Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
de
studiu biblic
Vol. I
Iosif Anca
PREFAŢĂ
INTRODUCERE
1. Faptele cărnii (firea pământească): sarx (lb. greacă) - elementul păcătos al naturii umane,
cu dorinţele ei corupte
2. Omul şi faptele (Matei 7:17-18; 12:33). Imposibilitatea imparţialităţii – ori fapte
(roade) bune ori fapte (roade) rele (Romani 6:21-22)
II. PREZENTARE
A. Identificare (sunt cunoscute - Galateni 5:19)
1. Prin Lege (Romani 7:7-13)
2. Prin conştiinţă (Romani 2:14-15; 1 Corinteni 11:14)
B. Clasificare (Marcu 7:21-22; Romani 1:29-31; 1 Corinteni 5:11; 6:9-10; Galateni 5:19-21;
Efeseni 4:25-31; 5:3-5; 2 Timotei 3:2-5; 1 Petru 4:3-4; Iuda 16, 18-19; Apocalipsa 21:8; 22:15)
1. Păcatele trupului: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, sodomia, malahia, beţia,
îmbuibarea, chefuirea
2. Idolatria: închinarea şi slujirea la idoli, vrăjitoria,
4. Păcatele materiei: lăcomia de avere şi de bani, furtul, înşelăciunea
5. Păcatele vorbirii: cearta, dezbinarea, certuri de partide, vrajba, pizma, zavistia,
neînduplecarea, amărăciunea, cârtirea, călcarea de cuvânt, minciuna
6. Păcatele spiritului – gândirii: iubirea de sine, mândria, lăudăroşia, glumele proaste,
vorbele trufaşe, bârfa, obraznicia, gânduri rele, necredinţa, evlavia de formă, frica,
nebunia, neiubirea de bine, neascultarea „... şi altele asemănătoare cu acestea”
III. ELIMINARE
A. Prin Duhul (Galateni 5:16 Isaia 64:6)
1. Izbăvire de trecut (1 Corinteni 6:11; Romani 8:1-2)
2. Călăuzire pentru viitor (Romani 8:5-11; 6:17-22)
3. Luptă (Romani 8:4-14; Galateni 5:17)
B. Prin disciplinare la nivel de Biserică
1. Ruperea legăturilor (1 Corinteni 5:9; Eseni 5:7; 2 Timotei 3:5; Matei 18:15-18)
2. Eliminare, judecată (1 Corinteni 5:12-13)
C. Prin judecata veşnică (Apocalipsa 22:15)
ÎNCHEIERE
1. Este necesară schimbarea minţii (Romani 12:1-2; 1 Petru 4:1; Coloseni 3:10,12)
2. Faptele bune sunt pregătite, numai să le cunoaştem şi să le practicăm (Efeseni 4:17-24)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 2
IUBIREA DE SINE
INTRODUCERE
1. Un fenomen de masă în zilele din urmă (1 Timotei 3:2)
2. Prima lege a firii pământeşti; tendinţa de divinizare; eul care trebuie răstignit şi lepădat
(Luca 9:23)
ÎNCHEIERE
1. Modelul suprem: Isus Hristos (Filipeni 2:4-11)
2. „Nimeni n-a ajuns vreodată singur în cer, dar de acolo a căzut cineva, pentru că a vrut
să urce mai sus – Diavolul şi apoi a cauzat căderea multora”
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 3-4
PĂCATELE TRUPULUI
INTRODUCERE
1. Preacurvia - moicheia (lb. greacă) - relaţii sexuale ale unei persoane căsătorite cu
altcineva decât partenerul legal; relaţii nelegitime
2. Curvia - porneia (lb. greacă) - comportament şi relaţii imorale, plăcere pentru imagini
şi scrieri pornografice, adulter, corupţie sexuală, prostituţie
3. Necurăţia - akatharsia (lb. greacă) - păcate sexuale, fapte rele, vicii, incluzând
gânduri şi pofte ale inimii, pervertirea personalităţii, murdărie fizică şi materială
4. Desfrânarea - aselgeia (lb. greacă) - senzualitate, urmărirea unor pasiuni până la limita
la care nu mai există ruşine şi decenţă publică, pofta rea, fapte de ruşine; Starea de a fi
gata de a te deda la orice plăcere, încetarea consideraţiei pentru sentimentele altora,
pierderea respectului de sine.
5. Alţi termeni: fără dragoste firească (Romani 1); malahi, sodomiţi (1 Corinteni 6); stricaţi
(Efeseni 5); neînfrânaţi (2 Timotei 3); pofte, desfrânări (1 Petru 4); trăiesc după pofte (Iuda)
I. PREZENTARE
A. Etapele decăderii (la nivel de individ)
1. Păcatul la nivelul gândirii / inimii (Matei 15:19):
a) acţiunea privirii asupra femeilor, imaginilor, scrierilor (Iov 31:1; Matei 5:27-28)
b) prezenţa şi staţionarea în zone de ispită (Proverbe 7:7-8, 24-25; 6:25; Geneza 34:1-2;
Judecătoriii 14:1)
2. La nivel fizic preliminar - aprinderea poftei (1 Tesaloniceni 4:3-5; Proverbe 6:27-28):
a) vorbirea (Proverbe 5:3-4; 6:24; 7:5, 11, 21)
b) îmbrăcămintea (Proverbe 7:10; 1 Petru 3:3-5)
c) plimbările (Proverbe 5:5-8-11; 6:29; 7:8-9 - seara, 11-12, 22-27)
d) îmbrăţişări, sărutări, atingeri ale trupului (Proverbe 5:20; 7:13; Matei 5:29-30)
e) prezenţa în locaţii imorale – întâlniri la „temple” păgâne (Exodulul 34:16); în case
„străine” (Proverbe 7:18-20; Ieremia 5:7)
3. La nivelul săvârşirii faptei imorale de curvie: o groapă adâncă, strâmtă (Proverbe
23:27):
a) relaţii sexuale nelegitime cu persoane de sex opus (Deuteronomulul 22:13-21;
Evrei 13:4; Osea 4:12-14; Romani 6:19)
b) relaţii sexuale nelegitime cu persoane de acelaşi sex şi alte perversiuni (Romani
1:24-27; 1 Petru 4:3-4; Proverbe 28:7; Efeseni 4:19)
c) relaţii sexuale cu animale – „o mare mişelie” (Leviticulul 18:23; 20:16)
B. Stări şi fapte (Marcu 8:38 - la nivel de societate, de grup)
1. Interzicere sau liberalizare - legislaţie, concept, principii (Leviticul 19:29 - pentru părinţi);
1 Corinteni 5:11 - pentru Biserică); (Deuteronomul 23:17 - pentru autorităţi)
2. Pricini de curvie: o cursă (Proverbe 6:26; Apocalipsa 2:14-20); asocierea cu prorocia şi
templele păgâne (Amos 7:17); pedeapsă (Proverbe 22:14); slujitori necuraţi (Iuda 4, 2
Petru 2:18); neîmpliniri în familie (Matei 5:32); absenţa căsătoriei - pentru despărţiţi şi
tineri văduvi (ICorinteni 7:2-5, 8-11)
3. Necurăţie (Ezechiel 18:6; Iacov 1:21; Leviticulul 15:31; 18:19; 22:3)
4. Desfrâu în masă (Osea 4:14; Ezechiel 22:9; Luca 15:30; 2 Petru 2:10; Tit 1:15; Efeseni
4:19, Romani 13:13)
ÎNCHEIERE
1. Feriţi-vă (fugiţi) de curvie - orice alt păcat este afară din trup (I Corintei 6:18; 1
Tesaloniceni 4:3-5,7; 1 Corinteni 6:13). Trupul este pentru Domnul, pentru neprihănire
(Romani 6:19; 15:20)
2. Porunca a 7-a - moartea, totuşi în Ioan 8:11 Domnul Isus mai dă o şansă: „să nu mai
faci”. Astfel, curvarii pot ajunge în rai (Matei 21:31-32), altfel rămîn sub pedeapsă
(Apocalipsa 22:15; Proverbe 5:23)
3. La astfel de făgăduinţe, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului (2
Corinteni 7:1) şi să fim sfinţi (Matei 5:8)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 5
ÎNCHINAREA LA IDOLI
INTRODUCERE
1. Apare în listele faptelor firii imediat după păcatele trupului, fiind legată direct de aceasta
(Psalmul 95:5)
2. Închinarea la idoli – eidolatreia (lb. greacă) – idolatrie, închinare la zeităţi, include şi
lăcomia de avere (Efeseni 5:5; Coloseni 3:5), precum şi alte forme de manifestare
I. PREZENTARE
A. Evoluţia istorică
1. În lumea veche: idoli (reprezentare a zeilor) ciopliţi, turnaţi, de la aur la lemn, uneori
hidoşi (Osea 9:10) şi capricioşi, pretinzând jertfe, chiar de copii (Ieremia 32:35)
2. Etape de formare a idolilor (exemple): zeiţa Romei – recunoştinţă faţă de spiritul de
dreptate al Romei, atribuită apoi împăratului (iniţial au existat opoziţii), transferându-i-se
apoi total statuii;
3. Funcţiile idolului:
a) localizarea zeului (templu, copac, munte etc.)
b) vizualizarea lui (asemănător cu atributele lui: zeul peşte, zeiţa dragostei)
4. În lumea modernă: idoli vechi în haine noi (aceleaşi duhuri demonice): icoane,
televiziune, teatru, sport, cărţi, tradiţii, sărbători, plăceri (ajungând iarăşi la ucideri de
copii), filosofie, magie, lăcomie după avere, lux, dezvoltarea economică forţată, muncă
fără odihnă.
B. Pacatul idolatriei
1. Obiectul închinării a fost schimbat, Dumnezeu a fost înlocuit cu universul material şi uman-
spiritual – ideea Diavolului (Romani 1:19-23; Matei 4:8-9; Apocalipsa 13:4)
2. Uzurpă locul lui Dumnezeu din inimă, minte (devotare, închinare, ascultare) luptând
să-l ocupe cu altceva (Matei 6:21-24; 2 Regi 17:16); închinarea este urmată de slujire
(Exodulul 20:4-5)
3. Închinarea adevărată - în duh şi adevăr (Ioan 4:23) este înlocuită cu o închinare în stare
de păcat, în special păcate trupeşti (Osea 4:12-14,17)
4. Închinarea la idoli este o lipsa de cunoaştere. Sursa binecuvântărilor se crede a nu fi
Dumnezeu, ci fortele supranaturale, alti oameni, noi înşine (Osea 2:5,8-10). Este o
răzvratire şi o ignoranţă (Ioan 4:22; Fapte 17:23)
ÎNCHEIERE
1. Examenul final „închinarea la idoli”: scris, oral, probă practică (Ieremia 10:1-16)
2. Eliminarea prin lichidare (1 Petru 4:3; Isaia 2:20)
3. Ferirea (păzirea) de idoli (1 Ioan 5:21; Exodulul 20:23)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 6-7
VRĂJITORIA
INTRODUCERE
1. Vrăjitoria şi alte fapte, păcate asemănătoare (Galateni 5:21); ghicitoria, cititul în stele,
vestirea viitorului, chemarea duhurilor celor morţi (Deuteronomulul 18:10-11); astrologia,
spiritismul, francmasoneria, ocultismul, acupunctura, hipnotismul, yoga, radiestezia şi
altele
2. Vrăjitoria – pharmakeia (lb. greacă) – farmece, spiritism, magie, venerarea demonilor
pentru a realiza experienţe spirituale
3. Vrăjitoria este strâns legată de închinarea la idoli ( Isaia 2:6; 2 Regi 17:16-17) şi
păcatele trupului (Naum 3:4; Numeri 25:1-2; Apocalipsa 2:14)
I. PREZENTARE
A. Ghicitoria (descoperiri pe cale demonică - Deuteronom 29:29)
1. Ghicirea cu ajutorul paharelor (Geneza 44:5), în carti, cu bilete de papagal, cu ajutorul
pendulului (pentru aflarea sexului), cheia de mostenire (Levitic 20:6)
2. Cărţi de interpretare a viselor (Daniel 2:28; Geneza 40:8), descoperirea cu toiagul
(Osea 4:12), cercetarea măruntaielor (Ezechiel 21:21-23)
B. Ştiinţe oculte (originea lor este în Babilon - înţelepciunea ascunsă a cunoaşterii
umane)
1. Astrologia (infirmată de ştiinţă): horoscop, calendare astrale (Isaia 47:12-15). În forma ei
primară, astrologia prezenta existenţa a doar cinci planete şi douăsprezece constelaţii (Iov
38:33).
2. Spiritismul: a întreba morţii (prin atingere de obiecte etc). A înflorit în secolul XIX, prin
surorile Fox, ajungându-se la zeci de mii de medii spiritiste (Leviticul 20:6)
3. Magia:
a) albă: tămăduiri, premoniţie (consultare, văzători în somn), obiecte purtate
b) neagră: îndreptată să facă rău prin blesteme, descântece, ritualuri
Există asociaţii internaţionale secrete, oculte – francmasonice (oameni de mare
succes), gen vrăjitorii naţionali din Egipt (Exodulul 7:11), Filistia (1 Samuel 6:2),
Babilon (Daniel 2:2; Apocalipsa 18:23)
4. Altele: muzica rock (onorarea Diavolului ca în Valea Dura), lanţuri de rugăciune
satanice, superstiţii (1 Timotei 4:7), psihografia (transmiterea mesajelor la distanţă)
Există posibilitatea împlinirii prezicerilor în procent de 10-30% prin:
autoîmplinire; puterea Satanei; întâmplare, coincidenţă (Isaia 44:25; Daniel 2:27; 5:8).
Vrăjitorii Egiptului au fost în stare să reproducă două dintre cele zece minuni
C. Ştiinţe medicale paralele (infirmate de Biblie şi de ştiinţă)
1. Yoga (karma, bah, juana şi roja): gimnastica trupului şi relaxarea spiritului. Fixarea minţii
într-un punct fix, în sfere necunoscute, depersonalizând fiinţa, prin meditaţie transcendentală.
2. Dinamica de grup: schimbarea lui eu cu noi, prin intimităţi totale - ginte (Ieremia
17:10)
3. Hipnotismul: somnul ocult – deschidere spre spirite; psihanaliza – golirea minţii
4. Iridiologia: diagnosticarea prin ochi (iris – centrul de informare pentru toate organele),
dar nu toate bolile se pot observa prin ochi (diabet, hepatită)
5. Radiestezia: descoperirea de izvoare, obiecte, alimente, prin pendul şi bagheta magică
6. Homeopatia: vindecarea prin diluarea concentraţiei medicamentelor, prin forţa de
dinamizare (combinaţie de medicină şi religie hindusă)
7. Acupunctura (acus - ac; punctura - înţepătură – limba latină). Originea ei este în China,
cu 3000 î.Hr., ca practică a religiei astrologice şi apoi taoiste chineze (tao - principiul
deasupra divinităţii cu două laturi – yin şi yang - acesta controlând energiile din univers,
astfel când în trup există echilibru între „-” şi „+”, omul este sănătos. Acest concept se
sprijină afirmaţia că există energii vitale „chi” şi meridiane (linii invizibile) care
comunică, aliniind organismul la stele, degajând energii într-un ritm de 24 de ore, prin 14
meridiane, dintre care 12 sunt simetrice, iar prin înţepături se refac meridianele întrerupte.
Un procedeu similar este auriculoterapia
8. Sofrologia: imitarea naşterii din nou - cucerirea de noi cunoştinţe şi dobândirea
personalităţii – specifică religiilor păgâne, echivalente minciunilor din Eden: nu veţi muri
- reîncarnarea; veţi fi ca Dumnezeu - totul e în tine, tu eşti dumnezeu. Există tot felul de
bioenergii asemănătoare, toate având în spate o forţă spirituală supranaturală (1 Corinteni
10:19-20; Fapte 3:6 – „Ce am îţi dau” – bioenergia lui Petru sau puterea Duhului Sfânt?
ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu interzice cu desăvârşire vrăjitoria. „Feriţi-vă de orice se pare rău”
(Deuteronomul 18:14; 1 Tesaloniceni 5:22)
2. Nevoia şi posibilitatea de eliberare şi sfinţire (Fapte 19:13-20; Marcu 16:9; Luca
10:19)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 8-9
CEARTA
INTRODUCERE
1. Cearta, vrajba, neînţelegea, vrăjmăşia (Galateni 5:20; Romani 1:29; Coloseni 3:8) Alte
sensuri: conflict, contradicţie, polemică, gâlceavă, altercaţie, ostilitate, antipatie;
2. Vrajba (echthra - lb. greacă ) este o atitudine a minţii, iar cearta (eris - lb. greacă) este
rezultatul produs de această stare a minţii. Neînţelegerile (eritheia - lb. greacă) - rivalitate
din egoism, ambiţie este strâns legată de acestea.
I. PREZENTARE
A. Tipuri de certuri, duşmănie, vrăjmăşie, răutate
1. Cearta (duşmănia) de clasă (1 Timotei 1:4; Exodulul 23:2; Luca 15:1-2)
2. Cearta de naţionalitate, religie (Ioan 4:9; Efeseni 2:14-16; 3:16; 5:29; Geneza 11:1-9)
3. Cearta de natură păcătoasă (ura) – antagonismul (Matei 10:36; Tit 3:3; Apocalipsa 6:4)
B. Cauzele certurilor (sunt demonice şi „urâte înaintea Domnului” - Proverbe 6:19; Tit
3:8; Iacov 3:15)
1. Nebunia vorbelor - lipsa întelepciunii (Proverbe 18:6; 26:21; 29:9; 2 Timotei 2:23;
Proverbe 29:9)
2. Poftele firii pământeşti (Iacov 4:1; Proverbe 28:25 – lăcomia; 13:10; 30:32 - mândria)
3. Ura, dusmania (Proverbe 6:14; 10:12; 24:17; 1 Ioan 2:9-11; I Împarati 3:11)
4. Mânia (Proverbe 15:18; 30:33), iuţimea (Proverbe 16:28; 29:22)
Dacă elimini cauza, Dumnezeu îţi schimbă duşmanii în prieteni (Proverbe 16:7) şi invers
(1 Regi 11; Iov 22:21)
C. Efectele certurilor (zăvoarele - Proverbe 18:19)
1. Cearta este păcat: (Proverbe17:19), iar supărarea un rău (Psalmul 37:8), Cearta este
mama păcatelor (1 Timotei 6:4-5; Iacov 3:16)
2. Slujba fără răsplată (Isaia 58:3-5; Filipeni 1:15; 1 Corinteni 13:3)
3. Pierderea mântuirii (Galateni 5:20-21; 2 Timotei 2:14)
D. Principii biblice pentru evitarea certurilor
1. Fereşte-te de rău (Psalmul 34:13; 12-15; 1 Timotei 6:5; Proverbe 20:3):
a) nu fi gata de ceartă! (Tit 3:2; Proverbe 17:14; 25:8), ci de slujbă (Psalmul
108:1)
b) nu te amesteca în ceartă! (Proverbe 26:17), nici de la distanţă (Leviticul 19:14)
c) nu întreţine cearta! (Proverbe 22:10; 26:20)
2. Cearta nu apartine vieţii Bisericii. În lb. greaca nereligioasă „eris” nu era considerată
ceva rău, căci la pagâni era socotită necesară lupta dintre bine şi rău (Tit 3:3). Este admisă
numai mustrarea şi certarea cu autoritate (Leviticul 19:17; Marcu 1:25; 2 Timotei 4:2),
nu disputa (Iuda 1:9) ci evitarea certurilor (Proverbe 17:1; Romani 12:17-21) Dragostea
este mediul sacru al credincioşilor (Matei 5:43-48). În Biserică nu există vrajmaşie (1
Corinteni 11:16; 2 Timotei 2:24; Tit 1:13)
3. Instituirea de înţelegeri, legi; respectarea lor evită cearta (Fapte 18:14-15; Luca 12:13-
14; 1 Corinteni 6:1-6; Proverbe 18:18; Deuteronomul 21:5; 1 Regi 3)
4. Duşmanii creştinului: Diavolul (1 Petru 5:8; Geneza 3:15); lumea (Iacov 4:4; Romani
8:7)
ÎNCHEIERE
1. Cearta trebuie stopată din start, oricare ar fi motivul ei (Romani 13:11-13; Filipeni 2:3).
Să nu vă certaţi pe drum! (Geneza 45:24)
2. Dumnezeu le face dreptate creştinilor, fără ca ei să se certe (Luca 18:7; Deuteronomul
12:10; 2 Samuel 22:1), de aceea ei trebuie să-L laude pe Domnul (Psalmul 108:1;
Proverbe 28:25)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 10
INVIDIA
INTRODUCERE
1. Zavistia - zelos (lb. greacă) este un resentiment, o invidie pentru succesul altora
(Galateni 5:20; 1 Corinteni 3:3); în alte traduceri apar expresiile: concurenţă, râvnă,
rivalitate, gelozie, zel
2. Pizmă - phthonos (lb. greacă) este o aversiune, ranchiună faţă de o persoană care are ceva,
la care râvneşte cel ce pizmuieşte (Galateni 5:21; 1 Corinteni 3:3; Iacov 3:14,16; Romani
1:29)
I. PREZENTARE
A. Zelos (are două laturi: una pozitivă şi una negativă, ceva bun ce a degenerat în păcat.
Pavel foloseşte expresia apare de 6 ori în sens pozitiv şi de 3 ori în sens negativ, toate cu
îndemnul de a te lepăda de ele (Romani 13:13))
1. În sens pozitiv, râvna este părerea de rău că cineva are şi eu nu am, dorinţa de a avea
ceva mai bun:
a) râvna Domnului - entuziasmul permanent a lui Dumnezeu pentru realizarea
planului Său, gelozia pentru poporul Său (Isaia 9:7; Exodulul 20:5; Iosua 24:19-20; Iacov
4:5; 1 Corinteni 10:22)
b) râvna (înflăcărarea pentru Dumnezeu) pentru bine ( Psalmul 69:9; 119:139; 1
Corinteni 14:39,12; 1 Timotei 3:1; Tit 2:14; 1 Petru 3:13); râvna în dragoste (1 Corinteni
12; 13:4; Galateni 5:26; Luca 6.40; Ioan 15:12); gelozia (râvna) spre pocăinţă ( 2
Corinteni 7:7-11).
2. În sens negativ, gelozia ca efect distructiv asupra relaţiilor şi fericirii individului:
a) în biserică ( Romani 10:2; 1 Corinteni 3:3; Filipeni 3:6; Filipeni 1:15-17)
b) în familie (Proverbe 6:34-35)
c) în societate (Romani 13:13; Tit 3:3; Psalmul 37:1)
B. Phthonos ( durerea la vederea norocului altuia, nesuportarea celor mai buni, mai
drepţi, mai bogaţi; zelos este o faptă intermediară, iar phthonos este punctul culminant)
1. Manifestări -goana (lumii) după vânt (Eclesiastul 4:4; Proverbe 24:1; 21:10; Romani
13:13-14; Iacov 3:14-16; 1 Timotei 6:4; 2 Corinteni 12:20)
2. Phthonos există numai cu conotaţie negativă (Iacov 3:15) în firea pământească (1
Corinteni 3:1)
3. Phthonos aduce putrezirea - moartea (Proverbe 14:30; Galateni 6:8), de aceea trebuie
lepădată (1 Petru 2:1)
II. EXEMPLE BIBLICE
A. Exemple negative
1. Cain – o ispită nebiruită (Geneza 4:7)
2. Esau – pizma şi manifestările ei (Geneza 27:41)
3. Fiii lui Iacov – invidia celor răi (Geneza 37:11)
4. Rahela – rivalităţi (Geneza 30:1)
5. Core, Dan, Abiram – neacceptarea locului secund (Numeri 16; Psalmul 106:16); la
polul opus Iosua (Numeri 11:27, 29)
6. Saul – de la pizmă la ucidere (1 Samuel 18)
7. Cele două imorale - nebunia şi răutatea pizmei (1 Regi 3:16-28)
8. Filistenii – invidia pe criterii de progres economic (Geneza 26:14)
9. Iudeii – pizma pe motive religioase (Fapte 17:5; Galateni 4:17-18)
10. Corintenii – retardări spirituale (1 Corinteni 1:3)
11. Saul (Pavel) – din neştiinţă în necredinţă (Filipeni 3:6; 4:7; 1 Timotei 1:13)
B. Exemple pozitive
1. Isus – râvna Duhului (Ioan 2: 12-17)
2. Lazăr – lipsa invidiei L(uca 16:15,21)
3. Corintenii şi macedonenii în dărnicie – o întrecere cu dragoste în fapte bune (2
Corinteni 8,9)
4. Tit şi echipa de slujitori – o luptă pentru o lucrare cât mai bună (2 Corinteni 8:16- 22)
5. Pavel – o dorinţă de o viaţă (1 Corinteni 15:9-10; 2 Corinteni 10:12-16;11:2)
ÎNCHEIERE
1. Râvna bună trebuie dezvoltată (2 Corinteni 8:7, 16-22; Romani 12:8)
2. Dragostea şi înţelepciunea de sus este plină de râvnă, dar fără invidie (Efeseni 6:15;
Luca 6:40; Marcu 10:43-45; 1 Timotei 3) spre deosebire de ura şi înţelepciunea demonică -
phthonos (Fapte 7:54, 57-59; 22:3)
3. Modelul divin - să devii ca Isus (Romani 8:29), are râvnă pentru adevăr şi dreptate
(Psalmul 45:7, 17); modelul satanic – să devii mai mare ca fiii lui Dumnezeu (Isaia
14:13-14), are gelozie şi invidie păcătoasă (Isaia 14:15)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 11-12
MÂNIA
INTRODUCERE
1. Mânia - thumos (lb. greacă) este o furie explozivă (o explozie), umană, divină,
demonică sau animală. Alte expresii: supărare, criză de furie, irascibilitate, nervozitate,
atitudine ostilă – în special ca mânie umană păcătoasă (Galateni 5:20; Coloseni 3:8; 2
Corinteni 12:20)
2. Există mânie:
a) pozitivă - o explozie ce îndepărtează, forţând un obstacol sau o indignare
nobilă; nu te poţi împotrivi răului fără thumos
b) negativă - o explozie nimicitoare ce distruge, un impuls violent lipsit de
raţiune, o nebunie de scurtă durată, manifestată prin cuvinte şi fapte violente; fierberea
fiinţei; furia turbată a unui animal).
ÎNCHEIERE
1. Mânia păcătoasă este nepotrivită pentru cei credincioşi (1 Tesaloniceni 5:8-9). Ei
trebuie să facă slujba fără mânie (1 Timotei 2:8), în dragoste, componenta de bază a
Duhului Sfânt (1 Corinteni 13:5)
2. Mânia sfântă (cu răzbunare) este a lui Dumnezeu (Romani 12:19), pentru noi (mânia
sfântă) este necesară doar pentru a ne împotrivi păcatului (Efeseni 4:26, 31)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 13
CLEVETIREA
INTRODUCERE
1. Termeni: clevetirea (2 Timotei 3:3); bârfa (Romani 1:30); vorbirea de rău (2 Corinteni
12:20); defăimarea (1 Corinteni 5:11; 6:10)
2. Clevetirea - calomnie, bârfeală, defăimare, ponegrire; o vorbire de rău, sub influenţa
unui duh demonic, de regulă în absenţa acelei persoane.
I. PREZENTARE
A. Ispitele clevetirii (simptomele bolii, cauze declanşatoare)
1. Vorbirea uşuratică (Proverbe 12:18); dulce (Proverbe 26:22), în special la femei (1 Timotei
5:13; Tit 2:3)
2. O extindere a neîntelegerilor familiale (Psalmul 50:20)
3. O formă a luptelor de partide (1 Corinteni 10:30; Proverbe 26:20; 1 Timotei 6:4;
Proverbe 30:10)
4. Împotrivirea faţă de adevăr, faţă de bine (1 Petru 3:16)
Există vorbire de rău pe drept (1 Timotei 6:1), dar nu e de competenţa noastră, ci a
judecăţii oficiale (Iacov 4:11)
B. Efectele clevetirii (nebunia - Proverbe 10:18; 11:12)
1. Distruge credincioşia, încrederea şi confidenţa (Proverbe 11:13; 25:23)
2. Afectează negativ Cuvântul, lucrarea, Biserica (Tit 2:5; 1 Timotei 6:1)
3. Pierderea mântuirii - moartea veşnică (Romani 1:30, 32)
Dumnezeu ne ocroteşte de clevetitori (Psalmul 31:20)
C. Eliminarea clevetirii (Exodulul 23:1; Leviticul 19:14,16; Galateni 3:8)
1. Interzicerea prin lege, la nivel de conducere: David (Psalmul 101:5); Nebucadneţar
(Daniel 3:27); Dumnezeu prin porunca a III-a (Exodulul 20:7)
2. Ruperea legăturilor cu clevetitorii (Proverbe 20:19; Eclesiastul 7:20-21)
3. Renunţarea totală şi hotărâtă (Leviticul 19:16; Coloseni 3:8)
Clevetirea trebuie să dispară din Biserică (Efeseni 4:31)
ÎNCHEIERE
1. Pe muntele Împărăţiei nu există clevetitori; clevetirea trebuie total eliminată (Psalmul 15:3;
Tit 3:2; 1 Petru 2:1)
2. Păziţi-vă de clevetitori! (1 Corinteni 4:13; Luca 6:28; Matei 5:11-12)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 14-15
MINCIUNA
INTRODUCERE
1. Minciuna este un neadevăr, o declaraţie falsă cu scopul de a înşela pe cineva (Isaia
28:15; Proverbe 14:25), condamnată de porunca a IX-a (Exodulul 20:16)
2. Minciuna din Eden (Geneza 3:4), de la Diavolul (Ioan 8:44), se formează în inimă
(Matei 15:19)
3. Dumnezeu nu poate să mintă (Tit 1:2), El este adevărul (Numeri 23:19)
I. PREZENTARE
A. Forme ale minciunii (fenomen de masă - Osea 4:2; în creştere - Osea 12:1)
1. Mărturie mincinoasă (Exodulul 23:1; Proverbe 12:17; 14:5, 25); jurăminte mincinoase
(Psalmul 139:20)
2. prorocie mincinoasă (Isaia 9:15; Ezechiel 13:6; Ieremia 14:14; Matei 24:11; 2 Petru
2:1); profeţii mincinoşi sunt vorbiţi de bine şi creează o imagine falsă (Luca 6:26; Ieremia
28:15; Mica 2:11;
3. Hristoşi mincinoşi (Matei 24:24); apostoli mincinoşi (2 Corinteni 11:13); învăţători
mincinoşi (2 Petru 2:1); evanghelişti „mincinoşi” (Galateni 1:7-9; Proverbe 30:6)
4. Afaceri mincinoase - cântar fals (Proverbe 11:18; 20:23; 21:6; Osea 12:7; Mica 6:10-
13)
5. Fariseismul - falsa neprihănire (1 Ioan 1:10; 2:4; Iacov 3:14); slujirea fariseică
(Ezechel 13:19)
6. Prietenii false - spionaj, încredere trădată (Proverbe 10:18; 27:6; 31:30; Exodulul
22:16)
7. Literatură mitologică, basme (Ieremia 8:8)
8. Divertisment (Proverbe 20:17; Osea 7:3); idoli mincinoşi (Habacuc 2:18; Ieremia 10:14;
Romani 1:25)
B. Efectele minciunii (avantaje şi dezavantaje - Osea 10:13)
1. Se transmite ereditar (Ieremia 16:19; Psalmul 58:3) şi se cultivă (Psalmul 24:4;
Proverbe 29:12)
2. Aduce avantaje imediate, dar efemere (Proverbe 20:17; Isaia 32:6,7,10; Proverbe
12:19)
3. Atrage pedepsa divină - moartea (Proverbe 12:19; 19:5,9; Ezechiel 13:9; Psalmul 5:6;
Apocalipsa 21:8)
4. Înşeală – lovesc ca un buzdugan, ca o sabie sau ca o săgeată (Proverbe 25:18; Ieremia
9:3,8; 2 Corinteni 11:26). Cauzează autoînşelare (2 Timotei 3:13). Uneori adevărul e
considerat minciună (2 Regi 9:12; 2 Cronici 6:8)
II. ELIMINARE
A. Din viaţa personală (inimă - Ieremia 17:9)
1. Urăşte minciuna! (Proverbe 13:5; Psalmul 119:104, 163)
2. Lasă-te de ea! (Efeseni 4:25; Coloseni 3:9), cu desăvârşire (1 Ioan 2:21; Psalmul 34:13;
Proverbe 24:28)
B. Din comunitate, societate („păziti-vă” - Matei 7:15)
1. Promovarea adevărului (Proverbe 12:17; Romani 1:28-,29), dezaprobarea minciunii
(Proverbe 19:22)
2. Disciplinare (Deuteronomul 19:14-21; Proverbe 29:12)
3. Judecata divină (Apocalipsa 21:8, 27 ; 22:15)
ÎNCHEIERE
1. Trăim în lumea minciunii, dar trebuie să ieşim din ea, desfăcându-ne legăturile (Isaia
5:18); Diavolul este tata, iar oamenii mama minciunii (Ioan 8:44; Apocalipsa 22:15)
2. Trebuie să renunţăm total la minciună (Efeseni 4:25; I1 Ioan 1:4; Proverbe 17:7)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 16
NEMULŢUMIREA
INTRODUCERE
1. Nemulţumirea (cârtirea) este starea de spirit ce caracterizează o persoană ale cărei
dorinţe, pofte, planuri nu s-au realizat (II Timotei 3:2; Iuda 16). O atitudine sub influenţa
diavolului.
2. Nemulţumirea este opusul mulţumirii (absenţa mulţumirii)
I . PREZENTARE
A. Cauze (acuzele oamenilor împotriva semenilor - Fapte 6:1; împotriva Domnului -
Exodulul 16:7)
1. Neîmplinirea dorinţelor dintre conducători şi conduşi (1Petru 2:18; Iosua 9:18; Luca
3:14)
2. Slujirea (1 Petru 4:9; Luca 10:39-42; Fapte 10:29)
3. Fariseismul (Luca 5:30; 15:2; 19:7); exemplu: fariseul şi vameşul (Luca 18:10-13)
4. Neînţelegerea voii divine (Ioan 6:41; Matei 20:11)
5. Nebunia (Proverbe 19:3)
6. Poftele nesăbuite (1 Timotei 6:7-10; Iuda 8-16).
B. Forme de manifestare
1. Comentarii, vorbiri de rău (Luca 5:30; Ioan 6:60)
2. Acte de mânie, răzbunare (Iona 4:1-3)
3. Dezbinări (Iuda 19; Ioan 6:66)
C. Efecte (în general negative, cu unele mici excepţii - Fapte 6:2-4)
1. Rătăcirea spirituală (Romani 1:21; Iuda 11)
2. Pedeapsa divină (1 Corinteni 10:10; Numeri 16:45)
II. ELIMINARE
A. Metode de tratare a nemulţumirii (Iona 2:9; 4:2)
1. Împlinire, învăţătură (Exodulul 17:4-7; Numeri 17:5,10; Isaia 29:24; Luca 6:35)
2. Neîmplinire, pedeapsă (Psalmul 112:10; Romani 2:8-9)
B. Cultivarea mulţumirii (jertfa de mulţumire, se toarnă peste arderea de tot - Leviticul
6:12; 19:5)
1. Motive pentru a fi mulţumitori (Filipeni 2:14; Romani 8:28; Evrei 13:5; 2 Corinteni
2:14; Romani 7:25; 1 Corinteni 15:57)
2. Formele prin care ne manifestăm mulţumirea:
a) rugăciunea (Filipeni 4:6; 1 Tesaloniceni 1:2)
b) cântarea (Coloseni 3:16)
c) starea de mulţumire (Efeseni 5:4; 1 Tesaloniceni 2:13)
3. Efectele mulţumirii (Proverbe 15:15; Psalmul 21:2)
ÎNCHEIERE
1. Să ne arătăm mulţumitori, căci avem motive reale (Evrei 12:28-29)
2. Să nu cârtim, pentru că este un păcat cu efecte catastrofale (1 Corinteni 10:10)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 17
INTRODUCERE
1. Dezbinarea - dichostasia (lb. greacă): răzvrătire, disensiune, facţiune, prin întroducerea
de învăţături amăgitoare ce nu se sprijină pe Cuvânt
2. Certurile de partide - hairesis (lb. greacă): erezii, spirit de partidă; divizarea în
interiorul adunării în grupuri egoiste care distrug unitatea (Galateni 5:20)
I. PREZENTARE
A. Forme de manifestare:
1. Răspândirea de învăţături false cu scopul de câştig (Fapte 20:30; Filipeni 1:15; 1 Petru
2:1; Romani 16:18)
2. Nemulţumiri, proteste, boicotări (Iuda 19; Iacov 4:1; Numeri 16:129
3. Exploatarea greşelilor, lipsa îngăduinţei/dragostei (Proverbe 16:28; 17:9)
4. Lupta pentru putere (Proverbe 28:2; 1 Samuel 18:8-9). Există situaţii când Dumnezeu
pune un duh de dezbinare între cei răi (Zaharia 8:10)
B. Efecte (urmări, rezultate)
1. Nimicirea părţilor: împărăţie, cetate, casă (Matei 12:25-26; Psalmul 37:38)
2. Stări partizane - grupuri ce acceptă un singur curent (greşit) de gândire, lipsite de
comunicare (2 Tesaloniceni 3:6; Iuda 19; 3 Corinteni 12:20; 1 Corinteni 11:17-19)
3. Pedeapsa veşnică (Galateni 5:20; Proverbe 6:14-19)
II. EXEMPLE BIBLICE
A. Dezbinări
1. Core, Datan, Abiram – o dezbinare în adunarea lui Israel (Numeri 16:3,8-14,24-27)
2. Abimelec – Sihem – o dezbinare între cei răi (Judecătorii 9:23)
3. Roboam – Ieroboam – o dezbinare îngăduită de Domnul drept pedeapsă (1 Regi 12:24)
4. Tibni – Omri – o luptă pentru tron (1 Regi 16:21)
5. Partidele religioase iudaice: dezbinări interdoctrinare (Fapte 5:17; 23:9; 26:5);
dezbinări prin împotrivirea la învăţătura sfântă (Ioan 7:43; Fapte 9:16; 10:19; 14:4)
6. Apostolii – dispute pentru întâietate (Luca 22:24)
7. Corintenii – dezbinări între cei fireşti (1 Corinteni 1:11; 3:3-9)
B. Separarea binelui de rău (o atitudine corectă, ce nu crează numai partide, ci o cale
bună - Fapte 24:14)
1. Forme de manifestare (Romani 16:17-18; Tit 3:10; Fapte 28:22; 2 Tesaloniceni 3:6-15;
Matei 18:15-17)
2. Are ca efect nimicirea lucrărilor rele (Luca 12:51-53; I Ioan 3:8; I1 Ioan 1:10-11)
3. Exemple biblice: Israel (Numeri 16:21); Biserica (Fapte 19:9)
ÎNCHEIERE
1. În trup nu trebuie să fie dezbinări (1 Corinteni 12:25), dar în popor există (1 Corinteni
11:18.19; Galateni 4:29-30; Romani 12:18 şi 1 Corinteni 11:16 şi Filipeni 3:15-18).
„Depărtaţi-vă de cei ce aduc dezbinări” (Romani 16:17)
2. Părtăşia credincioşilor este cu Dumnezeu şi cu Biserica (1 Ioan 1:3-7; 1 Corinteni
1:10)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 18
FURTUL, LĂCOMIA
INTRODUCERE
1. Cuprinde categoria: furtişaguri, înşelăciune, hoţii, lăcomii de avere/de bani (Ieremia
6:13)
2. Sunt interzise de porunca a VIII-a: „Să nu furi!” (Exodulul 20:15) şi de porunca a X-a:
„Să nu pofteşti!” (Exodulul 20:17)
I. PREZENTARE
A. Motivele furtului şi ale lăcomiei
1. O atitudine a inimii (Matei 15:19), o poftă satanică, firească (Apocalipsa 9:21, Iacov
4:1-2)
2. Sărăcia, foamea (Proverbe 30:9)
3. Obţinerea de bunuri pentru a fi jertfite Domnului (Maleahi 1:13)
Furturile sunt asociate cu păcate grele (Osea 4:2)
B. Formele de manifestare
1. Haina lăcomiei (1 Tesaloniceni 2:5):
a) în familie (Proverbe 28:24)
b) în societate (Ezechiel 22:27)
2. Lăcomia de avere (Luca 12:13-2)
3. Lăcomia de bani (1 Corinteni 5:10):
a) afaceri (Mica 7:3)
b) slujbe religioase (Tit 1:7; 2 Petru 2:3)
4. Lăcomia de mâncare (Proverbe 23:1-3)
5. Furtul de persoane/răpiri (Exodulul 21:16)
C. Efecte, urmări (o închinare la idoli - Coloseni 3:5)
1. Certuri, tulburări (Proverbe 28:25; 15:27)
2. Atrag mânia şi pedeapsa divină (Isaia 57:17; 1 Corinteni 6:10; Proverbe 1:10-19; 1
Timotei 6:10)
ÎNCHEIERE
1. Furtul este arta diavolului (Ioan 10:10), de aceea este necesar să lepădăm iubirea de
sine şi să ne iubim aproapele cu fapta (Efeseni 4:28; Matei 6:19-20)
2. Integritatea lui Isus şi a Bisericii cuprinde şi acest domeniu (Ioan 14:30; Tit 2:10)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 19
ÎMBUIBAREA
INTRODUCERE
1. Îmbuibările - kömos (lb. greacă): benchetuire, chefuri, mese la care au loc un consum
excesiv şi risipă de alimente, combinate cu beţii şi alte destrăbălări
2. Îmbuibarea reprezintă hrănirea pervertită de Satan, părtăşia de la masă, schimbată în
ospăţ şi în trezirea poftelor trupeşti (Galateni 5:21; 1Petru 4:3)
I. PREZENTARE
A. Forme de manifestare (domnia trupului - Eclesiastul 2:10)
1. Ospeţele (Eclesiastul 10:16,17; 1 Petru 4:3-4; Proverbe 23:20)
2. Alimentaţia abundentă, în special cu carne (Psalmul 78:29-31; Numeri 11:4-5,13)
3. Trăirea numai pentru pântece - o deşertăciune (Eclesiastul 6:7; 5:17-18; Luca 17:28;
Hagai 1:5-6)
B. Efecte
1. Declanşează diferite pofte (2 Petru 2:14)
2. Afectează normalitatea vieţii (iProverbe 23:21; Eclesiastul 5:12)
3. Omul devine carnal - spiritul este suprimat (Psalmul 5:12; Iuda 12,13; Proverbe 30:9)
II. ELIMINARE
A. Procedee (principii biblice - Coloseni 2:16; Galateni 5:13; Romani 13:13)
1. Să-ţi iei partea ta! (Eclesiastul 5:19), pâinea noastră (Matei 6:11), dar trebuie să fim
atenţi şi la cugetul altora (1 Corinteni 10:25-27)
2. Meniul recomandat este cel vegetarian (Geneza 1:29; Rut 2:14; Geneza 9:3; Exodulul
16:8,12; Deuteronom 12:15; Romani 14:21)
3. Abstinenţa – educaţia trupului (Deuteronomul 9:9; Daniel 10:3). Alimente interzise
(Israel/Biserica): animale necurate (Leviticul 11:1-42), sânge (Leviticul 17; Fapte 15),
grăsime (Leviticul 7:22-27), animale sfâşiate (Exodulul 22:31), animale moarte (Leviticul
22:8)
B. Efecte
1. Potolirea foamei (Exodulul 16:4) şi protejarea celor mai slabi, în dragoste, fără
prejudecăţi: (Romani 14)
2. Susţine sănătatea şi produce bucurie (Daniel 1:15)
3. Conferă trupului statutul de templu sfânt (Daniel 9:3; Romani 14:17; Eclesiastul
2:24,26)
ÎNCHEIERE
1. Îmbuibarea este o stare dăunătoare sufletului (Luca 21:34; Psalmul 141:4)
2. Înfrânarea poftelor dovedeşte o viaţă schimbată (Galateni 5:23; 1 Petru 4:1-3) şi
pregăteşte sufletul pentru un ospăţ oferit de Dumnezeu (Isaia 25:6)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 20
BEŢIA
INTRODUCERE
1. Beţia - methe (lb. greacă): slăbirea controlului mental prin consumarea alcoolului
(Galateni 5:21), pierderea luminii, gândirii şi aprinderea poftei (I Tesaloniceni 5:6-7)
2. Există o legătură între methe, kömos (îmbuibare), muzică şi lăcomie (Amos 6:5; Isaia
56:10-12.
3. Băutura recomandate: apă (Proverbe 25:21; Romani 12:20); băuturi dulci (Neemia
8:10); must la Cina Domnului (Exodulul 30:37,38)
I. PREZENTARE
A. Beţia (interzisă - Deuteronom 29:19)
1.Comportament (Proverbe 23:19-35; Eclesiastul 10:17; Proverbe 21:17; Eclesiastul 2:3)
2. Reglementări (Deuteronomul 21:20; Amos 2:12)
B. Vinul şi mustul (yayin (lb. ebraică); oinos (lb. greacă) - must nefermentat, vin;
tirosh (lb. ebraică) – struguri, must nefermentat)
1. În Vechiul Testament:
a) situaţii admise (Deuteronom 14:26; 29:19; Psalmul 78:65)
b) situaţii interzise: la Casa Lui Dumnezeu (Leviticul 10:9-11); în pustie
(Deuteronom 29:6); nazireat (Numeri 6:1-5); împăraţi, pentru o judecată clară (Proverbe
31:4,5)
2. În Noul Testament (în antichitate exista vin amestecat: 1/vin, 3/apă - Proverbe 9:5;
Apocalipsa 14:10)
a) limite admise: recomandare specială din motive medicale (1 Timotei 5:23)
b) situaţii interzise: pentru favorizarea spiritului şi protejarea cugetului altuia
(Efeseni 5:18; 1 Petru 4:3; Romani 14:21: 1 Corinteni 8:9-11)
c) Cina Domnului - rodul viţei (Matei 26:29; Exodulul 13; Matei 16:12; 1
Corinteni 5:7-8 – totul fără fermentare)
C. Efecte (nu e înţelept să bei (Proverbe 20:1), nici să dai altora (Habacuc 2:15)
1. Băutura cauzează degradare spirituală şi morală (Isaia 5:11,22; 28:7; Osea 4:11; Luca
21:34)
2. Abstinenţa favorizează un comportament înţelept, duhovnicesc şi sănătatea trupului
(Proverbe 23:20-21; Efeseni 5:18)
ÎNCHEIERE
1. Băutura este voia neamurilor (1 Petru 4:3, Romani 14:17; I Corinteni 6:10)
2. Abstinenţa este voia Domnului (Efeseni 5:17,18; Romani 14:21)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 21
FRICA, TEAMA
INTRODUCERE
1. Frica este un atribut datorat naturii umane decăzute (Geneza 3:10), o stare datorată
păcatului şi care naşte păcate (Apocalipsa 21:8)
2. Frica de Domnul reprezintă atenţia şi grija omului de a nu păcătui. Ea a fost pervertită
de Satan în a te ascunde de Dumnezeu, în a acţiona sub presiunea evenimentelor şi a
sentimentelor umane (Iov 28:28; Ieremia 2:19)
I. PREZENTARE
A. Frica – o faptă a firii pământeşti
1. Caracteristici:
a) diminuarea capacităţii de luptă, slujire (Deuteronom 20:1; Judecătorii 7:3;
Deuteronom 29:65-67; Leviticul 26:36; 2 Regi 10:4)
b) legătura cu alte păcate (Proverbe 29:25; Ieremia 49:23-24; Matei 28:1-5)
c) tipuri de frică: de moarte (Psalmul 55:4-5), de necunoscut, de semnele naturii (1
Samuel 16:2,4; Daniel 4:15; Ieremia 10:12; Luca 21:11)
2. Efecte:
a) schimbarea vieţii, slujirii (2 Regi 17:35-40; Geneza 3:10; Iosua 22:10,24)
b) pedeapsa divină (1 Ioan 4:18; Apocalipsa 21:8)
Dumnezeu ne vrea fără frică (Psalmul 78:53; Geneza 9:2). Nu te teme! (Proverbe
10:24; Luca 9:1)
B. Frica de Domnul (trebuie învãţatã - Ieremia 32:40; Psalmul 34:11; 2 Corinteni 5:11;
Proverbe 2:5)
1. Caracteristici:
a) împlinirea poruncilor (Proverbe 1:7; 9:10; 23:17; 16:6; Leviticul 25:18,19;
Filipeni 2:12; 2 Corinteni 7:1)
b) frica de Domnul în lucrare (1 Samuel 12:18; Fapte 5:5,11,13; Exodulul 20:20;
Psalmul 5:7; 2 Cronici 19:7,9; Evrei 12:28)
2. Efecte:
a) eliberarea de frica păcătoasă (Psalmul 91; Psalmul 27:1; 56:3-4; Proverbe 3:25;
Filipeni 1:28-30; Apocalipsa 2:10)
b) binecuvântări (Eclesiastul 8:12; Proverbe 14:21; 19:23; 22:4)
În final, tuturor celor răi le va fi frică de Dumnezeu (Isaia 2:10,19,20; Apocalipsa
15:4)
Eliminarea fricii/temei vinovate se realizează prin Duhul Sfânt (Romani 8:15; 2
Timotei 1:7; Ioan 14:27; 1 Ioan 4:18; Fapte 9:31)
ÎNCHEIERE
1. O frică sfântă oferă rezistenţă în faţa fricii de oameni (Luca 12:4-9; 1 Regi 18:19; 2
Regi 1:15; Isaia 54:1).
2. Popor: sfânt Israel / Biserica este sub ocrotirea Domnului (Deuteronom 33:28; Psalmul
78:53; Ioan 16:33; Evrei 13:5-6; Ţefania 3:16-20)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 22
NEASCULTAREA
INTRODUCERE
1. Neascultarea deste o neîndeplinire a ordinelor, poruncilor, obligaţiilor, o poziţie de
nerecunoaştere a autorităţii, o atitudine de independenţă (1 Samuel 15:22-23)
2. Ascultarea dovedeşte întoarcerea la Dumnezeu, pocăinţa (Romani 16:26; Filipeni 2:12;
1 Ioan 4:6)
I. PREZENTARE
A. Neascultarea de părinţi (Romani 1:30; 2 Timotei 3:2; Tit 1:6)
1. Porunci (Exodulul 20:12 - porunca a V-a; Efeseni 6:1; Coloseni 3:20; Proverbe 23:22)
2. Efecte (Deuteronom 21:18,20; Efeseni 6:2,3)
B. Neascultarea superiorilor
1. Domenii:
a) familie (1 Petru 3:5,6; Efeseni 5:22)
b) biserică (2 Corinteni 2:9; 1 Tesaloniceni 3:4; Evrei 13:17)
c) societate (Efeseni 6:5; Romani 13:1-7)
2. Efecte (1 Petru 3:1; 2 Corinteni 10:6; 1 Petru 2:20)
C. Neascultarea de Dumnezeu (Romani 5:19; Efeseni 2:2; 2 Tesaloniceni 1:8)
1. Principii (Fapte 5:29; Romani1:5; 16:26; Romani 10:16)
2. Efecte:
a) pentru neascultare (Isaia 63:10; Plângerile lui Ieremia 1:20; Evrei 2:2; 4:6;
Ieremia 12:17)
b) pentru ascultare (Psalmul 81:13; Luca 11:28; Apocalipsa 1:3)
O ascultare tot există ! (Romani 6:16), care duce la moarte sau la neprihănire
ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare (Tit 3:3), dar rămânerea în neascultare atrage
mânia divină (Efeseni 5:6)
2. Ascultarea trebuie să devină desăvârşită (Deuteronom 5:1-2; Romani 11:32; 2
Corinteni 10:5; Apocalipsa 2:7)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 23
UCIDEREA
INTRODUCERE
1. Uciderea - omorârea unei persoane - phonos (lb. greacă), este condamnată de porunca a
VI-a (Exodulul 20:13)
2. Aria întreagă a uciderii este vastă (Matei 5:21, 22; 1 Ioan 3:15). De la ură nedeclarată
la crimă (Galateni 5:21; Romani 1:29)
I. PREZENTARE
Numai Dumnezeu are drept de a ucide, prin judecată (Ieremia 25:31,32) sau prin
poruncă specială, în Vechiul Testament (Numeri 25; 35:16; Leviticul 24:14; Iosua 7:25)
A. Forme exterioare (de la crimă organizată la „slujbă sfântă”- Ioan 16:2)
1. Uciderea fizică:
a) prigoniri: Israel (Luca 11:47; Matei 23:37; Isus: Luca 20:14); Biserica (Fapte
8:1; Apocalipsa 2:10)
b) alte crime - războaie, acte teroriste, tâlhării, răzbunări (Apocalipsa 6:4)
2. Alte feluri de a ucide:
a) acordul pentru ucidere (Fapte 8:1)
b) uciderea cu vorba - condamnarea sau distrugerea personalităţii (Proverbe
26:18,19; Ieremia 9:8; 18:18)
c) autoflagelarea (Iov 5:2; Proverbe 21:25)
d) intenţii de ucidere a copiilor (Ezechiel 16:38), în legătură cu curvia (Isaia 1:21)
e) lipsa educaţiei sau o educaţie falsă (Osea 9:13)
B. Forme interioare (originea: Satan - Ioan 8:44; dezvoltarea: în inimă - Matei 15:19)
1. Ura (1 Ioan 3:15; Fapte 13:28; Matei 27:18). Ura este forma desăvârşită în rău a
pervertirii demonice; are ca efect moartea
2. Alte forme de manifestare:
a) acţiuni ucigaşe împotriva conducerii (Exodulul 17:4; 1 Samuel 30:6)
b) acţiuni ale conducerii împotriva poporului (Ezechiel 13:19-23)
Dumnezeu are drept să ucidă pentru că El e dragoste şi dreptate şi doar El poate
învia (Luca 12:5)
II. ELIMINARE
A. Eliminarea uciderii interioare
1. Pocăinţa (Apocalipsa 9:21)
2. Mărturisirea (Geneza 4:6; Leviticul 19:17)
3. Eliberarea de demonul urii şi umplerea de Duhul Sfânt (Romani 5:5)
B. Eliminarea uciderii exterioare
1. Din viaţa credincioşilor (Ieremia 7:9)
2. Stoparea manifestărilor (Ioan 10:31; Apocalipsa 13:10)
C. Poziţia faţă de ucigaşi
1. Acceptarea morţii la finalul lucrării (Apocalipsa 2:13; Evrei 11:37; Psalmul 144:10)
2. Nu vă temeţi! (Matei 10:28; 1 Samuel 25:29; Psalmul 37:32)
3. Folosirea cetăţilor de scăpare (Iosua 20:3)
III. EXEMPLE BIBLICE
A. Vechiul Testament
1. Cain – primul ucigaş (Geneza 4:5-8; 9:11)
2. Esau – omul doritor de răzbunare (Geneza 27:41)
3. Fraţii lui Iosif – ura ce este în stare de orice rău (Geneza 37:26)
4. Abimelec – criminali fără limite (Judecătorii 9:5)
5. Saul – ura demonică (1 Samuel 19:5; stil Satan: Iov 2:3)
6. Ioab – crime vinovate (1 Regi 2:29-32)
7. Absalom – de la ură la crimă (2 Samuel 13:22,28; 14:30; 15:3)
8. Izabela – femeia imorală, idolatră şi criminală (1 Regi 18:4)
B. Noul Testament
1. Irozii – un neam criminal (Matei 2:13; 14:5; Fapte 12:2)
2. Fiara apocaliptică – o conducere criminală (Apocalipsa 13:5)
ÎNCHEIERE
1. Să nu ucizi, uciderea are vremea ei (Eclesiastul 3:3). Răzbunarea Îi aparţine Domnului
(Romani 12:19)
2. Să nu te temi! (Luca 12:4-7)
3. Dragostea elimină uciderea (2 Samuel 18:5)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 24-25
MÂNDRIA
INTRODUCERE
1. Sămânţa păcatului luciferic (Isaia 14:12-14), pătrunsă în umanitate şi ridicată la grad de
virtute (2 Timotei 3:4; Romani 1:30)
2. Sinonime ale mândriei: trufie, înălţare, îngâmfare, înfumurare
I. PREZENTARE
A. Originea mândriei
1. Satan (Ezechiel 28:1-19)
2. El a provocat şi omul, creând sisteme umane de tip satanic (Geneza 3:5)
3. În inimă, extinzându-se în toate domeniile vieţii (Marcu 7:22,23)
B. Tipuri de mândrie (Isaia 10:15)
1. Mândria conducerii (Psalmul 76:12; Galateni 5:26; Habacuc 2:5)
2. Mândria bogăţiei (Psalmul 90:10; 1 Timotei 6:17)
3. Mândria înţelepciunii şi a cunoaşterii (1 Corinteni 8:1; Proverbe 26:12; Eclesiastul
7:16)
4. Mândria frumuseţii şi a plăcerii (Ezechiel 31:10-11)
C. Forme de manifestare
1. Vorbiri trufaşe (Iuda 16; 2 Petru 2:18; învăţătură: 1 Timotei 6:3-4; 1 Samuel 2:3)
2. Priviri trufaşe (Proverbe 6:16-17; 30:13)
3. Inima îngâmfată (Proverbe 21:4)
4. Ateismul (Psalmul 10:14)
5. Organizaţii religioase (Coloseni 2:18; 1 Timotei 6:3-5)
6. Aspect exterior (Isaia 3:16-17) sau interior (Luca 1:51)
D. Efecte
1. Anulează neprihănirea (Habacuc 2:4; Romani 11:20)
2. Dă naştere la:
a) dispreţ şi batjocură (Psalmul 123:3-49
b) mânie (Isaia 37:29)
c) răutate (Iov 38:11; Psalmul 10:2; Proverbe 21:24)
d) certuri (Proverbe 13:10)
e) neascultare (Deuteronom 17:12; Numeri 9:16)
3. Împietreşte inima şi duce în rătăcire (Numeri 9:16; Daniel 5:20; Proverbe 14:16;
Obadia 3)
4. Provoacă căderea şi moartea (1 Timotei 3:6-7; 2 Timotei 2:26; Proverbe 16:18;
Proverbe 14:3; 29:23)
5. Duce la pierderea mântuirii (Filipeni 3:18-21)
II. ELIMINARE
A. Din viaţa personală (de la inimă, cuvinte, la aspect exterior)
1. Prin smerenie, ascultare (1 Petru 5:5; Filipeni 2:8)
2. Prin rugăciune (Psalmul 19:13), frică de Domnul (Proverbe 8:13), tăcere (Proverbe
30:32)
3. Prin dragoste (1 Corinteni 13:4)
B. Din Biserică (Evanghelia mântuirii exclude mândria, lauda - Romani 3:27)
1. Prin păstrarea evlaviei, smereniei (Romani 12:16), slujirii (Marcu 10:43)
2. Prin păstrarea părtăşiei cu cei smeriţi (Proverbe 16:19)
3. Prin disciplinarea celor mândri (Psalmul 31:23)
C. Din Univers (Proverbe 16:5)
1. Prin smerenie (Proverbe 16:5; Matei 23:12)
2. Prin pedeapsa divină (Psalmul 31:23; Isaia 2:9-17; 13:9-11)
3. Prin eliminarea lui Satan - focarul mândriei (Apocalipsa 20:10)
ÎNCHEIERE
1. Acum lumea este a diavolului, a mândriei (Maleahi 3:15; 4:1)
2. Dumnezeu este singurul care trebuie slăvit (Isaia 42:8; Psalmul 115:1)
3. Locul creştinului: aici, smerit ca Isus Hristos, acolo (în Împărăţie), în cinste, dar tot
Domnul va fi Cel slăvit şi înălţat (1 Petru 1:7; Apocalipsa 5:13; 7:12)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 26
GÂNDURILE RELE
INTRODUCERE
1. Gândurile rele - gândirea umană aflată sub influenţa demonilor (Isaia 55:8,9; Efeseni
2:3)
2. Dumnezeu cunoaşte gândurile (Psalmul 94:11; 139:2; 1 Cronici 28:9), la fel Isus
(Matei 9:4; 12:25)
3. Gândurile rele sunt pedepsite (Isaia 66:18; Evrei 4:12)
I. PREZENTARE:
A. Deşertăciunea gândurilor (o lume nevăzută de păcate, în fază de concepere)
1. Gândurile oamenilor fireşti:
a) după cădere (Romani 1:21; Geneza 6:5)
b) în lume (Efeseni 4:17-18)
2. Apar în inimă (Matei 15:19; Luca 24:38); se degradează (II Corinteni 11:3)
B. Forme de manifestare (întâi gând, apoi faptă - Proverbe 16:9; 15:28; Psalmul 36:4)
1. Tipuri de gânduri:
a) aproape - a avea de gând (Geneza 37:22; 1 Cronici 22:7; 2 Cronici 29:10)
b) departe – a nu fi un gând insistent (Iosua 22:29; 2 Samuel 20:20)
2. Gândurile rele sunt rădăcina tuturor păcatelor (Filipeni 3:19; Matei 6:25; Ieremia 17:2;
Proverbe 24:2,8; 21:27; Maleahi 2; Eclesiastul 10:20; Deuteronom 19:19)
3. Există gânduri involuntare, dar ele trebuie să rămână departe (1 Corinteni 1:9; Psalmul
94:19)
4. Există gânduri copilăreşti (1 Corinteni 13:11)
C. Efecte (nebunia - Isaia 32:6; rătăcirea - Proverbe 14:22)
1. Comiterea păcatelor cu voia (Iosua 20:3); judecăţi neîntemeiate (Iacov 2:4)
2. Atrag pedeapsa divină şi pierderea mântuirii: Anania şi Safira (Fapte 5:4,10)
II. ELIMINARE
A. Eliminarea gândurilor rele (Isaia 55:7):
1. Nu gândi la rău (Proverbe 3:29; Zaharia 8:17)
2. Schimbarea în Duhul minţii (2 Corinteni 10:4-5)
B. Gândirea creştină (gândul lui Hristos - Filipeni 2:5; 1 Corinteni 2:16)
1. Înarmarea - înlocuirea gândurilor rele cu cele bune (1 Petru 4:1; Coloseni 3:2; Filipeni
3:13-15)
2. Dumnezeu pune gânduri bune în noi (Neemia 7:5) şi are gânduri bune cu privire la noi
(Ieremia 29:11; Filipeni 2:12)
3. Gânduri sfinte, despre Dumnezeu şi lucrarea Lui (Psalmul 77:3,6; 92:5; 119:97,99;
137:17; Ieremia 30:24; Eclesiastul 3:11)
ÎNCHEIERE
1. Nu gândi rău, căci vei păcătui! (Proverbe 16:30)
2. Gândeşte cu dragoste (1 Corinteni 13:5; Filipeni 4:7); gândeşte-te la revenirea
Domnului (Matei 24:44)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 27
NECREDINŢA
INTRODUCERE
1. Necredinţa este păcatul apărut şi manifestat în absenţa lui Dumnezeu şi prezenţa
diavolului (Evrei 3:12); păcatul trăirii prin vedere (2 Corinteni 4:18; 5:7)
2. Credinţa nu înseamnă a crede orice (Proverbe 14:15) sau o religie oarbă (Matei 24:23;
Marcu 7:5; Ieremia 17:5-7)
3. Dumnezeu, Domnul Isus, ştie anticipat ce va crede orice om (Ioan 6:64; 1 Petru
2:7,10)
I. PREZENTARE
A. Ce este necredinţa?
1. O stare a inimii, neacceptarea Cuvântului lui Dumnezeu (Ezechiel 6:9; 1 Ioan 5:10)
2. O stare a minţii (2 Corinteni 4:4). Dumnezeu e prezent prin Cuvânt, aşa trebuie crezut:
Isaia 53:1)
3. Un refuz făţiş, respingerea (Marcu 11:31)
4. Trăirea fără Cuvânt - fărădelege (Galateni 2:20; Habacuc 2:4)
B. Forme de manifestare
1. În relaţia cu Dumnezeu (Psalmul 119:158; Ioan 12:37; 4:44)
2. În relaţia de familie (Maleahi 2:10-17; Numeri 5:12,27; Ieremia 3:20)
3. În slujbă (Ieremia 2:18; Luca 12:46)
C. Efecte
1. Provoacă stări de păcate (Osea 4:12; 5:2; Isaia 59:13; Fapte 14:2;17:5)
2. Acceptarea minciunii (2 Tesaloniceni 2:9-11)
3. Rătăcirea (1 Timotei 6:10,21)
4. Lepădarea de credinţă (1 Timotei 4:1; Apocalipsa 2:13)
5. Nimicirea, chiar de n-o crezi (Plângerile lui Ieremia 4:12-13)
II. ELIMINAREA
A. Din viaţa personală
1. Nu stărui în necredinţă (Romani 11:20,23)
2. Roagă-te (Marcu 9:24; Psalmul 119:29)
3. Ascultarea credinţei (Romani 1:5; 16:26)
Eroii credinţei (Evrei 11)
B. Din colectivitate
1. Prin prezentarea Cuvântului (Romani 10:17)
2. Prin semne (Ioan 4:48; Ioan 10:38; Exodulul 4:1,8,9), dar nu la infinit (Luca 16:31)
C. Din Univers
1. Nimicirea (Iuda 5)
2. Moartea în păcate (Ioan 8:24; Proverbe 2:22)
3. Pierderea moştenirii veşnice (Evrei 3:19; Romani 3:3)
ÎNCHEIERE
1. Lumea e împărţită între credincioşi şi necredincioşi (1 Corinteni 10:27; 14:23-24) şi
aşa va rămânea în final (Apocalipsa 21:8)
2. Pedeapsa veşnică nu e pentru păcat, ci pentru necredinţă (Ioan 3:16,18,36), dar ferice
de cei care cred (Ioan 20:29)
Faptele firii pământeşti
Lecţiile 28-29
HULA, BATJOCURA
INTRODUCERE
1. Hula reprezintă ocară, injurie, ponegrire, calomnie, blasfemie, batjocură, insultă, luare
în râs, bătaie de joc (2 Petru 3:3)
2.Termeni biblici: hulă, batjocură, obrăznicie, defăimare, glume proaste, cuvinte stricate,
vorbe ruşinoase, blesteme (Marcu 7:22; Romani 1:29-31; Efeseni 5:3-5; 2 Timotei 3:2-5).
ÎNCHEIERE
1. Dacă eşti sau ai fost batjocoritor (Fapte 26:11; 1 Timotei 1:13), dacă ai stat pe scaunul
descris în Psalmul 1:1, ieşi afară şi suferă ocara (Evrei 13:13)
2. Dacă rabzi ocara, pe nedrept (Moise - Evrei 11:26), te aşteaptă cinstea (Isaia 61:7)
Faptele firii pământeşti
Lecţia 30
NEDREPTATEA
INTRODUCERE
1. Nedreptatea este abaterea, eroarea, schimbarea, falsificarea sau orice altă neregulă
intervenită în viaţa şi activitatea desfăşurată
2. Dreptatea este păzirea legilor drepte ale Domnului (Ezechiel 18:9; Deuteronom 4:8);
altfel nu înţelegi dreptatea Domnului (Romani 9:14)
I. PREZENTARE
A. Forme de manifestare (Plângerile lui Ieremia 3:36; Eclesiastul 3:16-17)
1. Judecăţi (Psalmul 82:2-3; Exodulul 23:7)
2. Lipsă de înţelepciune (Proverbe 8:15)
3. Mită (Deuteronom 16:19)
4. Relaţii economice (Proverbe 10:2; Leviticul 19:35-36; Deuteronom 24:14; 25:16;
Ieremia 22:13; Mica 6:11; Ezechiel 28:18)
5. Relaţiile spirituale (Luca 11:42; Proverbe 18:5; Isaia 10:1)
6. Relaţii frăţeşti (1 Tesaloniceni 4:6; Proverbe 18:19)
B. Efecte
1. Nedreptatea:
a) favoruri sau posesiuni temporare (Proverbe 10:2; 16:8)
b) separarea prin moarte, înviere, judecată (Proverbe 13:23; Fapte 24:15; 17:31;
1Corinteni 6:9)
2. Dreptatea:
a) binecuvântare în viaţă (Proverbe 24:25)
b) linişte, pace, moştenire veşnică (Isaia 57:2; Daniel 12:13)
II. ELIMINARE
A. Din viaţa personală
1. Iubeşte dreptatea (Psalmul 112:5; Tit 2:12)
2. Roagă-te cu credinţă (Psalmul 143:10; Psalmul 23:2)
3. Urăşte nedreptatea (Mica 3:9)
B. Din colectivitate
1. Judecă drept (Leviticul 19:15; Proverbe 29:4)
2. Suferă (1 Corinteni 6:7; 1 Petru 2:19). Dumnezeu a lăsat o de vreme libertate
(Habacuc 1:3; Matei 5:45) pentru întoarcere, apoi judecă (Luca 18:7; 1 Corinteni 6:9)
ÎNCHEIERE
1. Regula dreptăţii (Luca 16:10)
2. Trebuie să fim plini de cunoştinţa Domnului (Mica 3:8)
3. Premierea divină (Mica 6:8)
Familii din Biblie
Lecţia 1
INTRODUCERE
INTRODUCERE
1. Familia este comunitatea umană cea mai intimă în care trăiesc oamenii. Există familii
în sens larg şi în sens restrâns (Geneza 42:33; 46:27)
2. Vom analiza personajele biblice grupate pe familii (1 Timotei 5:8), observându-le şi în
viaţa extra familială (2 Timotei 2:24-26; Tit 2:3-8)
ÎNCHEIERE
1. Situaţia ideală: „Eu şi casa (familia) mea, vom sluji Domnului” (Iosua 24:15) – Atunci
toţi vor fi salvaţi, ca şi familia lui Noe (Geneza 7:1)
2. Cazuri anacronice: familii blestemate, demonice, fără Dumnezeu (Proverbe 14:11;
15:25) – Acestea rămân până îşi ating culmea nelegiuirii (Romani 9:22)
3. Stări combinate - greu, dar cu Dumnezeu se poate, căci te ajută să rămâi curat (Iosif –
Geneza 39:2-12; Estera 2:20) sau te scoate de acolo (Avraam – Geneza 12:2; fiul lui
Ieroboam – 1 Regi 14:13)
Familii din Biblie
Lecţiile 2-3
INTRODUCERE
1. Membrii primei familii: bărbat – Adam, primul om; femeie – Eva, prima soţie şi mamă;
copii - Cain, Abel, Set, alţi fii şi fiice
2. Istorie biblică (Geneza 1:26-5:8). Localizarea geografică - Eden (Mesopotamia)
I. ADAM
A. Adam şi Dumnezeu (Adam a fost creat după chipul şi asemănarea divină - Geneza
1:26; 2:7; Efeseni 4:22-24; şi înzestrat cu autoritate - 2 Timotei 2:13; Luca 10:9; al doilea
Adam este Isus Hristos - Evrei 1:3; Romani 8:29)
1. Relaţiile lui aveau la bază poruncile divine vorbite sau scrise (Geneza 2:16-17),
completate şi modificate după căderea omului (Geneza 3:24); pedepse (Geneza 3:17-19);
făgăduinţe (Geneza 3:15,21)
2. Viaţa lui Adam:
a) înainte de cădere: ascultare, colaborare şi împlinire (Geneza 2:19-23,25)
b) după cădere: neascultare, colaborare cu Satana - „Cine ţi-a spus?”/De cine
asculţi? (Geneza 3:10-13); învinuirea lui Dumnezeu - gândul satanic (Geneza 3:12);
neprihănirea proprie (Geneza 3:17); pedeapsa (Geneza 3:17-19,23); suferinţa şi moartea
(Geneza 5:5)
B. Adam şi Eva (căsătoriţi de Dumnezeu cu acceptul lor - Geneza 2:21-24)
1. Acţiuni comune:
a) la bine – au primit porunci comune (Geneza 1:28-29; 2:23-24). Lucrare
împreună cu Dumnezeu (Geneza 2:18-23)
b) la rău – doar ei doi, fără Dumnezeu (Geneza 2:25). Consecinţele păcatului:
frica, izgonirea din rai şi moartea comună (Geneza 3:7-10; 3:22-23)
2. Acţiuni contrare - numai după păcat: învinuire (Geneza 3:12); stăpânire şi pedepse
diferite (Geneza 3:16-19)
Împreună şi după cădere (Geneza 3:20)
C. Adam şi lumea din jur (Adam a fost aşezat în Eden - Geneza 2:15; ceilalţi oameni
sunt peste tot - Fapte 17:26)
1. Relaţia cu copiii continuarea făgăduinţei (Geneza 4:26). Jertfele (Geneza 4:3- 4)
2. Alte relaţii:
a) cu Satana - aparent indirecte (Geneza 3:6,12,13)
b) cu lumea animală (Geneza 1:28; 2:20)
c) muncă, activitate: înainte de cădere (Geneza 2:15-16), după cădere (Geneza
3:17-19,23)
II. EVA
A. Eva şi Dumnezeu (Eva a fost creată pe măsura omului - Geneza 2:18,21)
1. Ea a fost părtaşă aceloraşi porunci (Geneza 3:2-3), dar prin amăgire demonică le-a
calcat (2 Timotei 2:14), a manifestat voinţa liberă, poftă, mândrie - „negreşit!” (Geneza
2:17), „oare?” (Geneza 3:1), „hotărât!” (Geneza 3:4)
2. Relaţia cu Dumnezeu, după cădere (Geneza 3:13); pedeapsa şi făgăduinţa (Geneza
3:15,16,22). Eva încearcă să refacă situaţia prin credinţă (Geneza 4:1,25)
B. Eva şi Adam
1. Femeia „a condus” familia afară din rai (Geneza 3:6,17,24; Proverbe 14:1; 1 Timotei
2:13)
2. Alte amănunte: activităţi şi pedepse distincte (Geneza 2:16-19; 1 Timotei 2:11-12,15);
îmbrăcăminte diferită (Geneza 3:21; Deuteronom 22:5; Geneza 3:7)
C. Eva şi lumea din jur
1. Eva şi copiii:
a) „mama tuturor celor vii” (Geneza 2:21; 4:1-2,25; 5:4);
b) o femeie a suferinţei (Geneza 3:16). A vrut totul în grădină şi a rămas fără
nimic
2. Vrăjmăşie veşnică cu şarpele, după colaborarea vinovată (Geneza 3:1,3-4,15)
ÎNCHEIERE
1. Familia instituită de Dumnezeu (Efeseni 3:15 şi) atacată de Satana (Geneza 3:15), dar
unită (Marcu 10:9)
2. Prezenţa în rai depinde de ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu (Geneza 3:11). Omul
aude glasul Domnului şi după căderea în păcat (Geneza 3:8).
3. Fiecare persoană va răspunde personal în faţa lui Dumnezeu (Geneza 3:11). Există
totuşi un drum spre pomul vieţii - Isus Hristos (Geneza 3:22; Apocalipsa 22:2;
Deuteronom 30:15)
4. Bunătatea sau răutatea copiilor depinde de părinţi (moştenire şi educaţie) şi de
atitudinea personală (1 Corinteni 7:14; Ezechiel 18:20)
Familii din Biblie
Lecţia 4
INTRODUCERE
1. Familia lui Noe a fost în întregime credincioasă într-o lume în întreagime păgână
2. Noe este personajul principal, unul din cei trei neprihăniţi de excepţie (Ezechiel 14).
Există puţine amănunte despre restul familiei (şapte suflete)
ÎNCHEIERE
1. Neprihănirea oamenilor lui Dumnezeu - umblarea cu Domnul durează secole, apoi
urmează veşnicia (Geneza 7:5)
2. Astăzi este aidoma - noi ce facem în această lume? Care este scopul vieţii, ţinta
cercetării (1 Petru 1:10,11), singurul lucru important (Filipeni 3:15), prioritatea vieţii
(Matei 6:33)?
3. Familia lui Noe a supravieţuit potopului de ape, dar familiile noastre vor supravieţui
potopului de foc? (2 Petru 3:10-14)
Familii din Biblie
Lecţiile 5-7
FAMILIA CREDINŢEI
INTRODUCERE
1. Avraam - omul credinţei, tatăl tuturor celor credincioşi (Romani 4:11-12), a trăit 175
de ani: 75 de ani în Ur şi Haran, iar 100 ani în Canaan şi Egipt
2. Sara, sora şi soţia lui (Rebeca, Lea şi Rahela- mai târziu) devin soţiile - rudenii din care
s-a născut poporul Israel
I. AVRAM – AVRAAM
A. Călătoriile lui Avraam (călătorii sfinte - Exodulul 6:4; Evrei 11:13)
1. Ur în Haldea - aici moare Haran (Geneza 11:27-28)
2. Haran (Padan-Aram) - aici rămâne familia lui Nahor şi moare Terah (Geneza 11:31-32)
3. Sihem, la 600 km de Haran. Împreună cu Lot ajunge la stejarul lui More (Geneza 12:6)
4. Între Betel şi Ai (Geneza 12:8), iar apoi spre sud
5. Egipt - împreună cu Lot (Geneza 12:10)
6. Între Betel şi Ai (Geneza 13:3); aici a locuit mai mult timp (Geneza 13:12) şi s-a
despărţit de Lot
7. Hebron (lângă stejarii lui Mamre – Geneza 13:18): aici Dumnezeu face legământ cu
Avram, îi dă porunca circumciziei, îi schimbă numele în „Avraam”, iar patriarhul
mijloceşte pentru Sodoma
8. Gherar - între Cades şi Şur (Geneza 20:1)
9. Beer-Seba - aici se naşte Isaac (Geneza 21:2,33-34) şi se derulează episodul jertfirii lui
(Geneza 22:19)
10. Hebron (Geneza 23:2,19) - aici moare Avraam şi Sara (Geneza 25:10)
Posibil au existat şi alte poposiri nemenţionate în Scriptură (Geneza 13:17)
B. Relaţia lui Avraam cu Dumnezeu (prietenie - Isaia 41:8; iubire - 2 Cronici 20:7)
1. Dumnezeu:
a) I S-a arătat în Ur (Geneza 12:1-3; Fapte 7:23). Chemarea prin cunoaştere şi
alegere (Geneza 18:18-19; Romani 9:29-30)
b) a doua arătare, la 75 de ani - la Sihem (Geneza 12:7 – după împlinirea profeţiei
urmează alt mesaj)
c) a treia arătare - între Betel şi Ai, după întoarcerea din Egipt şi despărţirea de Lot
(Geneza 13:14-17)
d) a patra arătare - vedenie (Geneza 15:1-5). Descoperire progresivă: legământul
(Geneza 15:17), profeţii despre viaţa lui (Geneza 15:15) şi despre urmaşi (Geneza 15:13-
14; 15:18-19)
e) a cincea arătare (Geneza 17:1-22): făgăduirea naşterii lui Isaac (Geneza 17:16-
21); schimbarea numelor din Avram (tată înalt) în Avraam (tatăl mulţimii) şi din Sarai
(prinţesa mea) în Sara (prinţesa mulţimii); legământul; circumcizia
f) a şasea arătare (Geneza 18:1-33)
g) a şaptea arătare, la Beer Seba – încercarea credinţei şi jurământul Domnului
(Geneza 22:1-19; Evrei 6:17-18)
Avraam a primit din partea Domnului binecuvântarea deplină (Geneza 24:1)
2. Avraam:
a) a plecat, a ascultat (Geneza 12:4; Evrei 11:8-9)
b) a zidit un altar Domnului (Geneza 12:7-8)
c) a străbătut ţara, făcând altare (Geneza 13:18)
d) credinţa (neprihănirea) lui Avraam (Geneza 15:6). Avraam cere documentaţie
de la Domnul (Geneza 15:8). Diferite stări sentimente, lupte spirituale (Geneza 15:11-12).
De ce este nevoie de ani de încercare?
e) închinarea (Geneza 17:3,17). Circumcizia la 99 de ani – Avraam îndeplineşte tot
ritualul fără comentarii (Geneza 17:17-18,26-27)
f) primirea oaspeţilor - intimitatea cu Domnul (Geneza 18:8,16). Motivaţiile
mijlocirii pentru cetăţile păcătoase (Geneza 18:23-25,32-33). Urmărirea lucrărilor divine
(Geneza 19:27-29)
g) în anul 100, în Gherar, Dumnezeu intervine pentru a-l feri de păcat pe Abimelec
(Geneza 20:3,17). Rugăciunea, parte a vieţii individuale şi colective. Ultimul raport cu
Dumnezeu în Canaanul pământesc. Avraam a avut o bătrâneţe fericită: şi-a dat duhul în
mâna Domnului (Geneza 25:8)
C. Relaţia lui Avraam cu soţia lui
1. Între ei a existat o bună comunicare şi înţelegere (Geneza 18:6-8). Cazul „soţie-soră”
(Geneza 20:13; 12:12-13). Cazul „Ismael” (Geneza 16:2,6)
2. Ei s-au apreciat şi s-au cinstit reciproc (Geneza 12:11). Avraam n-o mustră pentru că e
stearpă (Geneza 15:2; 17:17) şi n-o jigneşte în public (Geneza 18:13-15). La moartea ei,
plânge (Geneza 23:2)
3. Sprijin şi grijă materială în lucrurile casei (Geneza 18:6-8). Grija înmormântării
(Geneza 23:19)
4. Purtare înţeleaptă - acceptă părerea ei fără orgoliu (Geneza 21:10-14). I-a spus sau nu
Sarei despre Geneza 22?
D. Relaţia lui Avraam cu copiii săi (diferite ipostaze în rolul de părinte: situaţie fără
copii/nepoţi de fraţi – Geneza 12:5; 13:8; copii de la mai multe mame - Geneza 21:11-14)
1. Planul lui Dumnezeu pentru copii este revelat părinţilor care împlinesc Cuvântul Său
(Geneza 18:18-19) şi se roagă (Geneza 17:20): Ismael (Geneza 17:20; 21:13), Isaac
(Geneza 17:21; 22:17)
2. Avraam îşi iubea copiii: Ismael (Geneza 17:18; 21:11), Isaac (Geneza 22:2)
3. Avraam a dat copiilor săi o educaţie spirituală teoretică şi practică (Geneza 18:19;
22:5). O comunicare pe măsura dezvoltării fizice şi spirituale (Geneza 22:7-8)
4. Şi-a implicat copiii în activităţi şi în muncă (Geneza 22:9-10). Împărţirea moştenirii
(Geneza 25:5-6)
5. Grija pentru căsătorie (Geneza 24:3-4)
E. Relaţia lui Avraam cu oamenii din jur (o binecuvântare - Geneza 22:18)
1. Relaţia cu familia mare (rudeniile):
a) a dorit şi s-a luptat pentru binele lor veşnic şi vremelnic (Geneza 12:5; 13:6-9;
19:29)
b) a avut relaţii speciale, oficial-religioase, cu robii (Geneza 17:27): Eliezer
(Geneza 24:2-9,26-27). Melhisedec (Geneza 14:19-20)
2. Relaţia cu oameni „de afară”; cu demonii – inexistentă:
a) a trăit în pace cu toţi oamenii (Romani 12:18), chiar în diferite ţări (Geneza
21:24-34; 23:8-11)
b) având un spirit de dreptate, a purtat un război de eliberare (Geneza 14:21-24;
23:13,16,20)
c) a fost primitor de oaspeţi (Geneza 18). El a mijlocit pentru cei răi, dar nu s-a
unit cu ei
d) Avraam – un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor (Geneza 23:6).
Avraam a primit binecuvântarea din partea lui Melhisedec. Când Avraam a fost afectat în
relaţia cu Faraon şi Abimelec, aceştia au suportat blestemul (Geneza 12:3).
II. SARAI – SARA (o femeie căreia Domnul i-a schimbat numele şi viaţa,
binecuvântând-o - Geneza 17:16; un bun exemplu de soţie şi mamă cu excepţia cazului
„Agar-Ismael” - Geneza 16:2,5; 21:12)
A. Sara în relaţia ei spirituală şi de familie (a ascultat de Dumnezeu prin intermediul
soţului ei, chiar cu riscuri şi în condiţii deosebite, speciale - 1 Petru 3:6; Geneza 12:5,13;
18:6; 20:13)
1. Credinţă, nădejde, puţină nerăbdare în promisiunile lui Dumnezeu date soţului (Geneza
12:7; Evrei 11:13), în făgăduinţa naşterii lui Isaac (Evrei 11:11)
2. Sara a fost supusă lui Avraam, materializând ascultarea (1 Petru 3:5). Ea demonstrează
supunere în activităţile vieţii de familie (Geneza 18:6,10)
3. Prezintă reverenţă (Dumnezeu) şi respect (soţ) păstrându-şi poziţia înaintea „Domnilor
ei” (Geneza 18:12). Nu şi-a depăşit atribuţiile, chiar când ar fi dorit (Geneza 16:5; 21:10).
Sara păsta tăcerea – nu se amesteca în conducerea, coordonarea şi călăuzirea dată de
Dumnezeu lui Avraam - lipseşte în momentele sacre, oficiale (Geneza 18:10-12)
B. Sara – mama unui fiu şi a unor neamuri întregi
1. A născut la vremea hotărâtă, chiar dacă lucrul respectiv era de râs (Geneza 21:6-7)
2. Şi-a protejat fiul, despărţindu-l de influenţe rele (Geneza 21:9-10)
C Sara şi lumea din jur
1. A avut de suferit în Egipt şi Gherar (Geneza 12:20). A avut cotă parte din vină în cazul
Agar (Geneza 16 şi 21)
2. A rămas aproape de familia ei şi departe de lume.
ÎNCHEIERE
1. Avraam a trăit 100 de ani în ţara sfântă, a avut 10 popasuri şi 7 revelaţii cu mesaje
speciale din partea lui Dumnezeu. Culmile vieţii sale au fost: credinţa şi iubirea de
Dumnezeu şi de semeni. A primit din partea lui Dumnezeu binecuvântări veşnice (Geneza
22:16-18)
2. Sara (prinţesa mulţimii) a trăit o viaţă între încercare şi linişte (1 Petru 3:3-6). A primit
şi a rămas sub binecuvântarea veşnică a Domnului (Geneza 17:16)
Familii din Biblie
Lecţia 8
FAMILIA MISIONARĂ
INTRODUCERE
1. Acuila (soţul) şi Priscila (soţia) au fost Iudei (Fapte 18:2-3)
2. Itinerarul călătoriilor pământeşti: Pont (Acuila), Roma (Fapte 18:2), Corint, Efes,
(Fapte 18:18-19), Roma (Romani 16:3), posibil iar la Efes (2 Timotei 4:19)
ÎNCHEIERE
1. Familia celor doi era unită - aveau aceeaşi meserie (Fapte 18:3), au fost convertiţi
deodată şi erau mpreună în lucrare
2. Familia care şi-a pus casa, serviciul, abilităţile spirituale şi chiar capul în joc pentru
lucrarea şi lucrătorii lui Dumnezeu (Romani 16:4)
3. Urare! (2 Timotei 4:19)
Familii din Biblie
Lecţia 9
FAMILIA ÎNCERCATĂ
INTRODUCERE
1. Familia lui Iov a locuit în ţara Uţ, în perioada patriarhilor (Iov 1:1; 42:11,16; Geneza
22:21; 33:19)
2. Familia lui Iov a trăit în starea cea mai de vază şi prosperă („…eram ca un împărat…”
– Iov 29:25), în sărăcie şi lovituri („şi acum…” – Iov 30:1,19), apoi iarăşi în prosperitate
(Iov 42)
ÎNCHEIERE
1. La încercare apar multe întrebări şi exclamaţii: „Oh! dacă aş şti…” (Iov 23:3), „Pentru
ce… şi de ce…” (Iov 24:1), dar noi încă nu ştim, nu înţelegem totul (Iov 26:14). În final,
când Îl vom vedea pe Domnul, sau când încercarea se va termina, vom şti (Iov 42:2-5)
2. Încercarea este o nouă cunoaştere divină, o necesitate în disputa dintre Dumnezeu şi
Satana. În final (Iov 42), se observă absenţa diavolului, căci a rămas Domnul cu „robul”
Său, Iov
Familii din Biblie
Lecţiile 10-11
INTRODUCERE
1. Solomon – înţelepciunea are în stânga bogăţie şi slavă, iar în dreapta viaţă lungă
(Proverbe 3:13-16). El a fost un om de excepţie (1 Regi 10:23), o excepţie şi în familie (1
Regi 11:3)
2. Sulamita – una singură + 999 (Cântarea Cântărilor 6:13,8-9)
ÎNCHEIERE
1. Solomon a fost ales de Dumnezeu şi înzestrat special. El a fost simbolul superlativului
(„cel mai”), dar în plan familial şi apoi în plan spiritual, a fost afectat prin pofte şi prin
influenţele lumii (Deuteronom 17:14-20; Eclesiastul 1:14)
2. Înţelepciunea lui Solomon şi greşelile iniţiale au rămas proverbiale (Eclesiastul 10:1;
Psalmul 119:1-6)
3. Începutul şi maturitatea înţelepciunii este frica de Domnul, recunoscută la final de
Solomon (Proverbe 1:7; Eclesiastul 12:13-14; Psalmul 128)
Familii din Biblie
Lecţiile 12-13
INTRODUCERE
1. Zaharia (amintirea lui Iehova), tatăl lu1 Ioan Botezătorul, a fost un preot dintre fiii lui
Eleazar, din ceata lui Abia (1 Cronici 24:10-19)
2. Elisaveta (Dumnezeu îşi ţine legământul) era din fetele lui Aaron (Luca 1:5)
3. Ioan Botezătorul, fiul lor (solul Domnului), a fost cel mai mare om după Omul Isus
Hristos (Luca 7:27-28)
I. ZAHARIA
A. Viaţa lui în neprihănire
1. El a trăit în vremuri critice (Luca 1:5; 3:1-2), dar a rămas neprihănit în timp ce alţii
slujeau doar înaintea oamenilor (Matei 6:1; 23:5;Luca 1:6-7)
2. Neprihănirea însemnează păzirea fără pată a poruncilor şi a rânduielilor divine (1 Ioan
2:4-5,29; 3:7; Luca 1:6)
3. Zaharia slujea cu responsabilitate şi sfinţenie în ceasul tămâierii, între popor şi îngeri
(Luca 1:8-11)
B. Viaţa lui ca tată (experienţa naşterii lui „Ioan”)
1. Primirea mesajului:
a) în mesajul divin există exactitate şi autoritate (Luca 1:19,12)
b) Dumnezeu a pedepsit necredinţa lui Zaharia (Luca 1:18-20)
c) mesajul şi semnale s-au împlinit întocmai (Luca 1:57,64)
2. Naşterea lu1 Ioan Botezătorul (Luca 1:13):
a) împlinirea părinţilor în copii (Luca 1:14; Proverbe 10:1; 17:21,25)
b) urmarea ascultării este umplerea cu Duhul Sfânt (Luca 1:63-64,67)
c) viziunea finală a lui Zaharia: o viaţă neprihănită urmată de mântuire (Luca
1:68-79)
II. ELISAVETA
A. Elisaveta – soţia preotului
1. Principii în întemeierea căsniciei (Leviticul 20:7). Locaţia preoţească: Hebron (Luca
1:39)
2. Familia lor era unită la neprihănire – caz: alegerea numelui „Ioan” (Luca 1:6,60,63)
3. Elisabeta era o binecuvântare între rude şi vecini (Luca 1:57-58,63)
B. Elisaveta – mama celui mai mare născut din femeie (Luca 1:36-37)
1. Mama însărcinată a primit porunci cu privire la Ioan, care avea să fie un nazireu
(Numeri 6; Judecătorii 13:13-14). Elisaveta în perioada sarcinii (Luca 1:24-25) - o
femeie plină de Duhul Sfânt (Luca 1:43-45)
2. Credinţa Elisavetei (Luca 1:45,60)
3. Elisaveta a fost mama „numărul doi” (Luca 1:56; 1:42-43). Chemarea divină a fost
îmbinată cu viaţa de neprihănire şi de rugăciune a părinţilor (Luca 1:76,6,13). Zaharia şi
Elisaveta au pregătit „glasul celui ce strigă în pustie”
III. IOAN BOTEZĂTORUL (a fost cel mai mare pentru că a făcut singur
lucrarea, a trezit întreaga naţiune şi L-a prezentat pe Isus Hristos)
A. Copilăria lu1 Ioan Botezătorul
Dumnezeu cheamă oamenii de timpuriu (copii, tineri): Iosif, Samuel, David, Daniel au
fost aleşi înainte de naştere (Ieremia 1:4-8). Ioan a fost un copil aparte (Luca 1:66)
1. A crescut fizic şi spiritual (Luca 1:80; 2:40,52)
2. A fost crescut şi educat de Dumnezeu la nivel de duh (Luca 1:80). Alte exemple
similare: Iosif în temniţă, David la oi
3. Duhul Sfânt a fost peste el din pântecele mamei. Ioan a fost neprihănit din copilărie
(Luca 1:15,66)
B. Lucrarea lu1 Ioan Botezătorul în Israel (începe în ziua arătării lui înaintea
poporului - Luca 1:80)
1. Ioan a adus cunoştinţa mântuirii (Luca 1:76-77). El a fost „glasul celui ce strigă…”
(Marcu 1:3). „Ioan era lumina…” (Luca 1:79; Ioan 5:35). El aducea înaintea lui Israel un
mesaj special, o propovăduire cu tema „pocăinţă” (Matei 3:2)
2. Ioan a adus împăcarea părinţilor cu copiii (Maleahi 4:6; Luca 1:17), iar apoi cu
Dumnezeu Tatăl, anticipând relaţia Tată-Fiu şi îndreptând picioarele omenirii pe „calea
păcii” (Luca 1:16-17,79). Fără reconciliere, va veni blestemul peste generaţiile
următoare!
3. Ioan propovăduia botezul pocăinţei şi-i îndemna pe oameni la credinţa în Dumnezeu
(Fapte 19:4). Rezultatul propovăduirii: mărturisirea păcatelor (Matei 3:6), trăirea în
neprihănire, fapte vrednice de pocăinţă (Matei 3:8). El a deschis seria botezurilor (Matei
3:11)
C. Caracteristicile lu1 Ioan Botezătorul (Ioan a fost un mare proroc deşi a avut o
activitate scurtă - Matei 11:9)
1. El a fost omul care lucra cu Dumnezeu:
a) Ioan boteza cu apă, Domnul cu Duhul Sfânt (Matei 3:9-12)
b) Ioan îşi ştia chemarea (Ioan 1:19-23). El era cunoscut (Matei 3:4-5)
c) Ioan ştia ce are de făcut: să propovăduiască pocăinţa, să boteze cu apă (Ioan
1:25-27) şi să-L prezinte pe Isus Hristos (Ioan 1:29-34)
2. Lucrarea mântuirii este pentru toţi oamenii îndiferent de statutul social (Luca 3:10-18)
3. Momentul critic al lucrării (Matei 11:2-7) a fost provocat direct de cazul „Irod” (Matei
14:4)
ÎNCHEIERE
1. Zaharia şi Elisaveta au fost părinţii pregătiţi o viaţă pentru a naşte un copil ce a fost
format apoi de Dumnezeu (Luca 1:13-14)
2. Ioan Botezătorul a fost omul după Biblie, cu o lucrare după Biblie (Matei 3:3a)
Familii din Biblie
Lecţiile 14-15
INTRODUCERE
1. Elcana (Dumnezeu este creatorul), fiul lui Ieroham, era un levit din neamul lui Chehat
(1 Cronici 6:22-23)
2. Ana (binecuvântare, îndurare, har), mama lu1 Samuel, a rămas cunoscută pentru
rugăciunea şi cântarea ei
3. Samuel (Dumnezeu a ascultat) a locuit de copil în Templul Domnului. El a fost rodul
unei familii menţionate în Biblie doar în legătură cu Cortul Întâlnirii
ÎNCHEIERE
1. Elcana era un levit conştiincios în aducerea jertfelor şi prezent la Cortul Întâlnirii cu
toată casa lui (1 Samuel 1:21)
2. Ana a fost femeia care, prin rugăciunea de la Cort, a ajuns să se bucure şi, împreună cu
soţul, să dea Israelului, unul din cei mai mari oameni
3. Samuel a fost un mare proroc, judecător şi mijlocitor (1 Samuel 12:2-4)
Familii din Biblie
Lecţia 16
INTRODUCERE
1. O familie din Sunem (Israel) fără nume, dar cu renume
2. Condiţii pentru primirea de oaspeţi: stare materială (2 Regi 4:8), cazier curat (2 Regi
4:13)
3. Cerinţă obligatorie pentru lucrători (1 Timotei 3:2; Tit 1:8). Recomandare generală
(Evrei 13:2)
I. BĂRBATUL
A. Aportul său la primirea de oaspeţi
1. Acceptarea voluntară (2 Regi 4:9-11)
2. Munca şi dărnicia (2 Regi 4:10,18)
3. Slujirea la timp şi în timp (2 Regi 4:10-11; 4:18). Omul care acceptă să muncească
pentru lucrarea lui Dumnezeu fără pretenţii (1 Petru 4:9)
B. Colaborarea cu soţia
1. Bărbatul - capul familiei (2 Regi 4:9); „Te rog” cu libertate de mişcare (2 Regi 4:23)
2. Sarcini complementare în familie: „Să facem” (2 Regi 4:10). „Du-l la mama sa” (2
Regi 4:19)
II. FEMEIA
A. Lucrarea proprie
1. A avut iniţiativa din dorinţa profundă de slujire, dar ambii trebuie să fie de acord (2
Regi 4:8-9). Ea a stăruit de Elisei, căci lucrătorii lui Dumnezeu nu sunt nici cerşetori, nici
profitori
2. A făcut partea ei (hrană, curăţenie, etc.) în mod regulat şi progresiv (2 Regi 4:8-11)
3. Era conştientă de lucrare şi lucrători - „ştiu” (2 Regi 4:9):
a) primirea sfinţilor lui Dumnezeu (Geneza 18:3-4)
b) primirea fără să ştii, din călăuzire şi dorinţa de slujire (Evrei 13:2; Geneza 19:2)
c) respingerea celor „fără Dumnezeu” (2 Ioan 1:10-11)
B. Viaţa femeii primitoare de oaspeţi
1. Răsplata ei (Luca 7:4-5)
a) copilul a înviat în „camera de sus” (4:13-17,28)
b) toate veniturile în timp de foamete (2 Regi 8:1-6)
c) răsplata veşnică (Matei 25; Luca 16; Iacov 2:13)
2. Ascultrea şi încrederea în Elisei (2 Regi 4:9,26,30); închinarea (2 Regi 4:27,37; 8:1-2)
3. Încercările şi izbăvirile ei (2 Regi 4:20; 8:1)
ÎNCHEIERE
1. Necesitatea şi valoarea familiilor primitoare de oaspeţi pentru lucrarea de misiune
(Matei 10:40-42)
2. Schimbul spiritual şi material (2 Regi 4:13-16; Galateni 6:6; 1 Corinteni 9:11; Romani
15:27)
3. „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi”. Lasă-te vizitat şi vizitează (Evrei 13:2-3)
Familii din Biblie
Lecţia 17
INTRODUCERE
1. Iehoiada - mare preot în Iuda, contemporan cu Asa, Iosafat, Ioram, Ahazia, Ioas. Un
părinte spiritual pentru împăraţi (2 Cronici 24:15-16, 22:11)
2. Ioşabeat - Ioşeba, soţia preotului, fiica lui Ioram
I. IEHOIADA
A. Iehoiada – Mare preot în Casa Domnului
1. Tinereţea şi formarea lui Iehoiada:
a) reformele lui Asa (2 Cronici 15:3, 4:10-18); Iosafat (2 Cronici 17:6-9; 19:5-11;
2 Cronici 20:32-33; 27:3)
b) a cunoscut şi apostazia şi idolatria sub influenţa dinastiei lui Omri (2 Cronici
24:6-7)
2. Maturitatea şi bătrâneţea (sub Iosafat, mare preot – Amaria (2 Cronici 19:1). Ajuns
mare preot, lucrează în Casa Domnului (2 Cronici 23:12), apoi în toată ţara (2 Cronici
23:3-16)
3. Organizarea slujbelor la Casa Domnului şi în ţară:
a) cine să facă slujba: spirituală (2 Cronici 23:4-6,18,19); materială (2 Regi
12:11-12)
b) cum să facă slujba? Sub legământ, împreună cu Domnul (2 Cronici 21:1-3);
după Lege (2 Cronici 23:3,6,18)
c) când să facă slujba şi unde (2 Regi 11:5-9; 12:6-7)? Excepţie: amânarea (2
Cronici 24:5-6; 2 Regi 12:5-7)
d) eliminarea idolatriei (2 Regi 11:18,15)
B. Iehoiada – părinte spiritual al lui Ioas
1. Cei şapte ani de acasă (2 Cronici 22:12; Fapte 7:20; Psalmul 127:1)
2. Împărat la şapte ani (2 Regi 11:4; 2 Cronici 23:1). Paza împăratului (2 Regi 11:8,11).
Cununa şi mărturia împăratului (2 Regi 11:12; Deuteronom 17:18-20)
3. Rolul părintelui: influenţa asupra copilului matur (2 Regi 11:17), stabilirea principiilor
(2 Regi 12:2), îndrumarea şi supravegherea activităţii spirituale (2 Cronici 24:14)
4. Rolul combinat al părinţilor
INTRODUCERE
1. Iosua — Mare general şi conducător al poporului Israel, dar şi un conducător al
familiei (Iosua 24:1-15)
2. Familia sa, ascunsă, dar la locul ei (unii ies în evidenţă la bine, alţii la rău). Uneori,
ajutorul e dat din umbră, iar rezultatele (produsul familiei) sunt rodul muncii colective
(Proverbe 31:10,12,23; 1 Regi 21:25)
I. IOSUA ŞI ISRAEL
A. Formarea lui Iosua ca slujitor (omul care se scoală dis de dimineaţă — Iosua 3:1;
7:16; 8:10)
1. Prima menţiune — prima experienţă întreită în armată (Exodul 17:9,13). Rugăciune
(Exodul 17:9-12). Profeţie (Exodul 17:14)
2. Iosua — slujitorul lui Moise (Exodul 24:13). Prezent pe munte (Exodul 32:17). La cort
(Exodul 33:11)
3. Iosua şi Caleb, urmând calea Domnului (Numeri 13:30; 14:6-10; 32:12,24)
4. Creşterea şi maturizarea lui (Exodul 32:17; Numeri 13:16; 27:18; Deuteronom 1:37-
38)
B. Instalarea lui Iosua în slujba de conducător în Israel
1. Iosua — părtaş la slujbă cu Moise (Numeri 27:15,17):
a) Moise şi Iosua în particular (Deuteronom 3:21,22,28,29)
b) Moise, Iosua şi poporul în public (Numeri 27:19-20; Deuteronom 31:7-8)
2. Actul desemnării oficiale în slujbă (Numeri 27:18)
a) alegerea multiplă (Numeri 27:21)
b) actul punerii mâinilor (Numeri 27:18,23); efectul (Deuteronom 34:9)
3. Preluarea prerogativelor (retragerea lui Moise). De aici, Domnul vorbeşte direct cu
Iosua. El respectă ordinea autorităţii (Deuteronom 1:8; 31:23; Iosua 1:1)
4. Iosua primeşte parametrii lucrării sale (Iosua 1:2-4); procedura (Iosua 1:5); sarcini
personale (Iosua 1:8); concluzii (Iosua 1:9)
C. Iosua — conducător în Israel, alături de Eleazar (Iosua 19:51)
1. Iosua, conducător militar; iscoadele la Ierihon (Iosua 2:1,23-24; Numeri 13:14).
Cucerirea Canaanului (Iosua 11:18-20,23)
2. Iosua, conducător politic; motivarea poporului în acţiuni (Iosua 1:11-15). Poporul
ascultă fără echivoc (Iosua 1:16-18). Legea cu judecata pentru neascultare – cazul „Acan”
(Iosua 7:15,24,25)
3. Legătura conducătorului cu Domnul; mesaje pentru: mană (Iosua 5:9-12), circumcizie
(Iosua 5:2), război (Iosua 5:13-15)
4. Viaţa de rugăciune a conducătorului (Iosua 7:6-9). Caz: Acan (Iosua 10:12-14); soarele
şi luna în ascultare de Cuvânt (Iosua 1:8); Ebal şi Garizim (Iosua 8:30-35)
5. Colaborarea şi armonia în Israel (Iosua 3:1,6); împărţirea administrativă (Iosua 18:3-
10). Seminţiile de peste Iordan (Iosua 22:2-8). A acţionat cu dreptate pentru toţi: Caleb
(Iosua 14:6-15). Efraim (Iosua 17:14-18; 19:49-51; 14:1-5)
II. IOSUA ŞI FAMILIA SA
A. Iosua — model de conducător al familiei (1 Timotei 5:8,13,14)
1. Familia — celula de bază a societăţii pe pământ (Geneza 2:24; 7:1; 18:19)
2. De ce n-a lăsat Iosua urmaş? (Nu există condamnare biblică); Poziţia lui Eleazar
(Numeri 27:21; Iosua 19:51). Fineas (Judecătorii 20:27-28; 1:1-2)
3. Iosua raportează totul asupra familiei. „Voi şi părinţii voştri” după modelul „Eu şi casa
mea” (Iosua 24:2;6,14,15)
4. Israelul — pe familii în prim plan, fără să renunţe la centralizarea prin leviţi şi preoţi –
cort (1 Samuel 8:9). El predă slujba căpeteniilor familiilor (Iosua 23:2-16; 24:15-25).
Libertatea responsabilă pe familii, colectiv sau individual (Iosua 24:31; Judecătorii 2:6-
7,10)
S-a slujit lui Iehova atât timp cât au fost părinţii credincioşi, care cunoşteau pe
Domnul
B. Familia lui Iosua (soţia şi copiii)
1. La bătrâneţe, după o viaţă de slujbă, şi-a păstrat familia în slujba Domnului (Iosua
24:15)
2. Iosua, primul model în casa lui - dedicare pentru casă. Vom sluji Domnului! - dedicare
pentru Domnul (Deuteronom 6:9)
3. L-au ajutat şi susţinut în slujbă (în tăcere, un sprijin uriaş după modelul îngerilor,
invizibili)
ÎNCHEIERE
1. Iosua a trăit 110 ani (Iosua 23:14). Domnul l-a crescut spre plinătate (Iosua 3:7; 6:27;
11:15 - secretul). Apoi a primit odihna (Iosua 23:1). Aşa a murit „robul Domnului”
(Judecătorii 2:8)
2. Modelul slujirii lui Iosua:
a) „acum…slujiţi cu scumpătate” (Iosua 24:14)
b) indiferent de ce fac alţii, „Eu şi casa mea ...” (Iosua 24:15)
Familii din Biblie
Lecţia 20
FAMILIA MÂNTUITORULUI
INTRODUCERE
1. Iosif şi Maria - familia în care a trăit Mântuitorul Isus şi totodată familia care a crescut
copii mântuiţi - fraţii şi surorile Lui
2. Iosif şi Maria din seminţia lui Iuda (Matei 1:11-16), din Betleem (Luca 2:4-5)
II. IOSIF
A. Relaţia lui cu Dumnezeu
1. Om neprihănit (Matei 1:19)
2. Călăuzit de Dumnezeu în diferite momente ale vieţii: căsătorie (Matei 1:20), naşterea
copiilor (Matei 1:20-21), călătoriile pământeşti (Matei 2:13,19,20,22,). Omul care a
ascultat în toate (Matei 1:24)
3. Respectarea Legii şi rânduielilor de la Templu (Luca 2:21-24,41,42)
B. Căsătoria şi viaţa lui de familie
1. Logodna - curăţia sufletului şi trupului (Matei 1:18)
2. Căsătoria se face în deplină încredinţare! „Nu te teme” (Matei 1:18-20)
3. Comportamentul soţului neprihănit: gândeşte adânc, păstrează secretul, produce şi
protejează o imagine publică bună (Matei 1:19), trăieşte în înfrânare (Matei 1:25),
întreţine material şi financiar familia (Matei 13:55), are grijă de soţie şi de copii (Matei
2:13)
4. Iosif — bărbatul Mariei (Matei 1:16). Dovezi: aşa se ştia (Luca 3:23), era o familie
normală (Matei 13:55-57), ceilalţi copii apar mai târziu (Ioan 7; Matei 12:13), la praznic
când copilul Isus avea 12 ani, ceilalţi copii nu sunt menţionaţi, deci erau mai mici (Luca
2:42-44)
II. MARIA
A. Fecioara Maria
1. Calităţile ei sfinte: era o fecioară smerită (Luca 1:27,48,51,52; 1 Corinteni 7:34),
cunoştea Scripturile şi aştepta împlinirea lor (Luca 1:54-55), trăia o viaţă de închinare şi
laudă (Luca 1:46-55)
2. Legătura ei cu cei sfinţi (neprihăniţi): Iosif, Elisaveta (Luca 1:39-40,56)
3. Frământările, necazurile şi fericirea Mariei (Luca 1:29; 2:5-6)
B. Maria — soţie şi mamă a cel puţin şapte copii
1. Naşterea copiilor: „Vei rămânea însărcinată” (Luca 1:28-31; Geneza 4:1; 29:31,35;
Judecătorii 13:3; Matei 1:20-21; Ioan 16:21)
2. Greutăţile unei mame de la Betleem în Egipt şi până la Golgota (Ioan 19:25)
3. Copiii — o binecuvântare (Luca 1:28). Simeon i-a binecuvântat (Luca 2:34). Daruri
pentru copii (Matei 2:11).
Finalul dovedeşte o lucrare: Isus — Mântuitor, Iacov – apostol; Iuda, Iosif, Simeon ,
buni credincioşi
III. COPII
A. Băiatul Isus
1. Modelul ideal: ascultare (Luca 2:51), creştere (Luca 2:52), plăcut lui Dumnezeu şi
oamenilor - cu atât mai mult părinţilor (Luca 2:52) şi potrivit cu chemarea Lui, era plin de
har şi înţelepciune (Luca 2:40)
2. Rolul părinţilor, potrivit chemării copilului (Luca 2:19,33,35,49,50)
B. Ceilalţi copii
1. Fiecare copil are chemarea lui (vezi binecuvântarea dată de Iacov în Geneza 49)
2. In adolescenţă nu au crezut în Isus, erau lumeşti (Ioan 7:2-8), ulterior toţi au fost
convertiţi (Fapte 1:14)
ÎNCHEIERE
1. Iosif şi Maria (Matei 1:24), „a făcut cum îi poruncise” (Luca 1:38) „Facă-mi-se după
cuvintele Tale”. „Iată roaba (robul) Domnului”
2. „Cântarea Mariei” (Luca 1:46-55). Dacă vrei! Dumnezeu te sprijineşte în lucrarea de
familie şi te răsplăteşte (Luca 1:48-49)
Familii din Biblie
Lecţia 21
INTRODUCERE
1. Marta, Maria, Lazăr — Trei fraţi care locuiau în Betania. Nu sunt referinţe despre
părinţii sau despre căsătoria lor.
2. Toţi erau colaboratori apropiaţi ai Domnului (Ioan 11:5). Ei făceau parte din „familia
Tatălui” (Matei 12:48-50; Marcu 10:29-30)
I. MARTA
A. Marta cea harnică şi gospodină
1. Activitate intensă (Luca 10:10)
2. Pretenţii (Luca 10:40). Domnul i-a vorbit cu iubire (Marcu 10:21; Luca 10:41-42)
B. Marta cea slujitoare şi credincioasă
1. Primirea şi slujirea oaspeţilor (Luca 10:38; Ioan 11:20; 12:2; Matei 21:17; Marcu
11:12)
2. Credinţa declarată şi dovedită (Ioan 11:24-27, 40)
II. MARIA
A. Maria cea ascultătoare („a venit iute” - Ioan 11:28-29)
1. În ascultarea Cuvântului la picioarele Domnului (Luca 10:39; Geneza 25:27)
2. În închinare (rugăciune) la picioarele Lui (Ioan 11:32; 12:3)
B. Maria cea dăruitoare
1. Vasul de nard curat (Ioan 12:3; Marcu 14:3)
2. Respectul şi lacrimile (Ioan 11:21,27, 32-34, 39)
ÎNCHEIERE
1. Marta, Maria şi Lazăr au făcut ce au putut (Marcu 14:8), dar au luat partea cea bună
(Luca 10:42)
2. Domnul - „Iată cât îl iubea” - S-a înfiorat de două ori şi a plâns (Ioan 11:33-38)
Familii din Biblie
Lecţia 22
O FAMILIE DE LUPTĂTORI
INTRODUCERE
1. Viaţa este cel mai mare adus pe altar: în război - Vechiul Testament; în prigoană - Noul
Testament (Apocalipsa 12:7-11)
2. Istoria cuceririi Canaanului îi are în frunte pe biruitorii uriaşilor: Caleb (viteaz), Acsa,
Otniel (puterea lui Dumnezeu), ... (Iosua 14:12, 15)
II. ACSA
A. Acsa, fiica lui Caleb
1. Fericiri moştenite prin părinţi (Iosua 14:9)
2. Fericiri păstrate prin ascultare (Judecătorii 1:12-13)
B. Acsa, soţia lui Otniel
1. Daruri de nuntă şi de căsătorie: soţia primarului, apoi a primului ministru (Judecătorii
1:14)
2. Relaţia cu soţul şi părinţii (Judecătorii 1:14-15)
ÎNCHEIERE
1. Oameni de încredere în vremuri de criză şi război (Numeri 13:30; Judecătorii 3:9)
2. Împletirea domeniilor vieţii: trăire, slujire, familie (Judecătorii 1:12-13)
Familii din Biblie
Lecţia 23
O FAMILIE DE PREOŢI
INTRODUCERE
1. Aaron levitul, fiul lui Amram şi Iochebed (Exodul 4:14; 6:20)
2. Fii: Nadab, Abihu, Eleazar, Itamar. Nepot: Fineas (Exodul 28:1)
I. AARON
A. Preotul Aaron (Exodul 4:27;5:4)
1. Aspecte pozitive:
a) un bun orator (Exodul 4:14); fără cusur trupesc (Levitic 21:21)
b) un om supus (locul secund), sprijinea mâinile lui Moise (Exodul 17:12),
purtătorul lui de cuvânt înaintea lui Faraon (Exodul 7:1-2) şi a poporului (Exodul 4:30;
16:9; 24:1-2)
c) un om care a dorit şi s-a bucurat de eliberarea din Egipt – a trăit şi s-a luptat
pentru aceasta (Exodul 4:14), iar Dumnezeu l-a învăţat cum şi ce să facă (Exodul 4:15)
2. Aspecte negative - slăbiciuni (Evrei 5:2-3):
a) a fost influenţat de popor şi provocat la păcat (Exodul 32:21-25)
b) a acţionat după mintea sa (Exodul 32:1-5)
3. Aspecte specifice: toiagul lui Aaron (Numeri 17); foc pe altar (Levitic 9:22-24);
viţelul lui Aaron (Exodul 32); iertat prin mijlocirea lui Moise (Deuteronom 9:20; Levitic
5:5-6; 8:36)
4. Slujba preotului (Exodul 4; Numeri 20):
a) mijlocitor între oameni şi Dumnezeu (Exodul 5:1; Exodul 28:29)
b) mesager între Dumnezeu şi oameni (Maleahi 2:4-9)
B. Familistul Aaron
1. Soţia – Elişeba (Exodul 6:23; Levitic 21:7, 13-15)
2. Copiii – părtaşi la lucrurile sfinte (Levitic 2:3; 7:35; 22:1-3; 21:9)
ÎNCHEIERE
1. Primii preoţi, dintr-un neam de preoţi (Exodul 19:6; Apocalipsa 5:10; 2 Petru 2:9)
2. O slujbă de sfinţenie şi cinste (Exodul 28:2,36)
Familii din Biblie
Lecţia 24
INTRODUCERE
1. Avraam, Isaac, Iacov – liderii familiilor. Avraam – a primit credinţa. Isaac – a păstrat, a
păzit ceea ce a primit şi a transmis generaţiilor următoare (Galateni 3:6-9)
2. Isaac şi Rebeca, doi credincioşi obişnuiţi, totuşi mari credincioşi (Evrei 11:20)
I. ISAAC
A. Isaac – fiul lui Avraam – fiul lui Dumnezeu
1. Educaţia (Geneza 18:19; 26:5)
2. Experienţe (împreună cu Avraam):
a) naşterea – o făgăduinţă exactă (Geneza 17:19,21)
b) jertfirea în ascultare – dovada credinţei (Geneza 22), o prefigurare a jertfei
Fiului, prin darul Tatălui (Filipeni 2:8)
1. Mesaje divine (direct de la Domnul) în momente speciale - foamete, ostilităţi:
a) în Gherar: făgăduinţa Canaanului, atribuit lui şi urmaşilor lui (Geneza 26:1-6)
b) la Beer-Şeba: ocrotire, binecuvântare (Geneza 26:23-25)
2. Raporturile cu oamenii
a) Pizmuit, urât (Geneza 26:14,27)
b) Pace (Geneza 26:20-23), bună vecinătate (Geneza 26:26-33)
B. Isaac - soţul Rebecăi şi tatăl lui Esau şi al lui Iacov
1. Călăuzirea în căsătorie, prin Eleazar (Geneza 24:48,63). Aportul îngerilor familiei
(Geneza 24:7):
a) poruncile concrete ale lui Avraam şi angajamentul tuturor (Geneza 24:3,6,9)
b) rugăciunea lui Eleazar: cerere (Geneza 24:12), mulţumire (Geneza 24:26, 27,
52)
c) evaluarea rezultatelor: iubire – Isaac, mângâiere – Rebeca (Geneza 24:66-67)
2. Viaţa lui de familie cu Rebeca - între minciună şi iubire (Geneza 26:7-10):
a) încercarea credinţei în Dumnezeu şi căsătorie – Rebeca (Geneza 25:21)
b) lipsa comunicării ş a înţelegerii (Geneza 27:5), remediată ulterior (Geneza
27:46; 28:1)
3. Viaţa lui ca tată:
a) stări slabe - favoritisme (Geneza 25:28); lipsa călăuzirii - orbire (Geneza 27:1)
b) stări bune: transmiterea învăţăturii, a binecuvântării - altare (Geneza 26:25).
Binecuvântarea (Geneza 27:1-4; 28:1-4)
II. REBECA
A. Fecioara Rebeca (Geneza 24:16)
1. O fată dintr-o familie bună (Geneza 24:25,31,32). O legătura bună cu părinţii (Geneza
24:28, 57).
2. Un caracter ales: bunătate şi dărnicie (24:16-19)
B. Femeia Rebeca
1. O femeie cu o bună călăuzire (Geneza 24:58; 27:8, 43)
2. Greşeli: dezbinare în familie (Geneza 25: 27, 28); în final legăturile se refac (Geneza
27:26)
ÎNCHEIERE
1. Isaac, omul bogat (Geneza 26:12-13) dar care se temea de Domnul (Geneza 31:53)
2. Rebeca, femeia în diferite momente ale vieţii (Geneza 27:46)
3. Copiii: Esau – copilul ce leapădă credinţa (Geneza 25:32,34); Iacov – păcătosul
mântuit (Geneza 28:16-17)
Familii din Biblie
Lecţiile 25-26
INTRODUCERE
1. Statutul biblic al famenilor: Vechiul Testament — de la blestem la binecuvântare
(Deuteronom 23:1; 2 Regi 20:18; Isaia 56:3-5); Noul Testament — în funcţie de darul
spiritual şi de împrejurări - dedicare totală pentru Domnul (Matei19:12; 1 Corinteni 7:8,
26, 32, 40)
2. Daniel şi cei trei: Hanania, Mişael şi Azaria (Daniel 1:6-7)
ÎNCHEIERE
1. Scopul vieţii lor şi a noastre - slava lui Dumnezeu (Daniel 2:23; 4:37)
2. Daniel – om prea iubit şi scump (Daniel 9:23; 10:11)
3. Sfârşitul lucrării: asigurarea odihnei şi a mântuirii ca răsplată (Daniel 12:13)
Familii din Biblie
Lecţiile 27-28
INTRODUCERE
1. Familia lui Iacov: 13 copii, peste o sută de urmaşi (împreună cu nurorile şi nepoţii), o
ţară (Israel)
2. O familie numeroasă cu multe probleme.
I. IACOV (Israel)
A. Relaţia lui cu Dumnezeu (Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov - Exodul 3:15)
1. Mesaje din partea lui Dumnezeu: deasupra scării (Geneza 28:12-13), la baza scării
(Geneza 35:13):
a) cunoaşterea - convertirea (Geneza 28:13-15); promisiuni şi angajamente
(Geneza 28:16-17; 20-22)
b) plecarea din Padan-Aram (Geneza 31:13)
c) binecuvântarea (Geneza 32:28)
d) sosirea în Canaan - reiterarea făgăduinţelor (Geneza 35:1, 9-12,14)
e) plecarea în Egipt (Geneza 46:2-4)
2. Rugăciunea lui Iacov – altarele sale într-o lume idolatră (Geneza 33:20):
a) în noaptea binecuvântării (Geneza 32:9-12,26)
b) altarul cu familia (Geneza 35:7)
3. Iacov, profetul (Geneza 49:1-28; 48:19-21)
B. Relaţia lui cu oamenii (Geneza 32:28)
1. Căsătoria:
a) ascultarea de Dumnezeu – în ascultare de părinţi şi slujire (Geneza 28:1-2; 8-9;
29:18)
b) mesaje de călăuzire (Geneza 28:14)
c) poligamia (Geneza 29:27; Rahela – Geneza 30:5; Lea – Geneza 30:9)
2. Iacov şi soţiile sale:
a) aspecte comune: consiliul familial (Geneza 31:4-16), libertatea femeilor –
numele copiilor (Geneza 29:32-35), excepţie – Geneza 35:18)
b) ordinea iubirii (Geneza 33:1-3); Rahela apoi Lea (Geneza 29:2,30,20; 30:16;
49:31)
3. Iacov la socri (Geneza 30:25-26,30):
a) întâi la rudenii (Geneza 29:11-14,21; 1 Timotei 5:2)
b) aspecte pozitive - legământ, mărturie (Geneza 31:44,52), simbria cu probleme
şi binecuvântarea (Geneza 30:27; 31:1)
c) aspecte negative - polemica naşterilor (Geneza 31:1-2), plecarea neoficială
(Geneza 31:20,21,27,31)
4. Iacov şi neamurile din jur (Geneza 29:4; 34:1,30)
5. Iacov şi Esau (Geneza 32:2-4; 33:8,15)
6. Iacov şi copiii:
a) a atribuit naşterile lui Dumnezeu (Geneza 29:31,35; 30:2,17, 22; 33:5)
b) a dat copiilor porunci până la moarte (Geneza 49:33), apoi binecuvântarea
(Geneza 49:2-28; 50:16-17)
c) i-a condus la o închinare adevărată (Geneza35:2-5)
d) a avut multă durere şi necaz (Geneza 34:30; 37:35; 42:38; 43:14,28)
e) a avut parte de o înviorare finală (Geneza 45:27). Dorinţă bună pentru urmaşi
(Geneza 45:15-18)
II. SOŢIILE
A. Lea (soţia pe care o ai, păstreaz-o!)
1. Femeia care suferă în iubire (Geneza 29:31-35) dar se luptă pentru soţ (Geneza 36:15
-16)
2. Femeia care şi-a găsit liniştea în rolul de mamă şi lauda Domnului (Geneza 29:35;
31:13)
B. Rahela (soţia iubită, iubeşte-o!)
1. Rahela cea frumoasă dar capricioasă şi idolatră (Geneza 30:1; 31:19,35)
2. Rahela la Betel - cea dreaptă (Geneza 35:2,4,16-18)
INTRODUCERE
1. Stări familiale - cu sau fără copii, întâi soţ şi soţie, apoi părinţi
2. Samson – copilul aşteptat în mod natural şi apoi sub făgăduinţa divină (Judecătorii
13:2-3)
II. SOŢIA LUI MANOAH (o femeie ce a aşteptat mult să fie mamă - Judecătorii
13:2)
A. Prima arătare a îngerului (Judecătorii 13:3-7)
1. Date generale (Judecătorii 13:3)
2. Date speciale: va fi închinat Domnului, va izbăvi pe Israel de filisteni (Judecătorii
13:4-5)
B. A doua arătare
1. Procedura, aşteptarea (Judecătorii 13:9-11)
2. Înţelegerea tripartită: Îngerul Domnului, soţul, soţia (Judecătorii 13:11-12)
C. Relaţia ei cu Manoah
1. Comunicarea tuturor evenimentelor, angajamentelor (Numeri 30:6-8; Judecătorii 13:6-
7)
2. Ea cedează soţului locul pentru încheierea înţelegerilor, ajutându-l (Judecătorii
13:10,23)
INTRODUCERE
1. Părinţii: Zebedei şi Salome
2. Copii: Iacov ş1 Ioan - ucenici a lui Isus (Matei 10:2; Marcu 3:7)
I. PĂRINŢII
A. Zebedei
1. Un soţ şi tată fără cuvinte dar cu nume – este menţionat de cel puţin de şapte ori (Matei
4:21; 10:2)
2. Un tată ce şi-a ţinut copiii aproape de el şi împreună (Matei 4:21), deşi erau
Boanerghes (Marcu 3:17)
B. Salome
1. Cererea Salomei - un gând bun de mamă, ce trebuie racordat la voia Domnului (Matei
20:17a,20,21)
2. Slujirea Salomei: în timpul activităţii Domnului şi după înviere (Marcu 15:40; 16:1)
ROBIA EGIPTEANĂ
INTRODUCERE
1. Istoria evreilor a trecut prin Egipt venind dinspre răsărit – Eden – reîntorcându-se în
Canaan (simbolul noului Eden)
2. Un Gosen în Egipt (sclavia păcatului)
I. PROFEŢIE ŞI ISTORIE
A. Făgăduinţe şi legăminte
1. Canaanul a fost promis lui Avraam (Geneza 12:1; 13:14-15; 15:7-18); a fost şi el în
Egipt (Geneza 12:10-20)
2. Iacov (Israel) şi Egiptul (Geneza 46:3-4; 48:21)
B. Istoria robiei
1. Date istorice: migrarea a fost înainte sau în timpul invaziei hycsoşilor, robia după
căderea lor, iar Exodulul aproximativ în perioada 1450 – 1250 î.Hr. (Exodulul 1:8; 1 Regi
6:1)
2. Explicaţii: omul este străin (peregrin) şi trudeşte pe pământul pe care păcătuieşte –
starea fiilor lui Iacov (Geneza 42:21-22)
ÎNCHEIERE
1. Trăirea în Egipt cu dorul evadării – ori în viaţă, ori după moarte (Geneza 50:24-26)
2. Condiţia Egiptului (lumea) – gemete cu dorinţe şi credinţă (2 Corinteni 5:2-5, 7; Evrei
11:6)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 2
ELIBERAREA
INTRODUCERE
1. Eliberarea din robia egipteană – atribuirea identităţii şi independenţei Israelului – o
lucrare divină cu accept uman (Exodulul 3:8-10)
2. Răscumpărarea – eliberarea din sclavie prin plata unui preţ – sângele mielului pascal –
Isus Hristos (Romani 3:20, 24; 1 Corinteni 1:30)
ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu - stăpân absolut oricând; demonii şi oamenii Îl vor recunoaşte pe
Eliberatorul Mesia (Matei 20:28)
2. Eliberarea e începutul; Paştele te echipează pentru drum şi luptă (Exodulul 12:11)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 3
ÎN JURUL APEI
INTRODUCERE
1. Apa – element de bază al lucrărilor divine (Geneza 1:2; 1 Ioan 5:6, 8)
2. Trecerea Mării Roşii – pecetluirea eliberării (Exodulul 14:13)
ÎNCHEIERE
1. Evreii – de la strigăte la cântare (Exodulul 2:23; 14:15; 15:1). Egiptenii morţi la ţărm –
viziune apocaliptică (Apocalipsa 7:9-14; 20:13; Exodulul 14:30; 15:17-19)
2. Între Egipt şi Canaan: liberi (mântuirea întâi); urmează pustia şi intrarea în Canaan
(trăirea încercată); stăpâni (mântuirea a doua – finală)
Din Egipt spre Canaan
Lecţiile 4-5
ISPITELE PUSTIEI
INTRODUCERE
1. Pustia a fost mare şi grozavă (Deuteronom 1:19), dar Dumnezeu a fost şi mai mare
(Deuteronom 4:34-35)
2. Ispitele sunt provocate de Satan şi dacă omul nu le biruie, ele au ca scop răzvrătirea
omului împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 78:40-43; 1 Corinteni 10:5, 11, 13)
ÎNCHEIERE
1. Încercarea cu iubire în iubire (Deuteronom 1:27; 7:8; 8:2, 5)
2. Cei ce păcătuiesc mor în timp (Deuteronom 2:14-15; Exodulul 34:6-7)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 6
INTRODUCERE
1. Legea (cele zece porunci) scrisă de două ori de însuşi Dumnezeu şi rostită pe muntele
Sinai (Deuteronom 9:10; 10:4; 5:22)
2. Legea morală reprezintă caracterul şi voia lui Dumnezeu (Romani 7:12; Psalmul
119:142; Ioan 17:17)
ÎNCHEIERE
1. Legea lui Dumnezeu (o poruncă – Adam – inocenţă, ascultare); 10 porunci – Moise –
sfinţire – păcat); 2 porunci – Isus Hristos – iubirea pentru Dumnezeu şi aproapele
(Geneza 2:17; Exodulul 20; Marcu 12:28-31; Romani 13:8-10)
2. O Lege mare şi minunată dată spre fericirea omului (Matei 5: fericirile şi cele 10
porunci; Isaia 42:21; Psalmul 19:7-11; Deuteronom 4:8; 10:10-13)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 7
INTRODUCERE
1. Legi ceremoniale: sărbători, preoţie, jertfe şi slujbe la Cortul Întâlnirii (Templu)
2. Legi civile: amplificare metodologică a legii morale pentru activitatea cotidiană a
statului Israel
I. LEGI CEREMONIALE
A. Prezentare
1. Sărbători: Sabat (este înaintea Legii, ca zeciuiala); Paşte, Cincizecime, Trâmbiţe, Ziua
Ispăşirii, Corturi, Lună nouă, An Sabatic, An de veselie (Leviticul 23; Deuteronom 16;
Numeri 28:1-8 – jertfa zilnică)
2. Jertfe: arderea de tot, jertfa de mâncare, mulţumire, ispăşire, vină (Leviticul 1-5;
Numeri 15:1-3, 16 – oficiale; Exodulul 20:24-25 – particulare). Ele trebuiau să fie fără
cusur, cu miros plăcut Domnului şi pe fond de credinţă (Evrei 13:15-16; Romani 12:1)
3. Preoţi şi leviţi (Numeri 18). Ei aveau activitate la Cortul Domnului şi slujeau ca
Judecătorii şi învăţători. Scop: relaţia cu Dumnezeu şi armonia în popor (Deuteronom
14:29)
B. Concluzii (rezolvarea problemelor spirituale ale păcatului)
1. Vechiul Testament – legământ (Evrei 9:1-7, 18-22)
2. Noul Testament – legământ (Evrei 8:1; 7:25-26; 9:8-14; 1 Petru 2:4-5, 9-10)
ÎNCHEIERE
1. Legea ceremonială a oferit sfinţire, iar Legea civilă – o trăire în dragoste, pace şi
evlavie (Galateni 5:22-23; 1 Timotei 4:8)
2. Toate sunt sub spectrul binecuvântării sau al blestemului (Deuteronom 28:1-2, 15)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 8
INTRAREA ÎN CANAAN
INTRODUCERE
1. Un drum parcurs – trecut şi un drum de parcurs – viitor (Eclesiastul 1:9-10; 1 Ioan 3:2)
2. Prin Iordan (Marea Moartă) şi Ierihon (loc în Canaan ce nu va fi rezidit – loc al
demonilor căzuţi din poziţii cereşti)
I. SFÂRŞITUL PUSTIEI
A. A doua numărătoare (Numeri 26:1-2, 65; Deuteronom 2:14-16; Evrei 3:6, 14; 6:11-
12)
1. După ispitele pustiei, în funcţie de legile primite (Romani 2:11-16)
2. După relaţia cu de cei de afară, prin amăgirea lumii (Romani 2:17-24; Numeri 25:16-
18; Apocalipsa 2:13-14, 20)
B. A doua apă – Iordanul (un drum nou, după o noapte de odihnă - Iosua 3:1-4)
1. Pe drum după chivot şi preoţi - afirmaţiile Bibliei prin predicatori (Apocalipsa)
2. Trecerea poporului şi pietre de aducere aminte pentru urmaşi (Iosua 4:1-7)
II. SCHIMBĂRI
A. Condiţii de viaţă
1. Hrană (Iosua 5:11-12; Matei 26:29; Apocalipsa 22:1-3)
2. Îmbrăcăminte (Iosua 5:15; Apocalipsa 19:6-9)
B. Oameni ( Moise / Iosua)
1. Moise – statutul limitat în timp (Deuteronom 3:23-29; 34:1-12)
2. Iosua – o imagine a omului nou – după Cuvânt şi plin de Duh (Iosua 1:1-2, 8; Numeri
27:18; Romani 8:9-11)
ÎNCHEIERE
1. Canaanul atât de dorit (la eliberare); era atât de departe şi totuşi era în faţa lor
(Deuteronom 3:25, 28; Apocalipsa 22:17, 20)
2. Permanenţa vegherii (Deuteronom 4:1-4; Matei 24:42-51); începutul şi sfârşitul
credinţei (1 Petru 1:3-9)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 9
RĂZBOAIELE CANAANULUI
INTRODUCERE
1. Canaanul era locuit de popoare sortite nimicirii (Geneza 15:16); iar schimbul s-a făcut
prin război (Efeseni 6:12)
2. Războiul a durat de la Marea Roşie până la Templu (Împărăţia păcii)
ÎNCHEIERE
1. Un Canaan păgân şi idolatru (Deuteronom 7:1-6)
2. Un Canaan plin de evrei şi total pregătit pentru Templu şi pentru Împărăţia păcii (1
Cronici 28:1-10)
Din Egipt spre Canaan
Lecţia 10
INTRODUCERE
1. Nevoia şi dorinţa de odihnă în casa ta, pentru multe zile (Rut 1:9; Deuteronom 11:21)
2. Alergarea (drumul pustiei) şi lupta (războaiele) vor fi răsplătite pe drept (2 Timotei 4:6-
8; Romani 8:18)
ÎNCHEIERE
1. Moştenirea – o realitate (Iosua 21:43-45; Isaia 25:1, 6-9; Ioan 14:2)
2. Moştenirea – la sfârşitul mântuirii (Iuda 1:24-25; Apocalipsa 21, 22)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 1
ÎNŢELEPCIUNEA
INTRODUCERE
1. Studiul are la bază cartea Proverbele lui Solomon – cel mai înţelept om dăruit de
Dumnezeu (Proverbe 1:1; 1 Regi 3:12)
2. Scopul studiului este scopul cărţii: cunoaşterea înţelepciunii şi trăirea ei practică
(Proverbe 1:2-6)
I. CHEMAREA ÎNŢELEPCIUNII
A. De ce înţelepciune pentru înţelepţi?
1. Începutul înţelepciunii este o provocare pentru cel care vrea să înţeleagă şi să asculte
(Proverbe 9:4, 6-12; 15:14; 17:16; 18:15)
2. Acceptă invitaţia înţelepciunii! (Proverbe 8:1-6; 9:1-2, 5)
3. Refuză chemarea nebuniei! (Proverbe 9:13-18; 4:14-15)
B. Pedagogia înţelepciunii (recepţia şi emisia cuvintelor minţii- Proverbe 18:4; 20:5)
1. Primeşte spiritul înţelepciunii şi starea de evlavie! (Proverbe 1:7, 23; 28:5)
2. Metode: învăţare, mustrare – predarea cunoştinţelor şi verificarea înscrierii lor teoretice
şi practice (Proverbe 6:23; 19:20; 12:1)
Nebunul rămâne în universul lui, dar vai de el la necaz! (Proverbe 12:15; 15:21; 27:22;
1:25-29)
ÎNCHEIERE
1. Poftă bună şi companie plăcută la masa înţelepciunii! (Proverbe 14:14, 18; 28:4; 29:27)
2. Înţeleptul e vrednic să fie rege, nebunul nu poate sluji nici rob (Proverbe 1:9; 22:29;
26:6-7)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 2
EDUCAŢIA ÎNŢELEPTULUI
INTRODUCERE
1. Omul este o fiinţă educabilă şi trebuie să se dezvolte intelectual precum creşte fizic; să-
şi formeze caracterul, după cum se formează şi profesional (Proverbe 20:12-13)
2. Educaţia trebuie să ocupe o mare parte din copilărie, adolescenţă, tinereţe, dar continuă
toată viaţa (Proverbe 1:1-15)
I. PROFESORI ÎNŢELEPŢI
A. Părinţii
1. Onoarea de a avea urmaşi (Proverbe 10:1; Psalmul 128:5-6)
2. Datoria de a fi părinte (Proverbe 1:8; 4:1-4)
B. Educatorii spirituali
1. Predicatorii – expunerea Cuvântului – cine nu ascultă predica se roagă degeaba
(Proverbe 13:13; 28:9)
2. Sfătuitorii înţelepţi (Proverbe 30:1-6; 13:14; 21:11) Necesitatea educaţiei de cultură
generală şi de specialitate (Proverbe 19:2; 14:35)
ÎNCHEIERE
1. Harul învăţării şi rezultatele lui (Proverbe 22:17-21)
2. Accesul şi acceptul la pomul vieţii pentru înţeleptul educat (Proverbe 11:30)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 3
CUVINTELE ÎNŢELEPTULUI
INTRODUCERE
1. Forma de bază a manifestării înţelepciunii este vorbirea orală sau scrisă (Proverbe
16:23)
2. Lipsa înţelepciunii (nebunia) se arată tot prin cuvinte (Proverbe 17:28)
II. LIMBA
A. Reguli de vorbire (înţeleptul poate tăcea şi când ştie, nebunul nici când nu ştie -
Proverbe 12:23; 14:3)
1. Vorbeşte puţin şi la timp! (Proverbe 10:19; 21:23; 15:23; 25:11; 17:27)
2. Nu vorbi la cine nu ascultă şi la nebuni! (Proverbe 18:13; 23:9; 25:12; 24:26)
3. Vorbeşte dulce, dar nu linguşi! (Proverbe 16:21; 25:15)
B. Limba înţeleptului (un lucru scump – Proverbe 20:15; 29:20)
1. Spune întotdeauna numai adevărul – doar omul de nimic minte (Proverbe 8:7-8; 12:19;
13:5; 12:6-12)
2. Fii constructiv – zideşte, fortifică, vindecă! (Proverbe 10:11, 32; 12:18; 24:28; 15:4;
18:8; 25:23; 2:25)
3. Limba este organul care determină caracterul (Proverbe 15:7; 13:2; 12:14; 18:20; 31:8-
9). Înţeleptul lucrează cu limba.
ÎNCHEIERE
1. Primeşte cuvinte înţelepte, rosteşte cuvinte înţelepte (Proverbe 30:1)
2. Omul ales îşi alege cuvintele. La înţelept, cuvintele nebune sunt mai puţin compatibile
ca la nebun vorbele înţelepte (Proverbe 17:7)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 4
INTRODUCERE
1. Înţelepciunea oferă consiliere în luarea deciziilor şi discernământ în alegerea căilor şi
soluţiilor optime, acesta este primul folos al înţelepciunii (Proverbe 8:14)
2. Înţelepciunea deschide spiritul (mintea) spre dreptate (Proverbe 1:3)
I. PRINCIPII
A. Înţeleptul este drept
1. Numai în neprihănire este putere corectă de decizie (Proverbe 11:3, 5; 12:5; 8:1)
2. Dreptatea, corectitudinea sunt plăcerea lui Dumnezeu (Proverbe 21:3; 28:21)
3. Chibzuinţa şi statornicia sunt criterii înţelepte (Proverbe 14:15; 20:25; 4:25-27; 22:28;
23:10-11)
B. Înţeleptul este priceput (Proverbe 30:18-20)
1. În luarea deciziilor este necesară cunoaşterea problemelor (Proverbe 13:16; 14:15)
2. Înţeleptul nu se crede atotînţelept (Proverbe 16:2; 21:2; 18:17; 26:10)
3. Sfatul înţelepţilor oferă soluţia ideală (Proverbe 15:22; 20:18; 24:6; Daniel 4:17)
II. APLICAŢII
A. Decizii
1. Conducătorii trebuie să decidă, dar înţelept şi drept (Proverbe 8:15-16; 16:10)
2. Dumnezeu dă direcţia, El face planul – tu trebuie să-l înţelegi (Proverbe 20:24; 21:1;
19:21; 21:30-31; Psalmul 115:3)
B. Alegeri
1. În faţa oricărei opţiuni trebuie să fii prevăzător (Proverbe 14:16; 22:3; evită chezăşia –
Proverbe 6:1-5; 11:15; 17:18)
2. Trebuie să ai viziune (Proverbe 29:18; 12:26). Poţi apela la sorţ (Proverbe 16:33;
18:18)
C. Judecăţi
1. Judecata dreaptă este echilibrul înţeleptului (Proverbe 17:15; 24:23-25; 29:4, 21)
2. Judecata cere atitudini şi măsuri disciplinare sau coercitiv – punitive (Proverbe 28:16;
25:5, 26; 29:19; 19:19, 29; 20:8, 26)
ÎNCHEIERE
1. În înţelepciune totul e dreptate (Proverbe 8:8-9)
2. Acceptă stăpânirea şi controlul divin în toate domeniile vieţii şi vei reuşi (Proverbe
16:3, 9)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 5
RELAŢIILE ÎNŢELEPTULUI
INTRODUCERE
1. Înţeleptul educat vorbeşte bine şi alege bine, astfel îşi formează relaţii înţelepte. El
merge pe drum cu cei care merg cu Domnul (Proverbe 11:20)
2. Înţeleptul ştie cum să se comporte cu orice om (Proverbe 16:21)
I. FORMAREA RELAŢIILOR
A. Tipuri de relaţii
1. Relaţii obligatorii: vecini – aproapele (Proverbele 25:17), concetăţeni, parteneri de
afaceri, autorităţi (Proverbe 20:14; 25:6-7)
2. Relaţii facultative: prietenie (Proverbe 17:17), căsătoria (Proverbe 6:23-24, 32-33; 7:4,
7)
B. Criterii de abordare
1. Selecţia înţeleaptă (Proverbe 18:24; 25:2-3)
2. Respingerea politicoasă dar categorică a bârfitorilor (Proverbe 16:28; 20:19; 22:10),
supărăcioşilor (Proverbele 22:24-25; 24:21-22; 27:3), hoţilor, corupţilor (Proverbe 1:10-
11; 2:10-13)
3. Acceptarea favorabilă şi oficială (Proverbe 15:26; 3:29-30)
ÎNCHEIERE
1. Relaţiile te califică sau te ruinează (Proverbe 13:22)
2. Relaţiile pot da progres şi fericire sau le pot anula (Proverbe 11:10-11)
Înţelepciune pentru înţelepţi
Lecţia 6
FAMILIA ÎNŢELEPTULUI
INTRODUCERE
1. Familia poate să fie o grădină cu flori mari şi mici; o ruină de şantier neterminat sau o
construcţie dărâmată (Proverbe 14:11; 12:7)
2. În familie fiecare persoană îşi are locul ei şi fiecare etapă din viaţă, farmecul ei
(Proverbe 17:6)
I. SOŢUL ŞI SOŢIA
A. Soţi înţelepţi (Proverbe 14:1)
1. Primesc partenerul de viaţă de la Domnul (Proverbe 18:22; 19:14; 11:22)
2. Vorbesc numai înţelept (Proverbe 16:21, 23; 25:24; 27:15-16; 31:26)
3. Trăiesc într-o permanentă şi profundă iubire (Proverbe 5:15-19; Cântarea Cântărilor).
4. Pentru înţelept curvia este o nebunie (Proverbe 5:20; 6:32-35; 27:4)
5. Cinstea înţelepţilor îi ocroteşte de puterea ispitei – nebunia păcatului (Proverbe 2:10-
19; 5:1-13; 22:14; 23:27; 31:3-10, 29-30; 12:4; 11:16)
B. Părinţi înţelepţi
1. Prioritatea lor este educaţia copiilor (Proverbe 22:6; 20:11; 1:8; 4:1-13)
2. Folosesc disciplinarea ca metodă de formare a caracterului (Proverbe 13:24; 19:18;
22:15; 23:13-14; 29:15, 17)
ÎNCHEIERE
1. Înţelepciunea aduce raiul în casă şi duce familia în rai (Proverbe 24:3-4)
2. Înţelepciunea creează o imagine bună a membrilor familiei în societate şi înaintea lui
Dumnezeu (Proverbe 31:23, 28-31; 1 Petru 3:1-4)
AVEREA ÎNŢELEPTULUI
INTRODUCERE
1. În problemele materiale, imaginea reală poate fi greu de identificat şi este indicat să ai
o atitudine înţeleaptă (Proverbe 13:7; 12:9)
2. Comportamentul în domeniul economic este un câştig sau pierdere şi în domeniul
spiritual (Proverbe 10:16)
ÎNCHEIERE
1. Hărnicia te face stăpân (Proverbe 12:24; Geneza 1:28)
2. Dărnicia te va relaţiona favorabil în faţa bogaţilor (Proverbe 22:16)
SUFERINŢA ÎNŢELEPTULUI
INTRODUCERE
1. Suferinţa, necazul şi durerea sunt stări ce afectează întreaga fiinţă umană (Proverbe
15:13)
2. Împlinirea, fericirea, liniştea şi sănătatea nu depind numai de factori externi ci şi de
factori interni căci duhul determină trupul (Proverbe 15:15-17)
ÎNCHEIERE
1. Suferinţa se explică prin legea cauzei şi efectului pentru bine şi rău (Proverbe 10:24)
2. Suferinţa în raport cu timpul (Proverbe 10:28)
CARACTERUL ÎNŢELEPTULUI
INTRODUCERE
1. Înţelepciunea (frica de Domnul); din punct de vedere moral, etic, este urârea răului, a
păcatului (Proverbe 8:13)
2. Înţeleptul acceptă schimbarea în bine (Proverbe 13:19; Iacov 3:13-18; Proverbe 30:11-
14)
I. FORMAREA CARACTERULUI
A. Gândirea curată
1. Izvorul binelui este gândirea înţeleaptă (Proverbe 14:22)
2. Gândul rău este un păcat în formare (Proverbe 16:30; 24:8-9)
B. Dobândirea bunului simţ (profesionalism spiritual)
1. Bunul simţ te face desăvârşit (Proverbe 1:3)
2. Răul este fapta nebunului (Proverbe 21:10; 17:12; 26:27)
ÎNCHEIERE
1. Înţeleptul face din plăcere binele (Proverbe 10:23b; 21:15). El se fereşte de rău
(Proverbe 16:6b, 17)
2. Nebunul „alege” răul (Proverbe 10:23a; 14:9; 29:6)
MÂNTUIREA ÎNŢELEPTULUI
INTRODUCERE
1. Înţelepciunea adevărată descoperă pe Dumnezeu şi voia Sa, oferind totodată ascultare –
împlinire (Proverbe 3:33-36)
2. Efectul final al tuturor lucrurilor este veşnic (Proverbe 22:8; Galateni 16:6-7)
I. DOBÂNDIREA MÂNTUIRII
A. Căutările înţeleptului
1. Înţeleptul îşi preţuieşte sufletul (Proverbe 14:27; 19:8)
2. Înţeleptul este preocupat de mântuire (Proverbe 1:32-33; 21:21; 22:4)
B. Cunoaşterea înţeleptului
1. Aflarea mântuirii (Proverbe 1:7; 15:24, 33; 17:20; Matei 11:25; Apocalipsa 13:18)
2. Mărturisirea mântuirii (Proverbe 18:7, 20-21; Romani 10:8-10)
C. Statornicia înţeleptului
1. Păzirea Cuvântului (Proverbe 19:16, 3; 26:11; 28:14; 18:10)
2. Acceptarea mustrării şi corecţia (Proverbe 15:32; 28:13)
3. Verificările le face Dumnezeu (Proverbe 15:3, 9, 11; 16:4)
ÎNCHEIERE
1. Înţeleptul va fi mântuit prin umblarea în neprihănire, nu doar prin idei teologice
acumulate în minte (Proverbe 21:16; 28:26)
2. Ultima chemare! (Proverbe 9:10-12)
INTRODUCERE
1. Regatul este o formă de guvernare în care împăratul are prerogative absolute sau
constituţionale.
2. Împăraţii lui Israel şi Iuda au fost conducătorii poporului evreu de la Judecătorii
(Samuel) până la robia asiriană şi babiloniană (Ezra 21:25-27; Osea 13:9-11)
3. Împărăţia lui Israel şi Iuda – simbolul gloriei Israelului, simbolului Împăratului Isus şi
a regatului Său – împărăţia care va detrona toate celelalte împărăţii şi va instala pentru
veşnicie teocraţia lui Dumnezeu (Daniel 2:44; 1 Corinteni 15:24-28)
I. MONARHIA – PREZENTARE
A. Tipuri de organizare anterioare
1. Familia – patriarhii (Geneza 7:1; 12:1-3; 18:19; 46:27; Iosua 24:15)
Alte popoare aveau cetăţi – state cu împărat (Geneza 14:1-2)
2. Conducerile naţiunii Israel:
a) Moise – Aaron – pentru eliberarea din Egipt, drumul pustiei şi darea Legii:
(Exodulul 3:10-12; Deuteronom 34:7-12)
b) Iosua – Eleazar… Fineas – pentru cucerirea Canaanului (Numeri 27:12-33;
Iosua 1:1-5)
c) Judecătoriii – pentru eliberări prin reforme spirituale (Judecătoriii 2:7,10-19; 1
Samuel 7)
B. Sistemul monarhic
1. Dorinţa de a avea un împărat (1 Samuel 8:5-22; Deuteronom 17:14)
2. Împăratul după voia lui Dumnezeu (Deuteronom 17:15-22; Fapte 13:20-23)
3. Împăratul în legătură cu preoţii şi prorocii
a) David cu Ţadoc, Abiatar, Gad, Natan
b) Ozia fără preot; Amaţia fără proroc
ÎNCHEIERE
1. Monarhia a fost bună când Dumnezeu era Marele Împărat, dar în general au fost
împăraţi răi (Psalmul 99, 145; Osea 8-4, 10)
2. Împăratul determină religia regatului. Isus – modelul pentru toată împărăţia (2 Cronici
12:1; 34:33; Deuteronom 17:15; Romani 8:29)
INTRODUCERE
1. Dorinţa după monarhie a fost împlinită întâi prin Saul (1 Samuel 11:15)
2. El a domnit 2 – 40 ani – o perioadă problematică determinată de starea lui (1 Samuel
13:1; Fapte 13:21)
ÎNCHEIERE
1. Saul – o carieră cu succes temporar şi eşecuri personale (2 Samuel 1:19,21-23)
2. Saul – omul fără Dumnezeu ajuns în mâna diavolului (1 Cronici 10:13-14)
INTRODUCERE
1. David, de la alegere până la moarte a fost omul lui Dumnezeu, cu o excepţie (1 Samuel
13:14; 1 Regi 15:5)
2. David a fost împăratul care a format prin cuceriri şi preocupări sfinte „Regatul lui
Israel” (2 Samuel 23:1-5)
ÎNCHEIERE
1. David – omul cu inima întreagă… etalon pentru ceilalţ1 Regi (2 Samuel 22:22-25;
29:33)
2. Greşelile şi păcatele afectează, şi aduc pedepse direct proporţionale cu statutul şi slujba
fiecăruia (Psalmul 38:1-5, 22)
3. Viaţa şi slujirea (70 de ani) conferă locul veşnic (Ieremia 30:9; Ezechiel 37:24-25)
INTRODUCERE
1. Solomon a fost împăratul epocii de aur, el a avut bogăţii şi slavă inegalabilă (1 Regi
3:12-13)
2. Solomon – de la slava Templului la înălţimile idolatre (1 Regi 8:11; 11:7)
ÎNCHEIERE
1. Problemele spirituale: câtă vreme a fost dedicat Templului totul a fost bine, când a
făcut şi alte temple, totul s-a ruinat (Exodulul 20:23; 2 Cronici 6:14-16)
2. Problemele materiale: unora Dumnezeu le dă mai multe bogăţii, dar ele pot fi o mare
trudă şi fără Dumnezeu n-au valoare (Eclesiastul 5:13-17; Luca 12:21)
INTRODUCERE
1. Ieroboam a fost un tânăr tare şi viteaz, la fel mulţi sunt promiţători, au mesaje profetice
favorabile şi totuşi! (1 Regi 16:26-28)
2. Ieroboam a devenit dezbinătorul apostat prin ruptura de Templu (1 Regi 12:28)
ÎNCHEIERE
1. Condiţia de bază pentru împărat şi toată împărăţia – rămânerea în ascultarea de Legea
Domnului (1 Regi 11:37-38)
2. Ieroboam a murit, viţeii au rămas şi pe mulţi i-au mai omorât „de la Dan la Betel” (1
Regi 14:15-16)
INTRODUCERE
1. Mulţ1 Regi au obţinut tronul prin uciderea predecesorilor lor, acţionând total diferiţi de
David
2. Seria I: Baeşa, Ela, Zimri; Omri. Seria II: Şalum, Menahem, Pecahia, Pecah, Osea. În
cărţile Cronicilor scrie mai multe despre ei
I. PREZENTARE
A. Împăraţi ucigaşi
1. Baeşa – nimicitorul casei lui Ieroboam (1 Regi 15:28-30)
2. Ela – fiul lui Baeşa a împărtăşit soarta lui Nadab fiul lui Ieroboam (1 Regi 16:8-9)
3. Zimri – nimicitorul dinastiei Baeşa; cea mai scurtă domnie (1 Regi 16:10-13, 15-16)
4. Omri – generalul care ucide pe Zimri şi Tibni (1 Regi 16:17-22)
5. Şalum – nimicitorul dinastiei Iehu (2 Regi 15:10-13)
6. Menahem – altă lovitură de stat (2 Regi 15:14-17)
7. Pecahia – un altul „tăiat” după doi ani (2 Regi 15:23-25)
8. Pecah – alt ucigaş, ucis şi el (2 Regi 15:27-30)
9. Osea – ultimul împărat (2 Regi 15:30; 17:1-4)
B. Israel sub domnia lor
1. Spiritual - idolatrie (1 Regi 15:13; 2 Regi 15:24)
2. Economic, social, militar (2 Regi 15:19-20, 29)
ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu este interesat şi implicat în „Israel” chiar şi cu cei răi (Ieremia 27:1-8; 1
Regi 16:3; 2 Regi 15:12), totul este sub ochii Domnului (1 Regi 16:7)
2. Soarta celui rău este rea; „Cum ai făcut aşa ţi se va face” (Obadia 1:15; 1 Regi 16:3)
INTRODUCERE
1. Ahab a fost un împărat extrem de rău, ce a trăit într-o casă de fildeş (1 Regi 16:30;
22:39)
2. În vremea lui au trăit câteva personalităţi marcante în bine şi rău, de aceea va fi
prezentat în raport cu ei
ÎNCHEIERE
1. Ahab: bărbatul tipic firesc (1 Regi 20:43; 21:4), manipulat prin femeie (1 Regi 21:25-
26)
2. Vremea lui Ahab a fost o vreme grea pentru credincioşi (1 Regi 19:10, 15-18)
INTRODUCERE
1. Iehu a fost omul ales de Dumnezeu pentru pedepsirea casei lui Ahab şi restabilirea
spirituală a Israelului (1 Regi 19:16; 2 Regi 9:7-10; 10:17)
2. Dinastia lui Iehu a fost cea mai lungă dinastie - cinc1 Regi: Iehu, Ioahaz, Ioas,
Ieroboam al II-lea, Zaharia
ÎNCHEIERE
1. Partea întâi a fost îndeplinită în totul, cu râvnă – premiu (2 Regi 9,10). Partea a doua a
fost ratată – nepromovat (2 Regi 10:31)
2. Durerea şi mila divină împletită cu mânia Lui pentru astfel de oameni (2 Regi 10:32-
33; 13:4; 15:25-27)
Împăraţii luiIsrael
Lecţia 10
ISRAEL – FĂRĂ DUMNEZEU, FĂRĂ ÎMPĂRAT ŞI FĂRĂ ŢARĂ
INTRODUCERE
1. Osea a fost cel din urmă împărat, nu ca ceilalţi de rău dar nici bun, de aceea a avut
aceeaşi soartă ca toţi (2 Regi 17:1-2)
2. Israel (regatul de nord) şi-a pierdut independenţa şi poporul a fost deportat în Asiria (2
Regi 15:29; 17:6)
ÎNCHEIERE
1. Valoarea harului şi a legământului dintre Dumnezeu şi om (2 Regi 17:35-38; Efeseni
2:8; 3:6-7)
2. Victorie sau înfrângere totală şi veşnică (2 Regi 17:39; 18:11-12; Exodulul 12:1-2,14-
17)
INTRODUCERE
1. Roboam, Abiam (Abia) – primii do1 Regi a Regatului de Sud cu capitala la Ierusalim
(Iuda, Beniamin….)
2. Au fost oameni cu slujiri diferite şi stări temporare (ca diferiţi mulţi alţii care au fost,
fie buni, fie răi)
ÎNCHEIERE
1. A fi slab – explicaţii profetice (2 Cronici 11:3-4; 12:5-8); lipsa de disciplină spirituală
(2 Cronici 12:14)
2. A fi tare – harul Ierusalimului davidic, Legea Templului (2 Cronici 12:6, 8, 12-13)
INTRODUCERE
1. Asa fiul lui Abia, contemporan cu Ieroboam I şi cu Ahab. În paralel (ca timp) cu
frământările lor el a avut pace (1 Regi 15:9; 16:23)
2. Asa a fost un om, domnitor credincios, dar cu unele probleme/înălţimi - 40 ± 1 an (1
Regi 15:10)
ÎNCHEIERE
1. Asa a domnit aproximativ cât David - 41 ani de războaie, prorocii şi sărbători la
Templu (2 Cronici 16:11, 14)
2. Asa – un om, împărat cu unele slăbiciuni (slab) spirituale, care nu a slujit cu aceeaşi
intensitate şi continuitate, ceea ce i-a umbrit sfârşitul (2 Cronici 15:7-8; 16:9). Caz
general (Evrei 10:19-25, 38-39)
INTRODUCERE
1. Iosafat fiul lui Asa şi Azuba, un împărat bun (1 Regi 22:41-43)
2. Iosafat a fost un împărat de excepţie, dar care a făcut o greşeală capitală pentru familie
şi ţară (2 Cronici 18:1)
ÎNCHEIERE
1Iosafat – a fost un împărat cu multiple preocupări, în special spirituale - căile Domnului
(2 Cronici 17:6; 19:4, 8-9). Fă-ţi lucrarea în funcţie de talanţii primiţi!
2. Iosafat – a fost conducătorul care a pierdut o ţară puternică, prosperă, cu un statut
spiritual ridicat din cauza relaţiilor interzise – cu evrei (creştini) lumeşti, decăzuţi (2
Cronici 19:2). Nu amesteca sacrul cu profanul – sunt lucruri potrivnice!
INTRODUCERE
1. Preotul Iehoiada s-a născut la sfârşitul vieţii lui Solomon (aproximativ 940-930 î.e.n.)
A trăit copilăria sub Roboam, tinereţea sub Abia, a fost contemporan în slujbă cu Asa şi
Iosafat, la moartea căruia avea peste 80 de ani.
2. Iehoiada a cunoscut decăderea sub Ioram – 8 ani; Ahazia – 1 an; Atalia - 6 ani; l-a pus
pe tron pe Ioas (aprox. la 100 de ani) şi a trăit 130 de ani (2 Cronici 24:15-16)
ÎNCHEIERE
1. Toleranţa divină permite domnia celor răi, dar, în final, Dumnezeu îşi exercită controlul
(Apocalipsa 11:15-19)
2. Efectul şi dependenţa de mediu (împrejurări) şi independenţa fiecărui individ
(Apocalipsa 13:7-8, 13-18)
INTRODUCERE
1. Urmaşii lui Ioas: Amaţia, Azaria (Ozia), Iotam
2. În timpul lor religia Templului era religia naţională (prioritară), dar erau slujbe şi pe
înălţimile idolatre (2 Regi 14:4; 15:4, 35)
I. ÎMPĂRAŢI BUNI
A. Amaţia (2 Cronici 25:1-2)
1. Activitatea militară: războiul cu Edom (2 Cronici 25:5-13); războiul cu Israel (2
Cronici 25:17-24)
2. Un final rău (2 Cronici 25:16, 20, 27-28; Ezechiel 5:1-4)
B. Azaria (2 Cronici 26:1-4)
1. Prosperitatea economico-militară (2 Cronici 26:5-15)
2. Căderea prin înălţare (2 Cronici 26:16-23)
C. Iotam (2 Cronici 27:1-2)
1. Viaţă şi activitate ca a părinţilor săi (2 Cronici 27:3-8)
2. A urmat timpuriu Ahaz (2 Cronici 27:9; 28:1, 4)
ÎNCHEIERE
1. Trebuie observată şi sfinţită întreaga comunitate (2 Cronici 15:17; 17:6; 20:33; 33:17;
Psalmul 78:58)
2. O viaţă bogată la Templu (adunare) şi implementarea ei în teritoriu (familii). Rolul
legământului, Paştelor (2 Cronici 34;35). Valoarea sfinţeniei şi a dragostei (Efeseni /
Pergam - Apocalipsa 2)
Împăraţii lui Iuda
Lecţia 6
AHAZ – DOMNIA RĂULUI
INTRODUCERE
1. Ahaz n-a făcut ca David (a evitat binele). A adunat tot ce era rău de la Israel şi neamuri
– a căutat răul (1 Regi 16:2-4)
2. Domnia lui Ahaz este foarte reprezentativă pentru Biserica de astăzi
ÎNCHEIERE
1. Ahaz – omul care în perioada de criză a acţionat greşit, a preluat împărăţia în faza de
început a răului, dar prin el a culminat (2 Cronici 28:22-23). Pentru fiecare biserică din
Apocalipsa 2-3 din criză, remediul este pocăinţa (5 din 7)
2. Ahaz – omul care L- a scos pe Dumnezeu şi a introdus pe Diavolul (2 Cronici 29:6-7; 2
Tesaloniceni 2:3-4…Apocalipsa 13:4). Se caută un Ezechia! (2 Cronici 29:3)
3. Istoria evreilor de la David la Ahaz; de la inaugurarea la închiderea Casei Domnului
INTRODUCERE
1. Ezechia a fost un împărat după modelul davidic, cu o încredere puternică în Domnul (2
Regi 18:3-5)
2. În timpul lui a obţinut îndurarea Domnului pentru Iuda, în timp ce Israel a căzut în
robie (2 Regi 18:9-12)
I. REFORMA SPIRITUALĂ
A. Reorganizarea slujbelor de la Templu (2 Cronici 29:35b)
1. Deschiderea inimii împăratului spre Domnul (2 Regi 18:6)
2. Provocarea preoţilor şi leviţilor pentru slujire (2 Cronici 29:3-5, 11)
3. Reforma legământului sfânt în Legea lui Dumnezeu şi statornicia orarului Casei
Domnului (2 Cronici 29:10; 32:2, 4)
4. Efectele sfinţirii - fără înălţimi şi tradiţii (2 Regi 18:4); bucuria părtăşiei cu Domnul de
la domiciliu - după reforma religioasă (2 Cronici 30:25; 31:1)
B. Sărbători sfinte
1. Sărbători spontane (2 Cronici 29:20, 25-31, 36)
2. Sărbători programate – Paştele (2 Cronici 30:1, 5-13, 18-27)
ÎNCHEIERE
1. Ezechia – o inimă întreagă (2 Cronici 31:20-21)
2. Ezechia – o răsplată de cinste (2 Cronici 32:32-33)
INTRODUCERE
1. Manase fiul Ezechia a avut cea mai lungă domnie (1 Regi 21:1)
2. Domnia lui dovedeşte îngăduinţa divină pentru păcătos şi timpul rezervat pocăinţei
(Romani 2:4; Apocalipsa 2:21)
ÎNCHEIERE
1. Hozai a scris biografia lui Manase (2 Cronici 33:19), dar ce au înţeles cei din jur căci
Amon (fiul lui) n-a înţeles! (2 Cronici 33:21-25)
2. Deznodământ şi explicaţii; harul divin este mare, dar are reguli:
a) stările scurte de păcat pot fi iertate (caz David, Petru)
b) stările lungi de păcat pot fi iertate doar în caz „Manase” diferit de Saul,
Ieroboam. Manase nu L-a cunoscut înainte pe Dumnezeu, ceilalţi da (2 Cronici 33:13;
Evrei 6:4-8; 1 Samuel 3:7)
INTRODUCERE
1. Iosia – „ultimul David” pe tron în Ierusalim (2 Cronici 34:2)
2. Sub domnia lui s-a derulat cea mai mare reformă spirituală (2 Regi 23:21-25)
I. DESCOPERIREA ADEVĂRULUI
A. Căutările adolescentului Iosia
1. Primele căutări (2 Cronici 34:3a)
2. Căutarea în paralel cu aplicarea – sinceritatea, cinstea (2 Cronici 34:3b, 8a; Ieremia
22:15-16)
B. Găsirea Cărţii Legii
1. Descoperirea cărţii Deuteronom (2 Cronici 34:8, 14, 19)
2. Mesajul profetic – răspunsul Domnului (2 Cronici 34:21-28; 2 Regi 22:19)
ÎNCHEIERE
1. Reforma este întoarcerea la Dumnezeu a poporului Său (2 Regi 23:25)
2. Reforma trebuie extinsă în toată ţara şi trebuie menţinută (2 Cronici 34:33)
INTRODUCERE
1. Ultimii patru împăraţi a lui Iuda - trei copii ai lui Iosia şi un nepot: Ioahaz, Ioiachim
(Eliachim), Ioiachin, Zedechia (Matania)
2. Împăraţi robi: trei luni apoi în penitenciar, 11 ani – vasali (Egipt, Babilon)
ÎNCHEIERE
1. Istoria se schimbă; dispar îngerii, Templu, Israel (Plângerile lui Ieremia 1:1, 7) rămâne
durerea pentru păcat şi pentru pedeapsă – iadul (Plângerile lui Ieremia 1:18, 12)
2. Pentru istorie există totuşi încă o întrebare: Mai există salvare? Depinde! (Plângerile
lui Ieremia 5:22)