCĂ SĂ SCHIMBE LENJERIA DE PE PAT.
MAMA SE PLIMBĂ.
MAMA – Apoi iar nu te voi vedea cu lunile!
ESTERA – Tu nu înțelegi că nu am voie să mă ridic din pat? De ce nu vii tu la mine?
MAMA –REVOLTATĂ – Eu???? La tine? De ce? Ca să fiu servită ? Sau mai grav: să mă
fac sluga ta? Nu...
ESTERA – Iar vorbesști prostii!
MAMA – Eu nu sunt curioasă de noua ta locuință! Voi atunci nu trebuia să plecați de la noi!
Tatăl tău ar fi trăit și în ziua de azi dacă atunci tu și scumpul tău soț nu ne-ați fi lăsat în sărăcia de la
țară! Medicii mi-au zis că bărbatu-meu era sănătos tun; putea trăi până la 100 de ani! Dacă acolo în
spital nu ar fi făcut pneumonie.... Tu nici atunci.... nici atunci nu l-ai vizitat! Să-i fi adus o farfurie de
supă caldă!
ESTERA – Eu sunt de vină că tu stai aici în chirie?
MAMA – Cine m-a obligat să vând casa de la țară? Nu tu? Niciodată nu aveai bani! Iar eu ca
proasta am vândut-o!
ESTERA – Iar apoi v-ați mutat aici la oraș în casa voastră!
MAMA – Ce era să fac în casa aia mare după moarte tatălui tău?
ESTERA – Ai vândut până și mobila!
MAMA – Aveam nevoie de bani!
ESTERA – URLĂ – Dulapurile le puteai păstra! Ca să putem moșteni și noi ceva după voi!
MAMA – Ce să moșteniți? Meritați cumva?
ESTERA – Eu tot timpul am încercat să te ajut!
MAMA – Da, sigur! Cu o mână îmi duceai resturile de mâncare din casă și cu 2 mâini îmi
luai banii! Să știi că acei bani au fost de la sora ta, Irina!
ESTERA – Poftim?
MAMA - Mai bine aș fi cumpărat medicamente de banii aceia, dar eu ca proasta mereu ți i-
am dat!
ESTERA – Medicamente pentru ce? Niciodată nu ai fost bolnavă!
MAMA – Ce vrei să-mi spui cu asta? Că am jucat teatru? Că operațiile la fiere le-am
simulat? Că abia pot umbla din cauza artritei?

13
 ESTERA – NERVOASĂ – După ce a murit tata, ai ajuns să joci teatru cu noi toți! Te-ai pus
în pat intenționat doar atunci când veneam la tine în vizită! Te văitai mereu, deși tu nu aveai absolut
nimic!
MAMA – Nu îți este rușine? Se vede că nu mă cunoști! Voi nu ne-ați iubit niciodată! Pe
deasupra nu v-ați iubit nici voi între voi frații!
ESTERA – Datorită ție am ajuns așa, noi frații! Să știi asta!
MAMA – Datorită mie? Vrei să spui că din cauza mea nu vorbiți voi 4?
ESTERA – Tu nu suportai să ne vezi fericiți! Erai geloasă pe proprii tăi copii!
MAMA –Eu? Geloasă pe copiii mei? Din partea mea vă puteați linge unul pe altul zilnic...eu
doar un singur lucru v-am zis: că nu e frumos să vă vedeți unul cu altul fără ca eu să știu!
ESTERA – De asta a trebuit să umbli cu bârfa când la unul când la altul? Ai băgat bârfa între
noi, mamă!
MAMA –Euuuu? Eu niciodată nu v-am bârfit. Eu mereu am zis doar adevărul! Țin minte și
acum ziua în care soția domnului colonel a zis despre soțul tău că este cel mai mare bădăran din
zonă!
ESTERA – Dar de ce a trebuit să zici mai departe?
MAMA – Tot eu am fost cea care a auzit-o pe sora ta, Irina vorbind cu soția lui Georg despre
tine: că ești o nulitate! Că ești pedepsită de Dumnezeu!
ESTERA – Gata, termină! Dacă ai auzit așa ceva, de ce a trebuit să zici? Trebuia să înghiți!
MAMA – MI-a făcut plăcere! Pentru ca voi să nu jucați teatru în fața mea! Că ce mult vă
iubiți unul pe altul... când colo nu vă suportați? Nu îmi plac oamenii cu 2 fețe! Copiii mei să nu fie
cu 2 fețe!
ESTERA – Ai vorbit pentru că îți place bârfa. Ești o bătrână afurisită, unsă cu toate alifiile,
care se distrează pe seama problemelor altora. Așa e?
ESTERA MERGE SPRE UȘĂ.
MAMA – Stai! Poate că zici ceva! Poate că sunt o bătrână afurisită... în ochii tăi, Estera!
Toată viața mea am fost o femeie cinstită... nu uita asta! În afară de tatăl vostru eu alt bărbat nu am
cunoscut! Nu ca și tine! La 14 ani ai fost mai cea mai îndrăgostită fată de pe lume! Te-au
exmatriculat de la liceu de fete!
ESTERA – MIRATĂ – Ce vorbești? M-au exmatriculat?
MAMA – Da, te-au dat afară! Nu te preface acuma că ai uitat tot.
M-a chemat directorul pe covor și mi-a arătat scrisoarea pe care tu ai scris-o la
băiatul directorului! Era să intru în pământ de rușine! Eu nu așa te-am educat! Apoi te-am înscris la
un alt liceu de renume... Dar acolo ai continuat ....
ESTERA – Bătrână afurisită și mincinoasă! Să nu te mai văd niciodată!
MERGE SPRE UȘĂ.UNDE O APUCĂ DURERILE

SCENA 10
MAMA ÎN FAȚA SCENEI, TRISTĂ. APARE ANETA. RÂDE.
ANETA – nu vă vine să credeți ce am auzit!
MAMA – Ieșiți afară! Acum!
ANETA – Ce ați pățit?
MAMA – Plecați din casa mea! Plecați și bârfiți cu altcineva! Mi-a ajuns! M-am săturat de
voi toți!
ANETA – Care copil v-a vizitat?

14
 MAMA – Niciunul! Nu e treaba dumneata!URLĂ. Niciunul! Ce credeți că nu știu de ce
sunteți așa politicoasă cu mine?
ANETA – Să aud, de ce?
MAMA – Pentru că săptămâna viitoare aveți ziua de naștere! Și sperați să vă cumpăr ceva
scump de tot!
ANETA – Ce vorbe sunt astea? Ziua de naștere a fost săptămâna trecută și am ținut-o aici cu
dumneata și cu Lenka. Ați uitat? SCOATE O PÂINE. Bătrână amnezică! ȘI ARUNCĂ PÂINEA PE
JOS. PLEACĂ.

SCENA 11
MAMA MERGE SI SE CULCĂ.
APARE GEORG, SOBRU SE OPREȘTE ÎN UȘĂ.
GEORG – A fost nevoie și de asta?
MAMA – BUCUROASĂ – Da, Georg!
GEORG – Nu ești normală!
MAMA – Ba da, fiule! Sunt perfect normală! Pe deasupra sunt cea mai fericită mamă de pe
lume! Și știi de ce?
GEORG – Să te aud!
MAMA – Pentru că toți copiii mei mă vizitează azi!
GEORG – La naiba! Tu mai ai chef să zâmbești și să glumești cu astea?
MAMA – Ce vrei să fac? Să plâng? A murit cumva cineva? Și eu nu știu?
GEORG – Eu, mamă! Eu am murit!
MAMA – RÂDE – Tu? Dar tu ești aici? Așa nebună nu sunt ca să vorbesc cu o fantomă!
GEORG - M-ai făcut de râs! Toată secția a râs de mine, mamă!
MAMA – Dar ce am făcut?
GEORG – Ce ai făcut?
MAMA – Eu nu am făcut nimic...
GEORG - De ce ai furat?
MAMA – TACE CÂTEVA SECUNDE - Ca să te fac de râs! Asta ai vrut să auzi? Prostule! Am
sperat să ajungi primul aici! Dar fratele tău și surorile tale au fost mai rapizi!
GEORG – Am fost cu Margareta la spital!
MAMA – BATJOCORITOARE - Dar ce a pățit? Nu e cumva bolnavă?
GEORGE – Probleme de sănătate!
MAMA – Serios? Eu ți-am zis să nu te însori cu o văduvă! Dar tu nu m-ai ascultat!
GEORG – Ce are de-a face căsnicia cu boala ei?
MAMA – Nimic ! absolut nimic!
GEORG – Bine, îmi spui acum de ce ai furat?
MAMA – Domnule colonel! Dar tu ar trebui să știi!
GEORG – Nu ai avut bani? Ține că îți dau! SE CAUTĂ PRIN BUZUNARE.
MAMA – Ține-i acolo unde sunt!
GEORG – Îți dau ca să nu mai fii nevoită să furi și să mă faci de râs!
MAMA - Eu nu am nevoie de banii voștri, idiotule! Eu am nevoie de voi! Am furat de la
ABC ca să auziți de mama voastră, ca să știți că mai trăiesc! Că nu am murit! Ca să veniți la mine!
GEORG – Bună metodă ți-ai găsit! Trebuia să vii pe la noi în vizită! Așa cum ai plecat la
ABC, tot așa puteai merge și la copiii tăi! Că nu te dor picioarele! Dar tu nu! Îți place să dramatizezi,

15
să exagerezi, ca apoi să plângi, să te vaiți: ”copiii mei nu mă caută, copiii mei au uitat de mine, eu nu
am copii!”
MAMA – Pleacă! Ești exact ca surorile tale! Toți sunteți la fel! regret că am ajuns în situația
asta, regret ca am vrut să îmi atrag atenția copiilor! Regret că v-am născut! Regret că m-am născut!
GEORG – Vezi? Am avut dreptate! Bani ai vrut? Sunt sigur că Irina ți-a dat! Întinde-ți palma
că îți dau și eu, ca să te saturi!
MAMA- Pleacă! Și nu mai veni aici!
GEORG MERGE SPRE UȘĂ – ACOLO SE ÎNTOARCE – Rămâi cu bine, mamă!

MAMA ÎȘI IA UN PALTON, ÎNCEPE SĂ URLE, ARUNCĂ TOTUL DE PE DULAPURI CU

BASTONUL., PLÂNGE.
SE STINGE LUMINA ÎNCET. MAMA PLEACĂ /
SE AUDE O SIRENĂ DE AMBULANȚĂ.

SCENA 12

CEI 4 COPII + TYNA STAU ÎN CAMERA MAMEI, DAR EA NU E NICĂIERI.

SE UITĂ UNII LA ALȚII. TAC

APAR ERJA, LENKA și ANETA.

ERJA – Bună seara! Ne scuzați, dar nu am mai putut aștepta!
LENKA – A trebuit să venim să vedem dacă aveți ceva noutăți! Ne facem griji pentru vecina
noastră!
ANETA – Domnule colonel, ați aflat ceva?
GEORG – Din păcate, nu! Mama noastră a dispărut! Am alertat toate secțiile de poliție din
oraș, dar nimic!
IRINA – SE RIDICĂ NERVOASĂ - Vă rog să plecați! Noi aici suntem stresate din cauza mamei
care a dispărut de 4 ore, iar dvoastră veniți aici ca niște găini curioase, ca apoi să aveți motive de
bârfă prin cartier!!!
TYNA – Aici sunt doar membri familiei! Vă rog să plecați!

LENKA – Vecina noastră nu are familie! A avut cândva, dar apoi a rămas văduvă!
ESTERA – Ea e mama noastră! Noi suntem familia ei!
ANETA – Voi nu sunteți copiii ei! Voi sunteți doar niște cunoștințe!

ADOLF – Cu ce drept veniți dvoastră aici să ne țineți nouă lecții despre viață? Bine a zis
nepoata mea! Plecați!
GEORG – Nu pleacă nimeni nicăieri! Ele sunt persoanele care o ajută pe mama, nu noi!
IRINA – Georg! Ce vorbești?
GEORG – Adevărul! FACE O PAUZĂ. Irina, Estera, Adolf! Trebuie să recunoaștem adevărul;
toți am neglijat-o pe mama noastră de o vreme încoace! Dacă nu erau aceste vecine, poate mama
noastră era demult sub pământ!
ADOLF – Mama și-a căutat-o! Ea s-a comportat urât cu noi!
IRINA – Noi am înpins-o să fure băutura din magazin? SPRE LENKA. Ca apoi să aiă ce să
bea cu bețiva asta!

16
 LENKA- Pe cine faci tu bețivă? Închide-ți gura, dacă nu vrei să ți-o închid eu!
TYNA – Cum vorbești cu mama? Cere-i iertare!
LENKA – Pentru ce? Să-și ceară ea iertare! Și voi toți, dar nu de la mine, ci de la mama
voastră.
ANETA – Ați alungat-o pe sărmana femeie în agonie! Cine știe pe unde se pierde în aceste
momente! Îmi fac griji pentru ea!

LINIȘTE TOTALĂ. NIMENI NU VORBEȘTE.

ERJA – Îmi pare rău că am jignit-o adineori! Nu am presupus în ce situație gravă se află
sărmana!. Dacă aș putea să-i cer iertare!

SE DESCHIDE UȘA ȘI APARE MAMA CU POLIȚISTUL

MAMA – Vorbește Erja! Cere-ți iertare!
COPIII SE RIDICĂ.

GEORG – SPRE POLIȚIST – Unde ai găsit-o? Cum ești, mamă?

POLIȚIST – De ce vă interesează?
GEORG – Vezi cum vorbești! Sunt superiorul tău!
POLIȚIST – Să nu zic ce fac eu pe superioritatea ta, boule! SPRE MAMA. Haideți, așezați-
vă!
MAMA – Nu mă așez! SPRE TOȚI – Ce e cu voi aici? Vreți să știți unde am fost? Mi se făcu
rău pe stradă! Pe linia de tramvai! Cât pe ce să mă taie tramvaiul în bucăți, dar... Acest domn m-a
ridicat și m-a dus la spital cu mașina poliției! Pe banii lui... La spital a stat lângă mine... Un
necunoscut!

ADOLF -SE APROPIE – Mamă! Cât trebuie să-i plătesc?

IRINA – INTERVINE – Plătesc eu! SPRE POLIȚIST. Cât ne costă?
ESTERA – Și eu plătesc dacă trebuie...

POLIȚIST – Nu am nevoie de banii voștri! Nesimțiților! Credeți că totul se rezolvă cu bani?

Credeți că iubirea unei mame se cumpără cu bani? V-ați înșelat amarnic!
MAMA – SPRE POLIȚIST – Vă mulțumesc, domnule polițist!
POLIȚIST – Nu aveți pentru ce, doamnă!

POLIȚISTUL MERGE SPRE GEORG, IRINA, ESTERA ȘI ADOLF

POLIȚIST – Mama voastră are nevoie de odihnă! Ar dori să fie singură...
IRINA – Nu sunteți în măsură să ne spuneți ce să facem!!!
ESTERA – Cine te crezi?

MAMA – Nu, domnule polițist! Nu vreau să rămân singură! !MERGE SPRE VECINE –
Vecinele mele sunt aici! Chiar dacă uneori m-am comportat urât, știu că ele mă vor ierta! Ele îmi vor
ține companie! Și desigur... SE UITĂ SUB PAT – șoricelul Schmidt! Și... dvoastră! SPRE LENKA –
Uite, ține banii aceștia, sunt de la o renumită doamnă decan... Du-te la pizzeria de la colț și cumpără
câte o pizza: mie, ție, Anetei, Erjei și domnului polițist!
LENKA – Mă duc de îndată! Dra ce fac cu restul?
MAMA – Cunoști răspunsul, atunci de ce mai întrebi?

17
 LENKA IESE.

MAMA – Voi! SPRE COPII. Puteți pleca! Trăiți mai departe viețile voastre complicate!
Țineți minte un lucru: începând de azi, mama voastră este moartă pentru voi!
SE AȘEAZĂ PE PAT, ALĂTURI DE ERJA ȘI ANETA. POLIȚISTUL STĂ LÂNGĂ.

CEI 4 COPII + TYNA, MERG SPRE UȘĂ.

ÎN UȘĂ SE ÎNTORC.
ESTERA – Iartă—mă, mamă!
IRINA – Mai dă-ne o șansă, mamă!
GEORG – Noi te iubim, mamă!
ADOLF – Îți cerem iertare, mamă!

MAMA – SE RIDICĂ – MERGE SPRE EI. ÎI PRIVEȘTE,

MUZICĂ TRISTĂ.
MAMA – Vă doresc tot binele din lume! Așa cum doar o mamă își poate dori copiilor săi! SE
ÎNTOARCE.
O mamă care a dat naștere la 4 copii!
O mamă care i-a crescut cu mari sacrificii, ca acum aceștia să uite de mama lor!

COPIII IES.
APOI SE OPRESC ÎN MIJLOCUL SCENEI.

ESTERA – Mă simt atât de prost! Hai să ne întoarcem!

IRINA – Ești o proastă! Tot timpul ai fost! Din partea mea, fă ce vrei! Haide, Tyna! Noi
avem treabă!
TYNA – SE MIROASE – Mergem la shopping, mamă?:
IRINA – Mergem acasă!
TYNA – Dar mi-ai promis...
IRINA – Taci! Nu te mai văita! IES AMBELE PE DREAPTA

GEORG – Merg și îl dau afară pe polițist!

ADOLF – Cum poți fi atât de orb? Ar trebui să-i sărutăm mâinile acelui om... Pentru că a
salvat-o pe mama noastră!
ESTERA – Mai bine să nu mă întorc! Nu mă simt prea bine! Nu aș dori să pățeasă copilul
meu ceva!
ADOLF – Iară ești însărcinată? Ce inconștientă poți!
ESTERA - Ia te uită! Ce te bagi tu în viața mea? Dispari din fața mea! IESE NERVOASĂ PE
DREAPTA.

ADOLF și GEORG STAU.

ADOLF – Și acum, ce?
GEORG – Doar mama știe ce are în cap! Eu nu o înțeleg!
ADOLF – Sincer să fiu, nici eu! Cum poate vorbi cu bârfitoarele alea?
GEORG – De multe ori am chemat-o în casa mea, dar nu a venit! Nici nu o mai chem, să știi!
ADOLF – Rămâi cu bine, Georg! Ne mai vedem noi !
GEORG – Rămâi cu bine, Adolf. Da, așa e. Cândva undeva!
18
 ADOLF IESE PE DREAPTA, GEORG PE STÂNGA.

LUMINĂ PE CEI DIN SPATE.

MAMA – Când zăceam acolo pe liniile de tramvai, singura chestie la care m-am putut gândi
știți care era?
LENKA – Nu, care?
MAMA – Că am uitat să-i las de mâncare lui Schmidt!
TOȚI ÎNCEP SĂ RÂDĂ.
SE FACE ÎNTUNERIC.

SCENA 13
INTRĂ TOȚI ȘI SE AȘEAZĂ LA LOCURILE PRESTABILITE. CU FAȚA SPRE PUBLIC.
MAMA VINE ÎNAINTE

19