Adolf Loos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Adolf Loos

Date personale

Născut 10 decembrie 1870[1][2]

Brünn, Austro-Ungaria

Decedat 23 august 1933 (62 de ani)[1][2]

Viena, Republica Austriacă

Înmormântat Cimitirul Central din Viena

Părinți Adolf Loos[*]

Căsătorit cu Lina Loos[*]

Elsie Altmann-Loos[*]
Claire Beck Loos[*] (din 1929)

Cetățenie Austria

Ocupație arhitect
scriitor
architecture critic[*]

Activitate
 Alma mater University of Applied Arts Vienna[*]
TU Dresden

Modifică date / text

Adolf Franz Karl Viktor Maria Loos[3] (n. 10 decembrie 1870 – d. 23 august 1933) a fost un arhitect
austriac și cehoslovac și un teoretician european influent al arhitecturii moderne. În eseul
său Ornament and Crime a susținut suprafețele clare și netede în contrast cu decorațiunile
generoase de Fin de siècle și, de asemenea, cu principiile estetice moderne ale Secesiunii vieneze.
Loos a devenit un pionier al arhitecturii moderne și a contribuit cu teorie și cu o critică
a modernismului în arhitectură și design.
Loos a avut trei căsătorii tumultuoase care s-au încheiat toate prin divorț. El a suferit de pe urma
unei stări precare de sănătate, inclusiv de o deficiență de auz moștenită, și a fost implicat într-un
scandal de pedofilie. A murit la vârsta de 62 de ani, în 23 august 1933, în localitatea Kalksburg din
apropiere de Viena.

Cuprins
[ascunde]

 1Primii ani
 2Cariera
o 2.1Teorie arhitecturală
o 2.2Casa Loos și alte proiecte
 3Viața privată
o 3.1Căsătoriile
o 3.2Sănătatea precară
o 3.3Scandalurile de pedofilie
 4Moartea și moștenirea
 5Lucrări majore
 6Bibliografie
 7Note
 8Legături externe

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Loos s-a născut pe 10 decembrie 1870 în Brno, numit pe atunci Brünn, în
regiunea Moravia (Mähren) a Imperiului Austro-Ungar. Tatăl său, un pietrar german, a murit când
Loos avea nouă ani.[4] Tânărul Adolf Loos a moștenit deficiența de auz a tatălui său și a suferit de pe
urma acestui handicap de-a lungul vieții sale. Mama lui a continuat să se ocupe de atelierul de
pietrărie după moartea soțului ei. Loos a urmat studii la mai multe școli gimnaziale, precum și la o
școală tehnică din Liberec, iar în 1889 a absolvit o școală tehnică din Brünn. Mai târziu, el a studiat
la Universitatea de Tehnologie din Dresda. A plecat de acolo un an mai târziu, fără a-și mai finaliza
studiile.

Cariera[modificare | modificare sursă]

La vârsta de 23 de ani, Loos a călătorit în Statele Unite și a rămas acolo timp de trei ani între 1893-
1896. În timp ce se afla în Statele Unite, el a trăit în principal la rudele sale din zona orașului
Philadelphia, s-a întreținut practicând meserii ciudate și, de asemenea, a vizitat și alte orașe, cum ar
fi Chicago, St. Louis și New York. Loos a revenit la Viena, în anul 1896 și s-a stabilit acolo definitiv.
El a fost o figură proeminentă a orașului și prieten cu Ludwig Wittgenstein, Arnold Schönberg, Peter
Altenberg și Karl Kraus.
Inspirat de anii petrecuți în Lumea Nouă, el s-a dedicat arhitecturii. După o scurtă asociere cu
Secesiunea Vieneză în 1886, el a respins acest stil și a pledat pentru o arhitectură nouă, simplă,
fără ornamentații. O abordare utilitaristă a utilizării întregului plan a completat conceptul său artistic.
Primele comenzi ale lui Loos au constat în amenajarea interioară a magazinelor și cafenelelor din
Viena.
Teorie arhitecturală[modificare | modificare sursă]
Loos a scris mai multe lucrări polemice. În Spoken into the Void, publicată în 1900, el a atacat
Secesiunea Vieneză, într-un moment când mișcarea se afla la apogeu.[link mort][5]
În eseurile sale, Loos a folosit lozinci provocatoare și este de remarcat pentru eseul/manifest
intitulat Ornament and Crime, prezentat într-o prelegere în 1910 și publicat pentru prima dată în
1913.[6] El a explorat ideea că progresul culturii este asociat cu eliminarea ornamentelor din
obiectele de zi cu zi și că, prin urmare, era o crimă să-i forțezi pe meșteșugari sau constructori să-și
piardă timpul cu ornamentații care aveau scopul de a grăbi momentul în care un obiect ar deveni
caduc (designtheory). Clădirile simple ale lui Loos au influențat comasarea minimă a arhitecturii
moderne și au stârnit controverse. Deși cunoscute prin lipsa de ornamentație
exterioară, interioarele multor clădiri proiectate de Loos sunt finisate cu materiale scumpe, în
special cu piatră, marmură și lemn, afișând modele naturale și texturi pe suprafețe plate, executate
cu o măiestrie de prima clasă. Distincția nu este între complicat și simplu, ci între „organic” și
decorațiunile de prisos.
Loos a fost interesat, de asemenea, de artele decorative, colecționând obiecte din argint și de piele
de înaltă calitate, pe care le-a remarcat pentru aspectul său simplu. I-a plăcut, de asemenea, moda
și îmbrăcămintea bărbătească, proiectând o clădire pentru renumita mercerie Kníže din Viena.
Admirația lui pentru moda și cultura din Anglia și America poate fi observată în publicația sa de
scurtă durată Das Andere, care a apărut în doar două numere în 1903 și a inclus reclame pentru
îmbrăcămintea englezească.[5] În 1920, a avut o scurtă colaborare cu Frederick John Kiesler -
arhitect și designer de teatru și de expoziții de artă.
Casa Loos și alte proiecte[modificare | modificare sursă]
Din 1904, el a început să realizeze proiecte mari; cea mai notabilă este așa-numita „Casă Loos”
(construită în perioada 1910-1912), inițial pentru croitorii vienezi Goldman și Salatsch, pentru care
Loos a conceput un interior de magazin în 1898, și situată chiar vizavi de Palatul
Hofburg al Habsburgilor. Casa, azi monument cultural situat în Michaelerplatz 3, Viena, a fost
criticată de contemporanii săi. Fațada era dominată de modele rectilinii de ferestre și lipsa
decorațiunilor din stuc, care i-a adus porecla de „Casa fără sprâncene”; se spune că împăratul Franz
Joseph I al Austriei ar fi disprețuit clădirea modernă atât de mult încât el a evitat să iasă din Palatul
Hofburg printr-o poarta principală aflată în vecinătatea sa.[7] Alte clădiri proiectate de Loos sunt
magazinul de modă pentru bărbați Casa Knize (construit în 1909-1913), Am Graben 13, Café
Museum (construit în 1899), Operngasse 7, Viena, și „American Bar” (construit în 1907-1908),
Kärntnerstrasse 10, Viena.[8]
Loos a vizitat insula Skyros în 1904 și a fost influențat de arhitectura cubică din insulele grecești.
Când Austro-Ungaria s-a destrămat după Primul Război Mondial președintele Masaryk i-a acordat
lui Loos cetățenia cehoslovacă.[4] Principalul său loc de reședință a rămas însă Viena. În
timpul Primei Republici Austriece Loos a devenit interesat de proiectele publice. El a realizat mai
multe proiecte de locuințe pentru orașul Viena (Viena Roșie). În perioada 1924-1928 Loos a trăit la
Paris. A predat la Sorbona și a fost contractat pentru a construi o casă pentru Tristan Tzara, care a
fost finalizată în anul 1925 pe Avenue Junot 15, Paris. În 1928 s-a întors la Viena.
Loos a avut o admirație pentru arhitectura clasică,[9] care este reflectată în scrierile sale și în
participarea la concursul din 1922 pentru proiectarea clădirii Tribune Tower. Clădirea propusă de
Loos semăna cu o coloană dorică masivă. [10]
Louis Sullivan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Louis Sullivan
 Date personale

Născut 3 septembrie 1856

Boston, Massachusetts

Decedat 14 aprilie 1924

Chicago, Illinois

Înmormântat cimitirul Graceland[*]

Naționalitate Statele Unite ale Americii

Cetățenie SUA

Ocupație Arhitect

Activitate

Alma Mater The English High School[*]

Clădiri Prudential Building, Buffalo, New

semnificative York, 1894
National Farmer's
Bank, Owatonna⁠(d), Minnesota, 1908

Modifică date / text

Louis Henri Sullivan, adesea doar Louis Sullivan (n. 3 septembrie 1856,[1][2] Boston, SUA – d. 14
aprilie 1924,[1][2] Chicago, SUA) a fost un arhitect american, denumit "părintele arhitecturii moderniste".
Sullivan, care este considerat de mulți specialiști și arhitecți ca fiind creatorul zgârie-norilor moderni, a
fost un arhitect care a exercitat o puternică influență asupra arhitecturii și arhitecților, critic al "Școlii din
Chicago" (în original, Chicago School of Architecture⁠(d)) și mentor al lui Frank Lloyd Wright.

Cuprins

Biografie timpurie
Louis Sullivan[3] s-a născut în Boston, Massachusetts fiul al unui irlandez, Patrick Sullivan și al unei
elvețiene, Adrienne List, care au emigrat în Statele Unite în anii 1840 târzii. Crescut într-o familie multi-
etnică și multi-culturală, tânărul Louis Sullivan a învățat numeroase și diverse lucruri bazate pe calitățile
sale native, așa cum sunt desenul, grafica, cântatul la mai multe instrumentemuzicale, dansuri clasice și
populare, supraviețuirea în condițiile viații de la țară și a celei urbane. Era prolific și fluent
în engleză, franceză, germană, irlandeză și alte limbi galice. Toate acestea, manifestate pe un fond
puternic orientat artistic, l-au făcut să fie extrem de independent, știind încă de la vârsta de 11 ani că va
urma să devină arhitect.

În timpul cât a fost în liceu, Sullivan a fost un elev al profesorului Moses Woolson, a cărui influență
educativă s-a exercitat de-a lungul întregii sale vieți. După absolvirea liceului înaintea generației sale, la
vârsta de 16 ani, și după ce trecuse nenumărate examene severe de capacitate și diverse baterii de
teste, a intrat la școala de arhitectură a Massachusetts Institute of Technology, singura instituție de
învățământ superior din Statele Unite care oferea atunci astfel de specializare. După numai un an,
dezamăgit să constate că facultatea de arhitectură a MIT, care copia programa de învățământ a École
des beaux-arts de Paris, se axa pe studiul exclusiv al arhitecturii
anticilor, Renașterii, barocului, clasicismului și academismului, părăsește studiile, se mută
la Philadelphia, Pennsylvania și își găsește singur serviciu la firma arhitectului Frank Furness⁠(d).

Chicago, Paris, Chicago[modificare | modificare sursă]

Depresiunea economică cunoscută în istoria Statelor Unite ca [The] Long Depression⁠(d) a anului 1873, l-a
făcut pe Furness să renunțe la Sullivan, în ciuda aprecierii deosebite a calităților sale tehnice și artistice.
În acest punct de cotitură al carierei sale, Sullivan s-a mutat la Chicago, în același an 1873, pentru a fi
parte a exploziei dezvoltării orașului care a urmat dezastrului provocat de Marele incendiu din
Chicago (în original, en Great Chicago Fire) din 1871). În această perioadă, Sullivan a lucrat
pentru William Le Baron Jenney⁠(d), arhitectul adeseori creditat cu înălțarea primei clădiri moderne cu
schelet de oțel.

După mai puțin de un an la firma lui Jenney, Sullivan s-a mutat la Paris și a studiat pentru un an la
renumita fr École nationale supérieure des beaux-arts. Deși programul acesteia, copiat de MIT, fusese cu
doar doi ani în urmă o dezamăgire pentru Sullivan, de data aceasta arta Renașterii și spiritul fecund și
puternic inspirant a lui Michelangelo Buonarotti îl captivează și îi emulează interesul și creativitatea
artistică.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Louis Sullivan

 en Lieber-Meister - The Louis Sullivan Page -- Pagina web a lui Louis Henry Sullivan

 en Sullivan at 150 - extensive list and photos

 en Tribute to Louis Sullivan - 150 Years

 en Article on fragments of Adler and Sullivan Buildings in Chicago

 en Louis Sullivan pe DMOZ