ADOLESCENTA

Curs de autocunoastere, dezvoltare personala, de alcatuire si atingere a telurilor adresat

adolescentilor si tinerilor

Pentru fiecare vis pe care il ai esti daruit si cu puterea de a-l face sa devina realitate. David P.
Schloss

Continut curs
Adolescentii vor invata tehnici de comunicare si control emotional specifice varstei, pe care se le
aplice in viata, sa-si descopere sensul si menirea personala prin jocuri si discutii libere intr-un cadru
placut si prietenos. Metoda predarii cuprinde activitati placute, relaxante si antrenante. Vor invata sa
inteleaga nevoile altora, sa isi poata depasi teama de a fi in centrul atentiei, barierele de comunicare
si cel mai important: sa aiba mai multa incredere in ei!

Obiective curs
Imbunatatirea comunicarii cu colegii, parintii,profesorii si prietenii;
Dezvoltarea inteligentei emotionale-cheia dezvoltarii personale;
Cresterea stimei de sine;
Perceperea si constientizarea riscurilor adolescentei;
Rezolvarea problemelor si luarea deciziilor;
Sa isi recunoasca emotiile si sa le utilizeze eficient;
Sa isi vizualizeze si sa-si planifice viitorul;
Sa isi constientizeze temerile si blocajele si sa le depaseasca;
Sai si dezvolte empatia si intelegerea pentru cei din jur si sa-si construiasca relatii mai bune;
Sa isi descopere atu-urile i cum s le foloseasca;
Sa isi foloseasca echilibrat dreptul la opinie.
 EVOLUIA PSIHOSOCIAL A ADOLESCENTULUI DE 16 -18 ANI

Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator de opinii si

discutii contradictorii. Unii o considera ,,vrsta ingrata", altii, dimpotriva, ,,vrsta de aur"; pentru unii
ea este ,,vrsta crizelor, anxietatii, nesigurantei, insatisfactiei", n timp ce pentru altii este ,,vrsta
marilor elanuri"; este ,,vrsta contestatiei, marginalitatii si subculturii", dar si ,,vrsta integrarii
sociale"; este ,,vrsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar si ca artificiu" - decreteaza unii. Altii
riposteaza ca este ,,vrsta participarii la progresul social"; cei mai multi o considera ca fiind n
totalitate o ,,problema moral-psihologica", dar sunt si unii care cred ca este aproape n exclusivitate o
,,problema sociala".
Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenta deriva dincomplexitatea n sine a acestei etape din
viata omului, cu o dinamica exceptionala n timp, cu multideterminari si multiconditionari, dar si din
pozitia oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul n sistemul perioadelor evolutive ale vietii. Locul
lui n sistemul relatiilor sociale este mai bine conturat si precizat dect cel al puberului. Totusi
adolescentul oscileaza din punct de vedere al comportamentului ntre copilarie si maturitate, fiind nsa
ntors mai mult cu fata spre adult.
La iesirea din copilarie si nceputul adolescentei, ca si n tot decursul acestei perioade, avem n
fata noastra dezvoltarea impetuoasa a unei personalitati cu trasaturi n plina
formare. Adolescenta propriu-zisa se caracterizeaza printr-o echilibrare puternica, intima a conceptiei
despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea elaborarii idealurilor omului, printr-o mare
dezvoltare a laturii cognitive, afective si volitionale a personalitatii.

Adolescenta cuprinde trei perioade distincte:

1. PREADOLESCENTA (14-16 ANI)

stabilizarea maturizarii biologice;

dezvoltarea constiintei de sine;
viata psihica este intensa, plina de conflicte interioare exprimate prin stari de agitatie,
impulsivitate, anxietate;
domina dorinta de afirmare personala, care focalizeaza interesele catre activitatile care i
reprezinta;
 2. ADOLESCENTA PROPRIU-ZISA (16-18 ANI)

din punct de vedere biologic se constata o anumita fragilitate, att nervoasa, ct si somatica;
intelectualizare intensa;
atitudini de independenta;
accepta responsabilitati multiple;
tnarul trece printr-un proces intens de socializare a aspiratiilor, manifestarilor vocationale si
profesionale;
3. ADOLESCENTA PRELUNGITA (TINERETEA)(18-20/25 DE ANI)

tnarul si cstiga total independenta;

predomina activitatile intelectuale;
se dezvolta stilul personal si conduita definitorie personalitatii;
tnarul lupta pentru statutul profesional, dar si pentru cel social (el fiind capabil n aceasta
perioada sa si ntemeieze o familie) .

Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada de numeroase si profunde

schimbari biologice, fizice, psihice, morale, etc., perioada a dezvoltarii, n care dispar trasaturile
copilariei, cednd locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor manifestari psihice
individuale specifice.

Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre adoptarea unei
conformatii apropiata de cea a adultului; n schimb, n plan psihologic, transformarile sunt extrem de
rapide, spectaculoase si de maxima complexitate, cu salturi la nivelul unor functii, cu evolutii mai lente
la nivelul altora. Diversitatea dezvoltarii psihice genereaza noi conduite si noi modalitati de relationare
cu cei din jur, forme originale de ntelegere si adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face n mod
lent, dimpotriva, tensionat, adeseori cu existenta unor conflicte si trairi dramatice, cu framntari interne
pentru gasirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de
piedicile ce se pot ivi n realizarea proiectelor sale de viitor.
Dezvoltarea psihica
 Planul psihic suporta la vrsta adolescentei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformari
care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale
adolescentului.
Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase, complicate, presarate cu numeroase
bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devansari
spectaculoase, dar si cu ntrzieri descurajante, la sfrsitul acestui proces ne vom afla n fata prezentei
unor structuri psihice bine nchegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele
confruntari dintre comportamentele mpreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre
sociale n care actioneaza adolescentul si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete
si posibilitatile nca limitate de care dispune pentru traducerea lor n fapt, din ceea ce doreste societatea
de la el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce i poate oferi viata.
Totodata prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le
resimte, att de nevoile aparute nca n pubertate, dar convertite acum sub alte forme, ct si de noile
nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului mic, converita n nevoia de
creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, lund forma creatiei cu valoare sociala, nu doar
subiectiv.
Dezvoltarea psihica, a intelectului l maturizeaza ndeosebi sub raport social si cultural, l face sa
devina avid de cunoastere si de participare cu responsabilitate, n deplina cunostinta de cauza, la
activitati cu caracter social, se antreneaza n elaborarea de lucrari originale n literatura, arta, stiinta,
tehnica.

Adolescentul este un nonconformist si un luptator activ pentru ndeplinirea dorintelor sale, un

original n adaptarea la lumea nconjuratoare.
J. Rousselt, n lucrarea sa, ,,Adolescentul, acest necunoscut", releva trei forme mai importante
de conduita ce se produc prin prisma dorintei adolescentului de a fi unic:

1. conduita revoltei - adolescentul refuza sistematic si ostentativ ceea ce a nvatat sau a fost
obligat sa nvete; el adopta atitudini negativiste, contrazice fara temei, ironizeaza, utilizeaza un limbaj
iesit din comun, de multe ori agresiv;

2. conduita nchiderii n sine - se interiorizeaza, se izoleaza, aspecte care determina ndepartarea

de societate;
 3. conduita exaltarii si a afirmarii - adolescentul cauta confruntarea cu altii pentru a-si verifica
calitatile fizice si intelectuale, adopta atitudini extreme fata de tot ceea ce dispretuieste sau concorda cu
atitudinile sale.

Sensibilitatea

Activitatea senzoriala creste, ceea ce determina modificari ale pragurilor minimal, maximal si
diferential ale analizatorilor, facndu-se posibila reflectarea mai fina si mai analitica a obiectelor si
fenomenelor realitatii.
Senzatiile vizuale. n perioada pubertatii acuitatea vizuala creste simtitor, convergenta ochilor are
o mare capacitate de acomodare. Se constata o crestere a sensibilitatii si finetii cromatice. Se cstiga
experienta denumirii tuturor culorilor si a nuantelor acestora.
Senzatiile auditive. Se dezvolta n directia capacitatii de diferentiere si reproducere a sunetelor
muzicale, auzul tehnic, auzul fonematic - pe linia ntelegerii celor mai nensemnate nuante si
semnificatii din vorbire, ca si pe linia identificarii obiectelor, fiintelor, dupa anumite nsusiri perceptive
si auditive.
Senzatiile gustative si olfactive. Capacitatea de a diferentia, clasifica si denumi substantele dupa
miros creste foarte mult.
Datorita cresterii experientei generale de viata, ca si datorita maturizarii, n adolescenta are loc
procesul de erotizare a sensibilitatii.
Perceptiile si spiritul de observatie devin foarte vii, capata o mare adncime. Preadolescenta si
adolescenta sunt perioade ale observatiei analitice. Perceptiile sunt incluse ntr-o problematica mai
larga, sunt supuse sarcinilor gndirii. Preadolescentii si adolescentii observa pentru a verifica, pentru a
ntelege, pentru a surprinde ceea ce-i intereseaza.

Atentia. n aceasta etapa se dezvolta atentia voluntara, iar cea involuntara si cea postvoluntara
devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea de
concentrare. Dezvoltarea cunostintelor diverse dezvolta spiritul de observatie si a diferitelor interese
gnosice, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura ncepe sa fie privita cu ochi de ,,naturalist",
cu ochi de ,,fizician"etc.

Memoria. Continutul memorial la adolescent reflecta n mare masura interesele lui. Astfel el
retine usor si cu placere acele date si fapte care se leaga de orientarea sa generala ndreptata spre
stiintele realiste sau cele umaniste, adesea aceasta selectie facndu-se n detrimentul celorlalte
preocupari.
Memoria ajunge la performante foarte mari n aceasta perioada; ea este una din laturile cele mai
solicitate ale activitatii intelectuale. Daca n pubertate memoria de scurta durata este foarte activa, n
adolescenta memoria de lunga durata se organizeaza prin acumulari si stocari de informatii cu ajutorul
algoritmilor de organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea si decodificarea factorilor cu care
se opereaza.
Dezvoltarea memoriei, a capacitatilor intelectuale faciliteaza desfasurarea activitatii scolare.
Adolescentul descopera faptul ca nvatarea este de cteva ori mai eficienta dect pna atunci. Totusi, el
simte nevoia de a restructura materialul de informatie pe care trebuie sa-l fixeze. Astfel, procesul
nvatarii si al memorarii capata unele nsusiri noi.
Conditiile fixarii, pastrarii si reproducerii devin de mare randament. Ele vadesc nu numai
cresterea capacitatilor de stocaj, dar si construirea, la adolescenti, a clasificarilor spontane interne n
cadrul stocurilor de cunostinte. Exista o evidenta tensiune, un interes si extensiune a activitatii
intelectuale.
Prelucrarea adnca a informatiei ncepe n nsusi momentul mnemic al fixarii (nvatarii).
Adolescentul restructureaza materialul de memorat, ca sa-l faca mai sistematic si mai
inteligibil.Pastrarea se sistematizeaza mult n continuare, ceea ce reprezinta o alta prelucrare a
materialului.Recunoasterea reconstituie materialul n aspecte analitice detaliate prin coordonatele lui
logice.Reproducerea cuprinde numeroase momente de originalitate, deoarece adolescentul include n
relatarile sale verbale numeroase elemente de explicatie, sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce face
ca n genere reproducerea sa fie evident deosebita de materialul de memorat. De data aceasta,
originalitatea se obtine prin mijloace personale, nu prin imitare, cum se ntmpla de obicei la puberi.
Referindu-se la varietatea formelor de nvatare specifice adolescentilor, Gagn le mentioneaza pe
urmatoarele: nvatarea prin ghidaj emotional, nvatarea cu ajutorul stimulilor relevanti, nvatare de
algoritmi aplicativi, nvatarea cu algoritmi ce contin paradigmele domeniului, nvatarea de cunostinte,
prin intermediul potentialului verbal evocator de experienta, nvatarea prin discriminare multipla,
nvatarea sistemelor de rezolvare si a determinantelor incluse ntr-o astfel de activitate.
Strategiile rafinate ale nvatarii, ntlnite la adolescenti, presupun aspiratii si interese variate, cu
stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de ntreaga dezvoltare psihica. ntregul proces
este nlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a ntregii activitati
psihice si comportamentale.
Gndirea. n procesul dobndirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor stiintei.
Elevul trebuie sa nvete sa sistematizeze, sa lege ntre ele diversele cunostinte, sa-si nsuseasca diverse
procedee de activitate mintala. Aceasta nseamna ca se creeaza conditiile de a proceda amplu, inductiv,
apoi deductiv, adica de a rationa logic. De aceea n procesul nsusirii notiunilor se constituie si se
ntaresc sisteme de a rationa ntr-un mod interogativ mai larg, se dezvolta deci capacitati operative
intelectuale generale, cu exigente fata de exactitatea si succesiunea logica n expunere; se dezvolta,
treptat, formele abstracte ale gndirii, gndirea propozitionala.
Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a unor moduri mai complicate de a
utiliza analogia, ca mijloc de comparatie ntre fenomene din domenii relativ diferite, fapt ce atesta o
simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice analitice n scheme de sinteza. Sub influenta solicitarii
scolare, are loc dezvoltarea criteriilor logice ale clasificarii. Dezvoltarea si ntarirea proceselor gndirii
logice se exprima n favoarea deprinderilor de a gndi cauzal, logic, dialectic.
Pentru adolescenti, o mare nsemnatate capata ideile si discutia de idei. Gndirea se straduieste sa
desprinda adevarul, n conditiile unei puternice placeri pentru discutii controversate si pentru sofisme.
Rolul teoriei creste foarte mult. Adolescenta se exprima ca o faza a cstigarii capacitatii de a filozofa,
de a cauta raspunsuri explicite la diferite probleme.
Astfel, n perioada adolescentei, structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai largi, mai
complexe si multilaterale duce la modificari profunde ale gndirii si la dezvoltarea gndirii
diferentiate: gndire matematica, gndire gramaticala, gndire fizica etc. Studiul diferitelor obiecte de
nvatamnt l apropie tot mai mult de nsusirea unei conceptii proprii despre lume si viata, ntelege
legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si societatii, stabileste relatia cauzala si de finalitate a
producerii diferitelor fenomene.
n procesul nsusirii cunostintelor se constituie deprinderi specifice de a gndi, se ntaresc sisteme
de a observa, se dezvolta, deci, capacitati operative, intelectuale. Se generalizeaza algoritmi n cadrul
aceleiasi discipline, treptat apar transferari de operatii ntre discipline. Pe aceasta baza se dezvolta
formele operationale abstracte ale gndirii, se dezvolta posibilitatile determinarii logice a relatiilor
dintre fenomene n cadrul unui sistem deductiv si inductiv, se dezvolta posibilitatea urmaririi logice a
trasaturilor si diferentieri ntre clase si fenomene, se determina criteriile logice ale clasificarii. Se
dezvolta spiritul critic al gndirii, ca urmare a logicii si adncirii acesteia , a dezvoltarii posibilitatii de
a analiza determinarea inclusa n fenomene, precizia gndirii.
Trecerea catre formele extensive, verbale ale gndirii logice face necesara preluarea n termeni
personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare constienta, logica la cerintele
sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si practice si este dictat de volumul si calitatea
cerintelor activitatii scolare.

Adolescenta este vrsta cresterii deosebite a posibilitatilor intelectuale si a abstractiei, vrsta n

care se nvata arta gndirii si a discutiei, dezvoltndu-se strategiile euristice.
Activitatea cognitiva reflecta aviditatea pentru achizitionarea de cunostinte si disponibilitatea
pentru confruntarea de idei.
Se evidentieaza gndirea discursiva si se constituie conceptia despre lume si viata. Inteligenta se
maturizeaza, astfel nct la 16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate. Operatiile formale
prezente n gndirea puberului spre 13-14 ani se dezvolta n continuare. Specifice acestei vrste sunt
jocurile de perspicacitate, de istetime, adolescentii cautnd situatii care le stimuleaza capacitatea
cognitiva.
Adolescentul gndeste din ce n ce mai logic si mai sistematic, reusind astfel sa raspunda
solicitarilor scolare din ce n ce mai complexe. Performantele intelectuale sunt influentate de
potentialul cognitiv al adolescentului, dar si de talentele, preferintele lui, de atitudinea fata de viata si
nvatatura.
Cu toate ca n aceasta perioada dezvoltarea cognitiva este evidenta, adolescentul are dificultati n
a gndi rational n legatura cu experientele lui imediate. Aceasta trasatura a cognitiei adolescentine
defineste egocentrismul specific vrstei (Elkind 1978). Adolescentii considera, de exemplu, ca
problemele prin care trec ei, sentimentele pe care le au, experientele pe care ei le traverseaza sunt
unice. Adolescentul, n acelasi context al gndirii egocentrice, si creeaza un auditoriu imaginar (de
exemplu si poate vorbi n oglinda ore n sir imaginndu-si cum ar vorbi ceilalti despre el). Tot de
egocentrismul cognitiv tine si explicarea tendintei de a transforma imposibilul n posibil (multi tineri
si imagineaza ca sunt imuni fata de regulile morale ale societatii si astfel pot sa si asume riscuri
nebanuite). Tot n acest sens adolescentul si imagineaza ca viata lui personala este una
deosebita, asemenea eroilor din cartile sau filmele preferate.
 Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin bogatia si
varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Vorbirea devine
aleasa, literara. Adolescentul poate sa sustina verbal o idee timp ndelungat, facnd asociatii noi fata de
cele cuprinse n textul model sau n tezele expuse de interlocutorul sau. La aceasta vrsta se dezvolta
mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea verbala. Se adopta un mod propriu de iscalitura, se
elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc n solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri
ntr-o conversatie, ca modalitati de ncheiere a convorbirilor etc.).
si n privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este relativ relaxat,
dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al acestora s-au automatizat.ncepnd cu
adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul pentru utilizarea
figurilor de stil n limbajul scris: epitete, comparatii, personificari, metafore. Datorita lecturii
diversificate, adolescentii reusesc sa-si formeze un stil propriu de vorbire orala si scrisa, afirmndu-se
din ce n ce mai pregnant ca individualitati distincte. La sfrsitul adolescentei, datorita unei experiente
de viata mai ample si datorita mbogatirii vocabularului, ncep sa nteleaga si sa redea mai adecvat si cu
mai multa siguranta procese psihice complexe.

Imaginatia. Concomitent cu capacitatile intelectuale, adolescentul se caracterizeaza si prin

dezvoltarea deosebita a imaginatiei. Mai evident este progresul imaginatiei reproductive, a carei
prezenta se simte puternic n ntreaga activitate a tnarului, acesta avnd importante nsusiri originale.
n afara de imaginatia reproductiva care ajuta n nsusirea sistemului de cunostinte transmise n
procesul instructiv, se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza
preadolescenta si adolescenta l gaseste n realitatea n care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri n
legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei,
sentimentul de dragoste care ncepe sa se manifeste. Prin creatiile lor, si exprima propriile judecati si
atitudini n legatura cu problemele ce-i framnta. n repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta,
bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire.
Imaginatia se intercoreleaza complex n perioada adolescentei cu gndirea, cu afectivitatea, dar si
cu alte planuri complexe ale personalitatii, n cadrul conditiilor generale de armonizare a acesteia.
n perioada adolescentei cunoaste o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvolta fantezia, uneori
chiar la paroxism. Procesul acesta are la baza dezvoltarea deosebita a aspiratiilor si dorinta impetuoasa
de a proiecta n viitor aceste manifestari debordante ale vietii interioare.
 Afectivitatea. Maturizarea organismului se manifesta de obicei cu o evidenta maturizare
intelectuala si afectiva a copilului. Viata afectiva se complica si se diversifica, preadolescentul si mai
ales adolescentul admira, iubeste, simte, aspira, stie sa doreasca, are idealuri afective, i ntelege pe cei
din jur cu intentiile, reactiile acestora. Intensitatea , amploarea si valoarea emotiilor sunt dependente de
nsemnatatea pe care o au pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane.
Nevoia de a fi afectuos se amplifica, lund la nceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru
ca pe parcurs, acesta sa lase locul unei ,,reciprocitati" afective; are loc o senzualizare a individului,
reapare agitatia instinctual, se instituie nevoia de a i se mpartasi sentimentele. Nevoia de grupare se
,,sparge", se destrama pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni.
Relatiile dintre sexe sunt foarte strnse, mai mult platonice, romantice, cu mare ncarcatura de reverie
si fantezie; au loc furtuni afective, ,,ruperi" spectaculoase si dramatice de prietenie.

n dezvoltarea generala a vietii afective, trei directii apar mai importante. n primul rnd,
dezvoltarea sensibilitatii si a conceptiei sale morale. n al doilea rnd, cresterea si afirmarea constiintei
de sine, ca mobil al dorintei evidente de a deveni independent. Situatia de tutela, de tipul aceleia din
copilarie, este mai greu suportata. n fine, a treia consta n erotizarea, n continuare, a vietii afective. Se
dezvolta sentimente superioare- morale, estetice, intelectuale - baza lor reprezentnd-o largirea
cunoasterii.
Intensitatea trairilor afective face ca perioada adolescentei sa se caracterizeze adesea ca perioada
a pasiunilor si a furtunilor afective, o perioada de romantism n viata omului si de spontaneitate, de
poezie. Totodata, ea este perioada autonomizarii morale. E o etapa de mare sensibilitate morala, ce se
caracterizeaza prin ncercarea si dorinta de a se ajunge la un sistem moral explicit.
Vointa. Adolescenta este perioada n care se modifica, devenind deosebit de bogat, momentul
deliberativ al actului volitiv, cnd ntre motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare care este n strnsa
legatura cu experienta n domeniul n care urmeaza sa se actioneze.
n luarea hotarrii, preadolescentul este prompt, dar la adolescent timpul este mai ndelungat,
deoarece el reflecta mai temeinic asupra mijloacelor realizarii actiunii precum si a consecintelor ce
decurg din aceasta.
n executia hotarrii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la executia ei, ci adesea amna
ndeplinirea celor propuse. Adolescentul da dovada de mai multa perseverenta, scopurile actiunilor sale
avnd o motivatie mai puternica. Pe aceasta perseverenta se dezvolta calitatile vointei: initiativa,
perseverenta, principialitatea scopului etc.
Interesele. Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii orizontului cultural si a
mbogatirii experientei de viata. n primul rnd interesul pentru munca scolara trebuie sa atraga n mod
deosebit atentia cadrelor didactice si a parintilor. Uneori, interesul pentru munca scolara poate scadea.
Acest fenomen este provocat de cauze foarte diferite: dezvoltarea unei adevarate pasiuni pentru sport,
lectura etc., nedezvoltarea unui stil de munca intelectual, conflictele elevilor cu profesorii, preocuparile
extrascolare mai intense etc.
Interesele adolescentului nu graviteaza doar n jurul activitatii scolare, ci se extind si la alte
domenii ale stiintei, tehnicii, artei.
Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se manifesta
aptitudini evidente. Interesele devin mai constiente, ele fiind urmarite cu tenacitate n vederea unui
scop anumit; capata caracter selectiv si de eficienta, iar sub aspectul continutului este de remarcat
marea diversitate: cognitive, pentru tehnica, pentru lectura, politico-sociale, pentru sport, pentru munca
etc.

Aceste interese sunt, mai ales la vrsta adolescentei, legate de idealul profesional, genernd
motivele care-i determina pe adolescenti sa se orienteze si sa-si aleaga o anumita profesiune:
aptitudinile pentru profesia respectiva, sansele de reusita n nvatamntul superior, posibilitati de
cstig, conditii de munca avantajoase, posibilitati de afirmare, dorinta de a fi util societatii si a
raspunde unei comenzi sociale.
Dezvoltarea inteligentei permite adolescentului sa constientizeze situatii care sunt mai putin
placute, conflictuale, tensionale. n acest mod se nasc sentimentele de tristete, melancolie. Fiind
perioada intrarii n viata a examenelor, a responsabilitatilor evident exprimate, pot aparea n urma unor
esecuri, insuccese crize intense pe plan emotional, adevarate drame. n general aceste trairi negative,
stari conflictuale ale adolescentului sunt trecatoare si depasite cu usurinta. n anumite conditii nsa
(familii dezorganizate, relatii violente ntre parinti, ruperea comunicarii ntre parinti si copii) aceste
stari se pot agrava si complica, ducnd la modificari negative n comportamentul adolescentului.

Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt:

1. dezvoltarea constiintei de sine;

 2. afirmarea propriei personalitati;
3. integrarea treptata n valorile vietii.
1. Dezvoltarea constiintei de sine

Adolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca existenta proprie se deosebeste

substantial de a celorlalti oameni, reprezentnd o valoare care trebuie pretuita si respectata.

Adolescentul ncearca, cu nfrigurare, sa se cunoasca si sa se autoevalueze n raport cu realizarile

sale si ale altora. El se ntreaba adeseori, ,,cine sunt eu?", iar raspunsurile ce si le da se bazeaza
pematurizarea intelectual-afectiva foarte evidenta pentru unii adolescenti, chiar de la 16 ani, iar pentru
altii la 18 ani.
Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la
sine nsusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea n
mijlocul careia traieste. Cel mai nalt nivel al constiintei de sine este atins de elev atunci cnd el se
poate privi ca subiect al activitatii sociale, ca membru al colectivului. Un factor de seama al constiintei
de sine l constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii, aprecierile acestora fata de
calitatile si munca adolescentului.

O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului n viitor; un aspect al acestei

preocupari este interesul pentru profesia pe care o va mbratisa, determinndu-l la reflectie asupra
vietii sale interioare. Capacitatea de a se preocupa de propria persoana nu nseamna nsa fuga de
societate. Caracteristica principala a adolescentului este un puternic impuls catre actiune. Acum dispar
dorintele vagi si apar telurile bine conturate, visarea ia forme constiente. Aspectele generale ale
ntregii perioade evidentiaza o serie de caracteristici ce aduc o nota de specificitate n raport cu
celelalte etape ale dezvoltarii umane.
Adolescentul este confruntat obiectiv si subiectiv cu schimbari multiple legate de maturizarea
sexuala si de descoperirea dimensiunilor realitatii sociale. Apartenenta la o anumita familie si la un
anumit grup presupune adaptarea si depasirea situatiilor infantile, de frustrare, nesiguranta si
dependenta. La aceasta se adauga cunoasterea propriului potential, a vocatiilor, lucru care permite
adolescentului sa-si manifeste atitudinile si preferintele.
n dezvoltarea constiintei de sine, imaginea corporala contribuie la organizarea identificarii
caracteristicilor organice, pe care adolescentul ncearca sa le perceapa n profunzime si cu un fel de
admiratie. W. James surprinde dialectica dezvoltarii constiintei de sine si a distantei care se creeaza
ntre ,,eu" si ,,sine ". Eul este cel ce cunoaste si este constient, sinele reprezinta latura cunoscuta. Sinele
poate fi material (atunci cnd se refera la tot ce poseda adolescentul ) si social (cnd se refera la rolul,
statutul, identitatea adolescentului). El este astfel expresia activitatii psihice n care se remarca mai ales
sfera emotiilor si dorintelor. Att n cazul sinelui ct si al eului, perceptia adolescentului poate mbraca
o forma negativa sau pozitiva. Cnd intervin esecuri scolare, cnd estimarea de sine este scazuta,
tnarul are tendinta de a se subestima, nu are ncredere n fortele proprii si nu manifesta initiativa si
perseverenta n activitate (motivatie si vointa deficitara).
Succesele, o familie suportiva, valorizarea propriului potential duc la ncredere n sine, la dorinta
de a se afirma si realiza. n obtinerea acestei imagini pozitive, adolescentul se raporteaza la cei din jur
si la atitudinea acestora fata de el. Aparitia conflictelor si a frustrarilor n aceasta perioada este
frecventa. Apar astfel tensiuni n procesul cautarii de sine si raportarea la modul de a fi si a se
comporta a acelor din jurul lui sau n ndeplinirea rolului, statutului, a relatiei dintre vocatie si
exercitarea anumitor meserii.
Aceste tensiuni pot fi minimalizate daca familia poseda metodele educationale optime si adecvate
adolescentului. Adevarul cel mai important n relatia dintre parinte si copil ramne deschiderea
comunicarii dintre cei doi.
Enumar cteva dintre stilurile educationale, ncercnd sa evidentiez care ar fi cel mai potrivit n
aceasta perioada.

1. stilul autocratic - adolescentul nu are voie sa-si exprime nici o opinie sau sa ia singur vreo
decizie;
2. stilul autoritar - chiar daca adolescentul si exprima anumite opinii, deciziile finale le iau
parintii;
3. stilul democratic - adolescentul contribuie cu judecata proprie, si impune propriile pareri si
opinii, dar deciziile trebuie vizate de parinti;
4. stilul echilibrat - parintii si copiii joaca acelasi rol n emiterea opiniilor, dar si
luarea deciziilor (participare egala).
Stilul echilibrat este cel mai adecvat, el permitnd valorizarea adolescentului, dezvoltndu-i
respectul fata de sine, responsabilitatea, mentinnd optima comunicarea dintre parinte si copil.
 Cnd conflictele si frustrarile mbraca forme acute si cnd acestea se prelungesc n timp, pot
aparea tulburari comportamentale (abandon scolar, furt, minciuna, violenta etc), tulburari emotionale
(depresie, anxietate).
Pe fondul acestor distorsiuni psihice pot aparea premisele delincventei juvenile care pot duce
tnarul pna n pragul crimei, consumului de droguri, furtului etc. Tot din aceste motive suicidul pare
sa caracterizeze o anumita categorie a tinerilor de aceasta vrsta. Dramele nerezolvate, marile
nerealizari ale vrstei sunt factorii cei mai importanti care creeaza premisele suicidului. Considerat un
fenomen grav, suicidul nu poate fi tratat dect terapeutiznd tnarul de la primele semne (tristete,
apatie, izolare).
O alta problema a adolescentilor ramne abuzul sexual, cu toate consecintele ce decurg din acest
fenomen.
Adolescentul se constituie pe sine prin continue cautari si diferentieri fata de altii, proces nelipsit
de tensiuni si conflicte. Personalitatea adolescentina nu evolueaza linear, ci cu oscilatii, cu perioade de
inegalitate si chiar dizarmonii din care se pot dezvolta structuri pozitive sau negative.

2. Afirmarea propriei personalitati

Descrierea, orict de schematica, a ,,portretului" adolescentei nu poate ignora problema

originalitatiica atribut predilect al indivizilor care o traverseaza. Dorinta de originalitate reprezinta, din
punct de vedere psihologic, o caracteristica esentiala a adolescentei, numita tendinta afirmarii de sine,
tendinta de afirmare a propriei personalitati.
Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se considera punctul central n jurul caruia
trebuie sa se petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt considerate superioare fata de ale
celorlalti oameni, opinie care decurge dintr-o insuficienta cunoastere de sine. Acesta doreste ca toate
actiunile sale sa fie cunoscute si apreciate de adult.
Un mijloc curent de afirmare l constituie aspectul exterior, adolescentii cautnd sa se evidentieze
prin fizicul bine conformat, mbracamintea care diferentiaza, care scoate n relief propria persoana.
Vizibila este si o alta expresie a tentatiei originalitatii n adolescenta - limbajul ,,colorat", presarat cu
expresii ,,cautate", cu neologisme si arhaisme. Adolescentul si alege cu grija cuvintele, utilizeaza din
abundenta citate si expresii celebre, maxime si cugetari savante despre care insinueaza ca i-ar apartine.
n privinta limbajului, adolescentei i este proprie si tendinta de ermetizare a acestuia, de folosire a unei
vorbiri ,,cifrate", si anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice. De obicei, circulatia acestui fel
de limbaj are loc n cadre restrnse, n grupuri spontan constituite si combaterea acestui fenomen
necesita eforturi educative prelungite.
n strnsa legatura cu limbajul, tentatia originalitatii se exprima si n corespondenta
adolescentilor, caracterizata prin aceeasi ,,ploaie" de citate, prezenta n limbajul lor.
Dominanta pentru tentatia originalitatii la aceasta vrsta este prezenta spiritului de contradictie.
n special discutiile dintre adulti, la care iau parte si adolescentii, ajung repede sa fie monopolizate de
ntrebarile iscoditoare ale acestora din urma, de afirmarea spiritului lor de contradictie. Nu de putine
ori, adolescentul se contrapune n discutie chiar cnd e constient de faptul ca nu are dreptate. El e
mobilizat atunci de aceeasi statornica tentatie de a atrage atentia asupra sa, de a se afirma, de a fi luat n
seama.
Adolescentii manifesta tendinta de a se afirma nu numai individual ci si n grup: vor sa activeze,
sa se distreze mpreuna. Ei sunt atrasi si de viata politica; n politica adolescentul vede o nalta
activitate sociala.
3. Integrarea sociala

Esenta integrarii sociale consta n atasamentul din ce n ce mai constient si mai activ la grupul
caruia i apartine (clasa, scoala, marele organism social). Cu ct nainteaza n vrsta, cu att el este
mai obiectiv n judecatile sale, aprecierile efectundu-se n functie de criteriile sociale pe care si le-a
nsusit. Dorinta de a cunoaste valorile sociale si culturale se manifesta riguros si tenace. Integrarea
adolescentilor n aceste valori ale colectivitatii contribuie la formarea conceptiei despre lume si
viata.Datorita experientei de viata limitata si a lipsei unor criterii de autoapreciere corecta, adolescentii
au nevoie de consiliere si ndrumare discreta, fiind sprijiniti sa-si formeze idealul de viata, sa-si
perfectioneze judecatile morale si sa-si ridice nivelul constiintei si al conduitei morale.

De regula, adolescentii se confrunta cu probleme de genul:

Teama de a-si asuma responsabilitatea: o relatie de prietenie presupune o responsabilitate fata

de celalalt partener care, printre altele, trebuie ajutat atunci cnd are nevoie.

Teama de a nu fi manipulat: astfel de persoane sunt deosebit de atente sa observe

comportamente de manipulare chiar acolo unde nu este cazul.
 Teama de a nu-l deranja pe celalalt: datorita acesteia relatia ntre cei doi se depreciaza ntruct
se instaleaza un zid care nu le mai permite sa-si mpartaseasca sentimentele.

Foarte multi oameni si petrec viata ncercnd sa-si atinga scopurile, iar adolescenta este doar
primul pas spre mplinirea lor. n toate societatile au existat si vor exista legaturi ntre parinti si copii
(mamele se ocupa n special de copii la vrste mici), n toate societatile copiii vor considera parintii
responsabili de necesitati, reusite si insuccesele lor.
Relatiile ntre parinti si copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social; ele au la baza
statuarea comunicarii n care se realizeaza un model, un patern de conduita. n cadrul acestor
relatii, parintii ncearca sa socializeze copiii, contribuie la modificarea si perfectionarea stilului de
interrelationare din copilarie; ambele parti ale ecuatiei au nevoie de deprinderi, abilitati sociale pentru
facilitarea intercomunicarii.
Daca n timpul copilariei parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul n stabilirea relatiilor n
familie, extinse apoi la grupul de joaca, n timpul adolescentei parintii nu mai reusesc sa supravegheze
minorii dect cu mare dificultate. n copilarie, procurarea de jucarii, alimentatia, curatenia, conversatia
reprezinta apanajul exclusiv al adultului. n adolescenta, tinerii aspirnd la un alt statut dect cel de
,,copil", se mpotrivesc dorintei parintilor de a nu ntrzia, de a avea grija deosebita pentru studiu, de a
nu intra n relatii cu persoane rau intentionate, periculoase, de a nu-si crea si adopta modele ,,facile".
Parintii vorbesc si transmit enorm copilului n perioada micii copilarii, ei nvata efectiv sa vorbeasca,
sa participe la dialog. Copiii pun ntrebari la care parintii ncearca sa raspunda; ei ar trebui sa ofere
raspunsuri ct mai adecvate dezvoltarii psihice a copilului.
O serie de studii audizeaza abilitatile parentale de conduita, regulile ca si drepturile parintilor n
speranta decelarii efectelor asupra educatiei, asupra cresterii si statuarii unor stiluri, moduri de
comportament. n fond, multi autori scriu despre binomul ,,acceptare - respingere" ca fiind cel mai
important n interrelatia parinti-copii (inclusiv adolescenti).

Fluctuatiile inerente sociale, economice induc modificari si diferentieri culturale n

,,aparatul" psiho-moral de conduita, de comunicare ntre parinti si copii. Acesta contine abilitati,
capacitati de interrelationare dar si nevoia permanenta de a cunoaste evolutia sociala si individuala a
copilului, puberului, adolescentului.
 Abordarea afectiunii (dragoste parinteasca), petrecerea unui volum de timp considerabil mpreuna
cu minorul, tratarea acestuia cu delicatete, aplicarea flexibila a balantei recompenselor mai degraba
dect a critica si a fi ostil determina o buna imagine a parintilor n acceptia copiilor.
Daca, dimpotriva, copiii sunt respinsi de parinti (reactiile sunt diferite tata/fiu, mama/fiica) ei au
mai multe sanse sa evolueze la pubertate si adolescenta spre: delincventa, agresivitate, conduite
nevrotice, conduite atipice (schizofreniforme).
n consecinta, sansele lor sunt mai reduse de ,,a vira" spre conduite civilizate, de a fi prietenosi, de a
avea capacitati de comportament civilizat, de a fi cooperanti, de a purta de grija altora.
Cteva idei principale pentru stilul n comunicarea parinti/copii, pentru ntelegerea profunda a
perioadei adolescentei:

Pentru adolescent este apreciata ca benefica ,,supravegherea democratica". Este de preferat o

abordare permisiva, egalitara a adolescentului fata de una autoritara, de respingere.

Comportamentul parintilor caracterizat prin caldura afectiva, rasplata acordata pentru merite.
Aceasta are consecinte favorabile n achizitionarea de catre adolescent a
unor itemi structurali ai personalitatii lui, a independentei de a avea o identitate, auto-evaluarii etc.

n familiile cu dezvoltare normala, adolescentii sunt mult mai cooperanti, sunt veseli, nvata sa
spuna glume, sa rda si sa se bucure.

S-a constatat ca acesti adolescenti nvata cu mai multa usurinta sa stocheze si sa distribuie
informatia, fata de adolescentii cu tulburari de comportament la al caror ,,viraj" parintii si grupul asista
de multe ori fara sa stie cum si de ce sa intervina.

n adolescenta, centrul de greutate al comunicarii se deplaseaza de la nivelul exclusiv al familiei

la nivelul grupului de colegi si prieteni. n perioada furtunoasa, frumoasa si tumultuoasa, plina de mari
inegalitati psihosociale, tnarul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fara sa comunice
nimic adultului si cel mai adesea parintilor. Astfel putem afirma ca adolescentii devin ,,experti" n a nu
transmite nimic, n a nu comunica.

Regulile cele mai simple se nvata si se respecta n familie, se reflecta n comportamentul din
grup (scoala, prieteni, strada) si reintra n circuitul de comunicare intrafamiliala care sta la baza
relatiilor intime (inclusiv sexuale) si de munca - daca au fost initiate prin conversatie si supravegheate
de adult.

Bibliografie:

1. Andrei Cosmovici, Psihologie generala, Polirom, 2005

2. Ion Negret, Dobridor, Ion , Ovidiu Pnisoara, stiinta nvatarii de la teorie la practica, Ed.
Polirom, 2005
3. Popescu-Neveanu, P. Zlate, Psihologie scolara, Editura Universitatii, Bucuresti , 1987
4. Alexandru Rosca (coordonator), Psihologie generala, EDP. Bucuresti, 1975