Sei sulla pagina 1di 3

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT ŞI SOCIOLOGIE


SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

ABILITĂŢILE,DEPRINDERILE ŞI CUNOŞTINŢE
ALE ASISTENTULUI SOCIAL
Referat

Indrumator : lector univ. Diana BODI


Student: Iudit ILLYES(DEZSO)
Anul I grupa II

Braşov
2006-2007
Abilităţile,deprinderile şi cunostinţe ale asistentului social

Asistenţa sicială derulează o activitate de comprehensiune şi integrare socială şi


societală.Asistentul social activează intr-un câmp social vast ce cuprinde o realitate
complexă,cu dimensiuni multiple şi se caracterizează printr-o schimbare continuă.De aceea el
are abilitatea de a observa, analiza şi evalua această realitate pentru o prognoză socială cât
mai reală.
Activitatea de asistenţă socială este în esenţa sa un proces de influenţare şi transmitere de
valori.
Majoritatea profesioniştilor acceptă punctul de vedere potrivit căruia nu trebuie impuse
conduita şi comportamentul prin transfer direct de valori şi atitudini,dar toţi sunt de acord că
relaţia de ajutor este o interacţiune la care ambele părţi participă cu propria filozofie şi
ideologie şi se influenţează reciproc.
Asistentul social trebuie să-şi asume ca adevăr axiomatic ideea că fiinţa umană este demnă
şi liberă,că individul trebuie acceptat aşa cum este şi că trebuie să i se respecte libertatea
obţiunii.Lucrătorul social trebuie să aibă abilitatea de a oscila între stările individuale
subiective ale individului (iubire,durere,nevoi,trebuinţe,suferinţă)şi statusurile sale obiective
(handicap , boală,bătrâneţe) ;de a înţelege stările individuale subiective şi statusurile sociale
obiective,rezultatul fiind sinteza a ceea ce se numeşte ,,subiectul social”.
Acordând o atenţie reală fiecărui client,ascultându-l,accepându-i standardele şi punctele de
vedere,practicianul social are abilitatea de a evita soluţiile superficiale,de a pune la dispoziţia
clientului cunoştinţele referitoare la nevoile lui şi la legislaţia in vigoare.
Prin formare profesională şi calificare pot fi ,,achiziţionate ”diverse abilităţi cum ar
fi:recunoaşterea problemei reale a clientului ,de a observa şi înţelege ce transmite
comunicarea non verbală a clientului său.
Având abilitatea de comunica deschis,fară reţinere, poate să menţină legătura atât cu cel
asistat cât şi cu colegii din echipele interdisciplinare.Menţinându-se o legătură de
conlucrare,colaborare interdisciplinară între persoanele care pot forma o echipă de intervenţie
socială (sociolog ,medic ,porfesor, psiholog, jurist,poliţist,etc.) se pot soluţiona multiple
probleme.
Deprinderile de a planifica ,a executa din nou în cazul unui eşec,de a monitoriza şi acţiona
prompt s-au format in timp, pe măsura ce experienţa este mai vastă.Practica unui lucrător
competent este mai eficientă dacă se bazează pe un corp sistematic de cunoştinţe şi valori.
Munca socială presupune asimilarea unui sistem complex de cunoştinţe extrem de diverse
precum cele de psihologie,sociologie,drept,biologie,economie,etc.
Orice profesie se sprijină pe un suport de cunoştinţe şi valori care au prioritate în faţa
metodei şi care ghidează operaţiunile specialistului.Cunoştinţele unei profesii se referă la
experienţa verificabilă şi apar sub forma onor informaţii riguroase,coerente,valide şi care
vizează un anumit grad de obiectivitate.
Cunoştinţele se prezintă ,în principal,sub forma unor grupuri de concepte şi teorii,legatede
diferite arii de practică,însă asistenţa socială nu are nici chiar în prezent un corp unitar de
cunoştinţe desprinse din practica sa .
Cunoştinţele de asistenţă socială interferează cu competenţele şi valorile şi altor
discipline,profesii,care se confruntă la rândul lor cu dificultăţi ce apar din natura complexă a
comportamentului uman.
Cunoştinţele asistenţei sociale sunt preluatedin alte domenii socioumane.Selecţia lor din
aceste surse se face după criteriul relevanţei informaţiilor respective pentru domeniul
asistenţei sociale,după care informaţiile teoretice sunt trestate în practică, fiind ulterior
dezvoltate şi/sau reformulateîn termeni specifici domeniului asistenţei sociale.Există practica
împrumutului profesional,cunoştinţele împrumutate de asistenţă socială de la alte discipline
socioumane sunt cele care urmărescîn mod esenţial dezvoltatrea cunoştinţelor despre individ
ca subiect,în interiorul mediului său,cuprinzând cultura şi societatea ,inclusiv cu instituţiile
sale.
Construirea cunoştinţelor asistenţei sociale se bazează şi pe surprinderea şi articularea a
ceea ce rezultă din experienţele proprii ale asistentului social sau a colegilor de breaslă.
Deoarece realitatea socio umană este într-o permanentă evoluţie,este dinamică,asistentul
social trebuie să acţioneze asupra acestei dinamici încercând s-o modeleze şi să o
orienteze,folosind toate cunoştinţele de care dispune ,în conformitate cu anumite
obiective.Această activitate presupune gestionarea conflictelor,crizelor,stărilor de tensiune ,
tranzacţiilor violente,fenomenelor rezistente la schimbare etc.
Asistenţii sociali sunt supuşi la trei tipuri de presiuni:solicitările şi imperalivele societăţii
exprimate prin exigenţele serviciilor publice sau ale autorităţilor tutelare.
În lipsa unei pregătiri etice,deontologice şi a unei determinări psihice puternice şi
gestionarea deficitară a presiunilor ,se poate deteriora statutul profesional al asistentului social
.