Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
I. De la persoana la fiinta
In planul existentei terestre, supus legii dualitatii, omul se vede divizat intre persoana si fiinta, astfel
cum timpul este impartit in zi si noapte, principiile in masculin si feminin, perceptiile intre lumina si
intuneric si exemplele pot continua la nesfarsit descriind cele doua calitati ale universului, vizibil si
invizibil. Pastrand analogiile, atat de dragi hermetistilor, sau imprumutand schema initieriilor,
putem afirma ca persoana tine de ego, iar fiinta de sine, sau cu alte cuvinte: in persoana se exprima
omul, care este unic si irepetabil in decursul unei existente determinate, pe cand in fiinta salasluieste
principiul divin, nemuritor si Unic, caci diversitatea persoanelor dispare in unicitatea Fiintei.
Asadar, in natura sa dubla, omul are un caracter efemer si etern in acelasi timp. Si cum, Tabula
Samargdina postuleaza: „Toate lucrurile vin din Unul, prin vointa si cuvantul Unicului, care a creat
in Mintea Sa, astfel ca toate lucrurile isi datoreaza existenta acestui Unitati prin ordinea Naturii, si
poate fi imbunatatit prin adaptarea la acea Minte", intelegem ca persoana este o expresie vizibila,
efemera si umana, in timp ce fiinta este oglinda Creatorului, invizibila, eterna si divina. „Cand omul
din tine tace, vorbeste Dumnezeu" (proverb hindus). Pentru a putea avea o imagine clara a
suprapunerii persoanei peste fiinta, vom apela la schema preferata a lui Remy Boyer cand
conferentiaza apropos de principiile initierii:
Persoana devine si exista, in timp ce fiinta este. Spre exemplu, pictorul Dali a existat de cand s-a
nascut pana cand a murit, ca persoana cu toate insusuirile si caracteristicile sale, care dispar, odata
cu intoarcerea trupului, in pamantul din care a fost zamislit. In schimb, fiinta care a locuit in
persoana lui Dali, se reintegreaza planului superior, „se intoarec acasa", in lumea spiritelor eterne si
povesteste despre experienta cognitiva a persoanei care „ nu mai exista"!
Intre persoana si fiinta exista, de regula un conflict, caci persoana se lasa amagita de efemerul in
care traieste, iar fiinta tanjeste dupa linistea eternitatii. Initierea, indiferent de caracterul sau, este
menita sa le impace. Initiatul isi pune pe aceeasi cruce persoana si fiinta, dupa cum se arata in
schema:
Astfel, eliberat de iluzoriul egoului, unde fanatismul, incrancenarea, ignoranta, vanitatea, lacomia
etc, perturba seninul fiintei, omul complet isi poate auzi vocea sinelui, care, in ori ce epoca si in
fiecare generatie, este vocea lui Dumnezeu.
Psihologia este o stiinta partiala caci, ea se ocupa doar de categorisirile, insusirile si viciile
persoanei, parapsihologia incearca sa combine atributele fiintei in dinamica persoanei, dar nu
reuseste sa le centreze pe axa Omul-Dumnezeu. Singura, capabila sa armonizeze centrele de putere
ale celor doua este initierea, sau altfel spus, eliminiarea rezidurilor egoului, cufundarea lor in
puritatea fiintei, apoi alchimizarea persoanei prin lumina fiintei. Omul complet nu mai este dual,
caci in el fiinta si persoana au devenit expresia aceluiasi lucru si din acel moment Unicul se
manifesta si saluta unicitatea infinita a universului. Aceste mici consideratii pot inlesni parcursul
persoanei pentru a deveni fiinta, ca din aceasta contompire sa iasa omul complet. Parcurgem, mai
departe etapele acestei calatorii la capatul careia, speram sa ne regasim intregi, eliberati si
zambitori!
http://ezoteric.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=132&catid=32&m=16&p=eseu-asupra-omului-
complet.html