Sei sulla pagina 1di 3

CHISTUL HIDATIC PULMONAR

Chistul hidatic este o boal provocat de Taenia echinococcus, un vierme plat din
ncrengtura Plathemintes, clasa Cestoda. Aceast tenie se ntlnete sub dou forme: adult i
larv. Stadiul de adult este ntlnit doar la gazda definitiv: pisic, cine, vulpe.

n stadiul larvar se gsete doar la gazdele intermediare, erbivore, om. Taenia


echinococcus adult nu este mai lung de 1 cm, dar poate elibera n intestin pn la 800 de ou
embrionate.

Din intestinul gazdei definitive (cine, pisic) se elimin odat cu materiile fecale oule
embrionate. Acestea ajung pe sol i plante, unde pot rezista 4 luni la temperaturi sub zero grade.
Dup ingestia plantelor contaminate, oule ajung n stomacul gazdei intermediare (omul) apoi n
intestin, unde va strbate peretele acestuia. Dup ce prsete intestinul ajunge n circulaia
portal. De aici se poate opri n ficat chist hidatic hepatic n 60% din cazuri sau ajunge n
plmni chist hidatic pulmonar. Exist cazuri rare cnd se poate localiza la nivelul inimii,
creierului sau splinei. La nivelul organului afectat (pulmon), embrionul ncepe s-i formeze o
vezicul, ia form de chist, ce crete n dimensiuni. Dac gazda intermediar este omul, tenia nu
prea mai are anse s i ncheie ciclul, s ajung adult, deoarece gazda definitiv trebuie s
consume organul afectat.

La gazda intermediar, chistul hidatic format are trei posibiliti de dezvoltare: moartea
parazitului cu calcificarea veziculei, ruperea chistului cu eliberarea unor vezicule mai mici ce vor
produce noi infecii, fistulizarea chistului (eliminarea coninutului la exterior).

n dezvoltarea chistului hidatic intervin o serie de factori ce in de gazd sau de parazit.

Factorii care in de gazda intermediar (omul) sunt: structura organului afectat pulmonul
este un organ elastic, alveolele se pot comprima uor, permind chistului hidatic s creasc n
dimensiuni i reacia organismului la apariia chistului hidatic reacia este de tip alergic, crete
numrul de eozinofile i limfocite de tip T.

Factorii ce in de parazit sunt: localizarea larvei spre hil sau spre pleur, volumul veziculei
i numrul de chisturi hidatice 50 % dintre cazuri sunt chisturi hidatice unice, localizate ntr-un
singur plmn.
Manifestarile clinice sunt deosebite, in functie de faza evolutiva necomplicata sau
complicata a bolii.

In faza necomplicata, cand chistul hidatic este intact:


- simptomele pot sa fie absente, iar descoperirea bolii se face ocazional, cu prilejul unei
examinari radiologice toracice de rutina.
- alteori apar cateva simptome cum ar fi: tusea seaca, iritativa, productiva, sau insotita de mici
hemoptizii, dispneea, subfebrilitarea. Hemoptizia, ca si subfebrilitatea pot atrage atentia asupra
iminentei rupturii chistului.
- rar pot fi prezente simptome si semne generale: urticaria, pruritul
- examenul obirectiv al toracelui: matitate sau submatitate la percutie, diminuarea murmurului
vezicular si prezenta de raluri bronsice la auscultatie.

Cand chistul hidatic s-a rupt si s-a infectat simptomatologia devine polimorfa:
- expectorarea unei mari cantitati de lichid cu gust salciu, limpede, sau fragmente de membrana
hidatica (vomica hidatica)
- daca evacuarea este brutala, se poate instala insuficienta respiratorie acuta prin inundarea
arborelui traheo-bronsic si socul anafilactic
- daca chistul se rupe in cavitatea pleurala, simptomele pot fi mai putin dramatice: tuse seaca,
dispnee la efort, febra. Se instaleaza pneumotoraxul, care este de o gravitate extrema daca este cu
supapa, sau piopneumotoraxul, in care semnele clinice ale supuratiei sunt pe primul plan.

Examenul radiologic toracic este cea mai importanta examinare. Aspectul clasic al
chistului necomplicat, ce apare in peste 70% din cazuri, este opacitatea rotunda sau ovalara, net
delimitata, cu contur subtire, cu structura omogena si intensitate subcostala, vizualizata pe
radiografia de fata si profil. In restul cazurilor imaginea este mai rau delimitata, poate avea forme
variabile, conturul imaginii poaste fi gros si neregulat, cu structura neomogena, punand probleme
de diagnostic diferential.

Examenul radioscopic poate releva variatii in diametrul chistului, in functie de fazele


respiratiei. In chistul complicat, imaginile radiologice sunt polimorfe: aspectul de de semiluna la
polul superior al opacitatii (semnaleaza iminenta rupturii), aspectul de membrana ondulanta,
aspectul de abces pulmonar, sau mai rar aspectul pseudotumoral (prin incarcerarea membranei
hidatice cu evacuarea in intregime a membranei). Cand ruptura se produce in cavitatea pleurala,
se pot observa imaginile caracteristice pentru pneumotorax sau hidropneumotorax.

Examenul computer-tomograf (sau examenul RMN) stabileste cu precizie structura


lichidiana a opacitatii radiologice si absenta adenopatiilor mediastinale. Poate evidentia mai bine
membrana retentionata. Echografia toracica este utila pentru evidentierea chistelor cu topografie
pulmonara periferica sau pleurala, ca si a celor de dom hepatic.

Bronhoscopia este rar utilizata in diagnosticul chistului hidatic. Este utila in formele
pseudotumorale.
Investigatiile de laborator :
- eozinofilia sanguina si IDR Cassoni (pot fi in limite normale, iar valorile crescute nu
sunt specifice hidatidozei pulmonare).
Alte determinari imunologice: hemaglutinarea indirecta, testele de imunofluorescenta si
mai ales testului ELISA, care pare a avea cea mai mare specificitate si sensibilitate.

Data fiind evolutia chistului hidatic spre complicatii grave, cu potential letal, tratamentul
se impune. Acesta este complex, medico-chirurgical. Tratamentul chirurgical trebuie sa fie
conduita de electie.

Tratamentul medical este indicat :


- in chistul hidatic de dimensiuni reduse (sub 3 cm) si cu pereti subtiri
- in cazurile in care tratamentul chirurgical este contraindicat (tare asociate grave, varsta
inaintata)
- asociat tratamentului chirurgical (postoperator).
Se utilizeaza paraziticide din clasa benzimidazolilor, de tipul Mebendazole sau
Albendazole, ultimul fiind mai bine tolerat si cu efecte secundare reduse. Autorii chinezi
raporteaza rezultate bune cu Praziquantel.

Tratamentul chirurgical are 2 scopuri :


- evacuarea hidatidei si
- tratarea cavitatii restante intrapulmonare.

Evacuarea hidatidei se poate face prin extirparea intacta a chistului, sau prin punctia sa
(inactivarea parazitului cu alcool absolut sau solutie salina hipertona si aspirarea lichidului) si
extragerea membranei hidatice. Rezolvarea cavitatii restante se poate face si ea in mai multe
maniere, in functie de dimensiunea chistului si topografia sa. Exista procedee chirurgicale ce
desfiinteaza cavitatea prin capitonaj, sau care o lasa deschisa dupa sutura fistulelor bronsice. Alte
procedee recomanda drenajul separat al cavitatii perichistice si al celei pleurale. Interventiile de
exereza pulmonara de tipul lobectomiei se efectueaza doar in anumite cazuri : - chiste gigante ce
videaza un lob - chiste multiple - echinococoza alveolara - chistele cu supuratii ireversibile
parenchimatoase.

Potrebbero piacerti anche