Gane Castella fi ane " the ccasateriti ‘acapitolul 1 Incere din r&sputeri s& creez impresia unui calitor so- fisticat, dar nu sunt deloc convins& ci-mi iese. Privind retrospectiv, probabil cd m-am dat de gol ime- diat dupa ce am testat cu entuziasm prea multe parfumuri tn duty-free, emandnd in cele din urma 0 aroma atat de puternic& incAt ar putea trezi pe cineva din coma. Sunt dezamagit& si de topul meu de bumbac in stil etnic, cel despre care credeam c& arat ca unul cumparat din vreun loc fabulos de exotic din Pacificul de Sud — pana efind am descoperit c& eticheta cu pretul iesea afara, dez- viiluind c&, de fapt, costase 44,99 de lire la Monsoon. Si poate c& nici faptul ci am ajuns prima la Poarta 65, depasind un grup numeros de turisti cu cel putin o juma- tate de or’, nu m-a facut s& arit chiar atat de descurca- reat’ pe cat as fi sperat. Acum, c& m& aflu in aer la propriu, e la fel: statutul meu de amator intr-ale calatoriilor pe distantd lung’ e dezvaluit fara mil& la fiecare pas. in momentul de fata, incerc s& asez in echilibru toate ambalajele goale ramase de la masa oferita pe o tava ridi- col proportionat& si o can& cu cafea imposibil de baut, fara si o vars in poala vecinului meu si s&-i provoc arsuri de yradul trei pe instrument. E o varianta reala de KerPlunk, toate amenintand s& se rastoarne la cea mai mica adiere de vant. Spre deosebire de americanul de langa mine - el si-a agezat ingenios pliculetul cu parfum de lamaie in cana goala de ceai si a pus unul peste altul pachetelele de sare si piper si cutiuta de unt in caserola in care fusese friptura8 Jane Costello delicioasa de vit& —, eu m-am trezit cu un talmes-balmes de plastic si resturi de folie de aluminiu. — Sa va ajut, doamna? ma intreaba stewardesa, ludn- du-mi tava inainte sa pot sé impiedic cutitul sa se rastoarne pe masa. — Hopa! strig eu, exclamatie deloc conforma cu sta- tutul de pasager cosmopolit, cum mi-ar placea sa fiu. Il ridic sil dau stewardesei, dar ea a plecat deja, im-— pingand c&ruciorul pe culoar si aproape lovind coatele | catorva pasageri. Arunc 0 privire alaturi si-mi dau seama c& vecinul meu priveste cu suspiciune spre cutit. — Ei bine, cine stie cdnd 0 si am nevoie de un cutit de plastic mAnjit cu unt? spun eu ridicand din umeri. {mi zambeste. Nu e un zAmbet conspirativ, ci unul care ascunde o sclipire de amuzament. E compatimitor fata de biata crea- turd de lang el, care, in mod sigur, a primit 0 zi liber’ de la ospiciu. Ma las pe spate pe scaun, murmurand in gand un cAn- tec care se difuza mereu la radio cand eram mic& si mama ardea inevitabil masa de duminica: ,,Plec cu avionul... la la la... la la la la la la la...“ Nu-i nimic. Sunt siguri c& 0 si-mi aduc aminte versu- tile. Si, oricum, senzatia conteaz4. Cantecul e despre noi inceputuri, cred. Despre cum s& mergi mai departe. Des- pre descoperirea unei lumi noi. Exact ceea ce fac eu acum. fns&, dup& cum probabil c& v-ati dat seama, n-am mai zburat pan’ acum la capatul lumii de una singura: un zbor scurt, pan& la Barcelona, pentru o petrecere a burlacitelor, da; dou’ siptimAni cu iubitul in Turcia, nici o problema; o saptimana cu fetele in sudul Frantei, hai, fie! Aproape casatoriti 9 Dar 6 000 de kilometri peste Atlantic? $i poate pentru totdeauna? Nu. Si... iat-ma f&c4nd-o. Cu toate c& mi-as dori s-o fac cu mai mult stil.Aproape casatoriti 11 Adevarul e c& gradinita Bumblebees se afla la exact jase minute de mers pe jos de casa in care am cres- cut, la douazeci si doud de minute de mers cu masina de spitalul in care m-am nascut si atat de aproape de fosta men scoala incat, dac& privesti pe varfuri din podul ma- ternitatii, inc’ mai poti vedea inscriptia care se referea la un pupic pe care cica i Las fi oferit lui Christopher Timms Tn clasa a sasea. (Apropo, asta era o tentativa de ironie! La japtesprezece ani, Christopher Timms era renumit pentru faptul c&-si aprindea propriile parturi cu o asemenea re- qularitate inc&t avea nevoie de propria Unitate Speciald pentru Combaterea Incendiilor.) Viata linistité pe care am dus-o in cei doudzeci si opt de ani ai existentei mele este — sunt perfect constienta — yor tragic3, dar am o scuz& bun’. Ba nu. Doua scuze: am giisit o slujb& pe care o iubeam si un barbat pe care-l adoram. Si, atunci, de ce s& vreau s& renunt la ele? mi schimb pozitia pe scaun intr-o alta incercare gadarnic& de a ma simti confortabil. E un spatiu care n-ar trece normele UE nici pentru transportul gainilor, dara- mite al oamenilor. Dar nu are rost. Fundul mi-a amortit de doua ore bune gi nu cred c& mi se va dezmorti in curand. imi ridic rucsacul, c&utand ceva — orice — de facut, jimi scot oglinda s{ m& admir. Nu e o experient& plicuta. Nu sugerez c&, in conditii normale, as ameninta contractul. cu LOréal al Evei Longoria, dar, pand de curand, am fost relativ mulpumité de cum arat. Am mogtenit o structur&a osoasi bund de la tata, picioare frumoase de la mama si — dup’ multi ani de angoase — am invatat s& traiesc cu abdomenul scAndura pe care, din p&cate, nu lam mostenit de la nici unul. Acum ins&, trasatura mea cea mai evident& nu sunt ochii negri sau gura plin& pentru care mi se faceau complimente, capitolul 2 Cand eram in scoala primara, pe prietena mea cea mai bund o chema Elizabeth. Era de origine jamaican’, dar avea cel mai puternic accent de Liverpool — atat de puter- nic c& ar fi putut desfunda o toaleta. Incd de la zece ani, Elizabeth stia ce voia sa fac& in via- f&: st vada lumea. Dorea si escaladeze muntii, s& ia la pas | padurile tropicale si si vad cat mai multe locuri diferite, si cunoasc& cat mai multi oameni diferiti. Am aflat anul | trecut c& absolvise la Oxford, c& a calatorit doi ani si c& acum lucreaz& pentru Crucea Rosie in Stockholm. Spun asta doar pentru a sublinia un lucru: daca ar exista o scali cu care si masori cat de aventuros ai fost la douazeci de ani — dupa intelepciunea popular& — probabil cd viata lui Elizabeth ar fi la o extrem{, si a mea la cealalta. in ultimii sapte ani, mai precis pana vinerea tre- cut&, de fapt, am lucrat ca ingrijitoare la o gradinit& in / Woolton, o suburbie a Liverpoolului care se crede ele- gantaé. De fapt, ma subapreciez putin: in momentul plec&rii ajunsesem asistent manager (cel mai tAndr pe | care il avuseser&, dup& cum ii informeazi mama, in pri- mele treizeci si doud de secunde de conversatie, pe toti cei pe care-i intalneste). Aceasti realizare nu reflecti vreo ambitie nemasurata, ci simplul fapt c& imi place ceea ce fac. Chiar tmi place. Ceea ce constituie o permanent& usurare, tindnd cont c& am inceput aceasta carier’ dup ce am renuntat la Drept | in primul an (ceva ce mama le spune tuturor celor pe ca- re-i intAlneste, in urmatoarele treizeci si doud de secunde ale conversatiei).12 Jane Costello ci tenul, care e atat de palid incat arat ca si cum as avea nevoie de o pensul si de putina culoare. Acum c&teva saptam4ni, mi-am luat unul dintre auto- bronzantele acelea de tip spray, s& vad daca ,,stralucirea aramie natural&* din reclam& m& ajut&. Din pacate, ge- nunchii si coatele au cApatat o nuant& atat de portocalie incat sunt convinsd ca esteticianei care La aplicat fi pla- cea s&-l trag’ si un pic pe nas. Cireasa de pe tort a fost c&, in mai putin de o lund, silueta mea 38-40 — pe care 0 credeam atat de definitiva tinct ma plangeam de ea de cel putin doua ori pe zi — a fost cumva inlocuit& cu una care e cu exact sapte kilograme si juma&tate mai rotunda (si continua s& creasci). Da, ati citit bine: sapte kilograme si jum&tate. Dacd nu v-ati dat seama pnd acum cA e posibil s& te ingrasi atat de mult intr-un timp at&t de scurt, atunci va asigur ca nici eu nu stiam. Dar e posibil, iar eu m-am ingrasat. Probabil pentru c& mi-am petrecut ultimele luni m4nc4nd nervos cAt pentru doi. Care a fost cauza tuturor acestor lucruri? Ce credeti? Un barbat, evident. Barbatul meu. Sau, cel putin, era barbatul meu. Acum pot spune ci Jason Redmond — contabil am- bitios, campion de biliard, iubit de prieteni si de parinti deopotriva si, ah, iubirea vietii mele — nu mai corespunde acestei descrieri. Indiferent cAte nopti am stat treazi varsAnd lacrimi amare in perna; indiferent cdte ore am petrecut ascul- tand-o pe Leona Lewis la iPod; indiferent de cAte ori mi-am insotit prietenii bine intentionati in barurile de karaoke si m-am straduit s& fru convingatoare in timp ce cAntam din rasputeri I will survive. (OK. ,,O s& ma scufund in adancurile disperarii pan& cAnd m& sund din nou“ nu are aceeasi rezonanta.) {mi inchid oglinda si o arunc inapoi in rucsac. Aproape cdsatoriti B es) Va trebuie un formular 1-94W, doamna? ma intreaba stewardesa, rasSrind lang& um&rul meu. Asa, de ce nu? raspund eu, luandu-l din mana ei cu feluxarea cuiva care completeaza asa ceva la fiecare doua @iptimani, cand zboari pana la Buenos Aires pentru o purtida de polo. Dupa& ce pleac&, arunc o privire pe cAmpurile for- Wularului, intrebandu-ma daca e necesar in cazul meu. Aveti pasaport britanic? ma intreab& vecinul ameri- an, aranjandu-si perna in forma de U, un obiect pe care }am ravnit in ultimele sase ore. Ai... da, rispund suspicioas’. Atunci, dac& mergeti in State doar pentru vacant, trebuie si-l completati. {mi zambeste. A, da... stiu, mint eu. Adic&, e mai mult decat o va- Sang’, dar... Emigrati in State? Am o viza de munca de un an, ti explic eu, indesand formularul tn buzunarul scaunului din far’, lang& cutitul tle unt si cele dou& pahare de plastic cu resturi de Diet Pepsi pe fund. Asa c& voi sta acolo cel putin douasprezece luni; asta dacd nu ma dau afard inainte! Imi zambeste din nou, dar de data asta nu mai e nici miicar zambetul compatimitor. E genul de zambet pe care (| arunci unui terorist sinucigas ca s4-i insufli o stare de calm in timp ce incerci s4-ti dai seama unde sunt iesirile de urgenta. Doamnelor $i domnilor, vi vorbeste cApitanul, anun- {ii o voce cu accent britanic printr-un difuzor paraitor. In scurt timp, vom ateriza pe JFK... Ma indrept pe scaun si trag aer in piept. Viat& noua, atentie c& vin!capitolul 3 Suntem atat de bombardati de cultura americana i Marea Britanie, incat uneori e imposibil s4 privim Sta- tele Unite ca pe o tar& strain&. Si, totusi, din clipa fi care cobor din avion, aeroportul JFK nu mi-ar put parea mai strain nici dac& s-ar afla in cel mai indepar tat punct de pe Jupiter. M& invart prin sala de aste tare a aeroportului, incercdnd s& nu petrec prea mult tim; analizdnd panourile de zbor cu o expresie pierduta pe fata, s& dau cuiva impresia c& nu stiu ce fac, $i sunt inconjurat: de sunete si de imagini necunoscute mie: accente care ca vocalele mele s& para atat de britanice incAt ma simt d parca as da o proba de prezentator de stiri la BBC in 1953; cuvinte pe care le recunosc — diapers, cell phones, mies, zip codes! —, dar pe care nu le-am folosit niciodata. Si e o atmosfera agitata de fast-food care face ca o parte dii mine si fie nerabdatoare, iar cealalt& si tanjeasci dupa loc unde se vinde un pateu ca lumea, cu carne, si un ceai care a fost fiert cat trebuie, cAteva zile. Am avut o senzatie premonitorie saptam4na tre- cut&, cand am vorbit la telefon cu noii mei angajatori. Voi fi bona lui Summer (trei ani si jum&tate) si a lui Katie (doi ani), fiicele lui Josh si Karen Ockerbloom. Familia Ockerbloom detine propria agentie imobilia in afara orasului Kalamazoo, Michigan — destinatia me finala — si par de treaba. Chiar de treaba. Si incredibil de... americani. 1 Varianta americana pentru nappy, mobile phones, mummies, postcodes folosite in engleza britanica. In traducere: scutece, telefoane mobil m4&mici, coduri postale (n.tr.) Aproape casatoriti 15 Karen si-a dat toat& silinta si sublinieze cat de incan- tapi sunt ea si Josh s& m& primeasc’ in casa lor — 0 bond enylezoaicad de incredere“. Pe deasupra, voi avea propria mea masina (un SUV — mulrumita lui Google, stiu acum c& nu e vorba despre adul de protectie al unei lotiuni solare), nu va trebui fac treaba in cas& (au personal) si ar vrea sA merg cu tm vacant& in Bermude luna viitoare, cu toate cheltuie- incluse. Simt c&-mi vibreaz4 mobilul. Am primit un mesaj nou la agentia la care m-am inscris, British Supernannies. pare c& sunt foarte buni — agentia britanicd cu cea mai ida crestere din America — desi, dupi numele ales, mo- destia nu e specialitatea lor. »Un mesaj pentru Zoe Moore“ se aude vocea lui Mar- iret, secretara usor senila cu care am discutat in ultime- le siptamani. ,,Imi pare foarte rau, Zoe, dar s-a schimbat planul. Te rog, sun&-m& cAnd poti si, foarte important, Thainte s& iei avionul de legatura.“ Urmeaz& o conversatie lungd — si incerc sf nu m& enervez prea tare — din care rezulta cd nu mai merg la Kalamazoo. Merg la Hope Falls, care e aproape de Boston. ©eea ce inseamna c& nu voi mai locui cu Karen si Josh, nici nu voi mai conduce SUV-ul lor, nici nu voi mai merge tn Bermude. Hope Falls'? Puteti si o mai spuneti o data. Acum merg la doamna Miller, o mama singur’, ca si wm griji de cei doi copii: Ruby, care are aproape sase ani, yi Samuel, care tocmai a implinit trei. Se pare c& a fost © schimbare de ultim moment. Karen si Josh au bond, o faci din Surrey care a fost la ei anul trecut si care a deve- nit bruse disponibil& dupa ce s-au inteles pentru o marire de salariu. Imi iau rucsacul si m& fortez s& afisez atitudinea , Thelma si Louise si sd-mi aduc aminte c& sunt o femeie ' Joc de cuvinte: Hope Falls e numele localitatii, dar, tradus ad litteram, Inseamna ,,Nu mai e nici o speranta“ (n.tr.)16 Jane Costello Aproape cdsatoriti 17 ile viata. Altii se grabesc s& m& ajute, in timp ce eu stau whemuita, incercAnd stangace si-mi adun banii. Obrajii imi sunt in flacari. Aa, multumese... oh, scuze, eu... 44%, multumesc fru- Mos, scuze..., ma balbai eu. IncercAnd s& dispar c4t mai fepede, imi pun poseta goala& intre genunchi si ma im- pe icesc spre iesire cu bratele pline de monede, carduri jincare si cu rucsacul, fortandu-ma s& ignor chicotelile Thfundate. O zi buna, doamna! imi strigi vanzdtoarea, in timp ce dispar dupa colt, sperand s& inteleaga de ce nu-i Pispund. puternic, increzatoare si independenta, care e mai mult decat fericita s& triiasc& la limita si s4-si schimbe planurile cand e necesar — chiar si atunci cAnd asta inseamna ca Bermudele ies din discutie. Ma& indrept spre un magazin s{ cumpar o sticla de apa si, cand ajung la casa s& plitesc, planturoasa vanzatoare afro-americana imi arunc& un zAmbet. Nu, nu. Nu e bine. Un zambet e prea putin spus. E genul de ranjet pe care te-ai astepta sa-l aiba o femeie care tocmai a slabit sase kilograme, a cAstigat la loterie si a gasit cea mai frumoas& pereche de pantofi pe care i-a vazut vreodati... la reduceri. — Mergeti intr-un loc frumos, doamna? imi zAmbeste ea larg. —La Boston. Cu serviciul, rispund eu suficient de vag pentru ca restul oamenilor de la coada sa-si imagi- neze ci sunt o avocata specializata in drepturile omului, pe cale s& indrepte o eroare judiciara sau doua. —La Boston, hm? Distractie placuta. — Multumesc. Iau sticla si incerc s-o pun in rucsac fnainte sd ma in- departez. Dar snurul de sus nu se clinteste. imi eliberez mAinile ludnd poseta in dinti, apoi incerc s& indes sticla in buzunarul din fat’. Dar, pur si simplu, nu merge. Nu usor, oricum. imping, trag si inghesui, dar sunt departe de a reusi s& bag sticla in geant si dureros de constient& de coada care se mareste in spatele meu. Cum femeia de lang’ mine mormiie de ciuda si-si da ochii peste cap, rup baierele buzunarului din spate, indes’ sticla in el si-mi indrept spatele revoltata. Tocmai in acest moment, inchizitoarea posetei mele, pe care inc& o tin intre dinti, prinde viata. Se deschide si banii t4snesc ca si cum ag vomita monede de doi pen- ny. Femeia din spate arat& de parca si-ar fi pierdut chefulcapitolul 4 Dupa ce am luat monorailul pana in Grand Central Station, ma pun pe asteptat trenul spre Boston si-mi scot revista. In timp ce o rasfoiesc, simt pe cineva asez4n- du-se lng mine si un val de aftershave care imi starneste imediat simturile. Calvin Klein Truth. L-as recunoaste oriunde. E after shave-ul cu care se dadea Jason cu religiozitate, in fiecare dimineata, imediat dupa ce-si verifica frizura si-si indrepta cravata, in felul pedant pe care am ajuns s&-l cunosc atat de bine. Uitand unde mi aflu, privesc in sus, cu pulsul accelerat. Dar nu e Jason. Normal c& nu e Jason. Nu Lam vazut de aproape doui luni, de ce-as crede ci e aici, in State? Vecinul meu, un tip indesat de vreo patruzeci de ani, cu un breton anemic, imi zambeste timid. fi zambesc la randul meu si ma intorc la revista mea, chiar dacd am rasfoit-o din scoart& in scoarta de trei ori pana acum. Eu si Jason ne-am intalnit cand eu aveam douazeci de ani, iar el douazeci si trei — 0 diferenti mic& de varsta, dar atunci parea una de proportiile diferentei dintre Michael Douglas si Catherine Zeta-Jones. Renuntasem deja la Facultatea de Drept, pe care o uram, si eram ucenic& la Bumblebees; el absolvise deja, petrecuse un an hoindrind prin Europa si tocmai fusese acceptat intr-un program pentru absolventi, la una dintre cele mai mari firme de contabilitate din Marea Britanie. Primul lucru pe care ar trebui s&-1 subliniez este c& Ja- son e cel mai atipic contabil pe care Lai putea intalni. Nu c& as avea ceva impotriva contabililor, dar perceptia publica asupra profesiei nu fi plaseaza la aceeasi cot’ cu un cercetator NASA mediu. Aproape casatoriti 19 Jason infirma in totalitate acest mit. Sufletul oricarei petreceri, el e una dintre acele persoane cu mare lipici la toi cei pe care fi cunoaste, parc-ar fi un tub uman de gel Vidal Sassoon. Mi se parea fermec&tor, captivant si abso- lut superb. intorcea capete oriunde ar fi mers. E adevarat, asta avea leg&tura si cu faptul cd, in anul in care ne-am intalnit, Gareth Gates tocmai se clasase pe locul doi la Pop Idol si trebuie spus c& e vorba de mai mult decat de o mic’ asem&nare intre el si ex-ul meu. Jason era genul clasic de baiat frumusel si acum, la treizeci de ani, e la fel. E cam slabanog si numai cu cativa centimetri mai tnalt decat mine, dar chipul si zambetul lui sunt bestiale. El a fost Fat-Frumosul meu personal si eram moart& dupa el. Sentimentele mele s-au cristalizat in ceea ce eram si- gura — ba nu, in ceea ce stiam — c& era o iubire profunda, eterna. Asta nu inseamnd ca, timp de sapte ani, ne-am uitat unul in ochii celuilalt ca niste c&telusi neajutorati. Dar ne stiam defectele si am continuat s& ne iubim in ciu- da lor. Dupa atata timp impreund, iubirea noastra nu mai era atét de pasional& ca in primele zile. Dar era solid&. O iubire adevarata. Baza unei vieti petrecute impreund. Sau asta credeam eu. Cum am putut si ma insel atat de rau?