Ilarie Voronca

Cte statui tulpina ta apleac

pe cmp cetile florilor ca pe o tav

se nfioar n stnjenei licoarea lunei
albstrele urc spre cer o ap suav
iedera: tremurare n argint a strunei

ppdia i desface pnzele

cum ndulceti gura aerului, cicoare!
trifoiul i adun ca miei frunzele
lucerna pune n glas o rcoare

rtcire pe earfele ochilor

prin pieptul psrilor de brum
trandafirii opresc vntul n agrafa rochii lor,
mueelul clatin tlngi ca o turm

rtcire prin scrile buruienilor

n clopoei inima lmpilor crete
lalelele au pstrat amintirea iernilor
n artere, mucatele au nlat creste

circulaia sngelui n garoafe

macii nchipuiesc cascade
au adormit grlele ca harfe
oim, toaca de lemn, rotete, cade.

n topaz se tulbur cerbii

rtcire prin zpada buzelor
luceferii au lins laptele cerului ca erpii
au mucat azima rumenit a fulgerelor

dar aici, margherit, floare stelar

prin catifeaua linitii pirog
 ai druit visului o vioar
sufletul s-a umplut de vzduh ca o org