CUPRINS

ALGEBRÃ
I. Elemente de logicã matematicã ………………………………………………. 3
II. Mulţimi ………………………………………………………………………. 6
III. Relaţii binare ………………………………………………………………... 9
IV. Funcţii ………………………………………………………………………. 11
V. Operaţii cu numere reale …………………………………………………….. 12
VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi …………………………………………... 14
VII. Numere complexe ………………………………………………………….. 16
VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea ……………………………………... 18
IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V ……………………………………... 24
X. Logaritmi …………………………………………………………………….. 24
XI. Metoda inducţiei matematice ……………………………………………….. 26
XII. Analizã combinatorie ………………………………………………………. 27
XIII. Progresii …………………………………………………………………... 29
XIV. Polinoame …………………………………………………………………. 30
XV. Permutãri, matrici, determinanţi …………………………………………… 32
XVI. Sisteme lineare ……………………………………………………………. 35
XVII. Structuri algebrice ………………………………………………………... 36

GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE
I. Triunghiul …………………………………………………………………….. 39
II. Poligoane convexe …………………………………………………………… 40
III. Relaţii metrice în triunghi …………………………………………………... 40
IV. Patrulatere …………………………………………………………………... 42
V. Poligoane înscrise în cerc ……………………………………………………. 43
VI. Cercul ……………………………………………………………………….. 43
VII. Complemente de geometrie planã …………………………………………. 44
VIII. Poliedre ……………………………………………………………………. 45
IX. Corpuri rotunde ……………………………………………………………... 49
X. Funcţii trigonometrice ……………………………………………………….. 50
XI. Formule trigonometrice …………………………………………………….. 51
XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice ……………………………………….. 53
XIII. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple ………………………………… 54
XIV. Elemete de geometrie analiticã …………………………………………… 55

1
ANLIZÃ MATEMATICÃ
I. Siruri ………………………………………………………………………….. 59
II. Limite de funcţii ……………………………………………………………... 61
III. Funcţii derivabile …………………………………………………………… 64
IV. Asimptote …………………………………………………………………… 67
V. Primitive ……………………………………………………………………... 68
VI. Integrale definite ……………………………………………………………. 70

2
 ALGEBRÃ
I. Elemente de logicã matematicã
I.1. Noţiunea de propoziţie
Definiţia I.1.1. Se numeşte propoziţie un enunţ despre care se poate spune cã
este adevãrat sau fals, adr nu şi adevãrat şi fals simultan.
Se noteazã cu p,q, P, Q
Ex: 1) π∉Q : acesta este un enunţ care exprimã un adevãr, deci o propoziţie
adevãratã.
2) x + 5 = 3, x∈N este o propoziţie falsã, pentru cã nu existã nici un
numãr natural astfel ca x + 5 = 3
3) x ≤ y, x,y∈N este un enunţ despre care nu se poate spune nimic. Deci
nu este o propoziţie.
Valoarea logicã sau valoarea de adevãr a unei propoziţii. Dacã o propoziţie p
este adevãratã se spune cã are valoarea logicã sau valoarea de adevãr: adevãrul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 1 sau a şi scriem v(p) = 1 sau
(v)p = a. Daca o propoziţie q este falsã, se spune cã are valoarea de adevãr: falsul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 0 sau f şi scriem v(q) = 0 sau
v(q) = f.
I.2. Operatori logici
Negaţia
Definiţia I.1.2. Negaţia unei propoziţii p este propoziţia care este falsã când p
este adevãratã şi este adevãratã când p este falsã. Se noteazã: non p,  p, p .
Tabela de adevãr a propoziţiei non p se întocmeşte be baza relaţiei
v(non p) = 1 – v(p).

p non p
1 0
0 1

Conjuncţia
Definiţia I.2.2. Conjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este
adevãratã dacã şi numai dacã fiecare propoziţie p şi q este adevãratã.
Se noteazã: p ∧ q

3
 Tabela de adevãr a propoziţiei p ∧ q este:

p q p ∧
q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0

Disjuncţia
Definiţia I.2.3. Disjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este
adevãratã dacã şi numai dacã cel puţin una din propoziţiile p, qeste adevãratã.
Se noteazã: p ∨ q
Tabela de adevãr a propoziţiei p ∨ q este:

p q p ∨
q
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0

Implicaţia
Definiţia I.2.4. Implicaţia propoziţiilor p şi q este propoziţia care este falsã
dacã şi numai dacã p este adevãratã şi q este falsã.
Se noteazã: (non p) sau q, p→q şi se citeşte: “p implicã q” sau “dacã p, atunci
q”. Propoziţia p este ipoteza, iar propoziţia q este concluzia.
Tabela de adevãr a propoziţiei p→q este:

p q non p (non p)∨

q
1 1 0 1
1 0 0 0
0 1 1 1
0 0 1 1

Echivalenţa logicã
Definiţia I.2.4. Propoziţiile p şi q sunt echivalente logic, dacã şi numai dacã
p, q sunt adevãrate sau false simultan.

4
 Se noteazã (non p)∨q şi (non q)∨p; (p→q) şi (q→p); p↔q; se citeşte: “p
echivalent cu q” sau “p dacã şi numai dacã q”, “p este condiţie necesarã şi suficientã
pentru q”.

Tabela de adevãr a propoziţiei compuse p↔q este:

p q non p non q p→q q→p (p→q)∧ (q→p)

1 1 0 0 1 1 1
1 0 0 1 0 1 0
0 1 1 0 1 0 0
0 0 1 1 1 1 1

I.3. Expresii în calculul propoziţiilor

Propoziţiile p,q, r, … fiind date, cu ajutorul operatorilor logici , ∨, ∧, →, ↔
putem formula diferite expresii, care se numesc formule ale calculului cu propoziţii
sau expresii logice. Ele se noteazã α sau α(p,q,r,…), β(p,q,r,…).
Înlocuind în α pe p,q,r,… cu diferite propoziţii obţinem o altã propoziţie,
adevãratã sau nu, a cãrei valoare de adevãr se numeşte valoarea expresiei α, obţinutã
pentru propoziţiile p,q,r,… respective.
Definiţia I.3.1. O expresie logicã α care se reduce la o propoziţie adevãratã,
oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… se numeşte tautologie.
Definiţia I.3.2. Douã expresii logice α şi β se numesc echivalente dacã şi
numai dacã pentru orice propoziţii p,q,r,… cele douã expresii reprezintã propoziţii
care au aceeaşi valoare de adevãr. În scris se noteazã α ≡β.

I.4. Noţiunea de predicat

Definiţia I.4.1. Se numeşte predicat sau propoziţie cu variabile un enunţ care
depinde de o variabilã sau de mai multe variabile şi are proprietatea cã pentru
orice valori date variabilelor se obţine o propoziţie adevãratã sau o propoziţie falsã.
Predicatele se noteazã p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) şi pot fi unare (de o variabilã),
binare (de douã variabile), ternare (de trei variabile), etc., variabilele x,y,z,… luând
valori în mulţimi date.
Definiţia I.4.2. Predicatele p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) se numesc echivalente dacã,
oricare ar fi valorile pe care le iau x,y,z,… în unul şi acelaşi domeniu, propoziţiile
corespunzãtoare au aceleaşi valori de adevãr. Scriem p(z,y,z,…)⇔ q(x,y,z,…).

I.5. Cuantificatori
Definiţia I.5.1. Fie p(x), cu x∈M, un predicat. Dacã existã (cel puţin) un
element x’∈M, astfel încât propoziţia p(x’) este adevãratã, atunci scriem ∃xp(x), (∃

5
x)p(x) sau (∃x∈M)p(x). Simbolul ∃ se numeşte cuantificator existenţial şi se citeşte
“existã”.
Definiţia I.5.2. Fie p(x) cu x∈M, un predicat. Dacã p(x) este o propoziţie
adevãratã pentru orice x∈M, atunci scriem ∀xpx, (∀x)p(x) sau (∀x∈M)p(x).
Simbolul ∀ se numeşte cuantificator universal şi se citeşte “oricare ar fi”.
Proprietatea de comutativitate a cuantificatorilor:
1. (∀x)(∀y)p(x,y) ⇔ (∀y)(∀x)p(x,y);
2. (∃x)( ∃y)p(x,y) ⇔ (∃y)( ∃x)p(x,y);
Reguli de negare:
1. ((∃x)p(x)) ⇔ ((∀x)(p(x));
2. ((∀x)p(x)) ⇔ ((∃x)(p(x));
3. ((∃x)(∃y)p(x,y))⇔((∀x)(∀y)p(x,y));
4. ((∀x)( ∀y)p(x,y))⇔(( ∃x)( ∃y)p(x,y));

I.6. Metoda de demonstraţie prin reducere la absurd

Aceastã metodã se bazeazã pe tautologia (p→q) ≡ (non p→non q), care ne
aratã cã pentru a demonstra cã p→q, este totuna cu a demonstra cã non p→non q.

I.7. Proprietãţi fundamentale ale operatorilor logici

Oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… avem:
1. non(non p) ≡ p;
2. (p∧q) ≡ (q∧p) (comutativitatea conjuncţiei);
3. ((p∧q)∧r) ≡ (p∧(q∧r)) (asociativitatea conjuncţiei);
4. (p∨q) ≡ (q∨p) (comutativitatea disjuncţiei);
5. ((p∨q) ∨r) ≡ (p∨ (q∨r)) (asociativitatea discjuncţiei);
6. ((p→q)∧(q→r))→(p→r) (tranzitivitatea implicaţiei);
7. non(p∧q) ≡ (non p)∨(non q) legile lui de Morgan;
non(p∨q) ≡ (non p)∧(non q)
8. (p∧(q∨r)) ≡ ((p∧q)∧(p∧r)) conjuncţia este distributivã în raport cu disjuncţia şi
(p∨(q∨r)) ≡ ((p∨q)∧(p∨r)) disjuncţia este distributivã în raport cu conjuncţia

II. Mulţimi
Moduri de definire a mulţimilor. Mulţimile se definesc fie prin indicarea
elementelor lor (de pildã {0,1,3} sau {x,y,z}), fie prin specificarea unei proprietãţi
caracteristice a elementelor lor (de exemplu {x∈Rx2 – 3x + 2 = 0}).
Mulţimile se noteazã cu litere mari: A, B, C,… X, Y, Z, iar elementele lor cu
litere mici: a, b, c,…

6
 Apartenenţa unui element la o mulţime. Dacã un element a aparţine unei
mulţimi A, acesta se noteazã a∈A şi se citeşte “a aparţine lui A”.
Definiţie. Mulţimea vidã este mulţimea care nu are nici un element. Se
noteazã cu ∅.

II.1. Egalitatea mulţimlor A şi B:

(A = B) ⇔ (∀x∈A ⇒ x∈B) şi (∀y∈B ⇒ y∈A)
Proprietãţile egalitãţii:
1. ∀ A, A = A (reflexivitatea);
2. (A = B) ⇒ (B = A) (simetria);
3. (A = B ∧ B = C) ⇒ (A = C) (tranzitivitatea);

II.2. Incluziunea mulţimii A în mulţimea B:

(A ⊂ B) ⇔ (∀x∈A ⇒ x ∈B)
Mulţimea A se numeşte o parte sau o submulţime a lui B.
Proprietãţile incluziunii:
1. ∀ A, A ⊂ A (reflexivitatea);
2. (A ⊂ B) ∧ (B ⊂ A) ⇒ (A = B) (antisimetria);
3. (A ⊂ B ∧ B ⊂ C) ⇒ (A ⊂ C) (tranzitivitatea);
4. ∀ A, ∅ ⊂ A
Relaţia de neincluziune se noteazã A ⊄ B.

II.3. Reuniunea mulţimilor A şi B:

A ∪ B = {xx∈A ∨ x∈B}
Proprietãţile reuniunii:
1. ∀ A, B: A ∪ B = B ∪ A (reflexivitatea);
2. ∀ A, B, C: (A ∪ B) ∪ C) = A ∪ (B ∪ C) (asociativitatea);
3. ∀ A: A ∪ A = A (idempotenţa);
4. ∀ A: A ∪ ∅ = A;
5. ∀ A, B: A ⊂ A ∪ B, B ⊂ A ∪ B.

II.4. Intersecţia mulţimilor A şi B:

A ∩ B = {xx∈A ∧ x∈B}
Proprietãţile intersecţiei:
1. ∀ A, B: A ∩ B = B ∩ A (comutativitatea);
2. ∀ A, B, C: (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C) (asociativitatea);

7
3. ∀ A: A ∩ A = A (idempotenţa);
4. ∀ A: A ∩ ∅ = ∅
5. ∀ A, B: A ∩ B ⊂ A, A ∩ B ⊂ B
6. ∀ A, B, C: (A ∪ B) ∩ C = (A ∩ C) ∪ (B ∩ C) (distributivitatea intersecţiei faţã de
reuniune);
7. ∀ A, B, C: (A ∩ B) ∪ C = (A ∪ C) ∩ (B ∪ C) (distributivitatea reuniunii faţã de
intersecţie);
8. ∀ A, B: A ∩ (A ∪ B) = A, A ∪ (A ∩ B) = A (absorbţia).

Definiţie. Mulţimile A şi B care nu au nici un element comun se numesc

disjuncte. Pentru ele avem A ∩ B = ∅.

II.5. Diferenţa mulţimilor A şi B:

A \ B = {xx∈A ∧ x∉B}
Proprietãţile diferenţei:
1. ∀ A: A \ A = ∅;
2. ∀ A, B, C: (A \ B) ∩ C = (A ∩ C) \ (B ∩ C);
3. ∀ A, B: A \ B = A \ (A ∩ B);
4. ∀ A, B: A = (A ∩ B) ∪ (A \ B);
5. ∀ A, B, C: A \ (B ∪ C) = (A \ B) \ C;
6. ∀ A, B, C: A \ (B ∩ C) = (A \ B) ∪ (A \ C);
7. ∀ A, B, C: (A ∪ B) \ C = (A \ C) ∪ (B \ C);
8. ∀ A, B, C: (A ∩ B) \ C = A ∩ (B \ C) = (A \ C) ∩ B.

II.6. Diferenţa simetricã a mulţimilor A şi B:

A ∆ B = (A \ B) ∪ (B \ A)
Proprietãţile diferenţei simetrice:
1. ∀ A: A ∆ A = ∅;
2. ∀ A, B: A ∆ B = B ∆ A (comutativitatea);
3. ∀ A: A ∆ ∅ = ∅ ∆ A = A;
4. ∀ A, B, C: (A ∆ B) ∆ C = A ∆ (B ∆ C) (asociativitatea);
5. ∀ A, B, C: A ∩ (B ∆ C) = (A ∩ B) ∆ (A ∩ C);
6. ∀ A, B: A ∆ B = A ∪ B \ (A ∩ B)

II.7. Complementara unei mulţimi A în raport cu mulţimea E:

(A fiind o parte a lui E, adicã A⊂E)
CEA = {xx∈E ∧ x∉A}
Proprietãţi: (∀A, B⊂E)

8
1. CE(CEA) = A (principiul reciprocitãţii);
2. CEA = E \ A;
3. CE∅ = E;
4. CEE = ∅;
5. A ∪ CEA = A (principiul exluderii terţiului);
6. A ∩ CEA = ∅ (principiul necontradicţiei);
7. A ⊂ B ⇔ CEB ⊂ CEA;
8. A \ B = CE(A ∩ B).

II.8. Formulele lui de Morgan (∀A, B⊂E)

CE(A ∪ B) = CEA ∩ CEB; CE(A ∩ B)= CEA ∪ CEB.
II.9. Produsul cartezian a douã mulţimile A şi B:
A x B = {(a,b)a∈A ∧ b∈B}
Proprietãţile produsului cartezian (∀ A,B,C,D avem):
1. A x B ≠ B x A, dacã A ≠ B;
2. (A x B) ∪ (A x C) = A x (B ∪ C);
3. (A ∪ B) x C = (A x C) ∪ (B x C);
4. (A ∩ B) x C = (A x C) ∩ (B x C);
5. (A \ B) x C = A x C \ B x C;
6. (A ∩ B) x (C ∩ D) = (A x C) ∩ (B x D)
Definiţia II.9.1. Mulţimile A şi B se numesc echipotente dacã existã o bijecţie
de la A la B.
Definiţia II.9.2. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte finitã dacã E = ∅ sau
dacã existã n∈N, astfel încât E este echipotentã cu mulţimea {1,2,…,n}.
Definiţia II.9.3. O mulţime E se numeşte infinitã dacã ea nu este finitã.
Exemple de mulţimi infinite sunt: N, Z, Q, R.
Definiţia II.9.4. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte numãrabilã dacã este
echipoentã cu N. Exemplu: Mulţimea numerelor raţionale.
Definiţia II.9.5. O mulţime se numeşte cel mult numãrabilã dacã este finitã
sau numãrabilã.
Definiţia II.9.6. Fie E o mulţime. Se numeşte cardinalul acestei mulţimi un
simbo asociat ei, notat E sau card E, astfel încât E = F , dacã şi numai dacã E
este echipotentã cu F; cardinalul mulţimii vide se noteazã cu 0, cardinalul mulţimii
{1,2,…,n} cu n∈N, senoteazã cu n, iar cardinalul mulţimii N se noteazã cu x0 (alef
zero).
Teorema II.9.1. Fie A şi B douã mulţimi finite. Atunci:
A ∪ B = A + B -A ∩ B 
Teorema II.9.2. Fie A, B şi C trei mulţimi finite. Atunci:

9
 A ∪ B ∪ C= A +B +C - A ∩ B - A ∩ C - B ∩ C + A ∩ B ∩C

III. Relaţii binare

Relaţia binarã pe o mulţime
Definiţia III.1. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte relaţia binarã R pe M o
parte a produsului cartezian MxM. Dacã x∈M este relaţia R cu y∈M, atunci
scriem xRy sau (x,y)∈R. Deci o relaţie binarã se referã la perechile de elemente din
M.
Proprietãţi ale relaţiilor binare pe o mulţime:
1. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte reflexivã dacã ∀ a∈M avem pe aRa.
2. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte simetricã dacã ∀ a,b∈M avem aRb
implicã bRa.
3. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte antisimetricã dacã ∀ a,b∈M, aRb şi
bRa implicã a=b.
4. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte tranzitivã dacã ∀ a,b,c ∈M, aRb
implicã bRc implicã aRc.
Definiţia III.2. Se numeşte greficul relaţiei R definitã pe M mulţimea
G = {(x,y)xRy}.
Definiţia III.3. O relaţie binarã R definitã pe o mulţime nevidã M se numeşte
relaţie de echivalenţã dacã ea este reflexicã, tranzitivã şi simetricã.
Exemplu: Fie N mulţimea numerelor naturale şi numãrul 3 fixat. Pe N stabilim
urmãtoarea relaţie R: a şi b din N sunt în relaţie cu R, dacã a şi b împãrţite la 3 dau
acelaşi rest. Scriem a ≡ b (mod 3); de pildã 4 ≡ 1 (mod 3). Aceasta este o relaţie de
echivalenţã.
Definiţia III.4. Fie M o mulţime. R o relaţie de echivalenţã pe M şi a un
element fixat din M. Se numeşte clasã de echivalenţã corespunzãtoare elementului
a mulţimea Ca = {x ∈M xRa}. Douã clase de echivalenţã Ca şi Cb sau coincid
(când aRb) sau sunt disjuncte.
Definiţia III.5. Fie M o mulţime şi R o relaţie de echivalenţã pe M. Se
numeşte mulţimea cât a lui M în raport cu relaţia R şi se noteazã M/R mulţimea
claselor de echivalenţã.
Definiţia III.6. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte relaţie de ordin pe M o
relaţie binarã care este reflexivã, tranzitivã şi antisimetricã.
Se noteazã: “<” sau “≤”
De exemplu: relaţia cunoscutã de ordine naturalã “≤” pe N, Z, Q şi R este o
relaţie de ordine.
Definiţia III.7. Fie M o mulţime nevidã şi “≤ ” o relaţie de ordin pe M.
Aceastã relaţie de ordin se numeşte relaţie de ordine totalã dacã oricare douã

10
elemente ale lui M sunt comparabile adicã ∀a,b∈M avem sau a<b sau b<a.
Mulţimea înzestratã cu o relaţie de ordine totalã se numeşte mulţime total
ordonatã.
Definiţia III.8. Fie M o mulţime nevidã. O relaţie de ordine pe M se numeşte
relaţie de bunã ordonare dacã orice parte nevidã a lui M are un cel mai mic
element. Mulţimea M, cu aceastã relaţie de bunã ordonare, se zice bine ordonatã.
O relaţie de bunã ordonare pe M este o relaţie de ordie totalã pe M.

IV. Funcţii
IV.1. Noţiunea de funcţie
Definiţia IV.1.1. Fie A şi B douã mulţimi. Prin funcţie definitã pe mulţimea
A, cu valori în mulţimea B se înţelege orice lege (procedeu sau convenţie) f, în baza
cãreia oricãrui element a∈A i se asociazã un unic element, notat f(a), din B.
Mulţimea A se numeşte domeniu de definiţie, iar mulţimea B se numeşte
codomeniu de definiţie sau domeniul valorilor funcţiei.
Definiţia IV.1.2. Fie f:A→B o funcţie. Prin graficul acestei funcţii înţelegem
submulţimea Gf a produsului cartezian A x B formatã din toate perechile (a,f(a)), a
∈A. deci Gf = {(a, f(a) a∈A}
Definiţia IV.1.3. Se numeşte funcţie numericã o funcţie f:A→B, pentru care
atât domeniul de definiţie A cât şi domeniul valorilor B sunt submulţimi ale
mulţimilor numerelor reale (deci A, B⊂R).

IV.2. Funcţii injective, surjective, bijective

Definiţia IV.2.1. Fie f:A→B o funcţie. Spunem cã f este o funcţie injectivã,
dacã pentru oricare douã elemente x şi y ale lui A, x≠y, avem f(x) ≠ f(y). Faptul cã f
este injectivã se mai exprimã şi altfel: ∀x,y∈A: f(x) = f(y) ⇒ x = y
De exemplu: f:N→N, definitã prin formula f(x) = x2, este injectivã, dar g:Z→
N, g(x) = x2 nu este o funcţie injectivã deoarece g(-2) = g(2) = 4.
Definiţia IV.2.2. O funcţie f:A→B este o funcţie surjectivã, dacã pentru orice
b∈B existã cel puţin un element a∈A, astfel încât f(a) ≠ b. Deci f:A→B nu este
surjectivã dacã ∃ b∈B avem f(a) ≠ b(∀)a∈A.
De exemplu: f:R→R, f(x) = ax, a ≠ 0 este surjectivã.

11
 Definiţia IV.2.3. O funcţie f:A→B care este simultan injectivã şi surjectivã se
numeşte funcţie bijectivã.
De exemplu: Fie A = {x∈Rx ≥ 0} şi f:R→R, f(x) = x2. Funcţia f este bijectivã.

IV.3. Compunerea funcţiilor

Definiţia IV.3.1. Fie funcţiile f:A→B şi f:B→C (domeniul de definiţie al
funcţiei g coincide cu codomeniul funcţiei f). Fie a∈A, atunci f(a)∈B, deci existã
imaginea sa prin g, adicã g(f(a))∈C. Astfel putem defini o funcţie h:A→C unde
h(a) = g(f(a)) pentru ∀a∈A. Funcţia h astfel definitã se noteazã g◦f (sau gf) şi se
numeşte compunerea funcţiei g cu funcţia f.
Observaţii:
1. Dacã f:A→B şi g:C→D sunt douã funcţii, are sens sã vorbim de compunerea
funcţiei g cu funcţia f numai dacã B = C.
2. Dacã f:A→B şi g:B→A sunt douã funcţii, are sens g◦f:A→A şi f◦g:B→B. în
general f◦g ≠ g◦f.
Teoremã. Fie f:A→B şi g:B→C şi h:C→D trei funcţii. Atunci fiecare din
funcţiile h◦(g◦f), (h◦g)◦f are sens şi existã egalitatea: h◦(g◦f) = (h◦g)◦f.
IV.4. Funcţia inversã
Definiţia IV.4.1. Fie A o mulţime oarecare. Notãm cu 1A:A→A funcţia
definitã astfel: 1A(a) = a pentru ∀a∈A. 1A se numeşte funcţia identicã a mulţimii A.
Propoziţie. Fie A o mulţime şi 1A funcţia sa identicã. Atunci:
1. Pentru orice mulţime B şi pentru orice funcţie f:A→B avem f◦1A= f
2. Pentru orice mulţime C şi pentru orice funcţie g:C→A avem 1A◦g = g
Definiţia IV.4.2. O funcţie f:A→B se numeşte inversabilã dacã existã o
funcţie g:B→A astfel încât g◦f = 1A şi f◦g = 1B.
Teoremã. O funcţie este inversabilã dacã şi numai dacã este bijectivã.

V. Operaţii cu numere reale

V.1. Puteri naturale ale numerelor reale
1. (+a)n = +an
2. (-a)2n = +a2n
3. (-a)2n+1 = -a2n+1
4. am⋅an = am+n
5. am:an = am-n, a ≠ 0
6. am⋅bm=(a⋅b)m

12
 m
a
7. a :b =   , b ≠ 0;
m m
b
m
1 1
8. =   = a −m , a ≠ 0;
am a
9.(am)n = amn = (an)m;
10. a0 = 1, a ≠ 0;
11. 0n = 0, n ≠ 0, n∈N.
Puterile numerelor reale se extind atât pentru exponenţi raţionali pozitivi sau
negativi, cât şi pentru exponenţi reali, puterile reale fiind definite cu ajutorul şirurilor
de puteri raţionale. Aceste puteri au proprietãţi identice cu exponenţi numere naturale.
V.2. Identitãţi fundamentale
Oricare ar fi x,y,z,t,a,b,c∈R şi n∈N, avem:
1. a – b2 = (a – b)(a + b); 4ab = (a + b)2 – (a – b)2;
2

2. (a2 + b2)(x2 + y2) = (ax – by)2 + (ax + bx)2;

3. (a2 + b2 + c2)(x2 + y2 + z2 + t2) = (ax – by – cz – bt) 2 + (bx + ay – dz – ct) 2 + (cx + +
dy +az – bt)2 + (dx – cy + bz + at)2;
4. a3 – b3 = (a – b)(a2 + ab + b2);
5. a3 + b3 = (a + b)(a2 – ab + b2);
6. x3 + y3 + z3 – 3xyz = (x + y + z)(x2 + y2 + z2 – xy – xz – yz);
7. x3 + y3 + z3 = (x + y + z)3 – 3(x + y)(y + z)(z + x);
8. a4 – b4 = (a – b)(a + b)(a2 + b2);
9. a4 + b4 = (a2 + b2 – ab
10.a5 – b5 = (a – b)(a4 + a3b + a2b2 + ab3 + b4);
11.a5 + b5 = (a + b)(a4 – a3b + a2b2 – ab3 + b4);
12.(1 + a)(1 + a2 + a4) = 1 + a + a2 + a3 + a4 + a5;
13.a6 + b6 = (a3 – 2ab2)2 + (b3 – 2a2b)2 (G. de Recquigny-Adanson);
14.an – bn = (a – b)(an-1 + an-2b + … + abn-2 + bn-1);
15.a2n – b2n = (a2 – b2)(a2n-2 + a2n-4b2 + … + a2b2n-4 + b2n-2);
16.a2n+1 + b2n+1 = (a + b)(a2n + a2n-1b + … + ab2n-1 +b2n);
17.(1 + a + a2 + … + an)(1 + an+1) = 1 + a + a2 + … + a2n+1.
V.3. Radicali. Proprietãţi
1
1. m
a = am ,a > 0;
1
1 1 −
2. m = m = a m ,a > 0 ;
a a
3. ( a)
m
m
= a, a ≥ 0 ;
4. m
a ⋅ m b = m ab , a, b ≥ 0 ;

13
 m
 1 1
5.  m  = , a > 0 ;
 a a
6. m a ⋅ m b ⋅ m c = m abc , a, b, c, ≥ 0 ;
a
7. m
a :mb = m , a ≥ 0, b > 0 ;
b
8. m
a ⋅ n a = m+ n a m+ n , a ≥ 0 ;
9. m
a : n a = m+ n a m−n , a > 0 ;
10. n a nm = a m , a ≥ 0 ;
11. m a n = ( m a ) n = a m , a ≥ 0 ;
n

12. mn a mp = n a p , a > 0 ;
13. m a p ⋅ n b q = mn a pn ⋅ b qm , a, b ≥ 0 ;

14. m n a = mn a = n m a , a ≥ 0 ;
15. m a p : n b q = mn a pn : b qm , a ≥ 0, b > 0 ;
16. a 2 = a , a ∈ R;
1
17. 2 n+1 − a = −a 2 n+1 = − 2 n+1 a , a ≥ 0 ;
18. ( 2 n +1 − a )
2 n +1
= − a, a ≥ 0 ;
19. a + b = a + b + 2 ab , a, b ≥ 0 ;
A−C A+C
20. A ± B = , dacã şi numai dacã A2 – B = C2;
±
2 2
21.Expresia conjugatã a lui a ± b este a + b iar pentru 3
a ±3 b este
3
a + ab + b
2 3 3 2

VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi

VI.1. Ecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii afine
ax + b = 0, a,b,x∈R
Fie S mulţimea de soluţii a acestei ecuaţii. Dacã
b b
1. a ≠ 0, x = − (soluţie unicã). S = { − }.
a a
2. a = 0 şi b ≠ 0, ecuaţia nu are soluţii: S = ∅;
3. a = 0 şi b = 0, orice numãr real x este soluţie a ecuaţiei afine date; S = R.
Semnul funcţiei afine f:R→R, f(x) = ax + b, a ≠ 0

14
 x b
-∞ − +∞
a
f(X) semn contrar lui a 0 semnul lui a
Graficul funcţiei de gradul întâi va fi o linie dreaptã.
y

A(0,b)

x
b
B( − ,0)
a
VI.2. Inecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii fine
Cazul 1. ax + b > 0, a,b,x∈R. Fie S mulţimea soluţiilor. Dacã:
b
1. a > 0, S =( − , + ∞);
a
b
2. a < 0, S = (-∞, − );
a
3. a = 0, b > 0, S = R;
4. a = 0, b = 0, S = ∅.
Cazul 2. ax + b = 0, a,b,x∈R. Dacã:
b
1. a > 0, S = (+∞, − ]
a
b
2. a < 0, S = [ − ,+∞)
a
3. a = 0, b = 0, S = R;
4. a = 0, b > 0, S = ∅.
Inecuaţiile ax + b < 0 şi ax + b ≥ 0 se reduc la cele douã cazuri (prin înmulţirea
inecuaţiei respective cu –1 şi schimbarea sensului inegalitãţilor).
VI.3. Modului unui numãr real
− x, daca x < 0

x = 0, daca x = 0
x, daca x > 0

Proprietãţi:∀ x,y∈R, avem:

15
1. x = 0⇔ x = 0;
2. −x = x;
3. x = y ⇔ x = y sau x = − y ;
4. x = a ⇔ − a = x = a, a ∈ R;
5. − x ≤x≤ x ;
6. x+ y ≤ x + y;
7. x− y ≤ x + y
8. x − y ≤ x − y ;
9. x − y ≤ x + y ≤ x + y ;
10. xy = x ⋅ y ;
x x
11. = , y ≠ 0 .
y y
Ecuaţii şi inecuaţii fundamentale, care conţin modulul:
1. x − a = b , (a,b,x∈R, S = mulţimea soluţiilor)
b S
b<0 ∅
b=0 a
b >0 {a – b; a + b}
2. x − a > b
b S
b<0 R
b=0 R\{a}
b >0 {-∞,a – b)∪{a + b,∞}
3. x − a < b
b S
b<0 ∅
b=0 ∅
b >0 {a – b; a + b}

VII. Numere complexe

Definiţia VII.1. Se numeşte numãr complex orice element z=(a,b) al mulţimii
RxR = {(a,b)a,b∈R}, înzestrate cu douã operaţii algebrice, adunarea: ∀z=(a,b), ∀
z’=(a’,b’)∈RxR, z + z’ = (a + a’, b + b’) şi înmulţirea: ∀z=(a,b), ∀z’=(a’,b’)∈RxR,

16
z z’ = (aa’-bb’, ab’ +a’ b). Mulţimea numerelor complexe se noteazã cu C şi este
corp comutativ.
VII.1. Forma algebricã a numerelor complexe
z = a + ib, cu a = (a,0), b = (b,0) şi i = (0,1), respectiv i2 = -1.
Egalitatea a douã numere complexe z şi z’:
a + ib = a’ + ib’ ⇔ a = a’ şi b = b’
Adunarea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe 0 şi orice numãr complex
a + bi admite un opus –a – ib.
Înmulţirea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe 1 şi orice numãr complex
 a b 
a + bi nenul admite un invers  ( a + bi ) = 2
−1
− 2 2  ; este distributivã faţã
i
 a +b 2
a +b 
de adunare z(z’ + z”) = zz’ + zz” ∀z,z’,z”∈C.

Puterile numãrului i: ∀m∈N, i4m = 1, i4m+1 = i, i4m+2 = -1, i4m+3 = -i.

Definiţia 2.1.1. Dacã z = a +bi, atunci numãrul a – ib se numeşte conjugatul
lui z şi se noteazã a – ib = a + ib = z .
Au loc urmãtoarele proprietãţi, ∀z,z’,z”∈C.
1. z + z = 2a;
2. z - z = 2bi;
3. z ± z ' = z ± z ' ;
4. zz ' = z ⋅ z ' ;
5. zz ' = a 2 + b 2 = ( a + bi )(a − bi ) ;
z z' z
6. = ;
z' z z
()
7. z n = z ;
n

 z'  z'
8.   = .
z z
VII.2. Modulul unui numãr complex
∀ z∈C
z = z z sau z = a 2 + b 2
Avem apoi:
1. z = z
2. z + z ' ≤ z + z ' ;

17
3. z − z ' ≤ z + z ' ≤ z + z ' ;
4. zz ' = z z ' ;
z' z'
5. = , z ≠ 0.
z z

VII.2. Forma trigonometricã a numerelor complexe

z = r(cos u + isin u)
unde r = z , iar unghiul u∈[0,2π) este soluţia ecuaţiilor trigonometrice rcos u = a şi
rsin u = b.
5π 5π 5π
De exemplu: dacã z = -1 – i, atunci z = 2 , u = şi z = 2 (cos + i sin ) .
4 4 4

VII.4. Formula lui Moivre

∀u∈R şi ∀n∈N, (cos u + isin u)n = cos(nu) + isin(nu)
Consecinţele formulei lui Moivre
cos nu = cosn u + C2ncosn-2u sin2u + C4ncosn-4u sin4u + …;
sin nu = C1ncosn-1u sin u + C3ncosn-3u sin3u + …;
C n1tgu − C n2 tg 3u + C n5tg 5u − ...
tg nu = .
1 − C n2 tg 2 u + C n4 tg 4 u − ...

VII.5. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex

z = r(cos u + isin u)
( )  u + 2kπ u + 2kπ 
1
n
z k = r cos
n
+ i sin , k = 0,1,2,..., n − 1
 n n 

( ) n
1 k = cos
2kπ
n
+ i sin
2kπ
n
, k = 0,1,2,..., n − 1

( n
)
− 1 k = cos
( 2k + 1)π
n
+ i sin
(2k + 1)π
n
, k = 0,1,2,..., n − 1
Pentru simplificare folosim urmãtoarea notaţie:
n
( ) ( )
1 k = ε k şi n − 1 k = ω k
 a2 + b2 + a b a 2 + b 2 − a 
a + ib = ± +i
 2 b 2 
 
VII.6. Ecuaţia binomã
18
xn – A = 0, A∈C, A = ρ(cos ϕ + isin ϕ)
xk = A1/nωk, k = 0, n − 1 , A∈R, A < 0;
xk = A1/nεk, k = 0, n − 1 , A∈R, A > 0;
 ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ 
xk = n p  cos + i sin  , k = 0, n − 1 , A∈C\R
 n n 

VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea

VIII.1. Ecuaţii de gradul al doilea
ax2 + bx + c = 0, a,b,c∈R, a ≠ 0
1. Formule de rezolvare: ∆ > 0
−b+ ∆ −b− ∆
x1 = , x2 = , ∆ = b2 – 4ac; sau
2a 2a
− b'+ ∆ ' − b'− ∆ '
x1 = , x2 = , b = 2b’, ∆’ = b’2 – ac.
a a
2. Formule utile în studiul ecuaţiei de gradul al II-lea:
x12 + x22 = (x1 + x2)2 – 2x1x2 = S2 – 2P
x13 + x23 = (x1 + x2)3 – 3x1x2(x1 + x2) = S3 – 2SP
x14 + x24 = (x1 + x2)4 – 2x12x22= S4 – 4S2P + 2P2
3. Discuţia naturii şi semnul rãdãcinilor în funcţie de semnele lui ∆ = b2 – 4ac,
P = x1x2, S = x1 + x2.

∆ P S Natura şi semnul rãdãcinilor

∆<0 - - −b±i −∆
Rãdãcini complexe: x1, 2 =
2a
∆=0 - - b
Rãdãcini reale şi egale x1 = x2 = −
2a
P>0 S>0 Rãdãcini reale pozitive
∆>0 P>0 S<0 Rãdãcini reale negative
P<0 S>0 Rãdãcini reale şi de semne contrare; cea pozitivã este mai
mare decât valoarea absoluta a celei negativi
P<0 S<0 Rãdãcini reale şi de semne contrare; cea negativã este
mai mare în valoare absolutã.

4. Semnul funcţiei f:R→R, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,c∈R

∆ > 0: a ≠ 0, x1 < x2.

19
 x -∞ x1 x2 +∞
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

∆=0
X -∞ x1 = x2 +∞
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a

∆<0
X -∞ +∞
f(x) semnul lui a

5. Graficul funcţiei f:R→R, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,c∈R este o parabolã. Aceastã

2
 b  −∆
funcţie se poate scrie şi sub forma f ( x) = a x +  + , numitã formã canonicã.
 2a  4a

y ∆>0
a>0
A(x1,0)
B(x2,0)
C(0,c)
 b ∆
C V  − ,− 
 2a 4a 

O A B x
D

6. Maximul sau minimul funcţiei de gradul al doilea

−∆
1. Dacã a > 0, funcţia f(x) = ax2 + bx + c are un minim egal cu , minim ce se
4a
−b
realizeazã pentru x =
2a
−∆
2. Dacã a < 0, funcţia f(x) = ax2 + bx + c are un maxim egal cu , maxim ce se
4a
−b
realizeazã pentru x =
2a

7. Intervale de monotonie pentru funcţia de gradul al doilea

20
 Teoremã. Fie funcţia de gradul al doilea f(x) = ax2 + bx + c, a≠0
− b
1. Dacã a > 0, funcţia f este strict descrescãtoare pe intervalul (−∞, şi strict
2a 
− b
crescãtoare pe intervalul  ,+∞) .
 2a
− b
2. Dacã a < 0, funcţia f este strict crescãtoare pe intervalul (−∞, şi strict
2a 
− b
descrescãtoare pe intervalul  ,+∞) .
 2a
− b − b
Observaţie: Intervalele (−∞, şi  2a ,+∞) se numesc intervale de
2a 
monotonie ale funcţiei f.
Descompunerea trinomului f(x) = aX2 + bX + c, a,b,c∈R, a≠0, x1 şi x2 fiind
rãdãcinile trinomului.
1. ∆ > 0, f(x) = a(X – x1)(X – x2);
2. ∆ = 0, f(x) = a(X – x1)2;
3. ∆ < 0, f(x) este ireductibil pe R, deci f(x) = aX2 + bX + c
Construirea unei ecuaţii de gradul al doilea când se cunosc suma şi produsul
rãdãcinilor ei: x2 – Sx + P = 0, cu S = x1 + x2 şi P = x1x2.
Teoremã: Ecuaţiile ax2 + bx + c = 0 şi a’x2 + b’x + c’ = 0, ∀a,b,c,a’,b’,c’∈R,
a,a’≠0, au cel puţin o rãdãcinã comunã dacã şi numai dacã:
a b c 0
0 a b c = 0 sau (ac’ – a’c)2 – (ab’ – a’b)(bc’ – b’c) = 0
a’ b’ c’ 0
0 a’ b’ c’
Condiţii necesare şi suficiente pentru ca numerele reale date α şi β sã fie în
anumite relaţii cu rãdãcinile x1 şi x2 ale ecuaţiei de gradul al doilea f(x)=ax2 + bx + c
a,b,c∈R, a≠0, respectiv, pentru ca f(x) sã pãstreze un semn constant ∀x,x∈R.
Nr.crt. Relaţii între x1, x2, α şi β Condiţii necesare şi suficiente
1 α < x1 < β < x2 sau 1. f(α )f(β) < 0
x1 < α < x2 <β
1. ∆ = b2 – 4ac = 0
2. af(α) > 0
3. af(β) > 0
2 α < x1 ≤ x2 < β

21
 −b
4. α <
2a
−b
5. β >
2a
1. af(α) < 0
3 x1 < α < β < x2 2. af(β) < 0 ceea ce atrage dupã
sine ∆ >0
4 x1 < α < x2 1. af(α) < 0
1. ∆ = 0
5 α < x1 ≤ x2 2. af(α) > 0
−b
3. α <
2a
1. ∆ = 0
6 x1 ≤ x2 < α 2. af(α) > 0
−b
3. <α
2a

7 f(X) = 0, ∀x, x∈R 1. ∆≤0

2. a>0
8 f(X) ≤ 0, ∀x, x∈R 1. ∆≤0
2. a<0
Observaţie: Rezolvarea ecuaţiei bipãtrate ax2n + bxn + c = 0, ∀n∈N, n > 2, prin
substituţia xn = y, se reduce la rezolvarea unei ecuaţii de gradul al doilea în y, anume
ay2 + by + c = 0 şi la rezolvarea a douã ecuaţii binome de forma xn = y1, xn = y2.
VIII.2. Inecuaţii fundamentale de gradul al II-lea
1. ax2 + bx + c > 0, a,b,c∈R, a≠0, S = mulţimea soluţiilor:
∆ a S
∆>0 a>0 (-∞, x1)∪(x2, +∞)
∆>0 a<0 (x1,x2)
∆=0 a > 0 R\{x1}
a<0 ∅
∆=0
a>0 R
∆<0 a<0
∆<0 ∅
2. 2. ax2 + bx + c ≥ 0, a,b,c∈R, a≠0, S = mulţimea soluţiilor:
∆ a S

22
 ∆>0 a>0 (-∞, x1]∪[x2, +∞)
∆>0 a<0 [x1,x2]
∆=0 a>0 R
a<0 {x1}
∆=0
a>0 R
∆<0 a<0 ∅
∆<0

Inecuaţiile ax2 + bx + c < 0 şi ax2 + bx + c ≤ 0 se reduc la cazurile precedente

(prin înmulţirea cu –1 şi schimbarea sensului acestor inegalitãţi).
VIII.3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu coeficienţi reali
1. Sisteme formate dintr-o ecuaţie de gradul al doilea şi una de gradul întâi
Aceste sisteme sunt de forma:
ax + by + c = 0
(S ) 2
a1 x + b1 xy + c1 y + d1 x + e1 y + f1 = 0
2

Se rezolvã prin metoda substituţiei. În prima ecuaţie putem presupune cã sau a

≠0 sau b≠0 (dacã a = b = 0 atunci prima ecuaţie dispare). Presupunând cã b≠0, atunci
− c − ax a c
ecuaţia ax + by + c =0 este echivalentã cu ecuaţia y = = − x − . Dacã
b b b
substituim în y în cea de a doua ecuaţie a sistemului (S), atunci (S) este echivalent cu
sistemul:
 a c
 y = − x −
b b
( S ' ) 2
a x + b x − x −  + c  − x −  + d x + e  − a x − c  + f = 0
2  a c   a c 
 1 1
 b b
1
 b b
1 1
 b b
1

Rezolvând ecuaţia a doua a sistemului (S’) obţinem valorile lui x, apoi,

înlocuind în prima ecuaţie din sistemul (S’) obţinem valorile lui y.
Discuţie. 1. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini reale,
atunci sistemul (S) are o soluţie realã.
2. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini egale,
sau în cazul când aceasta este o ecuaţie de gradul întâi, atunci sistemul (S) are douã
soluţii reale.
3. Dacã ecuaţia a doua a sistemului (S’) nu are nici o rãdãcinã
realã, atunci sistemul (S) nu are soluţii reale.
2. Sisteme de ecuaţii omogene
Un astfel de sistem este de forma:

23
 a1 x 2 + b1 xy + c1 y 2 = d1
(S ) 2
a2 x + b2 xy + c2 y = d 2
2

Sistemul (S) se numeşte omogen deoarece polinoamele a1X2 + b1XY + c1Y2 şi

a2X2 + b2XY + c2Y2 sunt omogene, în sensul cã toate monoamele care apar în scrierea
lor au acelaşi grad.
Presupunem mai întâi cã d1≠0 şi d2≠0. Existã în aces caz numerele reale α şi β
diferite de zero astfel încât αd1 + βd2 = 0. Se înmulţeşte prima ecuaţie cu α şi cea de a
doua cu β şi apoi se adunã. Se obţine sistemul echivalent:
a1 x 2 + b1 xy + c1 y 2 = d1
( S ' )
(αa2 + βa2 ) x + (αb1 + βb2 ) xy + (αc1 + βc2 ) y = 0
2 2

Notãm coeficientul ecuaţiei a doua din (S’) cu a3,b3,c3. Atunci:

a1 x 2 + b1 xy + c1 y 2 = d1
( S ' ) 2
a3 x + b3 xy + c3 y = 0
2

Deoarece d1≠0 sistemul (S’) nu are soluţia x = 0 şi y = 0. Putem presupune cã x

y
≠0. Împãrţim ecuaţia a doua din (S’) cu x2 şi obţinem ecuaţia de gradul al doilea în
x
2
 y y y
: c3   + b3 + a3 = 0 care, rezolvatã, ne dã în general douã valori k 1 şi k2 pentru
x x x
y y
adicã, = k1 şi = k2.
x x
Rezolvarea sistemului (S) este echivalentã cu rezolvarea urmãtoarelor douã
sisteme:
 y = k1 x  y = k2 x
( S1 )  2 şi ( S )  2
a1 x + b1 xy + c1 y = d1 a1 x + b1 xy + c1 y = d1
2 2 2

Când d1 = 0 şi d2 = 0, sistemul (S) este de forma (S’) şi rezolvarea se continuã

ca pentru sistemul (S’).
3. Sisteme de ecuaţii simetrice
Definiţia VIII.3.3. O ecuaţie în douã necunoscute se zice simetricã dacã
înlocuind x cu y şi y cu x, ecuaţia nu se schimbã.
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii simetrice se face astfel: se introduc
necunoscutele auxiliare s şi p date de relaţiile: x + y = s şi xy = p.
Prin introducerea acestor noi necunoscute s şi p, în foarte multe cazuri sistemul
se reduce la un sistem de ecuaţii format dintr-o ecuaţie de gradul întâi şi o ecuaţie de
gradul al doilea în necunoscutele s şi p.

24
 IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V
IX.1. Ecuaţia reciprocã de gradul al treilea
ax3 + bx2 ± bx ± a = 0, a,b∈R, a≠0
Rezolvarea ei se reduce la aceea a ecuaţiei (x ± 1)[ax2 + (b + a) + a] = 0

IX.2. Ecuaţia reciprocã de gradul al patrulea

ax4 ± bx3 + cx2 ± bx + a = 0, a,b,c∈R, a≠0
Rezolvarea ei se reduce la aceea a unei ecuaţii de gradul al doilea, prin
1 1 1
substituţia y = x + : a(x2 + 2 ) ± b(x + ) + c = 0 sau ay2 + by + c – 2a= 0.
x x x
IX.2. Ecuaţia bipãtratã
ax4 + bx2 + c = 0, a,b,c∈R, a≠0
− b ± b 2 − 4ac
Cu x = y2, rezultã ecuaţia ay2 + by + c = 0, deci x1, 2, 3, 4 = ±
2a

X. Logaritmi
Definiţia X.1. Fie a∈R*+, a ≠ 1 şi b∈R*+ douã numere reale. Se numeşte
logaritm al numãrului real strict pozitiv b exponentul la care trebuie ridicat
numãrul a, numit bazã, pentru a obţine numãrul b.
Logaritmul numãrului b în baza a se noteazã logab
Evident b = a log b . Pentru a = 10 obţinem logaritmi zecimali, iar pentru a = e
a

obţinem logaritmi naturali.

Proprietãţi:
1. logab = logac ⇔ b = c, (b,c > 0);
2. logaa = 1;
3. loga1 = 0
1
4. logaac = c; loga =- logab; logax2n = 2n logax , x≠0
b
1
5. log a m b = log a b, (b > 0, m ∈ N , m ≥ 2) ;
m
6. logab logba = 1;
log c b
7. Formula de schimbare a bazei logaritmului: log a b =
log c a
8. x>0 şi y>0 ⇒ logaxy = logax + logay;

25
 x
9. x>0 şi y>0 ⇒ loga = logax – logay; cologax = - logay
y
10.a>1 şi x∈(0,1) ⇒ logax < 0; a>1 şi x>1 ⇒ logax > 0;
11.0<a<1 şi x∈(0,1) ⇒ logax > 0; 0<a<1 şi x>1⇒ logax < 0;
12.a>1 şi 0<x<y ⇒ logax < logay;
log a x log b x
13. x>0, y>0, a>0, b>0, a≠1, b≠1 ⇒ = ;
log a y log b y
14.x>0, a>0, a≠1, n∈N ⇒ logax = logaxn;
15.x∈R, a>0, a≠1 ⇒ ax = exlna.
Operaţii cu logaritmi zecimali
1. Suma a doi logaritmi: se adunã separat caracteristicile (se adunã algebric, întrucât
existã caracteristici pozitive şi caracteristici negative) şi separat mantisele (care sunt
întotdeauna pozitive în afarã de cazul în care întregul logaritm este negativ); apoi cele
douã rezultate se adunã algebric.
2. Scãderea a doi logaritmi: se adunã descãzutul cu logaritmul scãzãtorului.
3. Înmulţirea unui logaritm cu un numãr întreg: când caracteristica este pozitivã,
înmulţirea se face în mod obişnuit; când caracteristica este negativã se înmulţeşte
separat mantisa şi separat caracteristica şi se adunã algebric rezultatele.
4. Împãrţirea unui logaritm printr-un numãr întreg: în cazul când caracteristica este
pozitivã, împãrţirea se face obişnuit. În cazul în care este negativã se împarte separat
mantisa şi separat caracteristica; dacã nu se împarte exact cu caracteristica prin
numãrul dat, atunci se adaugã caracteristicii atâtea unitãţi negative câte sunt necesare
pentru a avea un numãr divizibil prin împãrţitorul respectiv şi, pentru a nu se
modifica rezultatul, se adaugã şi mantisei tot atâtea unitãţi, dar pozitive.
X.1. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale
1. logax = b, a>0, a≠1, b∈R. Soluţia: x = ab.
2. logax > b, b∈R. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
a>1 b
(a , +∞)
0<a<1 (0, ab)
3. logax < b, b∈R. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
a>1 (0, ab)
0<a<1 (ab, +∞)

X.2. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale

1. ax = b, a>0, a≠1, b>0. Soluţia x = logab, b∈R
2. ax = b, a>0, a≠1, b≤0, nu are nici o soluţie realã

26
3. ax > b. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a b S
a>1 b>0 (logab, +∞)
0<a<1 b>0 (-∞, logab)
a>0 b<0 R
a≠1
x
4. a < b. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a b S
a>1 b>0 (-∞, logab)
0<a<1 b>0 (logab, +∞)
a>0 b<0 ∅
a≠1

XI. Metoda inducţiei matematice

XI.1. Axioma de recurenţã a lui Peano
Fie A o parte a lui N astfel cã:
1. 0∈A
2. (∀n∈N), n∈A ⇒ n+1∈A. Atunci rezultã A = N.

XI.2. Metoda inducţiei matematice

Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n. Dacã avem:
1. P(0) adevãratã;
2. ∀n∈N, P(n) adevãratã ⇒ P(n+1) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã pentru orice
numãr natural n.
În demonstraţie prin metoda inducţiei matematice (recurenţã) poate apãrea în
loc de 0, un numãr natural n0, dacã în propoziţia P(n) pe care vrem sã demonstrãm am
constatat n≠n0.

XI.2. Variantã a metodei inducţiei matematice

Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n≠n0. Dacã avem:
1. P(n0) adevãratã;
2. (∀m∈N, n0≤m≤k) P(m) adevãratã ⇒ P(k) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã
pentru orice numãr natural n≥n0.

XII. Analizã combinatorie

XII.1. Permutãri

27
 Definiţia XII.1.1. O mulţime împreunã cu o ordine bine determinatã de
dispunere a elementelor sale este o mulţime ordonatã şi se notazã (a1,a2,…,an).
Definiţia XII.1.2. Se numesc permutãri ale unei mulţimi A cu n elemente
toate mulţimile ordonate care se pot forma cu cele n elemente ale lui n. Numãrul
permutãrilora n elemente, n∈N*, este Pn=1⋅ 2⋅ 3⋅ …⋅ n = n!; 0! = 1 (prin definiţie).
(n + 1)!
Factoriale (proprietãţi): n! = (n – 1)!n; n! =
n +1
XII.2. Aranjamente
Definiţia XII.2.1. Se numesc aranjamente a n elemente luate câte m (m≤ n)
ale unei mulţimi A cu n elemente, toate submulţimile ordonate cu câte m elemente
care se pot forma din cele n elemente ale mulţimii A. Se noteazã Amn.
Numãrul aranjamentelor a n elemente luate câte m este:
n!
Amn = n(n – 1)…(n – m + 1) = , n≥m.
(n − m)!
n!
sau Ann= n!; An = An ; An = 1 .
n −1 n 0
Proprietãţi: Ann = Pn; Ann =
0!
XII.3. Combinãri
Definiţia XII.3.1. Se numesc combinãri a n elemente luate câte m (m≤ n) ale
unei mulţimi A cu n elemente toate submulţimile cu câte m elemente, care se pot
m
forma din cele n elemente ale mulţimii A. Se noteazã C n .
Proprietãţi:
1. C n = n; C n = C n = C0 = 1 ;
1 n 0 0

2. C n = C n ; C n = C n−1 + C n −1 ;
n n −m m m m −1

3. Numãrul submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n;

4. C n = C n −1 + C n−1 + ... + C m+1 + C m + C m−1 ;
m m −1 m −1 m −1 m −1 m −1

n!
5.
1
= C np C np− p ...C n−( p +...+ p ) unde p1 + … pm-1 < n
2

p1! p2 !... p n ! 1 1 m −1

XII.4. Binomul lui Newton

(x + a)n = C n x + C n x a + ... + C n x a + ... + C n a
0 n 1 n −1 k n−k k n n

(x – a)n = C n x − C n x a + ... + (−1) C n x a + ... + ( −1) C n a unde n∈N

0 n 1 n −1 k k n −k k n n n

Proprietãţi:
k
1. Termenul de rank k+1 este Tk+1 = (-1)k C n xn-kak;
n − k k k +1 n − k k
2. C n = C n ; C n +1 =
k +1
Cn ;
k +1 k +1

28
 n−k a n−k a
3. Tk+2 = ⋅ Tk+1 sau Tk+2 = − ⋅ Tk+1;
k +1 x k +1 x
4. Numãrul termenilor dezvoltãrii (x ± a)n este n+1;
5. Coeficienţii termenilor egal depãrtaţi de extremi sunt egali.
Relaţii importante:
C n + C n1 + ... + C nn = 2 n ; C n0 − C n1 + ... + ( −1) n C nn = 0;
0

C n0 + C n2 + C n4 + ... = 2 n −1 ; C n1 + C n3 + C n5 + ... = 2 n −1 ;
C 2nn = (C n0 ) 2 + (C n1 ) 2 + ... + (C nn ) 2
Dezvoltãri particulare uzuale:
1. (a ± b)2 = a2 ± 2ab + b2;
2. (a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2(ab + bc + ac);
3. (a + b)3 = a3 + 3a2b + 3ab2 + b3;
4. (a – b)3 = a3 – 3a2b + 3ab2 – b3;
5. (a + b + c)3 = a3 + b3 + c3 + 3(a2b + a2c + b2a + b2c + c2a + c2b) + 6abc;
6. (a + b)4 = a4 + 4a3b + 6a2b2 + 4ab3 + b4.
XII.5. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale
Dacã Sp = 1p + 2p + …+ np, p∈N, atunci avem:
2
n(n + 1) n(n + 1)(2n + 1)  n ( n + 1
S1 = ; S2 = ; S3 = 
2 6  2 
n(n + 1)(6n 3 + 9n 2 + n − 1) n 2 (n + 1) 2 ( 2n 2 + 2n − 1)
S4 = ; S5 =
30 12
O relaţie care permite calculul lui Sp, când se cunosc Sp-1, Sp-2,…, S1 este
formula lui Pascal: (n+a)p+1 = 1+ C p +1 S p + C P +1 S p −1 + ... + C p +1 S1 + n
1 2 p

XIII. Progresii
XIII.1. Progresii aritmetice
Definiţia XIII.1.1. Se numeşte progresie aritmeticã un şir de numere
a1,a2,a3,…,an,… în care fiecare termen, începând cu a2, se obţine din cel precedent
prin adãugarea unui numãr constant numit raţia progresiei. Se noteazã ÷a1,a2,a3,…
an,…
Dacã a1 este primul termen, an cel de-al n-lea termen (termenul general), r raţia,
n numãrul termenilor şi Sn suma celor n termeni, atunci avem:
an = an-1 + r, n≥2 (prin definiţie)
an = a1 + (n – 1)r, n≥2 (prin definiţie)

29
 (a 1 + a n )n
Sn = a1 + a2 + …+ an, Sn =
2
2a 1 + (n − 1)r
Sn = n
2
Termenii echidistanţi de extremi. Într-o progresie aritmeticã suma termenilor
echidistanţi de extremi este egalã cu suma termenilor extremi: ak + an-k+1 = a1 + an.
Observaţie. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1), atunci existã un
termen în mijloc, am+1, astfel încât 2am+1 = a1 + a2m+1.
Condiţia necesarã şi suficientã pentru ca trei termeni a,b,c, luate în aceastã
ordine, sã formeze o progresie aritmeticã, este sã avem 2b = a + c.
XIII.2. Progresii geometrice
Definiţia XIII.2.1. Se numeşte progresie geometricã un şir de numere
a1,a2,a3,…,an,… în care fiecare termen, începând cu a2, se obţine din cel precedent
prin înmulţirea acestuia cu un acelaşi numãr q (q≠ 0) numit raţie. Se noteazã ÷÷
a1,a2,a3,…an,…
Dacã a1 este primul termen, an cel de-al n-lea termen (termenul general), q
raţia, n numãrul termenilor şi Sn suma celor n termeni, atunci avem:
an = qan-1, n≥2 (prin definiţie)
an = a1qn-1, n≥2 (an în funcţie de a1, q şi n)
qn −1
Sn = a1 + a2 + …+ an, Sn = a 1
q −1
a1 − a n q
Sn = ,q ≠ 1
1− q
Termeni echidistanţi de extremi. Într-o progresie geometricã, produsul a doi
termeni echidistanţi de extremi este egal cu produsul termenilor extremi: apan-
p+1 = a1an.
Observaţie. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1) atunci existã un
termen la mijloc, am+1, astfel încât am +1 = a1a2 m+1 .
2

Condiţia necesarã şi suficientã ca trei numere a,b,c, luate în aceastã ordine, sã

formeze o progresie geometricã este sã avem b2 = ac.

XIV. Polinoame
XIV.1. Forma algebricã a unui polinom
f∈C[x] este f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an, unde n este gradul, a0 – coeficientul
dominant, an – termenul liber.

30
 Funcţia polinomialã asociatã lui f∈C[x] este ~ ~
f :C→C f (α) = f(α) ∀α∈C; f(
α) fiind valoarea polinomului f în α.
Teorema împãrţirii cu rest: ∀f,g∈C[x], g≠0 existã polinoamele unice q,r∈C[x]
astfel încât f = gq + r, grad r < grad g.
Împãrţirea unui polinom cu X-a: Restul împãrţirii polinomului f∈C[x], f≠0 la
X-a este f(a).
Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b0Xn-1 + b1Xn-2 + … + bn-1 al
împãrţirii polinomului f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an la binomul X-a; precum şi
restul acestei împãrţiri r = f(a);
a0 a1 … an-1 an
a b0 = a0 b1 = ab0+a1 … bn-1 = abn-2+an-1 r=f(a)=abn-1+an
XIV.2. Divizibilitatea polinoamelor
Definiţia XIV.2.1. Fie f,g∈C[x], spunem cã g divide pe f şi notãm gf dacã ∃
q∈C[x] astfel încât f=gq.
Proprietãţi:
1. a f, ∀a∈C*, ∀f∈C[x];
2. g f şi f≠0 ⇔ r = 0;
3. g f şi f≠0 ⇒ grad f ≥ grad g;
4. a∈C* ⇒ af f;
5. f f (refelexivitate);
6. f g şi g h ⇒ f h (tranzitivitate);
7. f g şi g f ⇒ ∃ a∈C* cu f = ag (f,g sunt asociate în divizibilitate).
Definiţia XIV.2.2. Un polinom d se numeşte cel mai mare divizor comun
(c.m.m.d.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) d f şi d g.
2) d’ f şi d’ g ⇒ d’ d şi notãm d=(f,g)
Definiţia XIV.2.3. Dacã d=1 atunci f şi g se numesc prime între ele.

Definiţia XIV.2.4. Un polinom m se numeşte cel mai mic multiplu comun

(c.m.m.m.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) f m şi g m.
2) f m’ şi g m’ ⇒ m m’
f ⋅g
Teoremã. Dacã d=(f,g) atunci m =
d
XIV.3. Rãdãcinile polinoamelor
Definiţia XIV.3.1. Numãrul α ∈C se numeşte rãdãcinã a polinomului f dacã
şi numai dacã ~f (α ) = 0.
Teorema lui Bezout: Numãrul α∈C este rãdãcinã a polinomului f≠0⇔(X-a) f.

31
 Definiţia XIV.3.2. Numãrul α se numeşte rãdãcinã multiplã de ordinul p a
polinomului f≠0 dacã şi numai dacã (X-a) f iar (X-a)p+1 nu-l divide pe f.
Teoremã: Dacã f∈C[x] este un polinom de gradul n şi x1,x2,x3,…,xn sunt
rãdãcinile lui cu ordinele de multiplicitate m1,m2,m3,…,mn atunci
f = a0 ( X − x1 ) ( X − x2 ) ...( X − xn ) unde a0 este coeficientul dominant al lui f, iar
m 1 m m 2 n

m1 + m2 + … + mn = grad f.
XIV.4. Ecuaţii algebrice
Definiţia XIV.4.1. O ecuaţie de forma f(x) = 0 unde f≠ 0 este un polinom, se
numeşte ecuaţie algebricã.
Teorema lui Abel-Ruffini: Ecuaţiile algebrice de grad mai mare decât patru nu
se pot rezolva prin radicali.
Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecuaţie algebricã de grad mai mare sau
egal cu unu, are cel puţin o rãdãcinã (complexã).
Formulele lui Viete: Dacã numerele x1,x2,…,xn sunt rãdãcinile polinomului f∈
C[x], f = a0Xn + a1Xn-1 + …+ an, a0≠0 atunci:
 a1
 x1 + x 2 + ... + x n = − a
 0

 a2
 x1 x 2 + ... + x1 x n + x 2 x3 + ... + x n −1 x n = a
 0

 a3
 x1 x 2 x3 + x1 x 2 x 4 + ... + x n − 2 x n −1 x n = −
 a0

......................................................
 a
 x1 x 2 ...x k + x1 x 2 ...x k −1 x k +1 + ... + x m −k +1 x m − k + 2 ...x m = (−1) k k
 a0
.......................................................

 n an
 x1 x 2 ...x n = (−1)
 a0


XIV.5. Polinoame cu coeficienţi din R, Q, Z

Teoremã: Dacã f∈R[x] admite pe α = a + ib, b≠0 ca rãdãcinã atunci el admite
ca rãdãcinã şi peα = a – ib, iar α şiα au acelaşi ordin, de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom f∈Q[x] admite pe α = a + b d (a,b∈Q, b≠0, d∈
R\Q) ca rãdãcinã, atunci el admite şi peα = a – b d , iar α şiα au acelaşi ordin, de
mutiplicitate.

32
 p
Teoremã: Dacã un polinom f∈Z[x], grad f≥1, admite o rãdãcinã α = ∈Q,
2
(p,q) = 1 atunci p an şi q a0.
În particular dacã f∈Z[x] are rãdãcina α=p∈Z atunci p an.

XV. Permutãri, matrici, determinanţi

XV.1. Permutãri
Definiţie XV.1.1. Fie A={1,2,…n}, ϕ se numeşte permutare de gradul n
daacã ϕ:A→ A şi ϕ bijectivã.
1 2 ... n 
ϕ =  
 ϕ (1) ϕ (2) ... σ (n) 
Sn – mulţimea permutãrilor de grad n; card Sn = n!
1 2 ... n 
1A = e, permutarea identicã e =  
1 2 ... n 
Compunerea permutãrilor
 1 2 ... n 
Fie σ,τ∈Sn atunci σoτ =   ∈Sn
 ϕ (τ (1)) ϕ (τ (2)) ... σ (τ (n)) 
Transpoziţii
Definiţia XV.1.2. Fie i,j∈A, i≠j, τ ij∈Sn, τ ij se numeşte transpoziţie dacã:
 j, daca k = i
 1 2 ... i ... k ... j ... n 
τ ij (k ) = i, daca k = j τ ij (k ) =  
k, daca k ≠ i, j  1 2 ... j ... k ... i ... n 

Observaţii: 1. (τij)-1 = τij;
2
2. Numãrul transpoziţiilor de grad n este C n
Signatura (semnul) unei permutãri
Definiţia XV.1.3. Fie (i,j)∈AxA, i<j, (i,j) se numeşte inversiune a lui ϕ dacã
n( n − 1)
ϕ(j)<ϕ(i), m(ϕ) numãrul inversiunilor lui ϕ: 0 ≤ m(ϕ ) ≤ C n2 = ;
2
ε(ϕ) = (-1)m(ϕ) se numeşte signatura lui ϕ.
Observaţii: 1. Permutarea ϕ se numeşte parã dacã ε(ϕ) = 1, respectiv imparã dacã ε
(ϕ) = - 1;
2. Orice transpoziţie este imparã;
ϕ (i) − ϕ ( j )
3. ε (ϕ ) = ∏ ;
1≤i < j ≤ n i− j

33
 4. ε(ϕ oσ) = ε(ϕ)ε(σ).

XV.2. Matrici
Definiţia XV.2.1. Fie M = {1,2,…m} şi N = {1,2,…n}. O aplicaţie A:MxN→C
A(i,j)=aij se numeşte matrice de tipul (m,n): cu m linii şi n coloane:
 a11 a12 ... a1n 
 
 a21 a22 ... a2 n 
A= şi notãm Mm,n(C) mulţimea matricelor de tipul (m,n) cu
... ... ... ... 
 
a
 m1 a m2 ... a mn 

elemente numere complexe.

Definiţia XV.2.2. Dacã m=n atunci matricea se numeşte pãtraticã de ordinul
n, iar mulţimea lor se noteazã Mn(C).
Definiţia XV.2.3. Douã matrici A,B∈Mm,n(C) sunt egale dacã şi numai dacã
aij = bij ∀(i,j)∈MxN.
Operaţii cu matrici:
1. Adunarea
Fie A,B∈Mm,n(C) atunci C = A + B∈Mm,n(C) unde cij=aij + bij ∀ (i,j)∈MxN este
suma lor.
Proprietãţi ∀A,B,C∈Mm,n(C):
1. A+B = B+A (comutativitate);
2. (A+B)+C = A+(B+C) (asociativitate);
3. A+0 = 0+A = A (elementul neutru este matricea nula 0);
4. A+(-A) = (-A)+A = 0 (opusul lui A este –A).
2. Înmulţirea cu scalari
Fie A∈Mm,n(C) şi λ∈C atunci B=λA∈Mm,n(C) unde bij=λij ∀(i,j)∈MxN este
produsul matricei A cu scalarul λ.
Proprietãţi ∀A,B∈Mm,n(C) şi λµ∈C.
1. 1⋅A = A;
2. λ⋅A = A⋅λ;
3. λ(A+B) = λA + λB;
4. (λ+µ)A = λA + µA;
5. λ(µA) = (λµ)A = µ (λA).

3. Transpusa unei matrici

Fie A∈Mm,n(C) atunci tA∈Mm,n(C) unde taij = aji, ∀(i,j)∈MxN
4. Înmulţirea matricelor

34
 n

Fie A∈Mm,n(C) şi B∈Mn,p(C) atunci C=A⋅B∈Mm,p(C) unde cij = ∑ aik bkj , ∀(i,j)
k =1

∈MxN este produsul lor

Proprietãţi:
1. (A⋅B) ⋅C = A⋅(B⋅C) (asociativitate);
2. A⋅In = In⋅A (element neutru-matricea unitate)
 1 0 ... 0 
 
 0 1 ... 0 
In = 
... ... ... ...
 
 0 0 ... 1 
3. (A+B)⋅C = A⋅C + B⋅C;
4. A⋅(B+C) = A⋅B + A⋅C.

XV.3. Determinanţi
Fie Mn(C) – mulţimea matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din C:
 a11 a12 ... a1n 
 
 a a ... a 2n 
A =  21 22
, A∈Mn(C)
... ... ... ... 
 
a
 m1 a m2 ... a mn 

Definiţia XV.3.1. Se numeşte determinantul matricii A, numãrul

det A = ∑ ε (σ )a1σ (1) a2σ ( 2 ) ...a nσ ( n )
σ ∈S n

a11 a12 ... a1n

a21 a22 ... a2 n
det A =
... ... ... ...
an1 an 2 ... anm
det A = ai1Ai1 + ai2Ai2 + … + ainAin unde Aij este complementul algebric al elementului
aij din matricea A:

35
 a 11 a 12 ... a 1j-1 a 1j+1 ... a 1n
a 21 a 22 ... a 2j-1 a 2j+1 ... a 2n
... .... ... ... ... ... ...
Aij = (-1)i+j a i −11 a i-12 ... a i-1j-1 a i-1j+1 ... a i-1n
a i +11 a i +12 ... a i +1j-1 a i +1j+1 ... a i +1n
... ... ... ... ... ... ...
a n1 a n2 ... a nj-1 a nj+1 ... a nm
Dacã C = AB, atunci det C = det A det B (A,B,C∈Mn(C))
Determinantul de ordinul 2:
a11 a12
= a11a22 − a12 a21
a21 a22
Determinantul de ordinul 3:
a11 a12 a13
a21 a22 a23 = a11a22 a33 + a21a32 a13 + a12 a23 a31 − a31a22 a13 − a11a32 a23 − a21a12 a33
a31 a32 a33

XV.4. Inversa unei matrici

Fie A∈Mn(C), dacã det A≠0 existã A-1∈Mn(C) astfel încât AA-1 = In, In∈Mn(C),
In – matricea unitate:
 A11 A21 ... An1 
 
1  A12 A22 ... An 2 
A =
−1

det A  ... ... ... ... 

 
A
 1n A 2n ... Ann 

XVI. Sisteme lineare

XVI.1. Notaţii:
aij – coeficienţi, xI – necunoscute, bi – termeni liberi;
a11 x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = b1
a x + a x + ... + a x = b
 21 1 22 2 2n n 2
(S)  , m – ecuaţii, n – necunoscute;
.......................................
am1 x1 + am 2 x2 + ... + amn xn = bn

36
  a11 a12 ... a1n   a11 a12 ... a1n b1 
   
 a21 a22 ... a2 n   a21 a22 ... a2 n b2 
A= , A = ,
... ... ... ...   ... ... ... ... ... 
   
a
 m1 a m2 ... a mn   a m1 am 2 ... amn bn 
r – rangul matricii A = rangul sistemului
XVI.2. Compatibilitatea
Sistemul (S) este compatibil determinat dacã:
∆i
1. r = m = n (sistem de tip Cramer) şi det A = ∆ ≠ 0, atunci xI = , unde
∆
 a11 a12 ... b1 ... a1n 
 
 a21 a22 ... b2 ... a2 n 
∆i = 
... ... ... ... ... ... 
 
a
 n1 a n2 ... b n ... a nn 

2. r = n < m şi rang A = r.
Sistemul (S) este incompatibil dacã r ≤ min (m,n) şi rang A = r + 1.

XVI.3. Sisteme omogene (bi = 0)

1. Sunt compatibile determinate (x1 = x2 = … = xn = 0) dacã r = n;
2. Sunt compatibile nedeterminate dacã r < n.

XVII. Structuri algebrice

XVII.1. Monoid
Fie (M,*), MxM→M, (x,y)→x*y, M-nevidã.
Axiomele monoidului:
M1. (x*y)*z = x*(y*z) ∀x,y,z∈M (asociativitatea);
M2. ∃ e∈M astfel încât x*e = e*x = x ∀x∈M (e element neutru);
dacã M3. x*y = y*x, ∀x,y∈M monidul este comutativ.
Ex: 1. (N,+), (N,⋅) sunt monoizi comutativi;
2. (F(E),o) monoid necomutativ (F(E) este mulţimea funcţiilor f:E→E, E –
nevidã, o – compunerea funcţiilor).
XVII.2. Grup
Fie (G,*), GxG→G, (x,y)→x*y, G-nevidã.
Axiomele grupului:
G1. (x*y)*z = x*(y*z) ∀x,y,z∈G(asociativitatea);

37
G2. ∃ e∈G astfel încât x*e = e*x = x ∀x∈G (e element neutru);
G3. ∀ x∈G ∃ x’∈G astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’ simetricul lui x);
dacã G4. x*y = y*x, ∀x,y∈G grupul este comutativ (sau abelian).
Ex: 1. (Z,+), (Q,+), (R,+), (C,+) – grupuri comutative;
2. (Rn,⊕) – grupul resturilor modulo n, comutativ;
3. (Mn(Z),+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din Z;
4. (K, o) – grupul lui Klein (al simetriilor faţã de sistemul de coordonate),
comutativ;
5. (σn, o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de n elemente) nu este
comutativ;
Definiţia XVII.2.1. Fie (G,*) grup, H⊂G, H este subgrup dacã ∀ x,y∈H ⇒
x*y∈H şi ∀ x∈H ⇒ x’∈H (x’ este simetricul lui x în raport cu operaţia *);
Fie grupurile (G1,⊥), (G2,∆):
Definiţia XVII.2.2. f:G1→G2 se numeşte morfism de grupuri dacã f(x⊥y)=f(x)
∆f(y), ∀x,y∈G1.
Definiţia XVII.2.3. f:G1→G2 se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este
bijectivã şi f(x⊥y)=f(x)∆f(y), ∀x,y∈G1.
Definiţia XVII.2.4. f:G1→G2 se numeşte automorfism (endomorfism) al
grupului G1, dacã f este un izomorfism (morfism).
XVII.3. Inel
Fie (A,+,•), AxA→A, (x,y)→x+y şi AxA→A, (x,y)→x•y, A nevidã;
Definiţia XVII.3.1. (A,+,•) este inel dacã:
G. (A,+) este grup abelian;
M. (A,•) este monoid şi
D. • este distributivã faţã de +:
x•(y+z) = x•y + y•z
(y+z)•x = y•x + y•z, ∀x,y,z∈A
dacã C. x•y = y•x ∀x,y∈A, inelul este comutativ.
Exemple de inele:
1. (Z,+,⋅) – inelul numerelor întregi;
2. (Z[i],+, ⋅) – inelul întregilor lui Gauss, Z[i] = {z = a + bia,b∈Z}
3. (Rn,⊕,⊗) – inelul resturilor modulo n;
4. (Mn(A),+,⋅) – inelul matricelor pãtratice (cu elemente din inelul A);
5. (Zn,+,⋅) – inelul claselor de resturi modulo n.
Fie inelele (A,⊥,*) şi (A’,∆,o):

38
 Definiţia XVII.3.1. f:A→A’ se numeşte izomorfism de inele dacã f este
bijectivã şi f(x⊥y) = f(x)∆f(y), f(x*y) = f(x)of(y), ∀x,y∈A.
Definiţia XVII.3.2. (A,+,•) este inel fãrã divizori ai lui zero dacã x≠0, y≠0
implicã x•y≠0.
Definiţia XVII.3.3. Un inel comutativ cu cel puţin douã elemente şi fãrã
divizori ai lui zero se numeşte domeniu integritate.
Definiţia XVII.3.4. Dacã (A,+,⋅) este inel, atunci (A[X],+ ,⋅) este inelul
comutativ al polinoamelor cu coeficienţi în A.
f∈A[X], f = a0 + a1X + a2X2 + … + anXn este forma algebricã a unui polinom de
nedeterminatã X cu coeficienţi în A:
- dacã an≠0, grad f = n (an – coeficient dominant);
- dacã a0 = a1 = … = an, f = 0 (polinom nul), grad 0 = -∞.
Proprietãţi: 1. grad (f+g) ≤ max{grad f, grad g};
2. grad f⋅g ≤ grad f + grad g.
Teoremã. Dacã A este domeniu de integritate atunci A[X] este domeniu de
integritate şi grad f⋅g = grad f + grad g, ∀f,g∈A[X].

XVII.4. Corp
Fie (K,+,•), KxK→K, (x,y)→x+y şi KxK→k, (x,y)→x•y, K – nevidã.
Definiţia XVII.4.1. (K,+,• ) este corp dacã (K,+,• ) este inel, 0≠1 şi ∀x∈K, x≠0
⇒ ∃ x ∈K, astfel încât x•x-1 = x-1 •x = 1.
-1

Dacã x•y = y•x ∀x,y∈K, corpul este comutativ.

Exemple de corpuri:
1. (Q,+,⋅) – corpul numerelor raţionale;
2. (R,+, ⋅) – corpul numerelor reale;
3. (C,+, ⋅) – corpul numerelor complexe;
4. (Q( d ),+,⋅) – corpul numerelor pãtratice (d∈Z, d – liber de pãtrate);
5. (Zp,+, ⋅) – corpul claselor de resturi modulo p (p∈N*, p >1, p – numãr prim).
Definiţia XVII.4.2. Fie corpurile (K,⊥ ,*) şi (K’,∆ ,o), f:K→K’ este izomorfism
de corpuri dacã f este bijectivã, f(x⊥y) = f(x) ∆ f(y), f(x*y) = f(x) o f(y) ∀x,y∈R.
Teorema împãrţirii cu rest în mulţimea K[X], K corp comutativ şi g∈K[X], g
≠0: ∀f∈K[X], existã polinoamele q,r∈K[X], unic determinate astfel încât f = q⋅g+r,
grad r < grad g.

39
 GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE
Notaţii:
- lugimea laturilor triunghiului ABC, AB = c, BC = a, CA = b;
- lungimile segmentelor importante în triunghi:
AD = ha (AD⊥BC, ha lugimea înãlţimii din A, D∈BC);
AD = ma (BD=BC, ma lugimea medianei din A, D∈(BC));
AD = ba (∠BAD =∠CAD, ba lugimea bisectoarei din A, D∈(BC));
a+b+c
- = p (p – semiperimetrul triunghiului ABC);
2
- AABC – aria triunghiului ABC, notatã şi S;
- R – raza cercului circumscris unui poligon;
- r – raza cercului înscris într-un poligon;
- ln – latura poligonului regulat cu n laturi;
- an – apotema poligonului regulat cu n laturi;
- P – perimetrul poligonului;
- Alat – aria lateralã (prismã, piramidã, trunchi de piramidã);
- Atot – aria totalã, notatã şi A;
- V – volumul.

I. Triunghiul
Inegalitãţi gemetrice:
1. m(∠MBA) > m(∠A), m(∠MBA) > m(∠C), ∠MBA este unghi exterior;
2. a+b > c, b+c > a, a+c > b
3. a > b-c , b > c-a , c > a-b  A
b+c
4. ma <
2
5. p < ma + mb + mc < P

Teorema bisectoarei (∠BAD ≡ ∠DAC) M B C

BD AB a⋅c a⋅b
= ; BD = ; DC =
DC AC b+c b+c

40
Observaţii:
1. Centrul cercului circumscris unui triunghi este punctul de intersecţie al
mediatoarelor;
2. Centrul cercului înscris într-un triunghi este punctul de intersecţie al bisectoarelor;
3. Centrul de greutate al triunghiului este punctul de intersecţie al medianelor.
4. Ortocentrul triunghiului este punctul de intersecţie al înãlţimilor.
II. Poligoane convexe
Suma Sn a mãsurilor unghiurilor unui poligon convex cu n laturi:
Sn = (n – 2)⋅180°
Poligonul regulat este inscriptibil într-un cerc şi poate fi circumscris unui alt
cerc.

III. Relaţii metrice în triunghi

III.1. Triunghiul dreptunghic
ABC (m(∠A) = 90°, AD⊥BC)
1. Teorema lui Pitagora: a2 = b2 + c2;
2. Teorema catetei: b2 = a⋅CD, c2 = a⋅BD;
2
3. Teorema înãlţimii: h a =BD⋅DC;
b⋅c
4. ha = , hb = b, hc = c ;
2
a 3 3
5. ma = , mb2 = a 2 − b 2 , mc2 = a 2 − c 2 ;
2 4 4
b⋅c 2a 2a
6. ba = 2 ; bb = c ⋅ ;bc = b ⋅ ;
b+c a+c a+c
b⋅c
7. AABC = ;
2
a
8. R = ;
2
b⋅c
9. r = ;
a+b+c
10.Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice:
b = a⋅sin B, b = a⋅cos C, b = c⋅tg B, b = c⋅ctg C.
III.2. Triunghiul dreptunghic ABC (a = b = c)
a 3
1. ha = ma = ba =
2

41
 a2 3
2. AABC = ;
4
a 3
3. R =
3
a 3
4. r =
6
III.3. Triunghiul oarecare ABC (AD⊥BC)
1. Teorema lui Pitagora generalizatã:
a) b2 = a2 + c2 – 2a⋅BD, dacã m(∠B)<90° ;
b) b2 = a2 + c2 + 2a⋅BD, dacã m(∠B)>90° ;
2. Relaţiile lui Steward O∈(BC):
b2⋅BO + c2⋅CO – a2⋅AO = a⋅BO⋅CO;
2 2(b 2 + c 2 ) − a 2
3. ma = ;
4
2
4. ha = p ( p − a)( p − b)( p − c) ;
a
2
5. ba = p ( p − a)bc ;
b+c
a ⋅ ha
6. AABC = =S;
2
7. S = p( p − a )( p − b)( p − c) ;
abc
8. R = ;
4S
S
9. r = .
p

III.4. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice

a b c
1. Teorema sinusurilor: = = = 2R ;
sin A sin B sin C
2 2 2 b2 + c2 − a2
2. Teorema cosinusului: a = b + c − 2bc cos A; cos A = ;
2bc
A− B C a−b
3. Teorema tangentelor: tg tg = ;
2 2 a+b
ab sin C a 2 sin B sin C A
4. S = ,S = , S = p ( p − a )tg , S = 2 R 2 sin A sin B sin C ;
2 2 sin A 2

42
 A B C
5. p = 4 R cos cos cos ;
2 2 2
6. ha = 2 R sin B sin C ;
7. ma2 = R 2 (sin 2 A + 4 cos A sin B sin C ) ;
2bc A
8. ba = cos ;
b+c 2
A p( p − a)
9. cos = ;
2 bc
A ( p − b)( p − c)
10. sin = ;
2 bc
A ( p − b)( p − c)
11. tg = .
2 p( p − a)

IV. Patrulatere
IV.1. Paralelogramul
ABCD (AB CD, BC AD, DE⊥AB) D C
AC∩BD = {O}
OA = OC, OB = OD O
AABCD = AB⋅DE
AABCD = AB⋅AD⋅sin A. A E B

IV.2. Dreptunghiul D C
ABCD (AB CD, BC AD, ∠A = 90°)
AC = BD O
AABCD = AB⋅AD A B

IV.3. Rombul D
ABCD (AB CD, BC AD, AB = BC)
AC = d1, BD = d2
AB = a A C
AC⊥BD
d ⋅d
AABCD = 1 2
2
IV.4. Pãtratul B
ABCD (AB CD, BC AD, AB = AC

43
∠A = 90°, AB = a, AC = d) D C
AC = BD
AC⊥BD
d=a 2 O
AABCD = a2.

A B

IV.5. Trapezul D C
ABCD (AB CD, AB = B, DC = b
MN – linie mijlocie) M
B+b
MN = M N
2
( B + b) ⋅ h
AABCD = = MN ⋅ h A E B
2

V. Poligoane înscrise în cerc

V.1. Patrulaterul înscris în cerc A
∠BAD + ∠BCD = 180°; D
∠BAC ≡ ∠BDC; M
Teorema lui Ptolomeu α
AB⋅DC + AD⋅BC = AC⋅BD C
AABCD = ½ AC⋅BD⋅sin α B

V.2. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R

R 3 3R 2
1. Triunghiul echilateral: l3 = R 3, a3 = , S = ;
2 4
R 2
2. Pãtratul: l 4 = R 2 , a4 = , S = 2R 2 ;
2
R 3 3 3R 2
3. Hexagonul regulat: l6 = R, a6 = ,S = ;
2 2
π π n 2 2π
4. Poligonul regulat cu n laturi: l n = 2 R sin , an = R cos , S = R sin = p ⋅ an
n n 2 n
n ⋅ ln
unde p = .
2

44
 VI. Cercul

Lungimi şi arii: lcerc = 2πR, Acerc = πR2;

πRα
larcAB= ; α - mãsura în grade; A
180
πR 2α
AsectorAB = α O
180
α ⋅π
µ(∠AOB) = (µ - mãsura în radiani) B
180
Unghi cu vârful în interiorul cercului: B

m(∠AOB) = m(AB) A
 
m(AB) + m(CD) M
m(∠AMB) =
2
D C
Unghi cu vârful pe cerc
OM⊥MT M

m(AB)
m(∠AMB) = T
2
m(AM)
m(∠AMT) = A B
2

Unghi cu vârful în exteriorul cercului M

OT⊥MT C
 
m(AB) − m(CD)
m(∠AMB) = D T

 2 
m(BT) − m(DT)
m(∠AMB) = A
2
B
M
Puterea unui punct faţã de un cerc B
OT⊥MT N
ρ(M) = MA⋅MB = OM2 – r2 = MT2 T
ρ(N) = NA⋅NB = r2 – ON2
A

VII. Complemente de geometrie planã

45
 Triunghiul ortic este triunghiul determinat de picioarele înãlţimilor unui
triunghi; dintre toate triunghiurile cu vârfurile respectiv pe laturile unui triunghi
(sau pe prelungiri), triunghiul ortic are cel mai mic perimetru.
Ceviana este dreapta determinatã de vârful unui triunghi şi un punct al
laturii opuse.
Teorema lui Ceva: Cevienele AM, BN, CP ale triunghiului ABC sunt
MB NC PA
concurente dacã şi numai dacã ⋅ ⋅ = 1.
MC NA PB
Teorema lui Menelaus: Pe dreptele BC, CA, AB, determinate de laturile
triunghiului ABC, se considerã punctele M, N respectiv P situate douã dintre ele pe
laturile triunghiului şi unul pe prelungirea unei laturi, sau toate trei pe prelungiri
MB NC PA
de laturi. Punctele M, N, P sunt colineare dacã şi numai dacã: ⋅ ⋅ = 1.
MC NA PB
Dreapta lui Euler: Într-un triunghi oarecare, punctele H, O şi G
(ortocentrul, centrul cercului circumscris şi centrul de greutate) sunt colineare.
Dreapta lui Simson: Proiecţiile unui punct de pe cercul circumscris unui
triunghi, pe dreptele suport ale laturilor acestuia, sunt colineare.
Cercul exînscris: unui triunghi este tangent la o laturã a triunghiului şi la
prelungirile celorlalte douã laturi; centrul cercului exînscris este intersecţia
bisectoarei unui unghi interior cu bisectoarele celorlalte douã unghiuri exterioare.
Cercul lui Euler (cercul celor nouã puncte): picioarele înãlţimilor unui
triunghi, mijloacele laturilor şi mijloacele segmentelor determinate de ortocentru şi
vârfurile triunghiului sunt conciclice.

VIII. Poliedre
VIII.1. Prisma
1. Paralelipipedul dreptunghic
Alat = 2(a + b)c; c
d
Atot = 2(ab + ac + bc);
V = abc b
d2 = a2 + b2 + c2 a

2. Cubul
(de laturã a = b = c)
A = 6a2 c

V = a3 d

a b
a=a 3
3. Paralelipipedul D’ C’

46
B’O⊥(ABC) A’ B’
B’O = h
V = AABCD⋅h D O C
A B
4. Prisma C’
(dreaptã sau oblicã, de înãlţime h) A’ B’
V = Abazei⋅h h

C
A B
C’
5. Prisma triunghiularã regulatã
(AB = a) O’
A’ B’
Alat = 3a⋅h
a2 3
Atot = 3a⋅h +
2
2
a 3
V= ⋅h C O

4
A B

VIII.2. Piramida
1. Tetraedrul regulat
(toate muchiile sunt congruente, A
AO⊥(BCD), AM⊥DC)
a 6 a 3
h= , AM = ;
3 2
6 2 2
sin ABˆ O = , sin AMˆ O =
3 3
a3 2
A = a 2 3;V =
12
B C
2. Tetraedul dreptunghic
(OA⊥OB⊥OC⊥OA,
OA = OB = OC = a, CM⊥AB) C
a 2 a 6
OM = , CM = ; AB = a 2
2 2
a2 3
AABC =
2

47
 3a 2 a 2 3
Atot = +
2 2
3
a
V=
6

3. Piramida triunghiularã regulatã

(AB = AC = BC = A, VA = VB = VC
VM ⊥ BC, VM – apotemã)
2 a2
VM = h +
12
3a ⋅ VM
Alat =
2
a 2 3 3a ⋅ VM
Atot = +
4 2
a2 3 h
V= ⋅
4 3

4. Piramida patrulaterã regulatã (ABCD–pãtrat

de laturã a, VA = VB = VC = VD, VM⊥BC)
a2
VM = h 2 +
4
Alat = 2a ⋅ VM
Atot = a 2 + 2a ⋅ VM
a2 ⋅ h
V=
3

5. Piramida hexagonalã regulatã

(ABCDEF – hexagon regulat VM ⊥ BC,
VA = VB = VC = VD = VE = VF = a)

48
 2 3a 2
VM = h +
4
Alat = 3a ⋅ VM
3a 2 3
Atot = + 3a ⋅ VM
2
a 2 3h
V=
2

A B
6. Piramida regulatã
(piciorul înãlţimii coincide cu centrul circumscris bazei):
P ⋅ apotema
Alat = bazei
2
A ⋅h
Atot = Abazei + Alat ;V = bazei
3
7. Piramida (de înãlţime h):
A ⋅h
Atot = Abazei + Alat ;V = bazei
3
VIII.3. Trunchiul de piramidã
(B – aria bazei mari, b – aria bazei mici, h – înãlţimea)
1. Trunchiul de piramidã oarecare:
h
V = (B + b + B ⋅ b
3
2. Trunchiul de piramidã regulat
P – perimetrul bazei mari,
p – perimetrul bazei mici,
ap – apotema
( P + p)a p
Alat =
2
( P + p)a p
Atot = B + b +
2
h
V = (B + b + B ⋅ b )
3

49
VIII.4. Poliedrul regulat
Relaţia lui Euler: v-m+f = 2
(v – numal vârfurilor, m – numãrul muchiilor, f – numãrul feţelor)
Tipurile de poliedre regulate:
- tetraedrul regulat: f = 4, v = 4, m = 6;
- cubul (hexaedru regulat): f = 6, v = 8, m = 12;
- octaedrul regulat: f = 8, v = 6, m = 12;
- dodecaedrul regulat: f = 12, v = 20, m = 30;
- icosaedrul regulat: f = 20, v = 12, m = 30;

IX. Corpuri rotunde

Notaţii: R – razã, G – generatoare, h – înãlţime
IX.1. Cilindrul circular drept
h=G
Alat = 2πRG
Atot = 2πR( R + G )
V = πR 2 h

IX.2. Conul circular drept

G 2 = h2 + R2
Alat = πRG
Atot = πR ( R + G )
πR 2 h
V=
3

IX.3. Trunchiul de con

(r – raza bazei mici)
G 2 = h2 + (R − r)2
Alat = πG ( R + r )
Atot = πG ( R + r ) + π ( R 2 + r 2 )
πh 2
V= ( R + r 2 + Rr )
3

50
IX.4. Sfera
A = 4πR 2
4πR 3
V=
3
Acalotei sferice = 2πRh1
Azonei = 2πRh2

X. Funcţii trigonometrice
X.1. Definiţii în triunghiul dreptunghic
b c b
sin B = , cos B = , tgB = C
a a c
c
ctgB = , sin B = cos C , tgB = ctgC b a
b
c
A B
X.2. Proprietãţile funcţiilor trigonometrice
1. sin:R→[-1,1]
y

0 π 2π x

-1
sin(-x) = -sin x, sin(x + 2kπ) = sin x, (k∈Z)
2. cos:R→[-1,1] y
1

0 π 2π x

51
 -1
cos(-x) = cos x, cos (x + 2kπ) = cos x, (k∈Z)
π
3. tg:R\{(2k+1) }→R
2
y tg(-x) = -tg x
tg(x+kπ) = tg x, (k∈Z)
π
-
2
0 2π x

4. ctg:R\{kπ}→R
y ctg(-x) = -ctg x
ctg(x + kπ) = ctg x, (k∈Z)
π 3π
2 2
0 x

XI. Formule trigonometrice

XI.1. Relaţii între funcţiile trigonometrice ale unui argument:
1. sin 2 α + cos 2 α = 1 ;
sin α = ± 1 − cos 2 α ; cosα = ± 1 − sin 2 α
sin α
2. tgα =
cosα
tgα 1
sin α = ; cosα =
± 1 + tg 2α ± 1 + tg 2α

52
 π 
3. sin  − α  = cosα
2 
π 
tg  − α  = ctgα ,
2 
4. sin(π − α ) = sin α
cos(π − α ) = − cosα ; tg (π − α ) = −tgα
π 
5. sin  + α  = cosα
2 
π  π 
cos + α  = − sin α , tg  + α  = −ctgα
2  2 
6. sin(π + α ) = − sin α
cos(π + α ) = − cosα ; tg (π + α ) = tgα
7. sin( 2π − α ) = − sin α
sin( 2π − α ) = cosα ; tg (2π − α ) = −tgα
XI.2. Formule de adunare:
sin(α ± β ) = sin α ⋅ cos β ± sin β ⋅ cosα
cos(α ± β ) = cosα ⋅ cos β sin α ⋅ sin β
tgα ± tgβ
tg (α ± β ) =
1 tgα ⋅ tgβ

XI.3. Formule pentru multiplii de argument:

sin 2α = 2 sin α ⋅ cosα
cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 1 − 2 sin 2 α = 2 cos 2 α − 1
2tgα 2
tg 2α = =
1 − tg 2α ctgα − tgα
ctg 2α − 1 ctgα − tgα
ctg 2α = =
2ctgα 2
sin 3α = 3 sin α − 4 sin 3 α
cos 3α = 4 cos 3 α − 3 cosα
2tgα 1 − tg 2α
sin 2α = ; cos 2α =
1 + tg 2α 1 + tg 2α
sin nα = cos n α − C n2 cos n−2 α ⋅ sin 2 α + C n4 cos n−4 α ⋅ sin 4 α − ...
cos nα = C n1 cos n−1 α ⋅ sin α − C n3 cos n−3 α ⋅ sin 3 α + C n5 cos n−5 α ⋅ sin 5 α − ...

53
XI.4. Formule pentru jumãtãţi de argument:
α 1 − cosα α 1 + cosα
sin =± ; cos = ±
2 2 2 2
α sin α 1 − cosα 1 − cosα
tg = = =±
2 1 + cosα sin α 1 + cosα
XI.5. Sume, diferenţe şi produse:
α+β α−β
sin α + sin β = 2 sin cos
2 2
α−β α+β
sin α − sin β = 2 sin cos
2 2
α+β α−β
cosα + cos β = 2 cos cos
2 2
α+β β −α
cosα − cos β = 2 sin sin
2 2
sin(α + β ) sin(α − β )
tgα + tgβ = ; tgα − tgβ =
cosα ⋅ cos β cosα ⋅ cos β
π  π 
sin α + cosα = 2 sin  + α  = 2 cos − α 
4  4 
π  π 
sin α − cosα = − 2 sin  + α  = − 2 cos − α 
4  4 
1
sin α ⋅ sin β = [cos(α − β ) − cos(α + β )]
2
1
cosα ⋅ cos β = [cos(α + β ) + cos(α − β )]
2
1
sin α ⋅ cos β = [sin(α + β ) + sin(α − β )]
2
tgα + tgβ
tgα ⋅ tgβ =
ctgα + ctgβ

XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice

π π
XII.1. arcis:[-1.1]→[- , ], arcsin (-x) = - arcsin x
2 2
y
π

54
 -1 0 1 x

XII.2. arcos:[-1,1]→[0,π], arcos (-x) = π - arcos x

y
π

π
2

-1 0 1 x
 π π
XII.3. arctg:R →  − ,  , arctg (-x) = -arctg x
 2 2
π
2

0 x

-π
2

XII.4. arctg:R→(0,π), arctg (-x) = π - arctg x

y
π

π
2

0 x

XIII. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple

55
XIII.1. Ecuaţii fundamentale
1.sin x = a, a ∈ [−1,1] ⇒ x ∈{(−1) k arcsin a + kπ k ∈ Z }
2. cos x = a, a ∈ [ −1,1] ⇒ x ∈{± arccos a + 2kπ k ∈ Z }
3.tgx = a, a ∈ R ⇒ x ∈{arctga + kπ k ∈ Z
4.ctgx = a, a ∈ R ⇒ x ∈{accctga + kπ k ∈ Z }

XIII.2. Tabele de valori:

x 0 π π π π π 3π 2π
funcţia 6 4 3 2 2
sin x 0 1 2 3 1 0 -1 0
2 2 2
cos x 1 3 2 3 0 -1 0 1
2 2 2

x 0 π π π π π 3π 2π
funcţia 6 4 3 2 2
tg x 0 3 1 3 / 0 / 0
3
ctg x / 3 1 3 0 / 0 /
3

x -1 3 2 1 0 1 2 3 1
− − −
funcţia 2 2 2 2 2 2
arcsin x π π π π 0 π π π π
− − − −
2 3 4 6 6 4 3 2
arcos x π 5π 3π 2π π π π π 0
6 4 3 2 3 4 6

x − 3 -1 3 0 3 1 3
functia −
3 3
arctg x π π π 0 π π π
− − −
3 4 6 6 4 3
arcctg x 5π 3π 2π π π π π
6 4 3 2 3 4 6

56
 XIV. Elemente de geometrie analiticã
XIV.1. Segmente
1. Distanţa dintre douã puncte A(x1,y1), B(x2,y2): AB = ( x2 − x1 ) 2 + ( y 2 − y1 ) 2
y 2 − y1
2. Panta dreptei AB: m AB =
x2 − x1
x1 + x2 y + y2
3. Coordonatele (x,y) ale mijlocului segmentului AB: x = ,y= 1
2 2
4. Coordonatele punctului M care împarte segmentul (AB) în raportul k:
x + kx2 y + ky 2
x= 1 ,y= 1
1+ k 2

XIV.2. Ecuaţia dreptei

1. Drepte paralele cu axele de coordonate:
(d):x = a (d Oy), (d):y = a (d Ox)
2. Dreapta determinatã de punctul Mo(xo,yo) şi vectorul nul a(u , v) : (d ) : r = ro + t a , t∈
R, ro -vectorul de poziţie a lui Mo; r-vectorul de poziţie a unui punct M al dreptei d.
 x = xo + ut
(d ) :  , t∈R, ecuaţiile parametrice;
 y = yo + vt
3. Ecuaţia explicitã: y =mx + n (m∈R*, n∈R, m – panta, n – ordonata la origine);
x y
4. Ecuaţia prin tãieturi: + − 1 = 0, (a, b ∈ R*);
a b
5. Ecuaţia dreptei de pantã m, prin punctul Mo(xo,yo): y – yo = m(x – xo), (m≠0);
6. Ecuaţia dreptei determinatã de punctele A(x1,y2), B(x2,y2):
y − y1 y − y1 x − x1
y − y1 = 2 ( x − x1 ), = , ( x1 ≠ x2 , y1 ≠ y 2 ) sau
x2 − x1 y 2 − y1 x2 − x1
x y 1
x1 y1 1 = 0
x2 y 2 1
7. Ecuaţia generalã: ax + by + c = 0;
1
8. Aria triunghiului ABC (A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3)): AABC = ∆ , unde
2

57
 x y 1
∆ = x1 y1 1 , dacã ∆ = 0 atunci A, B, C sunt colineare
x2 y 2 1
9. Poziţia relativã a dreptelor (d1) şi (d2):
(d1 ) : a1 x + b1 y + c1 = 0 şi (d 2 ) : a2 x + b2 y + c2 = 0
a1 b1 c1
d1 = d2, dacã = =
a2 b2 c2
a1 b1 c1
d1 d2, dacã = ≠ ;
a2 b2 c2
a1 b1
d1 ≠ d2 şi d1 ∩ d2 ≠ ∅, dacã ≠
a2 b2
10.Distanţa de la punctul Mo(xo,yo) la dreapta (h): ax + by + c = 0
ax + by0 + c
d ( M , h) = 0
a2 + b2
11.Unghiul α determinat de dreptele:
(d1 ) : y = m1 x + n1 şi (d 2 ) : y = m2 x + n2
m − m1
tgα = 2 , (m1m2 ≠ −1)
1 + m1m2
d1 ⊥ d2, dacã m1m2 = -1

XIV.3. Cercul
Cercul C de centru M(a,b) şi razã r:
1. Ecuaţia cercului (x – a)2 + (y – b)2 = r2; dacã M(a,b) = 0(0,0): x2 + y2 = r2;
m n
2. Ecuaţia generalã: x2 + y2 + mx + ny + p = 0, unde a = − , b = − şi
2 2
1
r2 = (m2 + n2) – p.
4
XIV.4. Conice raportate la axele de simetrie
1. Elipsa E: F(c,0), F’(-c,0), A(a,0), A’(-a,0), B(0,b), B’(0,-b), MF + MF’ = 2a, M∈E
x2 y 2
Ecuaţia elipsei: 2 + 2 − 1 = 0, b 2 + c 2 = a 2
a b
B
M
A’ F’ F A
O

58
 B’
Ecuaţia tangentei în punctul M(xo,yo), M∈E:
xxo yyo
+ 2 −1= 0
a2 b
2. Hiperbola H: F(c,0), F’(-c,0), A(a,0), A’(-a,0), MF – MF’= 2a, M∈H.
x2 y 2
Ecuaţiea hiperbolei: 2 − 2 − 1 = 0, c 2 − b 2 = a 2
a b
y
M

F’ A’ O A F x

Ecuaţia tangentei în Mo(xo,yo), Mo∈H.

xx0 yy0
− 2 −1= 0
a2 b
p p
3. Parabola P: F( ,0), h:x = - (h – dreapta directoare): d(M,h) = MF, M∈P.
2 2
2
Ecuaţia parabolei P: y = 2px
y
h M

x
O F

Ecuaţia tangentei în Mo(xo,yo), Mo∈P: yyo = p(x + xo)

59
 ANALIZÃ MATEMATICÃ
I. Şiruri
I.1. Şiruri şi limite
Definiţia I.1.1. Se numeşte şir de numere reale o funcţie f:N→R, f(n) = an.
Definiţia I.1.2. Şirul (an)n≥ 0 se numeşte crescãtor (respectiv descrescãtor)
dacã an ≤ an+1, ∀n∈N (respectiv an ≥ an+1, ∀n∈N). Şirurile crescãtoare şi şirurile
descrescãtoare se numesc şiruri monotone.
Definiţia I.1.3. Şirul (an)n≥ 0 este mãrginit dacã şi numai dacã ∃M>0 astfel
încât an≤ M, ∀n∈N.
Notaţie: (an)n≥0, an∈R, R =R ∪ {-∞, +∞}.
Definiţia I.1.4. Şirul (a ) , a ∈R are limita a şi scriem lim an = a , a∈R
n n≥ 0 n
n →∞
dacã în orice vecinãtate a punctului a se aflã toţi termenii şirului începând de la un
anumit rang.
Definiţia I.1.5. Şirul este convergent, lim an = a , a∈R, dacã ∀ε>0, ∃N ∈N
n →∞
ε

astfel încât ∀ n> Nε, an - a<ε.

Definiţia I.1.6. lim an = a dacã ∃ε>0, ∃N ∈N astfel încât a > ε, ∀ n > N .
ε n ε
n →∞

Definiţia I.1.7. lim an = −∞ dacã ∀ε>0, ∃Nε∈N astfel încât an < -ε, ∀ n > Nε.
n →∞

60
Dacã nlim an = ±∞ , atunci şirul este divergent.
→∞

I.2. Criterii suficiente de convergenţã sau de existenţã a limitei unui şir

1. dacã nlim bn = 0 , bn≥ 0 şi an - a≤ bn atunci lim an = a ;
→∞ n →∞

2. dacã nlim bn = ∞ şi an ≥ bn atunci lim an = +∞ ;

→∞ n →∞

3. dacã lim nb = −∞ şi an ≤ bn atunci lim an = −∞ ;

n →∞ n →∞
4. orice şir monoton şi mãrginit este convergent (criteriul lui Weierstrass);
5. dacã bn ≤ an ≤ cn şi nlim bn = lim cn = a atunci lim an = a ;
→∞ n →∞ n →∞
6. criteriul lui Stolz:
- dacã (bn)n≥0 crescãtor: nlim bn = ∞ şi existã lim an+1 − an , atunci
→∞ n→∞ bn +1 − bn

an a − an
lim = lim n+1 ;
n→∞ bn n→∞ bn +1 − bn

an+1 an+1
- dacã (an)n≥0, an > 0 şi existã lim atunci lim n an = lim (Cesaro);
n →∞ a n n →∞ n →∞ a n

- - dacã (bn)n≥0 crescãtor: nlim an = lim bn = 0 şi existã lim an+1 − an , atunci

→∞ n→∞ n→∞ bn +1 − bn

an a − an
lim = lim n+1 ;
n→∞ bn n→∞ bn +1 − bn

I.2. Operaţii cu şiruri convergente

lim an = a , lim bn = b , a,b∈R
n →∞ n →∞
1. lim (an + bn ) = a + b, lim ( an − bn ) = a − b;
n→∞ n→∞
2. lim αan = αa,α ∈ R;
n →∞
an a
3. lim = , (daca b ≠ 0)
n→∞ bn b

I.3. Operaţii cu şiruri care au limitã

lim an = a , lim bn = b , a,b∈ R
n →∞ n →∞

1. dacã nlim an = ∞ şi lim bn = b , b∈R atunci lim (an + bn ) = +∞, lim 1 = 0 ,

→∞ n →∞ n →∞ n →∞ a n

61
 + ∞, daca b > 0
lim an ⋅ bn = 
n →∞ − ∞, daca b < 0
2. nlim an = lim bn = +∞ atunci lim (an + bn ) = +∞ , lim (an ⋅ bn ) = +∞ ;
→∞ n →∞ n →∞ n →∞

3. dacã lim an = −∞ şi lim bn = b , b∈R, atunci lim (an + bn ) = −∞

n →∞ n →∞ n →∞
− ∞, daca b > 0
lim an ⋅ bn =  ;
n →∞ + ∞, daca b < 0
4. nlim an = lim bn = −∞ atunci lim (an + bn ) = −∞ , lim (an ⋅ bn ) = +∞ ;
→∞ n →∞ n →∞ n →∞

5. dacã lim an = ∞ şi lim bn = −∞ atunci lim (an ⋅ bn ) = −∞ ;

n →∞ n →∞ n →∞

6. dacã nlim an = 0 atunci lim 1 = ∞ dacã an > 0 şi lim 1 = −∞ dacã an < 0.

→∞ n →∞ a n n →∞ a n

I.4. Şiruri tip

62
 0, daca − 1 < q < 1
1, daca q = 1
n 
1. lim q = 
n→∞
+ ∞, daca q > 1
nu exista, daca q ≤ −1
+ ∞, daca a0 > 0
2. lim (a0 n k + a1n k −1 + ... + ak −1n + ak ) = lim a0 n k = 
n →∞ n→∞ − ∞, daca a0 < 0
0, daca k < p
+ ∞, daca k > p si a p > 0
a0 n + a1n + ... + ak −1n + ak 
k k −1 o o
3. lim p p −1
= − ∞, daca k > p si ao po < 0
n→∞ b0 n + b1n + ... + b p−1n + n p 
a
 0 , daca k = p
 b0
1
4. lim (1 + q + q 2 + ... + q n ) = , daca q < 1;
n →∞ 1− q
1 1 1
5. lim (1 + + + ... + ) = +∞;
n→∞ 2 3 n
6. lim n a = 1, ∀a > 0;
n →∞

7. lim n 1 p + 2 p + ... + n p = 1, ∀p ≥ 1;
n →∞
n
 1
8. lim 1 +  = e;
n →∞  n
n
 1 1 1
9. lim 1 + + + ... +  = e.
n→∞  1! 2! n! 

II. Limite de funcţii

Notaţii: f:D→R, D⊂R, α - punct de acumulare a lui D;

II.1. Definiţii ale limitei

Definiţia II.1.1. lim f ( x) = l , l ∈ R , dacã pentru orice vecinãtate V a lui l
x→α
existã o vecinãtate U a lui α astfel încât ∀ x∈D∩U, x≠α, sã rezulte f(x)∈V.

63
 Definiţia II.1.2. lim f ( x) = l , l ∈ R , dacã pentru orice şir (xn)n≥ 0, xn∈D\{α},
x→α

având nlim xn = α rezultã lim f ( x) = l (criteriul cu şiruri);

→∞ n→∞

Definiţia II.1.3. lim f ( x) = l , l ∈ R , dacã ∀ε>0, ∃δε >0 astfel încât ∀x∈D\{α}
x→α
şi x - α< δε rezultã f(x) - l< ε;
Definiţia II.1.4. lim f ( x) = l , dacã ls = ld = l, unde l s = lim
x →α
f ( x)
şi
x→α x <α
l d = lim f ( x)
x→α .
x >α

II.2. Operaţii cu limite de funcţii

f:D→R, g:D→R, α - punct de acumulare a lui D, lim f ( x) = l1 , lim g ( x) = l 2 , l1,l2∈R;
x→α x→α
1. lim ( f ( x) + g ( x)) = l1 + l 2 ;
x→α
2. lim f ( x) ⋅ g ( x) = l1 ⋅ l 2 ;
x→α
3. lim af ( x) = a ⋅ l1 ;
x→α
f ( x) l1
4.daca l2 ≠ 0, lim = .
x →α g ( x) l2

II.3. Limite tip

1. lim ( a0 x n + a1 x n−1 + ... + an ) = a0α n + a1α n−1 + ... + an
x→α
n n −1 n
lim (a0 x + a1 x + ... + an ) = lim a0 x ;
x→±∞ x→±∞
n −1
n
a x + a1 x + ... + an α + a1α n−1 + ... + an
a0 n
2. lim 0 m m −1
=
x→α b0 x + b1 x + ... + bm α + b1α m−1 + ... + bm
b0 m
a0 x n + a1 x n−1 + ... + an a0 x n
lim m m −1
= lim ;
x→±∞ b0 x + b1 x + ... + bm x→±∞ b0 x m
3. lim n x = n α ,α ∈ R+ , n ∈ N , n ≥ 2
x→α
2 n +1
lim x = ∞ , lim x = −∞ ;
n
x →∞ x→−∞
α
4. lim a = a ,α ∈ R, a ∈ R+ \ {1}
x *
x→α
x x
lim a = ∞ , lim a = 0 , dacã a > 1;
x →∞ x→−∞

64
 x x
lim a = 0 , lim a = ∞ , dacã 0 < a < 1;
x →∞ x→−∞

5. lim log a x = log a α ,α > 0 finita, α ∈ R+ \ {1}

*
x→α
lim log a x = −∞ log a x = +∞ dacã a > 1;
x →0 şi xlim
→∞
x >0

lim log a x = +∞ log a x = −∞ dacã 0 < a < 1;

x →0 şi xlim
→∞
x >0

6. lim sin x = sin α , lim cos x = cosα

x→α x→α
π ctgx = ctgα ,α ∉ πZ
lim tgx = tgα ,α ∉ + πZ , lim x→α
x→α 2
lim tgx = ∞ lim tgx = −∞
π π
x→
2 , x→ 2
π π
x< x>
2 2
lim ctgx = ∞ lim ctgx = −∞
7. x →0 , x →0
x >0 x <0
lim arcsin x = arcsin α ,α ∈ [−1,1] , lim arccos x = arccosα ,α ∈ [−1,1]
x→α x→α
lim arctgx = arctgα ,α ∈ R , lim arcctgx = arcctgα ,α ∈ R
x→α x→α
π π
lim arctgx = − , lim arctgx =
x→−∞ 2 x →∞ 2
lim arcctgx = π , lim arcctgx = 0 ;
x→−∞ x→∞
sin x tgx arcsin x arctgx
8. lim = 1 , lim = 1 , lim = 1 , lim =1;
x →0 x x →0 x x →0 x x →0 x
xn
9. lim x = 0, ∀n ∈ Z , a > 1;
x →∞ a
x 1
 1
10. lim 1 +  = e, lim (1 + x) x = e;
x→±∞  x x →0

ln(1 + x)
11. lim = 1;
x →0 x
ax −1
12. lim = ln a, a > 0 ,
x →0 x
(1 + x) r − 1
13. lim = r , ∀r ∈ R .
x →0 x

II.4. Continuitatea funcţiilor

65
 Definiţia II.4.1. Fie f:D→R, xo∈D, xo – punct de acumulare a lui D, f este
continuã în xo, dacã lim f ( x) = f ( x0 ) , xo se numeşte punct de continuitate.
x→ x0

Definiţia II.4.2. Fie α∈D, α este punct de discontinuitate de prima speţã dacã
existã şi sunt finite limitele laterale în α, dar funcţia nu este continuã în α.
Definiţia II.4.3. Fie α∈D, α este punct de discontinuitate de speţa a doua
dacã nu este de prima speţã.
Teoremã. Dacã f:I→R, I – interval şi f continuã pe I, atunci J = f(I) este
interval ( o funcţie continuã pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel
interval).

III. Funcţii derivabile

III.1. Definiţia derivatei într-un punct
f:E→R, xo∈E, xo – punct de acumulare a lui E:
f ( x ) − f ( x0 ) f ( x0 + h ) − f ( x0 )
lim = lim
f’(x0) = x→ x 0 x − x0 h →0 h
x0 + h∈E

f ( x ) − f ( x0 ) f ( x ) − f ( x0 )
fs’(x0) = xlim
→x 0 x − x0
lim
, fd’(x0) = x→ x 0x − x0
x< x0 x > x0

f’(x0) = fs’(x0) = fd’(x0)

Interpretarea geometricã:
- dacã f’(x0)∈R, y - f(x0) = f’(x0)(x – x0) este ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în
punctul A(x0,f(x0));
- dacã f este continuã în x0, fd’(x0) = +∞, fs’(x0) = -∞, sau invers, x0 este punct de
întoarcere al graficului;
- dacã f este continuã în x0 şi existã derivatele laterale în x0, cel puţin una fiind
finitã, dar f nu este derivabilã în x0, x0 este punct unghiular al graficului.
III.2. Reguli de derivare
f,g:E→R, f,g derivabile în x∈E:
1. (f + g)’(x) = f’(x) + g’(x);
2. (cf)’(x) = cf’(x), c∈R;
3. (f⋅g)’(x) = f’(x)⋅g(x) + f(x)⋅g’(x)
'
f f ' ( x ) g ( x ) − f ( x) g ' ( x )
4. dacã g(x)≠0,   ( x) = 2
;
g
  g ( x )

66
5. dacã f:I→J, g:J→R, f derivabilã în x0∈I şi g derivabilã în y0 = f(x0), atunci
(gof)’(x0) = g’(y0)f’(x0);
6. dacã f:I→J continuã, bijectivã şi derivabilã în x0 cu f’(x0)≠0, atunci f-1:J→I este
1
derivabilã în y0, y0 = f(x0) şi f-1(y0) = .
f ' ( x0 )

III.3. Derivatele funcţiilor elementare

Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)
C 0
xn, n∈N* nxn-1
xr, r∈R, x>0 rxn-1
x, x ≥ 0 1
,x > 0
2 x
logax, a≠1, a>0, x>0 1 1
⋅
ln a x
ln x, x>0 1
x
ax, a≠1, a>0, x>0 ax ln a
ex ex
sin x cos x
cos x -sin x
π 1
tg x, x ≠ ( 2k + 1) , k ∈ Z
2 cos 2 x
ctg x, x ≠ kπ , k ∈ Z 1
−
sin 2 x
arcsin x, x∈[0,1] 1
, x ∈ (0,1)
2
1− x
arcos x, x∈[0,1] 1
− , x ∈ (0,1)
2
1− x
arctg x 1
1 + x2
arcctg x 1
−
1 + x2

67
III.4. Derivata funcţiilor compuse
Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)
un, n∈N* nun-1⋅u’
ur, r∈R, u>0 uxn-1⋅u’
u ,u ≥ 0 u'
,u > 0
2 u
logau, a≠1, a>0, u>0 1 u'
⋅
ln a u
ln u, u>0 1
⋅ u'
u
au, a≠1, a>0 au ln a⋅u’
eu eu⋅u’
sin u cos u⋅u’
cos u - sin u⋅u’
tg u, cos u≠ 0 1
⋅ u'
cos 2 u
ctg u, sin u≠ 0 1
− ⋅ u'
sin 2 u
arcsin u, u∈[-1,1] 1
⋅ u ' , u ∈ ( −1,1)
2
1− u
arccos u, u∈[-1,1] 1
− ⋅ u ' , u ∈ (−1,1)
2
1− u
arctg u 1
⋅ u'
1 + u2
arcctg u 1
− ⋅ u'
1+ u2
uv , u>0 uv⋅v’⋅ ln u + v⋅uv-1⋅u’

III.5. Derivatele de ordin superior ale unor funcţii elementare

Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n(f(n))
xm, m∈N, m≥n m(m-1)…(m-n+1)xm-n
1 1
,m∈ N (-1)nm(m-1)…(m+n-1) m+n
xm x
ex ex

ax (ln a)n⋅ax

68
ln x 1
(-1)n-1(n-1)!
xn
Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n(f(n))
sin x  nπ 
sin  x + 
 2 
cos x  nπ 
cos x + 
 2 

Formula lui Leibniz:

( f ⋅ g ) ( n ) = f ( n ) ⋅ g + C n1 f ( n−1) ⋅ g '+C n2 f ( n−2) ⋅ g ' '+...C nn−1 f '⋅ g ( n−1) + Cnn f ⋅ g ( n ) =
n
= ∑ Cnk f ( n−k ) ⋅ g ( k ) , f ( 0) = f
k =0

III.6. Proprietãţi ale funcţiilor derivabile

Teorema lui Fermat:
Fie f:I→R derivabilã pe I. În orice punct extrem local din interiorul lui I, f’ este
nulã.
Teorema lui Rolle:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]→R este derivabilã pe (a,b) şi f(a) = f(b) atunci
existã c∈(a,b) astfel încât f’(c) = 0.
Teorema lui Lagrange:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]→R este derivabilã pe (a,b), atunci existã c∈(a,b)
f (b) − f ( a)
astfel încât = f ' (c ) .
b−a
Teoremã. Dacã funcţia f este continuã şi derivabilã pe I (I – interval deschis),
atunci:
1. între douã rãdãcini consecutive ale funcţiei existã cel puţin o rãdãcinã a derivatei;
2. între douã rãdãcini consecutive ale derivatei existã cel mult o rãdãcinã a funcţiei.
Teorema lui Cauchy:
Dacã f,g:[a,b]→R continue pe [a,b], derivabile pe (a,b) şi g’(x)≠0, ∀x∈(a,b)
f (b) − f ( a) f ' (c)
atunci ∃c∈(a,b) astfel încât =
g (b) − g ( a) g ' (c)

IV. Asimptote
IV.1. Asimptote orizontale (f:D→R)

69
 Definiţia IV.1.1. Dacã xlim f ( x) = l1 sau lim f ( x) = l 2 , l1,l2∈R, dreptele y=l1
→+∞ x→−∞
şi y=l2 sunt asimptote orizontale a lui f spre +∞, respectiv -∞

IV.2. Asimptote oblice (f:D→R)

f ( x) [ f ( x) − mx] = n, m, n ∈ R
Definiţia IV.2.1. Dacã lim = m ≠ 0 şi xlim
→+∞
x →∞ x
dreapta y = mx + n este asimptotã oblicã a lui f spre +∞.
f ( x) [ f ( x) − m' x] = n' , m' , n'∈ R
Definiţia IV.2.2. Dacã lim = m' ≠ 0 şi xlim
→ +∞
x →∞ x
dreapta y = m’x + n’ este asimptotã oblicã a lui f spre -∞.

IV.3. Asimptote verticale (f:D→R)

lim f ( x) = ±∞
Definiţia IV.3.1. Dacã x→α , α - punct de acumulare a lui D,
x<α

dreapta x=α este asimptotã verticalã la stânga a lui f.

lim f ( x) = ±∞
Definiţia IV.3.2. Dacã x→α , α - punct de acumulare a lui D,
x >α

dreapta x=α este asimptotã verticalã la dreapta a lui f.

V. Primitive
(integrale nedefinite)
Definiţia V.1. Fie funcţia f:J→R, J – interval, F:J→R este primitiva lui f, dacã
F este derivabilã pe J şi F’(x) = f(x), ∀x∈J.
Se noteazã: ∫ f ( x) dx = F ( x) + c
Proprietãţi ale primitivelor:
1. ∫ [ f1 ( x) + f 2 ( x)]dx = ∫ f1 ( x) dx + ∫ f 2 ( x)dx ;
2. ∫ af ( x) dx = a ∫ f ( x)dx ;
3. ∫ f ( x) g ' ( x)dx = f ( x) g ( x) − ∫ f ' ( x) g ( x) dx .

V.1. Prima metodã de schimbare a variabilei

Dacã ϕ :I→J, f:J→R,ϕ derivabilã pe I, f admite primitive (F), atunci
∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ ' (t ) dt = F  ϕ (t ) + c

V.2. A doua metodã de schimbare a variabilei

70
 Dacã ϕ :I→J, f:J→R,ϕ bijectivã, derivabilã, cu derivata nenulã pe I,
h = ( f  ϕ ) ⋅ ϕ ' admite primitive (H) atunci ∫ f ( x) dx = H  ϕ −1 ( x) + c .

V.3. Tabel de primitive: (I – interval, I⊂R)

n x n+1
1. ∫ x dx = + c, x ∈ R, n ∈ N ;
n +1
α xα +1
2. ∫ x dx = + c, x ∈ (0,+∞),α ∈ R \ {−1} ;
α +1
x ax
3. ∫ a dx = + c, x ∈ R, a > 0, a ≠ 1 ;
ln a
dx
4. ∫ = ln x + c, x ∈ I , I ⊂ R ;
x
1 1 x−a
5. ∫ 2 dx = ln + c, x ∈ I , I ⊂ R \ {−a, a} ;
x −a 2
2a x + a
1 1 x
6. ∫ 2 dx = arctg + c, x ∈ R , a ≠ 0 ;
x + a2 a a
7. ∫ sin xdx = − cos x + c, x ∈ R ;
8. ∫ cos xdx = sin x + c, x ∈ R ;
1  π 
9. ∫ 2
dx = tgx + c, x ∈ I , I ⊂ R \ (2k + 1) k ∈ Z  ;
cos x  2 
1
10. ∫ 2 dx = −ctgx + c, x ∈ I , I ⊂ R \ { kπ k ∈ Z } ;
sin x
 π 
11. ∫ tgxdx = − ln cos x + c, x ∈ I , I ⊂ R \ (2k + 1) k ∈ Z  ;
 2 
12. ∫ ctgxdx = ln sin x + c, x ∈ I , I ⊂ R \ { kπ k ∈ Z } ;

13. ∫ 2
1
x + a2
( )
dx = ln x + x 2 + a 2 + c, x ∈ R ;

1
14. ∫ 2 dx = ln x + x 2 − a 2 + c, x ∈ (a,+∞) sau x ∈ (−∞,−a ), a > 0 ;
x − a2
1 x
15. ∫ 2 dx = arcsin + c, x ∈ (−a, a), a > 0
a − x2 a

V.4. Primitivele funcţiilor raţionale

71
 1
n
1. ∫ ( ax + b) dx = ( ax + b) n+1 + c, n ∈ N , n ≠ −1, a ≠ 0 ;
( n + 1)a
dx 1
2. ∫ = ln(ax + b) + c, a ≠ 0 ;
ax + b a

dx 1
3. ∫ =− + c, n ∈ N , n ≠ 1, a ≠ 0 ;
(ax + b) n
(n − 1)a (ax + b) n−1
dx 1 x+b
4. ∫ = ln + c, a ≠ b ;
( x + a )( x + b) a − b x + a
dx 1 dx
∫ 2 = ∫ 2
+ c, unde ∆ = b 2 − 4ac, a ≠ 0
5. ax + bx + c a  2 b  ∆ .
x +  −
 2a  4a
Substituţiile lui Euler:
1. ax 2 + bx + c = t ± x a , daca a > 0 ;
2. ax 2 + bx + c = tx ± c , daca c > 0 ;
3. ax 2 + bx + c = t ( x − x1 ), daca b 2 − 4ac > 0 si x1 este o rãdãcinã a ecuaţiei
ax2 + bx + c = 0.

VI. Integrale definite

IV.1. Definiţia integrabilitãţii (integrale Riemann)
Notaţii: f:[a,b]→R, ∆ = (a = x0, x1, x2, …, xn = n) diviziune, xi-1 ≤ ξi ≤ xi , ξi – puncte
n
intermediare, σ∆(f, ξ) – suma Riemann: σ ∆ ( f ,ξ ) = ∑ f (ξ i )( xi − xi −1 )
i =1
Definiţia VI.1.1. f se numeşte integrabilã dacã existã numãrul real If cu
proprietatea: ∀ε > 0, ∃ηε >0 astfel încâtr pentru orice divizune ∆ a lui [a,b] cu
∆ < ηε şi orice puncte intermediare ξi are loc σ ∆ ( f ,ξ ) − I f < ε unde
∆ = max ( xi − xi −1 )
1≤i ≤n
b
Se noteazã: I f = ∫ f ( x)dx
a
Proprietãţi ale integralei definite:
b b b
1. ∫ (αf ( x) + βg ( x))dx = α ∫ f ( x) dx + β ∫ g ( x)dx ;
a a a

72
 b c b
2. ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x)dx ;
a a c
b a
3. ∫ f ( x)dx = − ∫ f ( x)dx ;
a b
a
4. ∫ f ( x)dx = 0 .
a
Formula lui Leibniz-Newton:
b
∫ f ( x)dx = F (b) − F (a) (F – primitivã a lui f)
a
Teorema de medie:
b
Dacã f continuã pe [a,b], atunci ∃ξ∈[a,b] astfel încât: ∫ f ( x)dx = (b − a) f (ξ )
a
Formula de integrare prin pãrţi:
b b
b
∫ f ( x) g ' ( x)dx = f ( x) g ( x) − ∫ f ' ( x) g ( x)dx
a
a a
Formula de schimbare de variabilã:
Dacã ϕ :[a,b]→J, f:J→R, f continuã pe J, ϕ derivabilã cu derivata continuã pe
b ϕ (b )
[a,b], atunci ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ ' (t )dt = ∫ f ( x) dx
a ϕ (a)
Proprietãţi de paritate:
0, daca f impara
 a
Dacã f:[-a,a]→R continuã atunci: ∫ f ( x) dx =  a
−a 2 ∫ f ( x)dx, daca f para
 0

VI.2. Aplicaţii ale integralei definite

1. Aria subgraficului Γf, f:[a,b]→R+, f continuã:
y

b
aria Γ f = ∫ f ( x) dx Γf
a

y
0 a b x

Aria subgraficului Γf,g, f,g:[a,b]→R şi

f(x) ≤ g(x) ∀ x∈[a,b]
0 a Γf,g b x

73
 b
aria Γ f , g = ∫ [ f ( x) − g ( x)]dx
a

2. Volumul corpurilor de rotaţie, f:[a,b]→R+, f continuã:

y

b
vol (C f ) = π ∫ f 2 ( x)dx
a
a b x

3. Lungimea graficului f:[a,b]→R+, f derivabilã cu derivata continuã:

B
A

b
l ( f ) = ∫ 1 + ( f ' ( x)) 2 dx
a

a b

4. Aria suprafeţelor de rotaţie:

b
A f = 2π ∫ f ( x) 1 + ( f ' ( x )) 2 dx
a

74