1.

O SCURTĂ PREZENTARE A ŞCOLII WALDORF

Prima şcoală Waldorf a fost înfiinţată în 1919, la Stutgart din

iniţiativa filosofului german Rudolf Steiner şi cu sprijinul material al lui
Emil Molt, managerul fabricii de ţigarete Waldorf-Astoria (de unde şi
denumirea de pedagogie Waldorf).
Şcoala Waldorf este o alternativă la învăţământul tradiţional, a cărei
pedagogie se bazează pe indicaţiile pedagogice ale lui Rudolf Steiner. Este
o şcoală europeană, toţi cei care sunt preocupaţi de dezvoltarea ideilor
pedagogice în lume cunosc şi recunosc succesul său în toate ţările
dezvoltate ale Europei.
Mai presus de toate, această şcoală îşi propune dezvoltarea copiilor şi
tinerilor din toate punctele de vedere, ştiinţa fiind însufleţită prin artă şi
legată de viaţa zilnică prin practică în toţi cei 12 ani de studiu. Unul din
scopurile acestei şcoli este acela de a pregăti indivizi cu mentalităţi
sănătoase şi capacitate mare de adaptabilitate pentru viaţa socială de mai
târziu. Aici, copilul poate să descopere lumea înconjurătoare din mai multe
perspective: ştiinţifice, artistice şi tehnic-meşteşugăreşti. Importantă este
aici cunoaşterea si socializarea, mai puţin competiţia si izolarea,
urmărindu-se nu numai încărcarea intelectului cu informaţii, ci şi rafinarea
simţurilor şi modelarea sensibilităţii sufleteşti faţă de ceea ce este frumos
şi bine.
 2. ORGANIGRAMA ŞCOLII WALDORF BRĂILA

Organigrama Şcolii Waldorf cuprinde următoarele posturi didactice: 1 post de

profesor cu funcţia de director, 2 posturi educatoare, 4 posturi învăţătoare, 18
profesori, care ocupă 14,14 norme didactice, suficiente pentru acoperirea numărului
de grupe/ clase din şcoală – 2 grupe de grădiniţă, respectiv 4 clase de ciclu primar şi 3
clase de gimnaziu.
Posturile didactic-auxiliare aprobate (1 post contabil cu ½ normă, 1 post
secretar cu ½ normă) sunt insuficiente având în vedere volumul mare de lucru cu care
se confruntă tot personalul auxiliar din învăţământul preuniversitar, cunoscându-se
faptul că volumul de muncă s-a dublat faţă de anul 2000, în schimb condiţiile de
normare au rămas aceleaşi.
Posturile nedidactice cuprind 2 posturi de îngrijitoare, 1 post de paznic, care
conform Planului de pază îşi exercită serviciul doar noaptea şi 1 post de fochist cu ½
normă. Şi aici şcoala se confruntă cu un deficit de personal având în vederea postul
unic de paznic, care acoperă doar paza de noapte, între orele 2200 şi 600, doar în zilele
de lucru de luni până vineri, întrucât nu există buget aprobat pentru compensarea cu
sporuri sau zile libere pentru orele suplimentare şi orele lucrate în zilele libere şi în
zilele de sărbători legale. Conform statului de funcţii, şcoala are prevăzut şi aprobat
un post de fochist cu jumătate de normă care nu acoperă nici acesta necesarul de
personal întrucât Conform Notificării nr. 44.990/28.12.1999, privind normativele de
personal didactic auxiliar şi de personal de administraţie din învăţământul
preuniversitar salarizat de la bugetul de stat, ar fi trebuit aprobate 1-3 posturi în medie
pentru fiecare punct termic în funcţiune, şcoala fiind dotată cu centrală proprie de
încălzire.
În prezent, în sistemul de învăţământ, în materia normării personalului didactic
auxiliar şi nedidactic sunt aplicabile normative datând din anii 1998-19991.

1
O.M.E.N. nr. 3250/12.02.1998 privind criteriile de normare a personalului didactic auxiliar din învatamântul
preuniversitar de stat, O.M.E.N. nr. 3264/15.02.1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de încadrare a
personalului didactic, didactic auxiliar si nedidactic în casele corpului didactic, Criteriile de normare a personalului
nedidactic din învatamântul preuniversitar.
 3. ÎNCADRAREA-NORMAREA PERSONALULUI UNITĂŢII

După 1 septembrie 2010, pentru ocuparea funcţiilor didactice, atât personalul

didactic cât şi personalul didactic auxiliar vor trebui să îndeplinească condiţiile
prevăzute în Proiectul Legii educaţiei naţionale.
Astfel, pentru ocuparea funcţiilor didactice este necesară efectuarea unui stagiu
practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, în funcţia
didactică corespunzătoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor şi trebuie
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii minime de studii:
a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de licenţă în profilul postului;
b) absolvirea masteratului didactic cu durata de 2 ani.
Cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare,
institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor în baza
finalizării studiilor medii pedagogice/postliceale sau a colegiilor universitare de
institutori, au obligaţia ca, în termen de cel mult 10 ani de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, să finalizeze studiile universitare în profilul postului.
Toate cadrele didactice din Şcoala Waldorf Brăila îndeplinesc parţial condiţiile
de studii amintite mai sus, întrucât în viitorul apropiat vor fi nevoite să-şi finalizeze
studiile prin absolvirea unui masterat de 2 ani, în profilul postului.
Personalul didactic auxiliar din Şcoala Waldorf Brăila îndeplineşte condiţiile
de studii prevăzute în Proiectul Legii educaţiei naţionale, astfel:
a) secretara şcolii fiind absolventă a unei instituţii de învăţământ superior şi în

curs de finalizare a unui masterat în profilul postului şi anume,

managementul resurselor umane;
b) administratorul financiar al şcolii fiind absolvent al instituţii de învăţământ

superior, în profilul postului şi anume contabilitate şi informatică de

gestiune, având la angajare o vechime mai mare de 3 ani în conform
postului ocupat şi fiind în curs de finalizare a unui masterat în profil
administraţie publică.
 4. ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ŞI
REFORMA FINANŢĂRII CHELTUIELILOR DIN BUGETUL LOCAL

Reforma pe care o parcurge întregul sistem de învăţământ românesc are ca

fundament esenţial finanţarea, studiată din perspectiva modernizării acesteia, care
presupune:
- identificarea tuturor surselor de finanţare posibil de atras (venituri proprii, buget de
stat sau buget local) pentru susţinerea acestor categorii de cheltuieli;
- fundamentarea necesarului de cheltuieli pentru funcţionarea fiecărei unităţi de
învăţământ pe bază de indicatori bine delimitaţi;
- transparenţă totală în modul de utilizare a resurselor aprobate prin buget;
- control riguros asupra legalităţii utilizării fondurilor.
Începând din 2010, şcolile au bugetul în funcţie de numărul de elevi.
Finanţarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemizaţiile şi alte drepturi salariale în
bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, pentrut unităţile de
învăţământ preuniversitar de stat, se face pe baza costului standard per elev.
Costul standard pe elev se determină pe fiecare nivel de învăţământ, filieră,
profil, specializare, în funcţie de numărul de elevi, de limba de predare şi de mediu
(urban sau rural).
Finaţarea cheltuielilor se asigură prin bugetul local ale unităţilor administrativ
teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sumele defalcate din TVA,
aprox 2857 lei anual/elev şcolarizat.
 5. LEGEA SALARIZĂRII UNICE
ŞI BLOCAREA MAJORĂRILOR SALARIALE
ÎN SECTORUL BUGETAR

Începând cu 1 ian 2010, salarizarea personalului bugetar s-a făcut conform

Legii 330/2009, astfel, salariile de bază, soldele, indemnizaţiile lunare au devenit
principalul element al câştigului salarial prin includerea în acestea a unor sporuri cu
caracter general, precum sporul de vechime, sporul de fidelitate, indemnizaţia de
conducere. Suma sporurilor cu caracter special, care nu se include în salariul de bază,
precum gradaţia de merit, indemnizaţia de dirigenţie specifice învaţământului, nu
poate depăşi 30% din salariul de bază, solda, indemnizaţia lunară, după caz.
Guvernul poate aproba depăşirea acestei limite, pentru anumite categorii de
personal, cu respectarea limitei de 30% pentru fiecare ordonat principal de credite.
În pofida unor uşoare îmbunătăţiri a stării economice, condiţiile financiare s-au
dovedit a fi mai dificile decât s-a anticipat iniţial, activitatea economică din România
înregistrată în ultimele luni fiind în continuare marcată de recesiune, atât din cauza
cereriiinterne reduse cât si a unei revenirii lente a partenerilor comerciali ai
României.
Prognozele efectuate de autorităŃile abilitate în domeniu conturează imaginea
unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică
a României si, prin aceasta, ordinea publică si siguranţa naţională.
Guvernul României şi-a asumat angajamentul de a lua măsuri compensatorii
suplimentare: o reducere cu 25% a salariilor, sporurilor si altor plăţi de natură
salarială pentru toţi salariaţii din sectorul public începând de la 1 iunie 2010, dar care
s-a putut aplica abia de la 1 iulie 2010; o reducere cu 15% a cuantumului
indemnizaţiilor acordate în vederea cresterii copilului, inclusiv a alocaţiilor de
somaj; o îngheţare a pensionărilor anticipate începând cu data de 1 iunie 2010 si până
la intrarea în vigoare a legii de reformă a sistemului de pensii. Pensiile noi de
invaliditate vor fi acordate numai dacă acestea au fost în prealabil aprobate de
echipele de evaluare medicală din Ministerul Muncii.
 5. BUGETAREA CHELTUIELILOR SALARIALE.
SURSE DE FINANŢARE

Bugetul Şcolii Waldorf s-a fundamentat pe bază principiilor

finanţării de bază şi finanţării complementare având în vedere următătorii
indicatori:
- nr de elevi/preşcolari pe niveluri de învăţământ;
- costul stand pe elev/preşcolar pe nivelurile de învăţământ
preşcolar, primar, gimnazial;
- necesarul de fonduri materiale calculat în funcţie de condiţiile
specifice ale bazei materiale, dispersia şi mărimea spaţiilor de
învăţământ.
La fundamentarea indicatorilor din bugetul unităţii s-a avut în
vedere că anul financiar bugetar începe la sfârşitul unui an şcolar şi se
sfârşeşte la începutul anului şcolar următor.
Veniturile tuturor salariaţilor Şcolii Waldorf au scăzut încă din anul
2009, începând cu luna octombrie, nu doar prin concediu fără plată forţat
de până la 8 zile, ci şi prin eliminarea unor bonificaţii precum tichetele
cadou.
Şi în 2010, salariile personalului Şcolii Waldorf au continuat să
scadă, prin eliminarea salariului de merit, a premierii de 2% aplicată
asupra fondului de salarii, a sporurilor precum sporul pentru condiţii
periculoase şi vătămătoare de lucru, respectiv condiţii grele de muncă, dar
şi prin neacordarea orelor suplimentare.
 6. LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI
CONSECINŢELE APLICĂRII ACESTEIA

În ultimii ani au fost dezbatute mai multe variante de legi care

urmăresc reformarea sistemului educaţional. Variantele politice propun o
descentralizare mai mult sau mai puţin pronunţată a sistemului
educaţional, însă toate prevăd introducerea sistemului de finanţare per
capita. Acest sistem diferentiază şcolile urbane de cele rurale, acestea din
urmă primind o finanţare cu aproximativ 20% mai mare decât şcolile
urbane.
Astfel, la valoarea actuală a sumelor stabilite pe fiecare ciclu, şcolile
din întreaga ţară, poate cu excepţia câtorva, vor trebui să îşi reducă
substanţial cheltuielile şi să aibă efective sporite la clasă. Un număr de 30
sau peste 30 de elevi la clasă înseamnă o reducere semnificativă a calităţii
actului educaţional, şi asta e doar una dintre probleme. Conducătorii
unităţilor de învăţământ nu îşi pot permite să renunţe la un procent
important din cadrele didactice, forţă de muncă înalt calificată, pentru a se
încadra astfel în cheltuielile cost standard/elev/preşcolar.
Învăţământul românesc, în general şi cel preuniversitar în special, este
confruntat cu fenomenul subfinanţării cronice de mai bine de trei decenii.
Cauzele persistenţei fenomenului de subfinanţare a şcolilor sunt
multiple. Ele ţin de ,,starea de sănătate” a economiei naţionale, de volumul
PIB şi procentul din PIB orientat a fi folosit în învăţământ, de calitatea
planificării bugetare şi eficienţa cu care sunt folosite fondurile în
învăţământ, etc.
 7. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Învăţământul românesc, în general şi cel preuniversitar în special,

este confruntat cu fenomenul subfinanţării cronice de mai bine de trei
decenii. Acest fenomen a afectat în egală măsură cele cinci categorii de
nevoi ce se cer a fi satisfăcute pentru funcţionarea sistemului:
• asigurarea resurselor umane necesare procesului instructiv educativ;
• întreţinerea curentă a bazei materiale a şcolilor;
• dezvoltarea acesteia;
• susţinerea activităţii cantinelor şi internatelor şcolare ;
• acordarea de sprijin material şi bănesc elevilor defavorizaţi economic.
Există puţine studii asupra proiectului legii educaţiei şi a
consecinţelor măsurilor prevăzute de aceasta. Proiectul de lege este
netransparent şi abundă în menţiuni că măsurile vor fi transpuse prin ordin
al ministerului.
Din păcate, dezbaterea asupra legii educaţiei se concentrează pe
probleme de moment, precum salariile, reducerea numărului de posturi sau
diverse aranjamente în privinţa examenelor sau a trecerii clasei a IX-a de
la liceu la gimnaziu. Consecinţele acestei legi sunt însă greu de anticipat,
ţinând cont de multitudinea de prevederi neclare care deschid legal calea
unor schimbări radicale în societatea românească.