CONDUCTOMETRIE

Conductometria cuprinde metodele electroanalitice care se bazeaza pe determinarea conductibilitatii

solutiilor. Dupa cum se stie conductibilitatea electrica este legata de deplasarea sarcinilor electrice sub
influenta unui gradient de potential. In cazul conductorilor metalici are loc deplasarea electronilor, iar in
cazul solutiilor si topiturilor, conductibilitatea este datorata deplasarii ionilor.

Conductibilitatea unei coloane de electrolit de lungime l si sectiune s, aflata intre doi electrozi, este
definita ca inversul rezistentei R:

unde ρ = rezistenta specifica;

si are valoarea, unde Λ = conductibilitatea specifica

Unitatea de masura a conductibilitatii este ohmul reciproc, (ohm-1 sau mho), iar a conductibilitatii
specifice ohm-1 cm-1.

Conductibilitatea specifica depinde de natura si concentratia electrolitului, respectiv de natura

fortelor electrostatice asupra ionilor si a sarcinilor lor.

Intre concentratia unui ion din solutie si contributia sa la conductibilitatea totala a solutiei exista o relatie
liniara.

c = concentratia;

x = conductibilitatea echivalenta a
electrolitului

Relatia liniara dintre concentratia unui ion dintr-o solutie si contributia ionului respectiv la
conductibilitatea totala a solutiei permite urmarirea reactiilor chimice pe cale conductometrica si constituie
baza titrarilor conductometrice.

Sa consideram titrarea electrolitului AB cu titrantul CD pe baza ecuatiei

( B+ + A - ) + ( C + + D - ) = BD + ( C + + A- )

Produsul BD poate fi o substanta putin disociata, o combinatie complexa sau un compus greu
solubil. La inceputul titrarii in solutie sunt prezenti numai ionii B+ si A-, iar in cursul titrarii
concentratia ionilor B+ scade in favoarea ionilor C +. Variatia conductibilitatii in cursul titrarii si deci
forma curbei de titrare vor depinde de diferenta mobilitatii ionului B + fata de C + care il
inlocuieste in cursul titrarii si de particularitatile reactiei care are loc. Inaintea punctului de echivalenta,
conductibilitatea poate sa descreasca (titrarea acizilor tari cu baze tari), sa ramana neschimbata sau sa se
schimbe foarte putin (in cazul formarii precipitatelor sau combinatiilor complexe) sau poate sa creasca
(titrarea acizilor si bazelor slabe). Dupa punctul de echivalenta, conductibilitatea solutiei creste in general,
in imediata apropiere a punctului de echivalenta, liniile sunt curbate. In general, punctul de echivalenta se
determina pe cale grafica prin intersectia portiunilor drepte ale curbelor de titrare sau prin calcul,
rezolvandu-se ecuatiile celor doua drepte pentru punctul comun (de intersectie). Determinarea punctului de
echivalenta nu necesita cunoasterea reala a conductibilitatii.

Metoda de titrare conductometrica se aplica in cazul dozarii speciilor care se gasesc in solutii
puternic colorate, solutii foarte diluate precum si din amestecuri.
 Conductibilitatiile specifice ale catorva ioni sunt prezentate mai jos,

SO42- 80

CH3COO- 41

HO- 200

H+ 350

Na+ 50

K+ 73,5

Li+ 38,7

Ba2+ 63,6

Titrarea acizilor tari cu baze tari

Reactia consta in inlocuirea ionilor de H+ cu cationii bazei tari:

( H + + Cl - ) + ( Na + + OH - ) = ( Na + + Cl - ) + H 2 O

iar panta dreptei (fig.1) este

proportionala cu diferenta dintre
conductibilitatea specifica a ionilor
de H+ (λH+) si cea a cationului bazei
(λNa+). In timpul titrarii, pe masura
ce se formeaza sarea (NaCI) aceasta
contribuie si ea la conductibilitatea
totala a solutiei (linia punctata)
astfel incat in jurul punctului de
echivalenta apare orotunjire a
curbei. Dupa punctul de
echivalenta, in prezenta sarii
formate, variatia conductibilitatii isi modifica cresterea datorita diferentei de conductibilitate
specifica a ionilor λH+ si λOH- (dupa punctul deechivalenta in solutie existanumai ionii sarii (Na +
+ CI - ) siionii bazei (Na+ si HO-) deci conductibilitatea solutiei este datorata prezentei ionilor Na +,
Cl-
si OH - ). Pentru determinarea grafica a punctului de echivalenta se prelungesc cele doua drepte
obtinute in urma reprezentarii grafice a rezultatelor experimentale. Punctul de intretaiere extrapolate
pe dreapta in care sunt reprezentate volumele de titrant corespunde
volumului de echivalenta (Ve).