Sistemul precedent poate avea sau nu solufii, Din acest motiv vom da urmatoarea : Definifia 4.2. Suprafafa T de ordinul al doilea, de ecuafie (2.1), se numeste : a. cu ceniru <> sistemul (4.3) are solufie unicit; b. cu dreapta de centre < sistemul (4.3) este compotibil $i rang A © cu plan de centre e sistemul (4.3) este compalibil $i rang A = 1; . fara centru <= sistemul (4.3) esle incompatibil si rang A = 2: &. fara dreapta de centre < sisterl (4.3) este incompatibil si rang A = Exemplul 4.1. In spatiu afin real ¥. Elipsoidul, hiperboloidul cu o pinzd, hiperboloidul eu dowa pinze si conul date in §1 sint suprafefe de ordinul al’ doilea cut centru. 2. Cilindrul eliptic, cilindrul hiperbolic si perechea de plane secante stat suprafefe de ordinul al doilea cu dreapti de centre. 3%". Perechea de plane strict paralele si perechea de plane confundate sint suprafefe de ordinul al doilea cu plan de centre. 4 Paraboloidul eliptic si paraboloidul hiperbolic sint suprafete de ordinul al doilea fara centru, 5°. Cilindrul parabolic este suprafafé de ordinul al doilea irk dreapta de centre. Folosind sistemul (4.3) verificarea afirmatiilor din fiecare caz in parte este imediata, Pentru a caracteriza suprafefele P care au sau nu centre, yom demonstra © Proporitie care poate fi extinsa la cazul general al hipersuprafetelor de ordinul al doilea din Ey. Propozitia 4.2. Pentru orice suprajafa T de ordinul al doilea P 1 8 =0, A +0, 3. Este cu dreaptit de centre + rang A =2, rangD < 3, 4. Este cu plan de centre > rang A =1, rangD < 2, 5. Este fara dreapta de centre <» rang A = 1, rang D = 3. Demonstrafie. 1° Avem rang A =rangB= 3340. 2 rang A =2, rang B = 38 —0, rangD =4. In cazul contrar, rang D < 3, dupa propo- zitia 4.2, implica rang A — rang B, ceea ce este absurd. 3 rang A = rang B=2 si propozitia 42 atrag conditia rangD < 3. 4 rangA = rang B= 1 => erangA=1, rang D< 2. 5° rangA=1, rangB=2-rang A=1, rang D = 3 deoarece, daci rang D < 2, atunci dup aceeasi propoziie 4.2 rang A = rang B = 1, ceea ce contrazice ipoteza. c.c.t.d. Corolarul 4.4. Fajd de reperul R' cu originea in centrul suprajefei T de ordinul al doilea cu centru, obfinut din reperul R prin translatia t: RR’ de vector OC, punctul C jiind centrul suprafefei, T are ecuafia : yCe" Fda t)® $ ale")? + 2dyge"'e"* + ayy x'88"* + Bagg x'22' + 2 = 0, (44) In adevar, translatia t: R > R’ de vector OC, transforma ecuatia (2.1) a suprafefei "tn ecuatia (4.2). Cum Felx}, x3, 29) = 0, @ = 1, 2, 3), deoarece (2), x2, x9) sint coordonatele centrului C, ecuatia (4.2) devine 4y(2")P + dag )® $ daglt!9Y! + Deak!” gg" Daas Ba8 FO, 335 48) = Caleulind, pentru ultima ecuatie, discriminantul mare A’, care este un invariant afin’ (absolut) la translatii, gisim A’ = A = 3-Flxj, x, x). Agadar F(x, x5, 48) = +. Ecuatia precedenta conduce la (4.4), c.c.t-d. © suprafata de ordinul al doilea se numeste un con de ordinul al doilea dac& este ett centru si dreptele determinate de ceniru si de puncte arbitrare ale suprafelei se gisese pe suprafalit 159Corolaru! 4.5, Suprafefele de ordinul al doilea degenerate cu centru sint conuri de ordinul af doilea, Reciproc conul (x1) 4. (2) — (0°)? = 0 este supra- fafa de ordinul al doitea cu centru, degeneratti Demonstratie. Fie To suprafata de ordinul al doilea degenerata cu centru, Alegind convenabil reperul B catia suprafetei Teste (44) cu AG Este fais oe vazut c& dreptete care unese centiains lin punct oarecare de pe supra. fala apartin supratefei. Afirmatis Teciprocd este imediata. c.c.ted, § 5. INTERSECTIA UNEL SUPRAFETE DE ORDINUL AL DOILEA cu Oo DREAPTA Problema intersectiei unei suprafete de Ordinul al doitea cu 0 dreapti se Fezolva prin aceleasi metode ca in cans inlersectiei cu 0 dreapta a unel carke de ordinul al doiles, Tie T’o suprafata de ordinul al dotlea, de ecuatie (2.1), sido dreapté prin Prenstul Poltds 8, x9) de directio. mm! mn’ m'). Ecuaiile pararmetrice sealare ale lui d sint’: Bunctelor de intersectie se determing din ccuatia de gradul al doilea care ve obtine substituind x, x8, 48 din (6 1) tn 1). gcissim astiel Fmt 4. xh mit x8, mt + 8) = 0. Facind us de formula (3.6") se giseste ecuatia in Pols, int, my} OAlmiF 3), 13 DF MEL 38, 38) neh, xB aD] + +F Ux, 28, x9) = 0, (6.2) in care prin P(t, x2, x9) sa notat grupul termenilor de gtadul al doilea din (2.1): By)? + ayo (x2)? 5909)? 4 Qa gxty? Ht agg x2x? 4. 2ag,x8x1, (5.3) Ce, 22, 29 notatie de care ne-am servit in § 2 Radicinile ecuatiei (5.2) cind exist Si apartin cimpului K, substituite &,6-1) dau coordonatele punctelor corute Greptel d si suprafefei I. Vor siesta solutit ale ecuatiei (5.2) daca si numer dog exist puncte de intersectie ale dreptei d cu suprafata T. Pentru ecuafia (5.2) se disting urmatoarele cazuri : F Vectorul director mm’, m?, m!) are Proprietatea lin', m*, m%) + 0, (5.4) Fcualia (6.2) este de gradul al doilea. Va trebut sd discutim natura radacinilor ei dupa cum K = C sau K—R 160a, Daci avem K = C, ecuatia (5.2) are doua rédacini t, si fy in C. Avem 1, # f, daci si numai daci dreapta d intersecteazi I in doua puncte distincte ‘Admifind t, ¥ t, punctele comune dreptei d si suprafetei I se obfin inlocuind in (6.1) pe? pe rind cu #; $i fy. Dreapta d se numeste secant& suprafefei P. Punctele comune suprafefei I’ si dreptei d sint confundate daca si numai dact t,=1,. In acest caz se spune ci dreapta d este tangenta suprafetei T. Punetul lor comun, numit punct de contact, se obtine din (6.1) substituind parametrului valoarea ¢, b. Daci avem K = R, ecuatia (5.2) are radacini reale distincte dacé si numai daca d intersecteazi [in dou% puncte distincte. Presupunind cA pro- prietatea are loc, cele dou’ puncte comune au coordonatele date de (5.1) in care t a fost inlocuit pe rind cu radacinile t, si fs ale ecuatiei (5.2). Dreapta d se numeste socantdi suprafetei Ecuatia (5.2) are radacini complexe conjugate dac& si numai daca dreapta d nu intersecteazi I. d se numeste nesecantd supratetei T’, (fig. 1). In fine, dreapta d si suprafata Pau in comun dou’ puncte confundate atunci, si numai atunci, cind (5.2) are radacina dubla. Dreapta'd se numeste tangent supraiefe 1 far punetul comin senurreste punct de contact. Coordonatele punctului de contact sint determinate de (6.1) in care ¢ este inlocuit cu ridécina dubla a ecuatiel (5.2). Este interesant de observat ci un plan oarecare prin dreapta d intersecteaza suprafa{a de ordinul al doilea T dup’ o curba de ordinul al doilea y. Dreapta d este tangent suprafefei T dacd si numai Fig. 11 daca d este tangent’ curbei y, evident. . Vectorul director mi(m', m?, m3) si punctul Po(xf, 2, x3) au proprie- tatea: pln, me, m3) = 0, mF (xf, xb, x8) + mF (xd, x8 99) + PF a(x), x8, 49) + 0. (6.5) Ecuatia (5.2) este de gradul 1 in ¢. Exist un singur punct de intersectie, Definifia 5.1. O direcfie de vector m(m, m*, m®) se numeste asimptotiod pentru suprofata T de ordinul al doitea, de ecuafie (2.1), dacd si numai dactt orice dreaptit de direcfie M are un punct comun cu T, nu are nici un punct comun cu T sau aparfine suprajejei T. Propozitia 5.1. Direcfia de vector m(m, m®, m°) este asimptoticd pentru suprajafa T, de ecuafie (2.1), dacit si numai daci lint, m?, m’) = 0. (5.6) Proprietatea rezulta imediat din definitie si din proprietatile intersectiei unei drepte cu o suprafaté de ordinul al doilea. 11 — Geometvie anaiitica 161Consideram prin originea O a reperului R dreptele de directii asimptotice pentru T. Ele au ecuatiile xt = mit, x? = mt, x9 = mY, in care m', m2, m® verificd (5.6). Substituind tm, tm®, tm? din aceste ecuafii in (5.6) se objine ecuafia suprafetei descrise de dreptele amintite : let, x2, x3) = 0, (5.6’) Suprafata (5.6’) se numeste suprafafa direcfiilor asimptotice prin originea O. 3. Vectorul director m(m, m®, m!) si punctul Po(x4, x3, x}) au proprietatea (mt, m?, m3) = 0, m'Fy(x4, x3, x8) + mF (xf, x2, 23) + mF (xf, x3, 28) = 0, F(x}, x3, x) +0. (5.7) In acest caz ecuatia (5.2) nu are solutii. Dreapta d nu intersecteazd suprafata T siaceasta proprietate este caracteristica pentru inexisten{a solutiilor ecuatiei (5.2). Definitia 5.2. O dreapld d se numeste asimpiotd pentru suprafafa V de ordinul al doilea, de ecuafie (2.1), dacé si numai daca d nu are nici un punct comun cu T saw aparfine suprajefei I. Propozitia 5.2. Condifiile (5.7) caracterizeazd dreapta d, (5.1) asimptoté pentru suprajafa Ide ecuafie (2.1). Proprietatea rezulta ca o consecinfa imediaté din definitia precedenta. #. Ultimul caz interesant este acela cind ecualia (5.2) este identic veri- ficata. Cu alte cuvinte coeficienfii acestei ecuafii sint nuli. In acest caz, dreapta d apartine suprafetei T. Reciproc daca d CT, atunci orice punct al dreptei (5.1) este si punct al suprafetei I. Sistemul (5.1), (2.1) admite solutii pentru ¢ arbitrar. Tn consecinfa ecuatia (5.2) este identic verificata. O dreapta d care apartine suprafetei I’ se numeste o generatoare pentru I. Conform definitiei 5.2 0 generatoare a suprafefei I’ de ordinul al doilea este 0 asimptota a acestei suprafete. § 6. TANGENTE dreapta de directie neasimptoticd pentru suprafata I' de ordinul al doilea este tangent la I’ daca si numai daca ecuatia (6.2) are radacina dubla. O generatoare a suprafetei trebuie socotita deci ca o tangenta a ei, In consecinta : Teorema 6.1. Dreapla d de ecuafie (5.1) este tangenté suprajefei T, de ecuafie (2.1), daca si numai dacii direcfia ei este neasimptoticd si punctut Pox}, x3, x9) si vectorul director mi(m?, m®, m®) au proprietatea [rm (xh, 8,28) + mF lady 8,28) LF, a ABI? — oor, m4, 8) “Flay a4, a9) = 0 (6) sau d este generatoare a suprafefei. Definitia 6.1. Vom spune ci punctul P, al suprafefei T este singular dact orice dreapté prin P, este tangentd la I. Propozitia 6.2. Punctul P,(x}, x2, x3) este singular pentru suprafaja T, de ecuatie (2.1), dacé si numai dace (xj, x3, x3) este o solufie a sistemului F, (x1, x2, x8) = Fe (x1, 2%, x4) = F(x! 2°, = Fy(xt, x%, x4) = 0. (6.2) 162Demonstrajie. Admijind cd punctul P, este singular, dup& teorema (6.1) urmeaza F(x}, x3, x3) = Fela <3, 29) = Fy(4, x, 18) = 0,” FO, 23, 29) = 0. Te nind seama si de formula lui Euler, aplicata in cazul F(x}, x2, x8) = rezulta (6.2). Invers, dacd (6.2) sint verificate de coordonatele punctului Po(x}, x3, x3) atunci, in baza formulei lui Euler avern F(x}, x, x3) — 0. Aceast ultima egalitate si (6.2) arata cé (6.1) este identic verificata. Deci orice dreapt& prin punetul P, este tangent suprafefei T. P, este punct singular pentru suprafata T. c.c.td In sistemul (6.2) sint patru ecuatii cu trei necunoscute. Matricea lirgita a acesiui sistem este D si det D = A. O condifie necesard pentru existenta solutiilor sale este A = 0. Sistemul are solutie unicd daci si numai dacd 3 4 0, A=0. Aga dar: Corolarul 6.3. 1? Pot avea puncte singulare numai suprafefele (2.1) degenerate. Y Dace suprajafa V are puncte singulare, acestea sint centre ale suprafefei. 3° Suprafefele de ordinul at doilea degenerate, cu centru au un singur punct singular. Exemplul 6.1. In spatiul afin real, conul (x!)* + (x4)? — (x9)? = 0 are un singur punict singular. Perechea de plane secante (x!) — (x2)? — 0 are punctele dreptei comune x1— x? =0, singulare. Planul dulbu (x)? —0 are fiecare punct al siu singular. Definifia 6.2. Numim plan tangent intr-un punct nesingular PyeT la suprafaja T muulfimea tangentelor in punctul Py la T. Teorema 6.4. Planul tangent in punctul nesingular Po(xj, x3, x3) eT ta suprafaja T, de ecuafie (2.1), este caracterizat prin ecuafia! OF (xd, 48, 98) + °F a(x, 33, 33) + °F (x4, 3, 28) + Fo(xd, x8, 3) = 0. (6.3) Demonstrajie. Punctul Py(x), x2,*3) apartinind suprafetei T avem F(x}, +3, x9) = 0. Dupé teorema 6.1 conditia necesara si suficienta ca dreapta d care trece prin punctul Py si are directia m(m', m®, m3) si fie tangenté suprafetei I este 0. In xfs 08, 9) + mR (xh, x8, 8) + F(x}, 2G, 29) Ultima ecuafie in m, m®, m® nu este identic verificatt, deoarece punctul Py nut este singular pentru [. Eliminind m, m®, m® din (5.1) si ultima egalitate se obfine (et QF 106s 98, 98) + 8? — QF, 28, 28) + 08 — R’ de ecuatii [rs te Alt, a. y, wool Beaas ain Substituind in ecuatia precedent se obfine una dintre formele a, b, ¢ din I. Daca A — 0, considerim centro-afinitatea ty: R*-+R’ de ecuatii aoe, aig "7 2 oo, ta, jai Vga” In acest caz, ecuatia suprafefei se serie sub una dintre formele a sau b din 2 ected, Reperul R’ fafa de care ecuatia suprafetei T este data de teorema pre: cedentis se nuineste canonic, iar ecuatia suprafefei I fafa de R’ se numeste redusé. Procedeul intrebuinfat pentru determinarea reperului canonic al supra- fefei araté clar cum se obtine acest reper. Corolarul 10.2. Suprafejele de ordinul al doilea cu centru sint: pentru A 4 0, elipsoizi, hiperboloizi cu o pinzd, si hiperboloizi cu. doud pinze ; pentru Ao conuri de ordintl al doilea si perechi de puncte confundate, Invers, elip- soiait, hiperboloizli sint suprofefe de ordinul al doilea nedegenerate cu centra 5 sein de brdinul al doilea, perechea de puncte confundate sint suprapefe de ordinul al doilea degenerate cu centru. Teorema 10.3. Existé un reper R' fafd de care o suprafafé T de ordinul al doilea ard centru are una dintre ecuasitle a. (yt)? + (y*? — 29° = 0. b. y)¥— YP — 2 = 0. Demonstrafie. Fie R = (0; % @, 2%) un reper afin ales astfel : 2, @ sint doi vectori luati ca in propozitia 8.9, iar é este in directia asimptotica a supra- fetei, data de Am — 0. Fata de acest reper, suprafata Tare ecuatia, dats de (3.3) in care aj; = 0, i + jy ag =0. Calculind A’ se gaseste 4’ = — a ais(a)*. Inconsecin{é af + 0, ap 4 0, ajp + 0. Ecuatia suprafetei raportate la reperul R gate. a1 Gi")? alglt™®)? + Qajgt® + Qa®? + 2aox™® + dog = 0. Efectuind translafia t,: R — R de ecuatii x = x't + x}, x x83 = x94 x78, se determina x9!, X32, xf, aga CA ig = Ay Fafa de R, ecuatia suprafetei este: afy(t3)? + al(3"9)? ++ 2ajoe”® = 0. ae Contro-afinitatea t: R + R’ de ecuatiiReperul R’ se numeste canonic, iar ecuatia suprafetei F fata de R’ se numeste redusd. Din demonstrafia data teoremei 10.3 se vede clar cum se poate determina un reper canonic pentru o suprafaja de ordinul al doilea fara centru Corolarul 10.4. Suprajefele de ordinul al doilea fiiré centru sint parabo- loizi eliptici sau paraboloizi hiperbolici. Reciproc, paraboloizit eliptici si parabo- loizit hiperboliei sint suprajefe de ordinul al doilea fara centru. Teorema 10.5. 1°. Existd un reper afin, R’, jaja de care o suprafafd de ordinul al doilea cu dreaptd de certre are una dintre ecuafiile a. (y+ d. (yv¥)* — (¥*)? = 0; &. (yt)? + Y)? = 0. %, Existd un reper afin R' fafa de care o suprafafe de ordinul al doilea cu plan de centre are una dintre ecuafiile a Y)F—1=0; bP +1=0; c WP=0. Demonstrafie. 1°. Fie R = (O'; @, @, 23) un reper afin, in care 0’ este un centru $i & este paralel cu dreapta centrelor. Fat de R ecuatia supraictei este de forma (3.3), in care ajy = af, = a, = a’ = dlp = a'y = 0. Adici (4) ajy()? + aig(2"" + 2ayata® fag, = 0. Cum rang A= 2 este un inva- Tiant afin absolut, rezulta aj;-aly—a{p+0. Din ecuajia (x) se vede ca existé putin doud directii neasimptotice é si és cu proprietatea ‘e,-Aes — 'e;-A-e7 — 0. Daci vectorii a si é3 au fost alesi initial cu aceste proprietati, atunci af, si ecuatia suprafefei este lB) + aae(B4)? + dig = 0, (@jy-y + 0). Se disting doud cazuri: ay +0, cind I’ este un cilindru eliptic, sau cilindra vid sau cilindru hiperbolic; a = 0, cind Teste o pereche de plane secante sau o dreapt% dubla. In primul caz centro-afinitatea t,: R-+R’, de ecuafii he = al ‘.y?, ® = y, conduce la una dintre ecuatiiie ap a,b, c. In al doilea caz centro-afinitatea tj: R+R’ de ecuatii = ¥ conduce la ecuatiile d si e ®. Se procedeaz analog cu cazul precedent. —_c.c.t.d. Corolarul 10.6. Suprafefele de ordinul al doilea cu dreapté de centre sint : cilindri eliptici, cilindri eliptici vizi, cilindri hiperbolici, perechi de plane secante si perechi de drepte confundate. Proprietatea reciprocéi are de asemenea loc. Suprajefele de ordinut al doilea cu plan de centre sint: perechi de plane strict paralele, perechi vide de plane strict paralele si perechi de plane confundate. Ajirmafia reciproca este adeviratd. Teorema 10.7. Existéi un reper afin R’ fafa de care o suprajafé de ordinul al doilea faird dreapté de centre are ecuatia (yr — 2 174Demonstrafice. Considerim reperul afin R = (0° 23, &) ales astiel Of et planul O'x*%x*9 este paralel cu sistemul de plane Fy(x!, x4, 2%) @=1, 2, 3), planul O'x®4e* este planul diametral conjugat cu directia heasimptoticd 2}, iar planul O'x*%x" este tangent suprafetei I” in punctul 0”. Impunind aceste conditii, ecuatia suprafetei, fafa de R este aj (x*)* + 2ayox"? =0. Gum rang A-— 1 este un invariant afin “absolut, rezulta ai, + 0. Suprafata Filind fird dreapta de centre, avem aj + 0. Centro-afinitatea t: RR’ de iq <2 ecuatii ma ac ; : aa ge, conduce la (52% + 272=0. aj aig * Efectuind eventual o simetrie de forma gt = y', 7? = ecuatia anunjata. Corolarul 10.8. Suprajefele de ordinul al doilea fara dreaptit de centre sint cilindrit parabolici, Proprietatea reciproca este de asemenea adleviratd. Teorema 10.9. Condifitle necesare si suficiente ca o suprafafd de ordinul al doilea ‘i fieelipsoid, elipsoid vid, hiperboloid cu o pined ete, sint date in tabetul urmetor -y*, = y° se obtine | OEeor errr 1 ewalia reais [Natura suprafetel eu centru yt + Gtk + AP 1 clipsoid (gt + (yy? + (8 + 1 elipsoid vid nedeyene- seo | OE+ UPF — UpP hiperboloid eu © pinsa rate: yt + FF — W)* hiperboloid cu.2 pinze Ayo , aay r fara centr Wh? + (yy — 2y* paraboloid eliptic ° (gh? — Wt — 2y = paraboloid hiperbolic eu centr: Wot + Wt — WPF = 0 con de ordinal at oilea a+0 | Opt + ON + OF 0 perechea de puncte confundale degenerate + A= at dreapti ae centre (od? + WE cilindrul eliptte rang A= 2 | E+ GE + ° 0 dilindra dliptic vid Wt — OF —1=0 cilindru hiperbolie rang D = cu dreapta de | (yh! — (y)? =0 ereche de plas centre seeante rang Wy + Wi 0 pereche de di¢j ¢ = rang D=2 confundate eu plan de | 7-1 = 0 pereche de plane striet centre paratele ezenerate rang = 1, | (ye + 1=0 perecke vida de plone ‘ rag D <2 strict paralele =o (we =0 pereche de plane | confundate ‘ir dreapta de centre rang A= 1, | Wt? — 29? = 0 cltindra parabolic rang DPentru exemplificarea teoremei precedente vom Iua dowd suprafete de ordinul al doilea si vom stabili ecuatiile lor reduse. Exempla! 10.1. Considerim, in spafiul afin real, suprafata Ge? + 3(x4)? — (29)2 + x28 4 Ont gy? — 0, Aceast suprafa{é are centru. Coordonatele centrului stnt e(-14, 4}. 2 $= —4, Translatia de vector OC, are ecuatiile x1 — my > « Fafa de reperul R(C; 2, 2,24) ecuatia A si 3 au valorile A= Heated suprafetei este (s) (2)? + 3(a4)? — (29)? + 22229 __ 4 — 9, Considerim directia de vector 2(1, 0, 0) care nu este asimptoticd pentru suprafata I. Planul diametral conjugat cu @, este x1 = 0. Observam ci direc, tia 24(0, 1, 0) nu este asimptotica gi aparfine planului precedent. Diametral conjugat cu direcfia pland a(@,, 2%) este dat de xt=0, 3x24 a8 0, Vectorul 2(0, 1, —3) este un vector director pentru diametrul considerat, In acelasi timp, diametrii determinati de centrul C si veetorii 2, 2, & formeaza un sistem de trei diametri conjugati. Matricea sistemfui” de 10 0 vectori (2, &, é3) este (: 1 o} Transformarea de repere t: R+R* = o1-—3 ® — 3x*8_ Substi- PNP + acer 2 2 yp av = (Ci ey ey 2) are ecuatille a= x1, gt yen, x tuind fn (#) gasim ecuatia supraiefei fati de reperul R’ — 949)? —2 = 0. Centro-afinitatea xt — 3. yt, x#2 conduce la ecuatia redusa (y!)* + (y%)?— (y9)?_1~ 0. Suprafata este un hiperboloid cu o pinzé. Exemplul 10.2. Suprafafa de ordinul al doilea (x)? — (a)? — (292 4 Det 991 4 Os = 9 are invariantii relativi A = 2, 5 ~ 0. Prin urmare, este o suprafata de ordinul al doilea fara centru. Ne propunem si determina: un reper canonic. Direc{ia 2G, ©, 0) nu este asimploticé. Planul diametral conjugat cu @, are ectatia ao Fete ae considera directia &(0, 1, 0), care nu este asimplotied 91 este Paralel cu planul precedent. ‘Planul’ dlametral conjugat cue, are crustia Feast Ge car Secu se vede imediat, directia @, este paraleld Gu acest plore Fie ¢3 directia asimptotica paralela cu planele dx!— 1 — 0, at 4 2G, 8} corespunde directiei vectorului propriu corespunziitor radacinti zero a ecual cargcleristice a transformérii liniare de matrice A. Coordonatele vectorulul 25 Sint (0, 1, 1). Transformarea de repere afine t: R= (0; 2, & 2) oR wa a cas fu 20) afe, ecuaille x! — at ot — a8, a2 at 4! al PAU repe rul R ecuatia suprafefei Teste 2(21)2 — (a8)? — 221 + 992 + 929 — 0. Translatia ty: RR* de ecuatii 2 axtys, Bem, = 2")_] transforma 176ullima ecuafie a suprafefei F in 2(v*2)* — (x8)? 4 Qe"? — 0. In fine, cen- tro-alinitatea ty: R*+R’ de ecuatii x1 = y, x? = y?, x" — 2.4? conduce la ecuafia suprafetei I: (y})? — (y)?— 2y* = 0. Suprafaja este un paraboloid hiperbolic. Observatia 1° Toate proprietatile suprafetelor de ordinul al doilea, discu- tate in acest capitol conduc la o metoda prin care se poate aborda teoria hiper- suprafetelor de ordinul al doilea din spatiul afin real En. Observatia 2° Clasificarea afind a suprafetelor de ordinul ai doilea, data in teorema 10.9, fiind obfinut& referind suprafata la un reper canonic pe care I-am stabilit geometric, nu depinde de multiplicarea membrului intii al ccuatiei suprafefei cu un factor nenul arbitrar. Teorema 10.10. In spafiul afin real E, existii 17 clase afine de suprafete de ordinul al doilea. In tabelul din teorema 10.9 este dat cite un reprezentant din jiecare clasii Demonstratia este aceeasi ca in teorema 9.8, VII. 1g — Geometric anaiiticaCAPITOLUL 1X SPATI. EUCLIDIENE Notiuinea de spatiu euclidian va fi bazata pe conceptul de spatiu afin real, adaugind restrictii noi care permit definirea nofiunii de distant. Desigur spatiul liniar real asociat unui spatiu euclidian este mai restrictiv. Axiomele impuse confera acestui spatiu o structura special’ in care notiunea de lungime a vectorilor este esential. In prezentul capitol vom studia spatiile liniare euclidiene, transformérile ortogonale, spafiile euclidiene, transformarile izometrice si reprezentarile lor analitice. § 1. SPATII VECTORIALE EUCLIDIENE Fie E un spatiu afin real si V spatiul vectorial asociat. Pentru a defini pe Vo structura de spatiu vectorial euclidian vom introduce a treia grup’ de axiome. Grupa a Hl-a de axiome. —_ Oricdrei perechi de vectori (U, 7) «V x V i se asociaza un numar real, notat U-P sau UV, verificind urmitoarele axiome : IIL, vO, Py, Prev (P,+9,) = 0-7,4+ 0-0, Ill, WAER, WO, FeV: (AU). = 10-7), II, VU, VeV: O.0 G, I, We, T 4 0:. 72 7 > 0. Numirul U-V se numeste produsuf scalar al vectorilor U si P din V. Prima dintre aceste axiome impune produsului scalar proprietatea de distributivitate fafa de adunarea vectorilor. A doua axiomi cere ca produsul scalar si fie omogen de gradul I fa{ de inmultirea fiecdrui factor cu un numa. A treia axiom’ postuleaza simetria produsului scalar. In fine, ultima axioma afirma ca produsul scalar este pozitio definit. Definifia 1.1. Un spatiu vectorial real V detat cu un produs scalar se numeste un spafiu vectorial euclidian sau un spafiv liniar euctidian Daca V este un spatiu vectorial euclidian, atunci orice subspatiu vectorial V’ al sau are structura de spatiu vectorial euclidian determinataé de produsul scalar din spatiul V, restrins la V’, 173 a =iExemplul 1.1. Fie Vn spatiu! vectorial standard asociat spatiului afin canonic R*. Pentru orice doi vectori din V;, U= (X1, ...,.X”), 0 = (¥4,..., Ya) asocien numéirul U-T = XXY1-4.., +'X¥*, Axiomele din grupa a [l-a se verified far: ultate. U-7 este un produs scalar pe V,. Spatiul Vp dotat cu acest produs scalar este un spatiu vectorial euclidian, care datorit impor- tanfei sale, este numit spafiul finiar euclidian standard, sau spafiul vectorial euclidian canonic al \ui R®. Citeva consecinte ale axiomelor din grupa a IIl-a, Propozifia 1.1. Produsul scalar are proprietiile PvWev: T0=0-0 2. 0-0=050 &. (—0)-V =U-(—V) =—(-¥). Demonstratie. °. U0 +0) =U-0 =0-04+00500=0.%. Prin reducere la absurd, U-U =0, U +0, gi Ill, este contrazisd, 3°. Rezulta din Ml, si Hs. Propozitia 1.2. 1°. Produsul scalar a doud sume finite de vectori se efec- tueazd dupé regula : 0. In adevar, din |U+0|=|U|+|¥| prin ridicare la patrat avem T ||P). Urmeact U-V > 0 si, dupa corolarul 1.5, U=AV, &> 0. Reciproc, din U = &V, & > Ose deduce 0-7 =| 0 |-/ 7 |, siatunci (U + 7)? = =|040P=( T1410 )% Sau [T+P/=1Ti+10). cctd Un vector de lungime egalé cu 1 se numeste vector unitar sau versor. Propozitia 1.8. 1°. Vectorul V V" LV’. Propozitia 2.4, V’ fiind un subspafiu liniar al spafiului vectorial euctidian V» mulfimea vectorilor din 'V ortogonali pe V’ formeazd un subspafiu linéar V'" orto- gonal pe V' si V’ VV" = {0}. 181Demonstrafie. Daci Vy, .. int ortogonali pe V’, atunci si 27, +... + 2°Vp este un vector ortogonal pe V’, deoarece pentru orice vector Poy" avem V+, +... + 2°7-P, = 0. Subspatiul V’” generat de multimea vecto- rilor ortogonali pe V’ este ortogonal_pe V’. Vom ardta ci V’() V'"" = {0}. Presu- punind prin absurd cd exist P + 0, VeV’() V, atunei vectorul FeV” este ortogonal pe vectorul V eV", Avem V-V = 0, deci ? =O, si cum F este nenul prin ipoteza, am ajuns la o contradictie. —_c.c.t.d, Definitia 2.3. Un sistem de vectori S se numeste ortogonal daca orice dot vectori distincti din S sint ortogonali. Propozitia 2.4. Orice sistem ortogonal de vectori care nu confine vectorul nul este un sistem liniar independent. Demonstrafie. Fie S un sistem ortogonal si 7, ..., Vy vectori oarecare din S. Presupunem prin absurd ca acegti vectori nu sint liniar independen Exista scalarii 4, ..., 2 & R nu tofi egali cu zero asaca P+... + 200 Inmultind aceasta egalitate scalar, pe rind cu V,, ..., Vp si tinind seama ci vectorii V,, ..., 7 apartin unui sistem ortogonal, obtinem 44 =0V3 Cum niciunul dintre vectorii sistemului $ nu este vectorul nul, rezulta cd ultiz mele egalitafi au drept consecinti 21... = 9” =0, contrar_presupunerii facute asupra sealarilor 4, ..., 0%, ce.t.d. Propozifia 2.5. Fie S = {V,, ..., Vp} un sistem de p vectori liniar indepen- denfi si V' subspatiul liniar generat de sistemul S. In V’ exista un sistem ortogonal 5’ format din p vectori, care nu confine vectorul nul, Demonstrafie. Sistemul S— {V,, ..., Vp} fiind liniar independent nu contine vectorul nul. Vom construi un sistem de vectori S’, ortogonal ai cdror vectori apar{in subspatiului V’ generat de sistemul S. Considerim primul vector V, = 7, ca facind parte din S’. Cu ajutorul vectorilor W, si 7, construim un vector WV, +0 orlogonal pe 17,. Fie W, = AW, +0, unde RER va fi determinat prin conditia W,-W,=0. Se objine o valoare unicd pentru h, h * Continuaim procedeul, considerind tripletul de vectori W,, W,, V,. Fie W, = AW, + hgIV, + Vy. Impunind conditiile 7, |W, W, |W, se obtin valorile i; » si evident W, +0. Aplicind metoda inductiei, We vom presupune cd am determinat sistemul ortogonal {W,, - x} care nu confine vectorul nul. Consideram sistemul {77,, ..., Wz, Vp.y} si vectorul Was = A, +... + tiny + Vass. Scalarii hy, ..., fig se determing unic din condifiile Wi..-We=0, @=1, ..., . Avem astfel Wy, --+r Wee We si Wes, mu este vectorul nul. In caz contrar vectorul. Ves, ar apartine evident subspatiului vectorial generat _de sistemul {V,, ..., Vat cea ce este absurd. In concluzie, sistemul S’ = {W,, ..., Wp} este ortogonal, nu confine vectorul nul si vectorii sai aparfin subspatiului V’. c.c.t.d. Corolarl 2.6. In spafiul vectorial euclidian Vp, de dimensiune n, existasisleme ortogonale de n vectori tiniar independengi. 182.Exemplul 2.1. In spatiuil vectorial euclidian canonic Vx asociat spafiului Rt sistemol de vectori 8, — (1, 0, ++) 0), v-+y @n= (0, «++ 0, 1) este ortogonal si format din vectori liniar independenti ‘aed vectorii unui sistem ortogonal sint versori, atunci avem un sistem ortogonal de versori, In exernplul 2.1, sistemul considerat este un sistem orto- gonal de versori, _ ‘Teorema 2.7, Intr-un spafiu vectorial euclidian Vp, de dimensiune 1, exista sisteme ortogonale den versori. Memonstratie. Conform corolarului 2.6, exist un sistem ortogonal de nvectori S~ {F,,--., Fa} liniar independent. Atunci sistermul de versori (Vi, nereta). in care PY este versorul vectorului Py (= 1, «+ m), este un sistem ortogonal. —c.c-t.d. Teorema 2.8. [ntr-un spafiu vectorial euclidian Vn de dimensiune n, pentru orice subspafiu vectorial Vy de dimensiune p, existd un singur, subspafiu vectorial Vi de dimensiune n — p, ortogonal pe Vp si V" = Vi @ Vin-w "emonstrafie. Dacd p ~ 0, Vz’ = Vsatisface conditiei din enunful teoremei- ‘Admitem p > Lsilie V;,un subspafiu vectorial din Vq. Dupa_teorema 2.7 exista iM aistem e p vector Liniar independent, ortogonal din V;. Fie acesta (WV, «++ «a q}. Alegetn in Vq un sistem de n vectori liniar independent in care prinii p Vector’ si fie TP, ..., Wp. Notim S = {Wy --. Wy, Ppia +r Va} sistemul tnentionat, Aplicind procedeu! de ortogonalizare, folosit n_demonstrarea pro- poritiei 2.5, obtinem din sistemul S sistemul S’ = {My 1 Way ov ..s Dat Povtare primii p veetori au rimas aceeasi cu primii p vectori din sistemu) Sistemul S” este ortogonal si nu confine vectorul nul, Subsistemul S” (yay 0 Wa} este de asemenea ortogonal si format din vectori liniar independenti, Cum vectorii sistemului $” ‘sint ortogonali pe vector liniar independenti 17, ..., Hp care genereazai subspatiul Vj, urmeazi dupa propo- titia 2.3. ca subspatiul V/~ generat de sistemul S” este ortogonal subspatiului Vy. In baza proporitiei 2.2 avem V;,( Vi» = {0} si cum evident Vn = Va + Varuz reaulta Vy, = Vp © Valv Unicitatea subspatiului Vj/.p, prin reducere la absurd, se demonstreaz’ ugor. c.cet.d. Subspatiul Vjz_p care intra in teorema precedent se numeste suplimentul ortogonal al subspatiului Vj. ‘Teorema 2.8 afirma existenta unui singur supliment ortogonal pentru un subspafi oarecare Vi; din spatiul vectorial euclidian Va. Exemplul 2.2. In spafiul vectorial canonic V» asociat spatiului R” subspa- fille Vj generat de sistermul de versori (2, «--» 2p} si Vip generat de sistemul de vergori (2p, ---» x) Sint suplimentare ortogonale. Definifia 2.4. Fie Vj si V ip doud subspafitdin spafiul vectorial euclidian Vn suplimentare, orlogonale. Se numeste protecfie ortogonald a unui vector oarecare v din Va pe Vs proiectia vectorului ¥ pe Vp paralela cu Vip Se noleazd pry, Y. Cum proiectia este o transformare liniara avem pty, (OC +%= pry + pry v0, Teva, pry (KF) = rote Uy wWreR, VTE Va. b 183Propozitia 2.9. @ jiind un versor din Vy orice vector Ue Vn se exprimd in mod unic sub forma Va xe+v, Via. (2.1) Demonstratie. Fie Vii suplimentul ortogonal al subspatiului generat de versorul 2, Rezulta pentru un vector oarecare V descompunerea unica V — =V,4+0, VeVi, VeVi) Atunci p= Xe. cetd. Numérul X din (2.1) se numeste valoarea algebrictt a proiectiei vectorului 7 pe versorul 2. O vom nota prin vpr V = xX. Considerim aplicatia_vpr: Yq +R, definité prin vpr P= X, numérut X eR find dat de (2.1). . Corolarul 2.10. Pentru orice vector V din Vp avem vprP=X=2-P = |Pleosa, a= <(e, 9) (2.2) In adevar, din (2.1) prin multiplicare scalar cu 2, fintnd seama ci lungimea versorului @ este 1, avem (2.2). Corolaral 2.11. Aplicafia vpr: Vn — R are proprietafite : VP. vpr(G + 0) =vpr 0 +vpr¥, v7, VeVvy, 2. vpr(xU) = avpr 0, vaeR, We Va. In adevar, 1°. X = vpr 0 = 2-0, Y =vpr¥ = + => vpr 0 + vpr 0 = HX+Vae0 +e aa +7) = vpr(U + 9). Analog se dovedeste 2°. § 3. TRANSFORMARI ORTOGONALE Spatiile vectoriale V, W, Z considerate in acest paragraf sint spatii vectoriale euclidiene. Definifia 3.1. Se numeste transformare ortogonalé de ta spafiul vectorial V {a spafiul vectorial W, 0 transformare liniara T : V+ W care are proprietatea T(0).1(7) = 0-7, vO, Pev. (3.1) Exemplal 3.1. 1°. Transformarea identici ly: VV este o transformare ortogonala. 2. Transformarea liniaré T: V = (X3, .... X#) € Vy + 0" = (Xkoos a— —Xé sina, Xtsina + XPeos a, X*, ..., “X")EVy, Vy find spatiul vectorial canonic al lui R® este o transformare ortogonala Transformarile ortogonale pe ling proprietafile pe care le au ca transfor- mari liniare, expuse in capitolul I, au si proprietiti specifice. Teorema 3.1. 0 transformare liniaré T: V+ W este ortogonald atunci, si numai atunei, cind vectorit care se corespund prin T au aceeasi lungime. 184 aDemonsirafie. Sé admitem ca transformarea liniaré T: V + w este orto- gonala. Luind in (3.1) P si observind ca F2 = |Pi? avem iP)? = [TMP Reciproc, dacé |Vj = |T(¥)|, VWFeV, atunci (+) {T(¥)}* Luind_aici 7 = 0 + W si observind ci TU + W) = 1(0) + TIP) se obfine O? + Wt + 2b -W = (1(D)}? + (1()}* + 2T(V)-T(M). Tinind seama de (#) reaulta 7.0 = 1(0)-1(V), v0,Wev. — cctd. Corolarul 3.2. Dacd T: V + W este 0 transformare ortogonala, atunci pentru vi £0, eV, avem T(V) +0 In adevar, 7 +0 |9| 40. Daca am avea T(V) = |T(V)| = 0, ceea ce este absurd. Corolarul 3.3. Orice transformare ortogonald este injectit Definitia 3.2. Numim izomorfism de spafii vectoriale euclidiene un izomor- fism T: V+ W care este transformare ortogonald. Corolarul 3.4. Orice transformare ortogonald surjectiod este un izomorfism de spafii vectoriale euclidiene, Corolarul 3.5. Orice transformare ortogonald T: V — W intre doud spafii de aceeasi dimensiune finitd este un izomorfism de spafit vectoriale euclidiene. Propozifia 3.6. T: V+ W find o transformare ortogonald, unghiul a doi veclori oarecare din V este egal cu unghiul vectorilor transformayi prin T. TV _ 10) _ eos a’, WO, VeV {0}. ‘| (rH) [rl Propozitia 3.7. Fie T: V + W/o transformare ortogonald. 1°, Vectori ortogonali din V sint aplicafi pe vectori ortogonali din W. . Sisteme ortogonale de vectori din V sint aplicate prin T pe sisteme ortogonale de vectori din W. 3°, Sisleme orlogonale de versori din V sint transformate pe sisteme ortogonale de versori din W. 4, Subspafii ortogonale din V sint transformate in subspafii ortogonale din W. Demonsirafie. 1°. Pentru orice U, VeV, U | V, vem U-V=T(0)-T(V) =0. Deci T(J) i T(V). 2. Este consecinfé a proprietatii 1°. 3°. Lungimile si unghiurile fiind pastrate prin T, orice doi versori ortogonali sint aplicati prin T in doi versori ortogonali. 4°. T fiind o transformare ortogonala, ea este injectiva. Deci T aplici un subspafiu vectorial intr-un subspafiu vectorial, si, dupa 1°, subspatii ortogonale vor fi aplicate prin T in subspatii ortogonale. ¢.c.t.d. Propozitia 3.8. Produsui a doud transformdri ortogonale este o transformare ortogonalé. Demonsirafie. Fie T,: V + W, Tx: W — Z doua transforméri ortogonale. In baza propozitiei 8.6, 1, produsul T,°T,: V + Z este o transformare liniar’. Aceasti transformare pastreazd produsul scalar: (T,°T,)(0)-(T2°T,)(V = TAT(0))-To(T7)) = T(0)-T,0) = 0-7, WO, FeV. coated. Propozifia 3.9. 1°. Produsul a doud izomorfisme de spafii vectoriale euclidiene este un izomorfism de spafii vectoriale euclidiene. 2, Inversul unui izomorfism de spafii vectoriale euclidiene este un izomor- Fism de spafii vectoriale euctidiene. Demonstrafie. Conform propozitiei 8.7, 1°, I, produsul a doud izomorlisme de spatii liniare este un izomorfism de spatii liniare. Aplicind propozitia pre- cedenta rezulta afirmatia 1°. Pentru a demonstra 2° observam c& aceeasi pro- 0, atunei [P|] = In adevar, cos « 185poritie 8.7, 2, I, afirma ci T+: WV este un izomorlism de spatii liniare- Fie T(7) = 1, TOW) = W’, vi", Wee w. Avem f= T(7)-TU) =TW. Dar P= TP), W= TA). Deci MW = TUP)TOGM). cest.d. Teorema 3.10. [zomorjismul de spafii vectoriale euclidiene este 0 relatie de echivalenta pe mulfimea spatiilor vectoriale euclidiene. Demonstratic, bazata pe teorema 8.8, | este foarte simpla. O lasam citi- torului, ca exercitiu. Teorema precedent afirma ca spafii vectoriale euclidiene izomorfe au aceeasi structura algebricd si aceeasi structura euclidiana. In aplicatii_vom identitica spatiile vectoriale euclidiene care apartin aceleiasi clase de echivalenta determinata de relatia de izomorfisin de spatii vectoriale euclidiene. Teorema 3.11. Doud spafii vectoriale euclidiene de dimensiuni finite sint izomorfe, printr-un izomorfism de spafii vectoriale euclidiene, dact si numai dace. dimensiunile lor sint egale. Demonstratie. Fie T: Vn We un izomorfism de spatii vectoriale euclidiene. T este, in primul rind, un izomorfism de spatii liniare. Dupa teorema 8.9, 1, rezult’ cd cele dou dimensiuni n sik sint egale. Reciproc, fie Vp, si Wn doud spatii vectoriale euclidiene de aceeasi dimensiune. In Vq consideram un sistem ortogonal de n versori {2, ..., én} si in Wa un sistem ortogonal de n versori ff, «+s fn}. Orice vector V ¢ Vn se scrie unic sub forma 7 = X%2, +... +XMq. Aplicatia T: P= X18, -+ ... + Xn + = X44 +... + X4hy este un izo- morfism de spatii vectoriale liniare, Observind acum ca 2-2) = 1, i = 1, ....m) si 2-2) =0, fj, urmeazd P,P, = X*¥14 ... + XY" = T(7,)-T(V2) pentru orice Vy = X48, +... + XM, Vy = VI, 4+...4 Veen, ccatd. Corolarul 3.12. Orice spafiu vectorial euclidian Vn de dimensiune n, este izomorf, printr-un izomorfism de spafii euclidiene, cu spafiul vectorial euclidian. canonic al lui R". Teorema 3.13. Produsul transformdrilor ortogonale determing pe mulfimea izomorfismelor de spafii vectoriale euclidiene de la spafiul vectorial V la V 0 structure de grup. Demonstrafie. Dup’ propozitia 3.9, 1°, produsul a dowd izomorfisme de spatii vectoriale euclidiene de la V 1a V este un izomorfism de spatii vectoriale euclidiene. Produsul este asociativ. Aplicatia identicd Iy: V+ V este izomorfism de spatii vectoriale euclidiene si este element neutru pentru produs. In fine, propozitia 3.9, 2°, arata ci inversul unui izomorfism de spatii vectoriale eucli- diene este un izomorfism de spafii vectoriale euclidiene si el este element invers fafa de produsul de aplicatii. td Mulfimea izomorfismelor de spatii vectoriale euclidiene, de la V la V impreund cu structura de grup determinata de produsul de transformari este un grup, nurmit grupul ortogonal al spatiului vectorial euclidian V si se noteaza O(V). Propozitia 3.14. Grupul O(V) este subgrup al grupului liniar general GI{V). In adevar, © 4 O(V) C GUY) ; operatia produsdetransforméri din O(V) este restrictia produsului de transformari din GU(V); O(V) este grup. Deci O(V’) este subgrup al Ini GUS). cve.t.d. 186Teorema 3.15, Grupul ortogonal al spafiului vectorial V,, euclidian canonic ‘al lui R® contine transjormairile, si numai pe acestea, de forma T: Pa (X4 ee, XH) = (YH. YO), WREVS (1) Via Salix, Gates mh a in care matricea (a4) este ortogonald Yalai= die, Gy R= 1, a (3.2) ao Demonstrafie. In baza teoremei 8.12, I, orice izomorfism al spatiului vecto- rial Vi,asociat cu R" este de forma (3.1), in care det(a4) + 0. Izomorfismul T: Via¥'s dat de (3.1) aplick versorii 2 = (1, 0,-2.4 0), +++ &n(0, 0, «+ DD in versorii 1 Yale, (= 1 eee) a). Cum e5-8e = Tles)+ T(x) = Syn = 1 = (yr jgh ave Bn = Te)-Tee) = (Sel Safe) = =¥ Kaleb ere= YE Yahatdn = Yai a. owe Ae a Invers, din (3.2) rezulté cd matricea (aj) inmulfita cu matricea sa transpusd div uatricea identitate. Deci matricea (ai) este nesingulara. Aplicind teorema 8.12, 1, rezulta cA transformarea T, data de (3.1), este izomorfism liniar de la spatiul vectorial Vf la el insusi. Conform cu (3.2) acest izomorfism aplicd vectorul (Xs. Xi) al_ carel Iungime este [P| — {(X1-+ ... + (Xm pe rei lungime este |V")— {(¥)2 +... + (Yate ). In fine, teorema 3.1 aratd cé transformarea T este ortogonal’, c.c.t.d. § 4. SPATIL EUCLIDIENE Spatiile afine reale ale cAror spatii vectoriale asociate sint spatii liniare cuclidiene constituie o clasa de spatii cu proprietati foarte bogate. Produsul sealar permite si determinam o metrica in spatiul considera. In alara nofiunilor $i proprietatilor afine cercetate pina in prezent, intr-un spatiu euclidian apar hotiuni si proprietati noi referitoare la lungimi, unghiuri, arii ete. Definitia 4.1. 1°. Se numeste spafiu euclidian un spafiu afin real E pentru care sint satisfacute axiomele din grupa a IIT-a 2. Se numeste geometrie a spajiului euclidian E mulfimea figuritor din E si proprietafilor lor bazate pe axiomele din grupele I, I si III Din definitia precedenta se deduce imediat : Un spatiu euclidian este un spatiu afin real £ al cirui spafiu vectorial asociat Veste un spatiu liniar euclidian. Th continuare, vom nota cu Eun spafiu euclidian si cu V spatiul vectorial euclidian asociat. Exemplul 4.1. Spatiul afin standard R" al cérui spatiu vectorial asociat Vi, are structura de spatiu liniar euclidian canonic este un spajiu euclidian. Il von numi spatiul euclidian canonic sau spafiul euctidian standard sau spafiul euclidian aritmetic. 107Din defini{ia precedenta rezulta ci un spatiu euclidian E are toate proprie- tatile unui spatiu afin. Apar proprietafi si notiuni noi. Una dintre cle este data de urmatoarea definitie Definifia 4.2. Se numeste distanta dintre doud puncte oarecare A si B din Spafiul euctidian E, numérul real negativ, notat cw d(A, B), egal cu lungimes vectorului AB. In-baza acestei definifii avem d(A, B)=|AB] VA, BeE a) Va trebui sa dovedim ci nofiunea de distant definita aici are proprietaiile cunoscute ale notiunii de distant’, Teorema 4.1. Distanja dintre dowd puncte din E ore proprietifite 1. d(A, B)>0, VA, BeE, 2. d(A, B)=0A=B, 3. d(A, B)=d(B, A), VA, BEE, 4. dA, B) < dA, C)+d(C, B), VA, B, CE. Demonstrafie. . Prin definitie avem d(A, B) > 0.2. d(A, B) 0 os 2 eh AB) =O = B. 8. Din hl) dA, B)—|AB) —| AB) 1B =4(B, A), VA, BeE. 4. Folosind identifatea Iui Minkowski dA, B) ied See = IAC + CBl<|AC| + (CB) = a(A, C) +d(C, B), VA, B, CE. Corolarul 4.2. A + Bas d(A, B) > 0. Teorema 4.3. Egalitaiea dA, B) = (A, C) +.a(C, B) (4.2) are loc daca si:numai dacé punctul C este interior segmentului orientat XB sau coincide cu una dintre extremitafile acestui segment. Demonstratie. Admitind ca egalitatea (4.2) are loc, avem €) AB) = 46 + CB = aC) + Bh. Daci AC = 0, atunci proprietatea are loc, De asemenea daca GB — 0 proprie- latea este verificata. Sa presupunem acum AC, CB nenuli. Aplicind corolarul 1, reault’ AC = & CB, k> 0. In acest caz, cum se vede usor, punctul C este interior segmentului AB. Reciproc, in ipoteza C= A sau C= B, (4.2) este verificata. Daca punctul C poss =e este interior segmentului orientat 4B, atunci putem serie AC — RCA, k ~ 0. Aplicind proprietatea reciprocé din corolarul 1.7 rezulta (*), care este echiva. 4.9) lent cu ( cctd. Profitind de faptul ci in spatiul euclidian E dispunem de notiunea de distanta si de notiunea de unghi a doi vectori putem stabiliproprietstile suc! diene ale unor figuri simple Considerim un triunghi ABC din £. Vom nota cu A unghiul vectorilor 4B, AC. Analog, vom considera unghiurile B si €. De asemenea vor pune a= |BCi, b= (CA), ¢ = |ABl, 2p a+b 40 188Propozitia 4.4. In orice triunghi ABC: ¢ 3 P= (dcosa—atsine +a, xtsina + x2cosa at, x8 a3, vy xp ++.a") este o izometrie. Izometriile fiind transformari afine, pastreazi toate proprietiiile acestor transformari. De exemplu, teorema 1.1, TIT conduce la Teorema 6.1. Orice izometrie t: E+ E' este unic determinata de o pereche de puncte corespunzttoare si de transformarea ortogonalii asociaté T : V + V’. Apar proprietiti noi, o parte dintre ele fiind aplicatii directe ale proprie- t4filor referitoare la transformarea ortogonalii asociata. Teorema 6.2. O transformare afind t: E +E’ este izometrie atunci, si numai atunci, cind transformarea liniard asociaté T: V - V' are proprietatea cdi vectorii care se corespund prin T au aceeasi lungime. Demonstrajie. Conform teoremel 3.2 transformarea liniara T:V + V’ este ortogonala daca, si numai daca, |T(P)] — |], We V. Teorema 6.3. O transformare afin t: E + E’ este izometrie dacti, si numai dacé, distanfa dintre doud puncte oarecare din E este egalé cu distanfa dintre trans- formatele lor in E’. Demonstrafie. Dac t: E + E’ este izometrie, dupa teorema 6.2, transfor- marea liniard asociati T : VV" pastreaza Iungimile veetorilor. Atunci vectorul AB este transiormat in vectorul t(@)E(B) si avem d(A, B)—|4B\ = jt(AyuB)|= =d'(t(A), t(B), VA, Bek. Reciproc, ¥A, B € E, avem (A), t(B) e£', Daca |4B) = JAB), atunci pentru orice vector P ¢ V rezulta || = [T()). In adevit, fixind A eB, AB=V 51 T(0) = (AB). Atunci |AB) = |T(4)E(B)! = |?| = ITM). 194Evident, construcia aceasta nu depinde de alegerea punctului A in spafiul £. cca Corolarul 6.4. Orice izometrie t: E + E’ este o transformare injectiva. Definitia 6.2. Numim izomorfism de spafii euclidiene orice izomorfism de spafii ajine t: EE” care este izometrie. Exemplul 6.2. 1°. Transformarea identi de spatii euclidiene, ®. Transformarea 4°, mentionatd in exemplul 6.1, este un izomorfism de spafii euclidiene. Corolarul 6.5. Orice izometrie surjectiod t: E -» E’ este un izomorfism de spafii euclidiene. Corolarul 6.6. Transformarea afind t: E -» E’ este un izomorfism de spafit euclidiene daca, si numai daca, transformarea liniard asociaté este wn izomorfism de spafii vectoriale euclidiene. Teorema 6.7. Orice izometrie t: E E’ aplictt doud subspafii E,, Ey orto- gonale din E pe doud subspafii Et = t(E,), Ey = t(E,) ortogonale din E'. Demonstrafic. Deoarece t: E + E’ este o izometrie, ea este o aplicatie injectiva. Urmeaza ci ty, : Ey t(E) = Et, tir, : Bx > t(E,) — Bs sint izo- morfisme de spatit euclidiéne. Fie V;, Vp spatiile vectoriale asociale lui E, si Ey si Vi, Vi spatiile vectoriale asociate lui Ej si E. Cum se stie Vj = T(V,) si V5 = = tW9. Dat Ty, : ¥i+V; gi Ty, : VeV; sint izomorfisme de spafii vectoriale euclidiene. In consecinti, dact V,'| V», atunei V; | V5 si proprietatea este demon- strata, Sd presupunem ca Ey) £, este de dimensiune > 1. Fie WC V, subspa- fiul vectorial ortogonal intersectiei E, E, si W, + {0}- De asemenea fie Wa C Vz subspatiul vectorial ortogonal intersectiei E,() Es si We + {0}. Cum Ty.) VioV; gi Tiv,: VeV5 sint izomorfisme de spatii vectoriale cuclidiene, se deduce usor ca T(W,) CV; este spatiul vectorial ortogonal intersectiei EI (Es si Tv.) + 0}, iar T(W,) C V5 este spatiul vectorial ortogonal inter- sectiei E;() E; si T(W,) + {0"}. Dar W, LW, implica T(W,) 1 T(W,). Deci£,{£, > ELE; cc.td Propozitia 6.8. Produsul a doud izometrii este o izometrie. In adevar, produsul a dowd izometrii este o transformare alind a carei transformare liniard asociata este produsul a dou’ transforméri ortogonale. ‘Atunci transformarea liniaré asociat’ produsului de izometrii este ortogonala. cc.t.d Propozitia 6.9. 1°. Produsul a dowd izomorfisme de spafii euclidiene este un izomorfism de spafii euclidiene P. Inversul unui izomorfism de spafii euclidiene este un tzomorfism de spafii euclidiene. Cele doua proprietiti din propozitia precedent stnt consecin{e imediate ale propozitici 3.9 si corolarului 1.8, IIT. Notind £ ~ £’ pentru doua spatii euclidiene intre care exist’ un izomorfism de spafii euclidiene, avem : Propozitia 6.10. Relafia dinari 5% este o echivalenfd pe mulfimea spafiilor euclidiene. Demonstratia este o repetare a demonstratiei propozitiei 1.9, IT. Relatia , fiind o relatie de echivalen’, definita pe multimea spatiilor cuclidiene, putem considera mulfimea factor. Fiecare element al ei este format lg: E +E este un izomorfism 195din 0 clas4_de spatii euclidiene izomorfe intre ele prin izomorfisme de spatii euclidiene. Pentru orice doua spatii euclidiene din aceeasi clas figurile si pro- prietatile lor, bazate pe axiomele din grupele I, II si II] se corespund printr-un izomoriism de spafii euclidiene. Ca atare, geometriile celor dow’ spatii vor fi considerate identice. Notim in continuare cu /z0(E) multimea izomorfismelor de spafii euclidiene de la spafiul E la el insusi. Teorema 6.11. Produsul de izometrii determind o structurd de grup pe mul- fimea I20(E). Demonstrafie. Dupa propozitia 6.9, produsul a dou elemente din /z0(E) este un element din Jzo(E), Produsul considerat este asociativ. Aplicatia iden- ticd, dupa exemplul 6.2, este element din Izo(E) si este elementul neutru fata de produs. Tot din propozifia 6.9 rezulta cA inversul unui element din /z0(E) este element din /zo(E) si este element invers fata de produs. — c.c.t.d. Dotind mulfimea Jzo(£) cu structura de grup mentionaté in teorema precedent se obfine un grup, notat tot /2o(E), si numit grupul izomorfismelor de spatii euclidiene ale lui E. In cazul cind dimensiunea spafiului £ este finita, vom vedea ci orice izometrie de la E la E este un izomorfism de spatii eucli diene si ca atare, in acest caz grupul [zo(E) va fi numit grupul izometritlor spatiu- lui euclidian E. Exact ca in cazul spatiilor afine, ajungem la un al doilea mod de definire a geometriei unui spatiu euclidian. Observind ca figurile si proprietatile lor din E bazate pe axiomele grupelor 1, II si III sint pastrate de transformarile grupului /zo(E) si invers figurile si notiunile lor din E invariante la transfor- miarile grupului Jzo(E) sint figuri si proprieta{i euclidiene, putem afirm: geometria euclidiand a spafiului euclidian E este mulfimea figurilor si proprieté- filor lor care se péstreaza prin transformérile grupului [zo(E). In cazul cind E are dimensiune finita, putem intotdeauna identifica geo- metriile a doud spatii euclidiene de aceeasi dimensiune. Afirmatia se bazeazé pe : Teorema 6.12. Orice doud spafii euclidiene de dimensiune jinita sint izomorfe, printr-un izomorfism de spafii euclidiene, dacit si numai dacit dimensiunile lor sint egale. Demonstrajie. Daci En si Ej, Sint izomorfe, printr-un izomorfism de spatii euclidiene, atunci teorema 1.10, III, implica m =n. Invers, fie Ey si Ej, doud spatii euclidiene de aceeasi dimensiune. Spatiile lor vectoriale V,, Vj, au de ase- menea acecasi dimensiune, egala cum. In baza teoremei 3.11 exist un izomor- fism de spatil vectoriale euclidiene T : Vn—V%. Corolarul 6.6 arata cd exist un izomorfism de spatii vectoriale euclidiene t: Ep+Ej. c.c.t.d. Corolaral 6.13. Orice spafin euclidian Ey, cu n dimensiuni, este izomorf, printr-un izomorfism de spafii euclidiene, cu spafiul euclidian canonic RX Corolarul 6.14. Orice izometrie t: Ex>Ey este un izomorfism de spafii euclidiene. Asadar, intotdeauna putem identifica geometria unui spafiu euclidian Ey cu geometria spafiului euclidian canonic R*. In paragrafele urmatoare yom urmari conseevent construcia unui izomorfism t: En+R® de spatii euclidiene. Prin acest procedeu, orice problema din geometria spatiului £y va fi transfor- mata intr-o problema din geometria spatiului Re. In aceasta const ideea funda- mentala a geometriei analitice euclidiene.CAPITOLUL X REPERE CARTEZIENE ORTONORMATE IN &,,. HIPERSFERE Ideea subliniaté in ultimal capitol de a construi un izomorfism de spatii euclidiene de la un spatiu Ey la spatiul euclidian canonic R® se realizeazd fra dificultate cu ajutorul notiunii de reper cartezian ortonormat. Aceast& nofiune va fi aplicat pentru a cerceta citeva probleme privind distanjele, unghiurile ete. O vom foiosi de asemenea pentru a face un studiu detaliat al notiunii de hipersfer’a § 1. REPERE CARTEZIENE ORTONORMATE Consideram un spatiu euclidian cu n dimensiuni, Ey si spatiul siu vecto- rial asociat Vp. Toate rezultatele stabilite in capitolul III sint aplicabile. Existenta struc- turfi euclidiene in Ey conduce la citeva particulatizari importante. Definifia 1.1. Se numeste reper cartezian ortonormat, pe scurt reper ortonor- mat, in spatiul Ey, un reper cartezian afin R = (O; ®y «+, 2x) pentru care sis- temul de vectori (21, «+, 8x) este un sistem ortogonal de versori. Propozitia 1.1. Reperul R= (O; 2, «+. %n) din spafiul euclidian Ey este ortonormat daca, si numai dacd, intre vectorii sii @, .... En) existd relafiile 7 3,afh fab eect ee Gia nm. an 3; este numit simbolul lui Kronecker. In adevar, condifiile necesare si suliciente ca reperul cartezian R =(0; ay) sess) 4 fie ortonormat sint |, =... = lénl = 1, @%_Léj, (i + {). Aceste conditii sint echivalente cu ecuatiile (1.1). Fala de reperul ortonormat R = (0; & este caracterizat prin coordonatele sale (X}, + XB, ., a) un vector oarecare Ve Vp Xm), Adicd T = 32, 4Teorema 1.2. Fie T(X1, ..., X*), W(Y1, ..., ¥") doi vectori dafi_prin coordonatele lor fafa de un reper ortonormat R. Alunci produsul scalar ¥ IV are expresia : PW = xtyt po. + Xmve, (1.2) = (X18 +... + X0ey) Demonstrafie. Produsul scalar T-W este dat de (YQ, 4 00.4 Yq) = YE XVI-z;. Tinind seama de (11) se giseste a formula anuntata Corolaru! 1.3, Fafd de un reper ortonormat R lungimea vectorului ¥(X%, + X*) este dati de formula IPL = 002 +. + emp (1.3) Corolarul 1.4, Unghiul « al vectorilor V(X*, ..., X*), WY, ..., ¥") dafi prin coordonatele lor fafa de un reper ortonormat R este dat de egalitatea : (1.4) sf {QF + et Cempeyly Corolarul 1.5. Vectorii V(X, ..., X"), WY, ..., ¥") caracterizafi prin coordonatele lor fafa de un reper ortonormat sint ortogonali dacé si numai daca XYYL EL. f XaVe = 0. Un punct P oarecare din spatiul Ey este caracterizat fafa de reperul orto- normat R prin coordonatele sale (x1, ..., x*), care sint coordonatele vectorului sit de poritie OP = x18, +... + x"%y. Corolarul 1.6. Distanja dintre punctele oarecare Px, ..., x") $i Qu, .. y") exprimate prin coordonatele lor faja de un reper ortonormat R este data de formula AP, Q = (yt xP +... + — NH (1.5) In adevar, vectorul PQ = (y! — x12, + ... + (y" —2")em, dupa (1.3), are lungimea (1.5). Exemplul 1.1, In planul euclidian E, un reper ortonormat R = (0; @,, és) este caracterizat prin conditiile 2,2, —é,-2, — 1, @,:2, = 9. Fata de reperul ortonormat R un vector V, oarecare, din £, este caracterizat prin coordonatele sale (X?, X%)¢R2, V = X42, + X%. Produsul scalar al vectorilor F(X?, X%), W(Y}, Y%), dali prin coordonatele for fal’ de reperul ortonormat R, este dat de formula 7-W = X*¥4+ X®Y*, Atunci P| = {(X9* + (X93, cos a = ae en aj» jar conditia de ortogonalitate 7 1 W se Exes (x87 (res (ray Te 7 exprima prin X1Y1 + X*Y? = 0. In fine distanta dintre punctele P(x, x*) si Qlv!, ¥2) este data de formula AP, Q = {yt — 92 + (yt — x93" Exemplul 1.2. In spatiul euclidian £, un reper ortonormat R = (O 2,, &) este caracterizat prin condifiile &,-2, = @-2, = 24-2, = |, &-2, 198-=0. Un vector oarecare 7 din E,, fata de R, se serie unic sub forma Xie, + X%, + X°2,, Produsul scalar a doi vectori POX4, X2, X9), W(Y3, 3) este dat de formula FW = X1¥1 4 X*V?2 + X8¥s, ? bi In consecinta, avem Py = (xe + (x + CH", Xtyl+ Mty?4 ys (OP OSE OR aye ES PRE? iar conditia de ortogonalitate, TVW, se serie X1Y! + X2y®+ X#y? = 0. In fine, distanta dintre punctele oarecare P(x, =, x) si Qy, y%, g) este AP, Q) = {iy — 288 + = + (= 2H". Transformarea reperelor ortonormate prezinta cfteva particularitati fata de transformarea reperelor afine studiata in § 4. III. Fic t: R= (0 2) «4 @n) + RY = (0%; & «++ %q) 0 transformare oare- care de repere afine, caracterizat& prin ; 00" = ale, +... + ary, (1.6) By = ane, + +2 + One (L7) Daca reperele R si R’ sint ortonormate, atunci matrices ay... af este , (1.8) Ges Oh a transformérii ¢, este nesingulara, dar nu arbitraré. Teorema 1.1 impune re- strie{ii asupra acestei matrici. Tinind seama ca reperele R si R’ sint ortonori dupa (1.7) condifiile 2-2) — 3,3, &-2) = By (i,j = 1, .-.n) impun restrictiile : sey) (1.9) bm T= ” Datel Ultimele egalitati afirma proprietatea matricii A de a fi o matrice ortogon Invers, daca A este o matrice ortogonala si R este un reper ortonormat, atunci R’ dat de (1.6), (1.7) este un reper ortonormat. In adevair, dupa (1.9), avem pentru veetorii (é, ..., 24) ai reperului R’, dafi de (1.7), satisfacute condifiile (1.1), si proprietatea este verificata Propozitia 1.7. 1°. Un reper ortonormat Ee =") %, --. 4) ee coe ferizat fafa de reperul ortonormat R = (0; 2,..-,éa) prin coordonatele (a, ...,a") originii sale si prin matricea ortogonalé (1.8). 1992. Transformarea t: R + R’ are ecuafiile D abe’ + ai, (1.10) A x in care matricea (aj) este ortogonal Ecuatiile (1.10) vor fi considerate scrise si sub forma echivalenta : x= An! + Ay (1.10") Transformarile t: R= (O; @, .--, &y) + RO; &, ..., &) de repere ortonormate, care pistreazi originea vor fi numite centro-izometrii. Ecuafiile unei centro-izometrii t: R + R’ sint (1.10), in care at =... = =a" Continuind si aplicim rezultatele din § 4, III, avem : Propozitia 1.8. 0 fransformare de repere ortonormate t: R = (0; by «++ 2) vy @q) este produsul unei translit ‘R= (0: be en) +» &n) siial unei centro-izometrii ty =(0'; vy En) » En). Observind ci determinantul mairicii ortogonale A este egal cu +1 sau cu —1, doua repere ortonormate R si R’ vor fi la fel orientate daca si mumai daca ttansformarea t: R R' are matrice A cu determinantul egal cu +1 Spatiul euclidian Ey are doua si numai dowd orientari. Una dintre ele este clasa reperelor din Ey, ottonormate, la fel orientate cu un reper ortonormat fixat. A doua orientare este clasa de repere ortonormate care nu sint Ia fel orientate cu un reper ortonormat din prima clasi. In consecinta, in spafiul euclidian Ey putem fixa tntotdeauna o orientare. Exemplul 1.3. In planul euclidian £, o transformare de repere ortonor- mate t: R= (0; &, &) + R’ =(0'; &, 2) este caracterizata prin 06" = We, + ae, e, = ala, + afe,, (ap a = ale, + abe, matricea (a') find ortogonala : aja} + aja} Ecuafiile acestei transformari. sint ; xt safe! aly’? 4 at (1.12) st apt + ae? $a? Translafiile t,: R + R att ecuatiile xt = x" + al, 24a’ Lar centro- izometriile t: R + R sint caractetizate prin ecuafiile ax’! 4 ale ” stad +a matricea (a\) find ortogonala. 200Planul E, are doua si numai doua orientari. Transforr de repere care pastreazi orientdrile planului sint acelea a céror transformare t: R + R’ are matricea cu determinant egal cu +1. Exemplul 1.4. In spatiu! cuclidian £, 0 transformare de repere ortonor- mate t: R= (O; & @, @) » RY = (O'; &, ef, &) este caracterizata prin 00" — ae, + 0% + ak, (1.13) @ = a, + aie, + aR, in care (ai) este matrice ortogonala, adica FUG + (a= 1, alah + ajo + afah = 0, (aly? + (ai)* + (a)? = 1, ala + afa§ + aa} = 0, (114) \ y+ P+ Gt = 1, ala} + ofa} + afa} = 0. Ecuafiile transformarii precedente sint ajc’! + abe’? + aly’? + al, fe"! ae’? + a's + a, (1.15) fet babel? + ae's + 08, xt 2 matricea (a!) fiind ortogonala. Spatiul euclidion E, are doua si numai dou’ orientari. Una oarecare dintre ele se obtine fixind un reper ortonormat R. § 2. REPREZENTARI ANALITICE ALE SUBSPATIILOR. DISTANTA DE LA UN PUNCT LA UN P-PLAN. UNGHIURI Fie R un reper ortonormat in spatiul euctidian Ey. Subspatiile euclidiene din Ey pot fi caracterizate analitic, fafa de R, prin ecuafiile mentionate in §3, Ill. Apar citeva proprieti{i noi referitoare la spatiul vectorial director normal unui p-plan. Cum s-a vizut in capitolul precedent un subspatiu eucli- dian Ej, p > 1 din Ey este unic determinat printr-un punct P, al séu si prin spatiul vectorial director normal V/—p. Teorema 21. Fafa de un reper ortonormal R subspafiul euclidian Ej, 1

) = 0, Na-p: (F — Fi) = 0. (2.1) Demonstrafie. Un punct oarecare P © Fy apartine subspatiului E;, dae’, si mumai daca, vectorul PyP este ortogonal subspafiului director normal. Deci, 201Nap PP = 0 lente cu (2.1). conditia necesara si suficienta ca P ¢ Ey este N,-PP = 0, Cum P,P — 7 —F,, F = OB, Fy = OB,, ultimele ecuiafii sint ec c.c.t.d. Corolarul 2.2. Fafdé de un reper ortonormat R subspafiul euclidian E;, 1

p > 1, caracterizat prin ccuatiile (2.1), in care (Ny ..., Na-p) este un sistem ortogonal den —p versori ce genereazd spatial ‘vectorial director normal la Ej, este data de formula d= VINE GAP FF Nn FP 2.5) Demonstrafie. Conform definitiei 5.3, IX distanta d de Ja punctul A la p-planul E} este data de d(A, A), unde A” = pry, A. Or, {4°} = By 1 Enapy Ey» find suplimentul ortogonal al subspafiului £» prin punctul A. Subspafiul Ex? Ja rindul sau este determinat de punctul A(r,) gi de spaiul vectorial director generat de sistemul ortogonal de versori {Ny «... Nn-p}. Prin urmare, Ei are ccuafia vectoriala : FHP, +MN, +... +2 PNyp. (2.6) Intersectind cu p-planul E}, dat de (2.1), avem NyfF, — Fy + AN, + -.- + MPN np} =0,- wef MPNn-p} = 0. Tinind seama ca sistemul ortogonal (Ny, .. ecuatiile precedente se reduc la: Ny, hy) +8 vee Maa ih Substituind in (2.6) 23, ..., 4*-? unic determinati de acest sistem, obtinem vectorul de pozitie A, a! proiectici ortogonale A’ a punctului A pe p-planul Ey: Fy = Fy — §N a Py — dN; — 0 — (Nn (Ps — POdINn-v- ‘Atunci distanta d(A, A’) = |AA"| Fy-—7, este tocmai (2.5). c.c.t.d. Nu-p-{7, —% +N, +... + Ny-p) este format din versori, + uP = 0. , dup’ ultima expresie a diferentei =A— 203Corolaral 2.5. Distanfa d de fa punctul A(?,) ta hiperplanul de ecuafie N.(p—r,) =0 N 40, este data de formula (2.7) In formula (2.6) se giseste formula (2.7). Exemplul 2.4. In planul euclidian Ey raportat la un reper ortonormat distan{a d dela punctul A(x}, xf) la dreapta a,xt + a,x* + ay = 0, rangla,a,) = 1 este data de formula Vary 28) In adevar, daca Po(xg, x8) este un punct al dreptei, atunci (*) a,x} + asx “+a = 0, iar ecuafia dreptei se serie a(x! — x}) + ay(x*— x3) = 0. Aplicind (xl 09(22— 22) corolarul 2.5 avem d = Siz H+ eaefo 39) var « Inlocuind aici pe a, din (*) se giseste formula (2.8). Exemplul 2.5. In spatiul euclidian Ey, raportat la un reper ortonormat, distanta d de fa un punct A(x}, x, x9) la un plan « dat de ecuatia ayrt + age? + Fas? +a) = 0, N(ay, a, a) + 0 este exprimata prin formula lat a lesa a ast} a] 5 Vo a Pentru justificare fie Py(xf, 23, x3) un punct al planului x, Avem (#) a,x) ++ OpX§ + dex} + do = 0. Atunci ecuatia planului « se scrie a,(xt— x3) + + ag(e? — x8) + agla® — xf) = 0. Aplieind corolarul 2.5, aver = CLADE eae a oh 9h Trees Tinind seama de (+) se giseste formula (2.9). Citeva observatii privind calculul unghiurilor. Propozitia 2.6. 1° Dreptele d, d’ de ecuatii * My + mt, WER; FF, + + Wt, Vee R au unghiul « dat de cos a = ae } Unghiul 8 dintre hiperplanele N,-(# —F,) = 0, Nl? —F,) = 0 este dat3°. Unghiul y dintre dreapta d de ecuatie # = 7) + ml, © R si hiperplanul a de ecuatie N-(7 —F,) =0 este dat de formula sin y = Demonstrafiile, bazate pe consideratiile din § 5, IX sint elementare. § 3. HIPERSFERE Nofiunea de hipersferd, intilnita frecvent tn aplicatii se defineste in spa~ fiul euclidian E, extinzind definitia sferei din cazul spatiului cu trei dimensiuni. Definitia 3.1. Jn spajiul euclidian Ey, se numeste hipersferd cu centrul in punctul C si raza numérul pozitio r mulfimea punctelor P € Ey, cu proprietatea d(P,C) =r. (3.1) Pentru n — 2, hipersuprajafa precedenta se numeste cerc, iar pentru n= 3 ea se numeste sferd. Alegind un reper ortonormat R = (0; &, «++, é) in spatiul Ey se poate formula: Teorema 3.1. Fafd de reperul R hipersfera S; cu centrul in punctul C(a) si raza r este caraclerizatdé prin ecuatia (F—ap— P=. (32) Demonsirajie. Un punct oarecare Pe Ey cu vectorul de pozitie * = OP aparfine hipersferet 5; cu centeul C(@) si raza r daca si numai daca [d(P, O)]* = |CBP= 2, Prin urmare : condifia necesara si suficienta ca un punct P(”) din spatiul Ey s& aparlina hipersferei 5 este CP? —r? = 0a» (F—a)?— 7? ect. Egelitatea (3.2) satisticut numai de vectorii de pozitie * = OP ai punetelor hipersferei ¥} se numeste ecuafia acestei hipersfere. Notind, ca de obicei, cu (x!, ...,#) coordonatele punctului P sicu (at, ... _.., @) coordonatele centrului C, ecuatia (3.2) este echivalenté cu ecuatia (x2 ve Eom? — Date — 2. — 2a + @)P + 0. + (a —r=0. (3.2’) In consecinfa, ecuafia unei hipersfere are forma (Eee $ (ONE BAP os + Ana + Ap = 0. Dar, ecuafia (3.3) nu reprezinta intotdeauna o hipersfera. Propozitia 3.2. Fafa de un reper orlonormat R ecuafia (3.3) reprezintit 0 hipersjeré daca, si numai daca, este verificatd condifia AZ+... + AR— Ay > 0 (3.4) Cind (3.4) este satisjaicutd, ecuafia (3.3) caracterizeazt hipersfera cu centrul C(—Ay, —Ap) si raza r =WAP-+ ... + AR— Ap. (3.3) 205 [Demonstrafie. Substitutia Ay = —a', ..., An =—a" si Ay = (al)? +. . + (@")? — P efectuata in (3.2'), conduce Ia (3:3). In acest caz condita a (3. este verificata. Invers, adunind in ambii membri ai ecuatiei (3.3) 4? A rezulia ecuatia (3.2'), Ses vy is An, HV APH AP In conditia (3.4) num&rul r dat de. ultima ae este real _si_pozitiv. In fine, determinim in acest mod coordonatele centrului C(—Ay, » —Aa) si raza r att “FAR—A, a hipersferei Y; reprezentata de ecuatia (3.4) In cazul cind coal hipersferei 5 se gaseste in originea reperului R, ecuatia ei este GP + OP =O, Corolarul 8.8. Hipersfora exe 0 hipersuprafafa de ordinal at doilea. Exemplul 3.1, In planul euclidian £,, fata de un reper ortonormat R, cereul cu centrul C(a) si raza r > 0 este caracterizat prin ecuatia (F—at—r=o sau prin ecuatia echivalenta (ey 4 (8)? — Datel — Datet + (aly? + (at)? — Aceasti ultima ecuatie este de forma (2)? $ (22)? + DAT + DA? + Ay = 0. Invers, ultima ecuatie reprezinta un cere in planul Ey daca, si numai daca, A}-+A}— Ay > 0. Coordonatele centrului cercului mentionat’sint C(—A,, —A,), iar raza este r=VA?+A}—A,. Daci originea reperului se giseste in centrul cercului, atunci ecuatia sa este P= r? sau (x)? + (9)? — 7? = 0. Exemplul 3.2. a spafiul euclidian £,, referit la un reper ortonormat R, sfera cu centrul C(@) si raza r > 0 este caracterizata prin ecuatia (F—a—r=0 sau prin ecuatia echivalenta (2) + (82)* + (8)? — 2atxt — 2a%x? — 2a%x? + (a)? + (a)* + (@9)?@ =F = Se observa ca ultima egalitate este de forma (ot + (2) + (9)? + DA + DAyet FA gs? + Ay =O. (om) Invers, o sferé in spatiul £, este caracterizata printr-o ecuafie (#) dacé si numai daca este verificata conditia Ait Art A3— A, > 0. In acest caz, centrul sferei are coordonatele C(—A,, —-A,, —A,), iar raza sa este p — =VAT+ AR AG— Ay, Daca originea reperului R se giseste in centrul sferei, atunci ecuatia ei se reduce la (xt)? + (x2)? + (x3)? —7? = 0. In spatiul euclidian E, orice sfer nu apartin aceluiasi plan. Mai general Propozitia 3.4. Prin n + 1 puncte afin independente din spatiul exclidian Eq trece o hipersferd si numai una. este determinata de patru puncte care 206Demonstratie. Fie Pxix}, ..- x8), (= 1, ..., 1 +1), n+] puncte aiin independente din Ey. In consecin{a, sistemul de vectori Pyi.Pi, (i= 1, n) este liniar independent. Matricea acestui sistem este de rang n. Aw thothas Notam cu Fe, (¢ = 1, ..., 2 + 1) vectorii de pozitie ai punctelor P;. Vom arata ‘ci exista un singur punct C(al, ..., a), cu vectorul de pozitie @, avind proprie- tatea [CP] =... = |CPal () In adevar, condifiile (x) sint echivalente cu 2a Fy — Fass) = PEF vey 20° (Pn — Fun) = Inlocuind in membrii intii vectorii cu coordonatele lor gi {inind seama de expri- marea produselor scalare [af de repere ortonormate, obfinem 1 a(x — aby) bee bat — aa) = 3 OP Mad eae acts regattas actos ee or eee (35) a(x — hay) foe fa — aR) = ; (Fa Pasi) Sistemul liniar (3.5) are n necunoscute (a1, ..., a”) si m ecuajii. Determi- nantul D al matricii sistemului find diferit de zero, sistemul are o singuraé solufie, (a, ..., a"). In consecint&, hipersfera cu centrul C(a¥, ..., am) si raza r=(CB|= ... =|CPra| este singura hipersfer’ cu proprietatea ceruta. § 4. INTERSECTIA UNEI HIPERSFERE CU O DREAPTA Punctele comune hipersferei ¥ de ecuatie (3.2) si dreptei d ce trece prin punctul P4(%) si are vectorul director 7, sint caracterizate prin vectorii lor de pozitie F care yerificd sistemul format ‘din ecuatia (3.2) a hipersferei si din ecuatia vectorial’ a dreptei romn+m, weR (4.1) Substituind vectorul * din (4.1) in ecuatia (3.2) se obtine ecuatia care contine numai necunoscuta t : (Fp — @ + mit)* — r? = 0. Radacinile acestei ecua- tii, daca apartin cimpului R, substituite tn (4.1) dau vectorii de pozifie ai punetelor intersectiei dE. Scrisi dezvoltat ultima ecuatie este WL? + 2M- (Fy — 4) + (Fy — A? — FF = 0. (4.2) 207Cum vectoru! director m al dreptei d este nenul, (4.2) este intotdeaunao ecuafie de gradul doi. Solufiile sale se gisesc in cimpui R sau in cimpul C. Definitia 4.1. 1. Dreapta d se numeste secantis hipersferei © decd, si numai dacit, intersecfia d 1) & este formated din doud puncte. 2. Dreapta d se numeste nesecanté hipersjerei X atunct, si numai atunci, cind AVE = ©. 3. Dreapta d se numeste tangentd hipersferei © dacit si numai dace intersecfia dQ) S este formate dintr-un singur punct Propozitia 4.1. Condifiile necesare si suficiente ca dreapta d sé fie secanté, nesecanta sau tangentdé hipersferei & sint date in tabelul : 5 al seat | nerecantl | ep soMlea eels in care D = [ml — ay}? — ner, — a)? — H, (4.3) In adevar, ecuatia (4.2) are radacini reale distincte, dac& si numai daca discriminantul’' D al ei este pozitiv; aceasti ccuafie are radacini complexe conjugate atunci, si numai atunci, cind D <0; in fine, ecuafia (4.2) are radi- cind dublé atunci, si numai atunci, cind D =0. c.c.tid Fie d, distanta de la centrul C al hipersferei 3 la dreapta d. Conform Propozitiei 5.7, 1X, avem Fed? = m2. PC (-B,C)e = =7(7, — a)? — fH, — OP Utilizind expresia (4.3) a discri- minantului D se obtine (r? — di). Corolarul 4.2. Condifiile necesare si suficiente ca dreapta d si fie secanta, nesecanteé sau tangenid hipersjeret 3 siut date de tabelul: nesecanta Db de la centrul hiper- sjerei & la dreapta d. In planul euclidian £, punctele comune dreptei d, de ecuatie (4.1), cu cercul X, de ecuatie (3.2), cind exist au vectorii de pozitie F, = Fy + Mt,, P, =F) + Mt, in care fy sit, sint radacinile, presupuse reale, ale ecuatie’ (4.2). Toate consideratiile precedente se aplica si sferei B de ecuatie (3.2) in spatiul euclidian cu trei dimensiuni gi dreptei d de ecuatie (4.1) | | jor<4a | 208Punctele P ale spafiului euctidian Ey cu proprietatea d(C, P) r Sint numite puncte exterioare hipersferci B. Corolarul 4.3. Orice dreaptd d care trece printr-un pune P, interior hiper- sferei & este secanté acestei hipersjere. In adevar, dact P,ed este punct interior pentra © si C, este proiectia ortogonala a centrului C pe dreapta d, atunci d(C, C,) < d(C, Py) 0) este caracterizata prin ecuatia Exley bP + A (at + a) + Aga? + 28) + Ag} — {(08)® + (0)? + At + PAa + ACD? + OB? + 2A vt] + Ags + A = 0. Dreapta punctelor de contact are ecuafia xx} + 22x + Ay(x! + xf) + Age £28) + Ay = 0. Exemplul 5.5. In spatiul euclidian £,, conul cu virful in punctul exterior Pu(xi, x9, 49) tangent sferei E de ecuatie (xt) + (9 + (8) + BAe + DAget + DAgr? + Ay = 0, (AP + ARE +A3—A, > 0) este caracterizat prin ecuatia Ged + 2G + Bh AE a) + Age? 39) + Age +9) + 4} — AGN + OE 8)" FDA Ag DAL AMODE + 9? + +(x)? + 2A yx} + 2A ard + 2A ard + Ag} = 0. Punctele de contact ale generatoarelor acestui con cu sfera ¥ se gisesc Ja inter- sectia lui E cu planul ath fab Exh + AYO! xh) + AgGe® + 28) + Ag? +28) + A, = 0. C. Tangente Ja hipersfera paralele cu o directie Considerm o directie in spafiul euclidian Ey de vector m + 0. Propozitia 5.9. Pentru orice I-direofie de vector m + 0 in spafiul euclidian Eq exist tangente la hipersjera © paralele cu m. In adevar, fie Pye © cu proprietatea CP, | m, Exista puncte P, care au proprietatea mentionati. Ele se gasesc la intersectia hipersferei Z cu hiper- planul care trece prin centrul C si este normal directiei m. Dreapta d ce trece prin punctul P, si are directia 7, conform propozitiei 5.1, este tangent hiper- sferei Z. c.c.t.d. Definitia 5.3. Numim hipercilindru paralel cu I-direcfia de vector m +0, tangent hipersferei B, mulfimea tangentelor de directie m ta &. Teorema 5.10. Hipercilindrul paralel cu t-direcfia de vector m + 0 tangent hipersferei & de ecuafie (3.2) este caracterizat prin eouafia [a7 — ay — mer —a?— P= 0. (6.7) 212 1 | | | iDemonsiratie. Punctul P,(7,) apartine dreptei d de ecuatie (4.1), tangent sferei ¥ daca, si numai ‘daca, vectorul sit de pozitie 7, verificd conditia (4.3), in care vectorul 7 este fixat. Cu alte cuvinte, conditia necesarti si sufi- cient’ este ca vectorul A) si verifice ecuatia (5.7). c.c.td. Propozitia 5.11. Punciele de contact ale generatoarelor hipercilindrului paralel eu L-directia de vector Ti 0, tangent hipersjerei % de ecuafie (3.2), si numai cacestea, se gesese la intersectia hipersferei & cu hiperplanul ce trece prin centrul C al hipersferei si este perpendicular pe directia Mi. In adevir, un punct de contact Po(Fc) apartine hipercilindrului (5.7) i hipersferei (3.2). El verificd condifia de a avea vectorul 7¢ solutie a sistemulut de ecuafii format din (3.2) si din m-(7—a) =0. Ultima ecuajie caracteri- zeaza hiperplanul ce trece prin centrul C(a) si este ortogonal vectorului 7. ect. In cazul n =2 ecuafia (5.7) caracterizeaza perechea de tangente la cercul 2 paralele cu direcfia de vector 7. In spafiul euclidian Ey ecuafia (6.7) reprezinta cilindrul tangent sferei & de ecuatie (3.2) paralel ct directia de vector 7, ‘A intervenit, in ultimele teoreme, problema interseciei unei hipersfere cu un hiperplan Teorema 5.12. Fie ¥ o hipersferd cu centrul Csi raza r in spafiul euclidian En, n>2, El, un hiperplan si d, distanfa de la central C la hiperplanul En, 1. Daca a, r, intersecfia EP) Ey, este videi Demonstrafie. 1°. Dact C= pry, C atunci d, = d(C, C,). Deoarece 4 punctul C, este interior hipersferei ¥. Orice dreapta prin Cy EN Ej-+ este nevida. Fie P un are loc relatia dy ’ are loc. Atunci E°C BU", DC LY’ implica B a. P este verificata. Y. Fle Py = ptgy_,C. Atunci d(C, P,) = dy =r Poe ¥ MO En. Inter- sectia 2) Ej, nu mai confine alte puncte P. In caz contrar, din triunghiul dreptunghic PyPC, (Fo ) avem r r, atunci EQ) B,,= 0. In caz contrar, dacd exis ; b = Pye EM Bas $1 Cr = pry, C, atunet dy = CC) < (CP, =r. In contra- dictie cu ipoteza d, > 7. cet Observafie. Se demonstreaz’ direct ci in planul euclidian Ey o dreapta d si'un cere ¥ au intersectia, dQ) 3, format din dou’ puncte daca si numai daca dy 0 ae Py este exterior hipersferei ©. Gp, = 0 Pye. Bp, <0 2, intersectia ©, ) By este o hipersferd in hiperplanud radicat al lui B, si B, daci, si numai dace, \rp—1,) < dy < ry + ry. Pentru n = 2, intersecjia ©, %, este'o pereche de puncte distincte daca si numai dacd \rp—'r,| < dy < ry 1%. Cele dowd puncte se gdsesc la intersectia axului radical al cercurilor considerate cu unutl dintre ele. 2. Intersectia E, (Ey este formaté dindr-un singur punct alunei, $i numat atunci, cind \ry —ry = dy sau ry +r, = dy, 3B. Interseotia E, (|X, este vide ‘daca, si numai dacd, \rp—r,| > d, saw a> ri tre Demonsirafie. Notém cu Ey hiperplanul radical al hipersferelor ¥, si BL t Ge 1, Daca, Ey + ©, dupa teorema 6.6, 2,7) B_ = 3,1) Ena = nt. ‘Admifind ca intersectia 3,7) EZ, nu este format dintr-un singur punct, atunci, cum se vede usor, in 2, 3, exist puncte P, care nu se gisese pe dreapta determinata de centrele C, si C, ale hipersferelor ¥, $i E,. In triunghiul C\C,P, avem @) I—nl ry, atunci — (4) | PER — 13] < 2dyy. Un caleul simplu arata cé distanja d’ de la centrul C,(2,) al hipersferei Z, la hiperplanul radical Ej ;, de ecuatie (6.5), este ; +l let ts) at 2 Day ala a) Tinind seama de (a#) avem d’ Wm, caracterizntd prin matricea realit A de tip'n x m din (1.2), este ortogonald daca, si numai daca, sint verificate condi- fille (1.4) Teorema precedenta si teorema 1.2, VI au drept consecinta : Teorema 1.2. 0 condifie necesard si suficientti ca transformarea liniarit T:Vq_ Wm, caracterizatd fafa de reperele ortonormate R si R prin ecuatiile Yt == alX# + ... + aX", Bete ious age = ote (1.5) ym = aMXt 4... + anX" si fie ortogonalit este ca egalitdjile (1.4) sti fie verificate, Adicd : ala} +... + aap = din Gi un ®@ (14) Transformarea ortogonala T, de ecuatii (1.5), (1.4) are matricea data de transpusa matricii sistemului (1/5). Ea aplica vectorul Ve Ey de coordonate (Xt, P., Xt) in. vectorul IV’ € Em de coordonate (V%, « Y™) date de (1.5). Seats proprietatile transformarilor ortogonale, prezentate in §3, IX pot fi Toate propre analitic utilizind teorema 1.2.’ Astfel, deoarece dim Jm T= esvang A, dim Ker T =n —rang A, avem: Teorema 1-3. 1°, Transformarea ortogonatd T: Vn+Wm de matrice A are proprietatea rang A =n. In consecinfé n Vy este caracterizala jaja de un reper ortonormat din E, printr-o matrice ortogonald. %. Faji de un reper ortonormat Ro transformare ortogonald Ts Vy—>Vp este caracterizaté prin ecuafiile “F anX™, Ya = aPXt 4... 4 atXn, in care alah +... fafat=Biy, (f= 1... 1). Demonstrafic. 1°. este consecin{a a teoremei 1.3; 2 este particularizare a teoremei 1.1; 3° este particularizare a teoremel 1.2. cect.d. Teorema 1.6. Grupul ortogonal al spafiudui euclidian liniar Vy, OV»), este lzomorf cu grupul multiplicaliv al matrictlor ortogonale de ordinul Teorema este consecinfa a teoremelor 1.11, VI si 1.5 § 2. TRANSFORMARI LINIARE SIMETRICE In capitolut VI, paragraful 2 am cercetat subspafiile proprii si valorile proprii ale unei transformari liniare T: V_—V». Intreaga teorie isi pastreazd valabilitatea in cazul particular al spafiilor vectoriale euclidiene. Deoarece spatiile vectoriale euclidiene sint spatii liniare peste cimpul numerelor reale se impune sa cercet.im acele transformari liniare T : Vn +Vq care au valori proprii reale si, in consecin{a, au spafii proprii reale. Definitia 2.1. O transjormare liniard’ T: Vn+Vy se nuteste simetricti dace pentru orice dui vectori V1, TV, €V_, transformarea T are proprictatea V ,« T(¥) =P, TIP). Fixind in E, un reper ortonormat R = (0; @, ..., é,) transformarea liniard T: Va+Vn Va fi caracterizati prin matricea reali A. 220Teorema 2.1. Fafd de wn reper orlonormat Ro transformare liniard sime- tricd T : V_—+V» este caracterizatdé prin mairicea reald, pétraticd, simetricd, de ordi- nul n, A, a sistemului de vectori T(2,) =a}, +... + aka, (2.1) Tn) = ane fal treeeeeenae a(S) 1) a... ath daa (ipod. s,m). Demonstrafie. Fat de reperul ortonormat R o transformare liniara T: Va—V» este caracterizaté prin matricea A a sistemului de vectori T(@,), Deoarece T este transformare liniara simetricd 2-T(2) sss ). Tinind seama de (2.1) avem aj = &+T(P)) +s. 2). Deci matricea A este simetrica. Invers, daca matricea A, din (2.1') este simetrici, atunci sistemul de vectori (2.1) are proprietatea &%-T(@,) = e7-T), (i, f= 1, ».4, m). Se deduce usor ci Vy TF.) = FL-T(P), VP, Ve Vn. c.c.td Teorema 2.2, Toate réddcinile ecuafiei caracteristice a unei transformart liniare simetrice T: Vn—+Va, sint reale. Demonstrafie. Ecuatia. caracteristica det (A —M) = 0 are coeficientii reali, Fie 2,0 riddcind a ei. In aceste conditii sistemul de ecuatii liniar si omogen, ryt cu n ecualii sim necunoscute: AY =%¥, cu Y =| : ) . avind matricea ye coeiicien{ilor necunoscutelor (A — 21) de rang mai mic ca n admite cel putin (Xt xt o solutie X ( : ) Atunci AX = 2,X («). Notind cu al : | matri- xe xe | cea conjugati cu X si inmultind (#) cu matricea transpusi ‘¥ se obfine tY-A.X = 2o'X-X, (ws). Membrul inti al acestei ecuatii este real deoa- rece (¥-AvX = (¥-A-X = (X-A-¥ = "(tX-4-X) = (¥-A-X. De asemenca *¥-X + 0 este un nurnar real. In consecinta A» din (*#) este raportul a doua numere reale, deci este numar real. Tinind seama ca 2, era o radacind oarecare a ecuatiei caracteristice, proprietatea este demonstrat. Teorema precedent afirma realitatea tuturor rédicinilor ecuatiei caracte- ristice a unei transiorméri liniare simetrice. In consecintéa sistemul finiar si omogen AX = 2X, in care 2 este radacin’ a ecualiei caracteristice are intot- deauna coeficienti reali Vom mai observa cA daca P este vector propriu pentru transformarea liniar simetricd T, corespunzator radacinii caracteristice 4, atunci versorul siu ¥° si opusul siu —P* sint versori proprii corespunzind aceleiagi valori proprii hy 221Definifia 2.2. Un subspafiu vectorial V’ Vy se numeste stabil prin transfor- marea liniard T: Vy—V_ dacd si numai daci YP ¢V' > T(P)e Vv’. Teorema 2.3. Subspafiul vectorial Vj, ortogonal vectorului propriu V, al nei transforméiri liniare simetrice T: Va-Vq este stabil prin transformarea’ 7. Demonstrafie, Prin ipotez’ T(V,) = a,V,, in care 2, este radiicind a ecua. fiel_caracteristice. Pentru orice vector Pe Vi_, avem T 0. Vom arata 8 T(P) eV; In adevar, 7, .T(7) = F.T(P) = a,P Teorema 2.4. Unei rdddcini multiple de ordinul m a ecuafiei caracteristice a unei transformar! liniare simetrice T : VV ti corespunde un subspatiu vectorial propriu de dimensiune egala cu ordinul m de multiplicitate. Demonstratie. In baza corolarului 2.4, VI, radacinile ecuafiei caracteristice nu depind de alegerea reperului ortonormat R'in Ey. Fie 4, o radacina multiplt de ordinul m a ecuatiei caracteristice a transiormarii liniare simetrice T: V5—+V’, 2, este un numar real, Rédacinii 2, ti corespunde cel pufin un versor propria &, Te) = 22). Referim spatiul euclidian Ey la un reper ortonormat R’ care are % ca prim versor. Deoarece subspatiul vectorial V,.., generat de versorii (é, ---» 2) este ortogonal versorului propritt @, dupa teorema 2.3 el este stabil prin T. Atunci avem Te) = res, Tes) = ORS +... + OBE, = Res +... + BR, =o Gf so A). ob... oP Transformarea T’: Vj, + Vj_, de matrice simetrici C ae ) este oh... oR © transformare liniard simetrica, numité transformarea liniarA simetricd indusét de transformarea T pe subspafiul vectorial V;._, stabil prin T, ortogonal versorului é Transformarea liniard simetricd T are fafa de reperul R’ ecuatia caracte- risticd dy fiind radacina multipla de ordinul m, rezulta din forma ecuatiei precedente c4 ea este radacin’ multiplé de ordinul m—1 pentru ecuatia 8 ee | : oa = 0, (2.2) a ose BEcare este ecuatia caracteristicé a transformari liniere simetrice induse T’ : Vi_, Vi Considerim un versor 2 propriu pentru, transformarea T’, cores- punzitor radacinii sale caracteristice 2. Avem T’ T(e) = ry? In Ens Fotam cu R” un reper crlonormat care are pe ca primii doi vectori. Fata de R” transformarea T se exprimé prin TE) = Me TEE) = Pabos OB be + ee 823 + ben. Ecuatia sa caracteristica este & (ya ]- ch Urmeaza ca ecuatia : ate =0 (2.3) o te AT admite pe 2, ca rédacind multiplé de ordinul m—2. Transformarea T'” indusa patiul Vi.» generat de versorii (#5, «+, én) are fafa de R” ecuatia (2.3). Este clar ca putem continua procedeul inductiv. Obfinem oriogonali doi cite doi, (, «++» 2m) care cotespund radacinii Coracteristice 2, multipla de ordinul rm, Subspatiul vectorial Vi, generat de cAtemul de versori proprii (2), --., 2m) este subspatiul vectorial proprit al transformarii liniare simetrice T corespunzator radacinti i. El are dimensiunea egali cu ordinul m de multiplicitate a ridacinii 2. c.c.t-d. Propozitia 2.5. Subspafiile vectoriale proprii ale unet transjormdri liniare simetrice T: Va-*Vim care corespund la raddcini distincte ale ecuafiet sale caracteristice sint orlogonale. Demonstratie. Fie Vi, Vivr subspatiile proprii ale lui T corespunzatoare ridicinilor ecuuafiei caracteristice, %,, %, de multiplicitati m’ sim’. WP © Vins WW Vines TIP) = AF, TW) = a = W-T(P) —V-T(W) = 0 = Oy — da) VV. Cum 24 — 2 + 0, urmeazd TW = 0. cetd, Teorema 2.6. In spafiul euclidian En, pentru orice transformare liniara simetricd 7: Vi-»Va, exisld un reper ortonormat R’ = (03 &y «++» 2m,) at carué > primi m, versori aparjin subspafiului vectorial propriv Via, corespunziter radé- Pini caractoristice b, de mulliplicitate m,, urnatorit m, versort aparfin subspatiului Gectorial propriu: Vi, corespunzdtor raddcinii caructeristice 4 de muttiplicitate figs sy ultimil my tersorl ai reperului aparfin subspagitlui vectorial propri Ving corespunaiitor riddcinié caracteristice hyde multiplicitate my, my > «+ my =n versorii prop’ 223Fafa de reperul R’ ecuafiile transformérii liniare sime Ya = 2X4, (i, = 1 1 pees My), Demonstratie. Dup’ teorema 2.2, ri 1y wv Ay de multiplicitati My soe Mp, ft, + +. + My =n sint reale, Existi subspatiile yectoriale proprii Ving +++) Vmy de dimensiuni m,, ..., mp, corespunzdtoare ridacinilor mentionate. Subspatille Vj.,, ..., Ving sint ortogonale dou eite doud. In fiecare dintre aceste subspajii alegem un sistem ortogonal de versori egal cit dimen situnea subspafiului considerat. Ansamblul tuturor acestor sisteme de versori determin un sistem ortonormat dem versori. Reperul ortonormat cu originea in punctul 0 si cu versorii tocmai sistemul precedent de versori satisface Proprietafii din enunful teoremei. Ultima parte este consecinta imediata a considerafiilor din §2, VI. c.c.t.d In aplicafii determinarea subspafiilor vectoriale proprii se realizeazd in felul urmator. In sistemul de ecuatii Y ajX7 = aXe, (i yseey Mt}, Care carac- 1 terizeaza subspafiile vectoriale proprii, se inlocuieste % cu radacina caracteris- ticd 2, de multiplicitate m,. Se cauta mm, solufii independente ale acestui sistem, oblinindu-se astfel coordonatele a m, vectori liniar independenti din subspatiul propriu Vm, corespunzaitor radacinii 2,. Aplicind procedeul de ortogonalizare, indicat tn propozitia 2.5, IX, acestui sistem se obfine un sistem orlogonal de vectori din Vin,. Luind versorii acestor vectori vom fi in posesia unut sistem ortogonal de versori in numdir dem, din spafiul vectorial propriu Vi,,. Conti- num procedeul considerind radacina caracteristic’ », de multiplictate m, ete. Alte citeva proprietaji ale transformirilor liniare simetrice sint utile in apligatil. Teorema 2.1, VI afirma ca fat de o transformare de repere t: RoR" in En tmatricea A a unei transformariliniare T: V_—Vy se transforma dupa legea A” = S-A-S- Atunci : Propozitia 2.7. 1°. La o transformare de repere ortonormate de matrice S, ti RR’ in spafial euclidian Eq, matricea A’ a unei transformari liniare simetriee Vn>Vn fafa de reperul R’ se exprima cu ajutorul matricei A a aceleiast transfor. méri T jaja de reperul R prin: A’ = SAS, 2. Matricea caracteristicd a transformérii liniare simetrice T : Va-Vn fata de reperul R’ si matricea caracteristica a aceleiasi transforméri T jaf de reper R satisfac relatiet : A'(s) = S-AQ)-!S, unde S este matricea ortogonala a transfor: mérii t: RR’ Demonsirafie. Deoarece A’ = S-A-S~, tinind seama ci matricea S este ortogonald, S t= tS, avem 1°. De asemenea, din A'(a) = S-AQ)-S-, SS 15 reaulté 2 cetd. Coroiarul 2.8. 1°. Rédiicinile ecuafiet caracteristice, det A(x) = 0, a unei transforméri liniare simetrice T: Vy—Vq nu se schimbd la transformdri de repore ertonormate t: RR’. 2. Cosficienfii ecuatiei caracteristice, det A(h) =0, a unei transforméri liniare simeirice nu se schimbé ta transformari de repere ortonormate. Proprietitile 1° si 2, avind loc pentru transformarile liniare oarecare, sint adevarate si in cazul particular al transformarilor liniare sineirice, 224 | | |§ 3. TRANSFORMARI LINIARE SIMETRICE IN SPATIILE EUCLIDIENE FE; $I Ej In planul euclidian Ey, referit la un reper ortonormat R= (0; & es 6o transformare liniara simettica T: V,>V, este caracterizat prin matricea simetricd A a sistemului de vectori: TO) = ales + a7 ay (3.1) Tee) = a, + ale, A -(2 | a ah a3 (3.2) Particularizind in continuare rezultatele stabilite in paragraful precedent, ecuatia caracteristicd a transformarii T este 14 a al—’ a} ea) ao a sau, scristi dezvoltat : (3.3') in care a} + ai, 8, = aja3— (a})*. . Se poate constata direct cé r ecuafiei (3.3) sint reale. In adevar, realizantul acestei ii este 37 —43, = (a} —ai)* + 4(ai)* > 0. Fie 2, si 2y rAdacinile ecuatiei caracteristice. Vom distinge doua cazuri, dupa cum A, + Az $i Ay = As a. hy # hy Subspatiile vectoriale proprii ale lui T corespunziitoare valorilor proprii %, $i %» au dimensiunea I si sint ortogonale. Inlocuind in sistemul (aj — WX" + aX? = aX? + (a3 — 2). pe Acu Ay matricea sistemului are rangul 1. Exista o solutie diferita de solutia triviala. O notam cu (X4, X%), Sistemul find liniar si omogen el admite solutia 14 (aX, aX%), @ +0. Pentrua= 1 (34) numerele (aX?, aX2) daut coor- a ae, (ae l@y+@) donatele unui versor propriu @} corespunzator radacinii caracteristice 4,. Verso- rul propriu ef este unic determinat, executind orientarea sa, deoarece si —? este versor propriu corespunzator valorii proprii %,. Substituind in (3.4) 4 = 2% se determina in mod_unic un al doilea versor &), pind la orientarea sa. Aver T(@;) = 242%, T(2s) = hae. De aici se deduce 2; -T(?;)— — 8 -T (2) = (2g — 28-2. Deci & 123. Propozitia 3.1. Daca transformarea liniard simetrict T: Ey+E, are valori proprii distincte, atwnci existé un reper ortonormat R’ = (0; é{, 8) ai caror versori 15 — Geometste anatitica 225tile transformetrii T id radécinile ecuatiet sint proprii si sint unic determinafi exceptind orientarea. Ec fafa de reperul R sint Yt = 3,X"t, Y= 7X". Ay gh caracteristice. by Jy = Ba: In acest caz, realizantul ecuafiei (3.3') este nul. Avem a} = a3, a2 = 0. Versorii é; gi, ai reperului R sint proprii si corespund ridaciniicaracte ristice y= hy = al. Radacina 2, find dublé Subspatiul vectorial propri corespunzitor are dimensiunea 2. El coincide cu spatiul V, asociat cu Es, Propozifia 3.2. Dacd ecuatia caracteristicti a transformdrii liniare sime- trice T: Ve-+V, are riidticindé dublé, atunci orice reper ortonormat R din plan are versorii 2, si, proprit pentru T corespunzdtori réiddcinii duble d,. Fajade reperul R ecuafiile transforméirit T sint Y= %.X"!, Y= AyX"2, In spafiul euclidian £, 0 transformare liniara simetricd T+ Vy Vy, fat de un reper ortonormat R = (0: &, 2, 5) este caracterizata prin mairicea simetricd A a sistemului de vectori': Te) = ae, + ae, + «25, TO) = al, + ae, + of, (35) T(2) is + aie, + Ades, a} a ad A={ al @ a3}, a 1, 2, 3). (3.6) a a3 a} } Ecuatia caracteristic’ a transformarii T este fara at ja a— a3 (3.7) i care se scrie dezvoltat 18 — 3,02 + 8a — 3, (3.7) unde a} al Ja} a3], fal a]. aaa sata y= [Fela |e laa suey fas af] a3 og] [a a3 Fie 21, hg 23 radacinile ecuatiei caracteristice (3.7). Teorema 2.2 asiguraé realitatea acestor radacini. Spatiul vectorilor proprii corespunzatori unei rada- cini 2, este subspatiul vectorial al vectorilor ale caror coordonate sint solutii ale sistemului (a} ~ ¥a)X1 + aX? + aX? = 0, EX +. (af — 2y)X? + aBX9 = 0, (3.8) @}X* + a3X® + (af — 24)X° = 0. Conform teoremei 24 va irebui sii cercetim subspatiul vectorial propria corespunaitor ridacinii % finind seama de ordinul de multiplicitate. 226A. Dry Day Ay Sint simple. Pentru & = | sistemul (3.8) determina in mod unic un subspatiu vectorial propriu de dimensiune 1, corespunzitor valorii proprii 2,. Fie 2; un versor al sdu El este unic determinat pina la orientarea sa. Cu totul analog se determina versorii proprii 2 si @, care corespund valorilor proprii A» si 29. Sistemul de versori (é/, &, &) este ortogonal. Propozitia 3.3. Dacdi ecuafia caracteristicd a transjormérii liniare sime- irice T V4 Vy are réddcinile by, dy, 2s simple, atunci exista un reper ortonormat Ri = (0; &, 8, &) pentru care T(2;) = Aye), Tle) = AB, T(25) = rg@s, versorii ei, ef, &% find unic determinapi pind la orientare. Fafa de reperul R’ ecuafiile transjormdrii T sint Y'! = d,X1, ¥'2 = 2gX"%, V9 = WgX", b. ay Phy Sistemul (3.8), pentru & = X¢, X8) si (X3, X%, X%) doua solufii independente. Acestea constituie coordo- ae 2° 2 , are o infinitate dubla de solutii. Fie we natele a doi vectori independenti, proprii pentru T. Considerim subspatiul vectorial generat de acesti vector! si fie (2, &) un sistem ortogonal de versori ai si, Avem atunci T()) = A@, T(@s) = m2. Sistemul (3.8), pentru k = 3, determina prin acelasi procedeu un singur versor propritt, exeeptind orientarea, corespunzitor radacinii caracteristice 23. Din Ti) = Arete TG) = Arey, TU2s) = Aas se deduce 2; -2, = 2) +23 = 25-2) = 0. Propozitia 3.4. Dac ecuafia caracleristicd a transformdrii liniare simetrice T:Vy > Vq are orddicind dubld =r, si o réddcind simpld %, atunci existé un sistem orlogonal de versori (21, &, ®) cu proprietatea T(2{) = rye, Tes) = Ay2h Te) = gb. Fafti de reperul R'— (Os 2, By &) ecuaftle transformarit T sint X71, VP =X, VS = QA dye al V, este propriu pentru transformarea Conform teoremei 2.4 spafiul vect adacinii triple %,. In particular existé un 4 simetricd T, corespunzind linii sistem ortogonal de versori proprii @), @, &) corespunzatori rdacinii 2. Orice alt sistem ortogonal de versori este format din versori_ proprii Propozitia 3.5. Daca ecuafia caracteristica a transformarii liniare simetrice Ti Vg + Vy are rédévind tripla, atunci orice sistem ortogonal de versori (1, 5 2) inii triple d,. Fafa de reperul R = (0; 21, 2g, 2) este propria si corespunde reid. MX", (= 1, 2 3). ecuafiile transformarii T sint ¥" § 4. REPREZENTAREA ANALITICA A IZOMETRIILOR Nofiunea de transformare izometricd a fost definité in $6, IX. Cum s-a viizut, izometriile sint caracterizate prin proprietatea de a fi transformari afine inire spatii euclidiene care pastreazi distanja dintre dow’ puncte oarecari, 227In acest paragraf ne vom ocupa cu transformarile izometrice intre spatii euclidiene finit dimensionale, referind spatiile considerate la repere ortonormate. Vomn stabili pe aceastii cale reprezentari analitice pentru transformérile izome- rice si vom da noi propriet&i ale lor. ie E,, un spatiu euclidian de dimensiune n, avind V» drept spaliut vectorial asociat si un reper ortonormat fixat R = (0; 2, .. » én). Considerdim de asemenea un al doilea spatiu euclidian Ey» de dimensiune m pentru care Wn ste spafiul vectorial asociat si in care s-a fixat un reper ortonormat R = (0’ vin). Tinind seama cz o transiormare izometrici t: Ex > Em etn ‘primul rind o transformare afin’ putem aplica rezultatele stabilite in § 3, VI. Vom nota, ca de obicei cu T: Vy —> Wm transformarea ortogonalit asociatit transformérii izometrice t: Ey > Em, definita prin : TO) = TR,P,) = tPA), VP = PP, e Vn, T(V)-T(V,) = 1, -Va, VI, Vee Vn. Conform teoremei 6.1, IX 0 izometrie t: Ey > Em este unie determinata de imaginea prin t a unui punct fixat din Ey, de exemplu imaginea originii 0, (0), si de transformarea ortogonala asociata T. Pentru a caracteriza analitie transformarea t fa{% de reperele R si R este suficient si caracterizim punctul £(0) © Em si transformarea ortogonalé T. Notind cu (a*, ..., a) coordonatele in R ale punctului Aj = t(0) sicu A matricea transformari ortogonale T fat de R si Ravem: (4.1) (4.2) (4.3) aabt+ ... bar a= 8%, (i,j =1,-..0) 4) Teorema 4.1. Fafdi de un reper ortonormat R din spajiul euclidian Ey si fafii de un reper ortonormat R din spafiul euclidian Ey orice izometrie |: En + Em este caracterizatd prin coordonatele (a, ..., a) ale punctului (0) = Ag si prin matricea real A data de (4.3) pentru care sint verificate condifitle (4.4). Proprietatile exprimate in aceasta teoremé sint consecinta direct a teo- remei 3.1, VI si teoremei 1.1 Teorema 4.2. O transformare izometricé t: En + Em, caracterizatd fafa de reperele ortonormate R si R prin coordonatele (a', ..., a) ale punctului t(O) si prin matricea reald A, (4.3), (4.4) aplicit un punct oarecare P(x, ....x") En gntr-un punct ((P) = P'(y, ..., 9) €Em, pentru care Pall... ah tal, mn = ad +... + aktx" + am, Galt. + afar = 8 71 es a) 44’) (45) 228Reciproc, aplicatia t: P(x', ..., x") € Ey > Py, y")e £m, in care 1 yo) sint dati de sistemnul (4.5), (4.4') esle transformarea tzometricé caracte- rizatd de coordonatele (a, ..., a) ale punctului (0) si de matricea realt A egalds cu transpuse matricii sistemului (4.5) Demonstratia, in baza teoreme! 6.2, VI si teoremei 1.2, este imediatai Ecuafiile (4.5), 4.4’) sint numite ecuafiile izometriei t fat de reperele orto- normate R si R. In cazul cind Ey — E,,, 2 = m, vom lua reperul R coincident cu reperul R si ccuatiile (4.5), (4.4") se vor numi ecuatiile izometriei t: En -» Ey {ati de reperul ortonormat R. Continuind si aplicim reauitatele stabilite in § 6, IX si proprietatile trans- formarilor ortogonale T: Vy > Wn, se oblin 1 P. Orice izometrie t: Ex + Em este 0 caplicafie injective ; rang A =n, ‘D. Nu exisd izometrii t: Ey + Em pentrun> m. 3°. Orice izometrie t : Ey + Em surjectivd implicé n = In adevar, corolarul 6.4, IX arata c& orice izometrie este o transformare injectiva. Dupa corolarul 3.6, VI reaulti rang A =n. Cum matricea A este de tip n X m, avem n= si F este dovedita. 2°. Proprietatea este contrara proprietafii exprimata la punctul 1°. In fine, corolarul 3.4, VI si corolarul 6.5, 1X arati cl 3° are loc. Propozitia 4.4. Orice izometrie t: Ey + Em, m = m, este un izomorfism de spajii euclidiene. In adevar, dup’ propozifia precedent, punctul 1°, avem rang A =n = m. Aplicind teoreina 1.3 rezultd cdi transformarea ortogonala asociata T: Vn + Wy este un izomorlism de spafii vectoriale euclidiene. c.c.t.d Alte proprietiti ale izometriilor care se deduc din faptul c& ele sint trans- formiri afine se obfin ca o particularizare a rezultatelor stabilite in §3, VI. In continuare ne yom ocupa de cazul En — Em, n = m. Cum s-a vaeut este convenabil a lua acum si R= R. Teoremele 4.1 si 4.2 se aplicé pentru n=msi R=R. Ecuatiile unei izometrii t: Ey + Em fat de reperul ortonormat R se seriu ye aid tal, @=1, ...,7) (4.6) ; matricea ‘A = (a') fiind ortogonala Transformarea ortogonala asociati. T: Vn — Va nefiind o transformare s in general valorile ei proprii nu sint reale. In consecinta nici spatiile ei proprii nu vor fi reale. Din acest motiv nu intram in detalii privind proprietaitile spafiilor proprii ale transformarilor ortogonale. CRUPUL IZOMETRIILOR SPATIULUI EUCLIDIAN E,, Ne propunem s& cercetim grupul {zo(E,) al izometriilor spatiului eucli- dian Eq, de dimensiune n. Proporitia 4.4 arata cA orice izometrie t: En + En este un element al multimii [zo(éy). Invers un element din zo(B,) este un izomorfism de spatif cuclidiene de la En la Ey, deci este o izometrie. 229