Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice
moderne ale literaturii române din perioada interbelică. Poezia este aşezată în fruntea primului
său volum, “Poemele luminii” (1919), şi are rol de program (manifest) literar, realizat însă cu
mijloace poetice (nu este un text teoretic în proză).

Această poezie este o artă poetică, deoarece autorul îşi exprimă crezul liric (propriile
convingeri despre arta literară şi despre aspectele esenţiale ale acesteia) şi viziunea asupra lumii.
Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme, modalităţi de creaţie şi de
expresie) şi despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea şi creaţia, problematica cunoaşterii).
Este o artă poetică modernă, pentru că interesul autorului este deplasat de la tehnica poetică la
relaţia poet-lume şi poet-creaţie.

Relaţia dintre viziunea autorului asupra poeziei şi expresionism se concentrază în jurul unor
aspecte relevate în textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv în raportul inter-
relaţional stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea şi spiri­âtualizarea
peisajului, tensiunea lirică.

Poetul concepe lumea ca pe o corolă de minuni, care cuprinde tainele ce apar în calea omului.
Poetul foloseşte metafore pentru a sugera tainele care se oferă cunoaşterii omului; deci flori,
ochi, buze, morminte înseamnă natura, omul, iubirea, cuvântul, moartea. Paralel, poetul
procedează la o singularizare a eului său poetic; oamenii obişnuiţi, prin cunoaşterea lor raţională,
paradisiacă, distrug aceste taine. Poetul, prin cunoaşterea sa intuitivă, metaforică, luciferică, nu
ucide tainele universului. Folosind conjuncţia adversativă dar, poetul insistă asupra opoziţiei
fundamentale dintre felul său de cunoaştere şi cunoaşterea celorlalţi. Tot în acelaşi scop poetul
foloseşte şi o comparaţie expresivă: aşa cum razele lunii măresc taina nopţii, poetul, prin
cunoaşterea sa intuitivă, metaforică, îmbogăţeşte lumina lumii. Blaga mărturisește că misiunea
poetului nu este de a descifra tainele ci de a transforma în taine şi mai mari.

Titlul este o metafora revelatorie care semnifica idea cunoasterii luciferice . Pronumele
personal “eu” este asezat orgolios in fruntea primului vers din prima strofa , poetul aratand
apartenenta la expresionism . Verbul la forma negativa “eu nu strivesc “ exprima refuzul
cunoasterii de tip rational și alegerea cunoașterii luciferice . Metafora “corola de minuni a lumii “
este o imaginatie a perfectului, absolutului . Titlul este reluat la inceputul poeziei in primul vers.
Metaforele enumerate in titlu surprind temele mari ale creatiei poetice imaginate ca petalele unei
corole uriase care adaposteste misterele lumii .

Poezia are 3 secvente marcate de obicei prin scrierea cu majuscula . Prima secventa
exprimata cu ajutorul verbelor negative : “ nu strivesc“ ,” nu ucid “ refuzul cunoasterii logice,
rationale . Verbele se asociaza metaforei “calea mea “ ( destinul poeziei asumat ). A doua
secventa este mai ampla si se construieste pe baza unor opozitii : “ eu vs. altii “ , “ lumina mea
vs. lumina altora “ metafora luminii sugereaza cunoasterea . Poetul prefera cunoasterea intuitiva
“ lumina mea “ in defavoarea cunoasterii paradisiatice “ lumina altora “ . Conjunctia adversativa
“ dar “, reluarea pronumelui personal “ eu “ si verbul la persoana I “ sporesc “ clar atitudinea
poetica fata de misterele lumii .Urmeaza o comparatie ampla facuta in modul lui de cunoastere si
lumina misterioasa oferita de luna . Finalul poeziei constituie o a 3 secventa cu rol concluziv desi
exprimata prin raport de cauzalitatea “ caci “