WORKSHOP ANXIETATE LA COPII SI ADOLESCENTI

Anxietatea presupune un raspuns intern dependent de o stimulare interna.

Frica/teama presupune raspunsuri externe (motorii) care depind de o stimulare

externa.

Asadar, manifestarea anxietatii implica sistemul de raspuns cognitiv iar manifestarea

fricii implica sistemul de raspuns motor. In cazul anxietatii, obiectul/situatia nu presupune o
teama reala ci mai degraba imaginara/interpretativa.

Analiza topografica a anxietatii permite diferentierea a 3 tipuri de

raspunsuri/simptome:

Psihofiziologice (activitatea neurovegetativa creste considerabil): raspunsuri

electrodermice-glande sudoripare, raspunsuri cardiovasculare-palpitatii, paloare sau roseata,
raspunsuri musculare-senzatie de sufocare etc.
Motorii: raspunsuri de evitare activa (actioneaza penru stoparea activiitatii),
evitare pasiva (se retrage dintr-o activitate), raspunsuri de fuga (se indeparteaza), raspunsuri
motorii alterate-tremur al vocii, blocari, repetitii, ticuri)
Cognitive: ganduri sau imagini relationate cu situatia: perceptia
disproportionata a stimulilor ex. cainele arata ca o fiara, evaluarea negativa a capacitatii de a
face fata ex. un fac fata, preocupari din cauza posibilelor reactii somatice ex. daca ametesc,
ruminatii/ganduri de evitare ex. mai bine nu merg, asteptari nerealiste ex. injectia ma va durea.

Tulburari de anxietate

Anxietatea de separare: Cum se manifesta?

la nivel emotional prin experimentarea fricii excesiva in momentul in care sunt

separati de persoanele de care sunt atasati emotional. Exista situatii in care copii manifesta
anxietate de separare fata de casa in care locuiesc.
la nivel cognitiv prin aparitia gandurilor anxioase de tipul daca i se va intampla
ceva grav
la nivel psiho-fizic prin somatizari (dureri de cap, ameteli, greturi) sau prin
aparitia tulburarilor de somn (cosmaruri legate de ceea ce s-ar intampla daca s-ar separa de
figura de atasament)
la nivel comportamental: evita situatiile care l-ar putea separa de figura de
atasament (evita sa mearga la scoala, la joace etc.)

Anxietatea generalizata: Cum se manfiesta?

la nivel emotional prin ingrijorare excesiva legata de orice domeniu de

activitate: performanta scolara, familia, prieteni, sanatate etc.
la nivel cognitiv prin prezenta excesiva a gandurilor negative; tind sa faca
predictii negative si nerealiste ei avand sentimentul ca ceea ce gandesc se va adeveri.
la nivel comportamental prin cautarea de motive care sa le incurajeze
perceptiile dar si prin comportamente de evitare (evita sa incerce ceva nou si neobisnuit)
 la nivel psiho-fizic prin dureri de cap si stomac, iritabilitate, diminuarea
capacitatii de concentrare, fatigabilitate, perturbari alea somnului.

Cum sunt perceputi acesti copii?

Silverman si Ginsburg (1995) au realizat un studiu privind caracteristicile personale

relationate cu tulburarea de anxietate generalizata si fobia specifica in copii. Rezultatele acestui
studiu au aratat ca:

in mediul social sunt vazuti ca fiind timizi si singuratici.

teama in fata examenelor, randament scolar scazut
in mediul familial problemele cele mai frecvente au fost hiperprotectie,
ambivalenta din partea parintilor si insatisfactie maritala.

Fobia sociala: Cum se manifesta?

la nivel emotional prin teama excesiva legata de situatiile sociale care implica o
evaluare sau o posibila evaluare a performanetei si prin distres (stres dezadaptativ) puternic.
la nivel cognitiv prin prezenta excesiva a gandurilor negative legate de un
eventual esec care il va pozitiona intr-o situatie jenanta, umilitoare.
la nivel comportamental prin evitarea situatiilor sociale, prin retragere sau prin
ascunderea in spatele persoanelor de atasament (la copii mici)
la nivel psiho-fizic prin dureri de stomac, roseata sau paloare, tremuraturi,
palpitatii, ameteli.

Fobia specifica: Cum se manifesta?

la nivel emotional prin teama excesiva legata de obiecte sau situatii specifice
dar si prin prezenta altori trairi (jena, rusine).
la nivel cognitiv prin anticiparea eventualelor pericolelor ce pot surveni in urma
expunerii la obiectul sau situatia fobica.
la nivel comportamental prin evitarea obiectului sau situatiei care produce
discomfort, prin comportament de asigurare (cauta prezenta figurii de atasament).
la nivel psiho-fizic prin tremuraturi, palpitatii, ameteli, paloare/rosire, senzatie
de sufocare, transpiratie abundenta, voma, dureri de cap.

Tulburarea obsesivo-compulsiva

Nivel emotional: se resimte un distres puternic declansat de aparitia obsesiilor.

Nivel cognitiv: obsesiile sung ganduri, imagini sau impulsuri intruzive.
Nivel psihofizic: somatizare, reactii vegetative.
Nivel comportamental: compulsiile sunt comportamente repetitive realizate ca
raspuns la obsesii; scopul acestor este de a evita distresul.

Tulburarea de panica (simpla sau cu agorafobie)

Nivel emotional: aparitia atacurilor de panica.

Atacurile de panica se caracterizeaza prin resimtirea unui discomfort puternic

acompaniat de simptome fiziologice ca transpiratia, senzatie de sufocare, palpitatii etc.
 Nivel cognitiv: simptomele fiziologice ale atacului de panica sunt interprtate
gresit de catre client. De obicei, cei care sufera atacuri de panica se gandesti la faptul ca au boli
grave sau chiar ca vor innebuni.
Nivel psihofizic: transpiratie, tremur, senzatie de sufocare, ameteala, palpitatii
Nivel comportamental: de frica aparitiei altor atacuri de panica incep sa evite
din ce in ce mai mult situatii din care iesirea este dificila sau situatii in care se gandesc ca nu
pot cere ajutorul.

Aceasta tulburare apare mai rar in cazul copiilor mici.

Tulburarea de stres posttraumatic

Nivel emotional: distres resimtit odata cu expunerea la indicii care sunt asociati
experientei traumatice
Nivel cognitiv: amintiri relationate cu trauma
Nivel psihofizic: simptome somatice asociate traumei
Nivel comportamental: evitare situatiilor care pot provoca reexperimentarea
traumei.

Fobia scolara

Nivel emotional: temeri legate de separarea de persoana de atasamant, temeri

legate de o posibila evaluare negativa, temeri legate de contaminare microbiana
Nivel cognitiv: ganduri irationale specifice tulburarii de anxietate de separare;
ganduri irationale specifice TOC; ganduri irationale specifice anxietatii sociale.
Nivel psihofizic: simptome somatice
Nivel comportamental: refuz scolar

Cateva cauze comune de refuz scolar pot include:

- un parinte bolnav (surprinzator, uneori refuzul scolar apare dupa insanatosirea parintelui);
- parinti divortati sau conflicte permanente intre parinti;
- moartea unei persoane din familie cu care copilul era prieten ;
- mutarea dintr-o locuinta in alta in cursul primului an de scoala;
- gelozia pe un frate/sora mai mic/mica ramas/a acasa cu unul dintre parinti;
- parinti ingrijorati excesiv pentru copilul lor din diverse motive (de ex. probleme de sanatate).

Alte probleme ce apar la scoala si care pot contribui la refuzul scolar cuprind: copilul se
simte pierdut (mai ales intr-o scoala noua); lipsa prietenilor; hartuire de catre un alt copil;
neintelegeri cu profesorii sau colegii.

Cauze biologice

Din punct de vedere biologic, anxietatea este asociata cu circuite cerebrale concrete:
sistemul GABA (Acid gama-amino-butiric, reduce activitatea post-sinaptica, inhiba
comportamente si emotii) si benzodiacepina. Diminuarea nivelului acestor neurotransmitatori
este asociata cu anxietatea insa nu intotdeauna aceasta relatie este directa.

Studiile recente arata ca si sistemul serotonergic este asociat anxietatatii. (Serotonina

influenteaza comportamentul uman prin forma in care acesta percepe informatia)
 De asemenea, sistemul prin care se elibereaza corticotropina activeaza axa HPA (axa
hipotalmica-hipofizara-suprarenala) si produce efecte asupra arii cerebrale implicate in
anxietate, incluzand creierul emotional (sistemul limbic).

Sistemul CRF este relationat direct cu sistemul AGAB si serotoninergic.

Sistemul limbic actioneaza ca mediator intre trunchiul cerebral si cortex. Trunchiul

supervizeaza si inregistreaza schimbarile corporale si transmite sistemului limbic semnale care
pot fi percepute ca fiind periculoase.

Gray a indentificat un sistema ce pare a fi destul de importante in aparitia anxietatii.

Sistemul SIC este activat de catre semnale care provin de la trunchiul cerebral atunci cand
exista evenimente neasteptate si care pot fi percepute ca amenintatoare. SIC primeste
informatii si de la amgdala. Cand SIC este activat de catre semnalele care provin de la trunchiul
cerebral tendinta umanitatii este de imobilizare, de experimentare a anxietatii si de evaluare a
situatiei pentru a decide daca pericolul este real sau nu.

Panica/Teama este asociat sistemului de lupta si evitare (SHL) diferit de SIC.

Este probabil ca factorii ambientale sa modifice sensibilitatea acestor circuite cerebrale,

facandu-le mai mult sau mai putin susceptibile la dezvoltarea tulburarilor de anxietate.

Cauze psihologice

Freud : reactie psihica reactivata de o situatie traumatica din copilarie.

Comportamentalisti sugereaza ca anxietatea apare in urma procesului de conditionare

clasica, de modelare sau in urma altor procese de invatare timpurie.

Modelul integrat al anxietatii

In copilarie invatam sa fim constienti de faptul ca nu toate situatiile pot fi contrlate de

catre noi.

Perceptiile noastre oscileaza intre increderea in controlul total asupra experientelor si

neincredere in capacitatile noastre de a face fata experientelor viitoare.

Se pare ca inca din copilarie apare simtul lipsei de control care pare a fi factorul
psihologic car ene face mai vulnerabili la anxietate.

Cum sa le dezvoltam copiilor simtul controlului?

Prima etapa a copilariei pare sa fie fundamentala in dezoltarea acestui control sanatos.
Este important ca parintele sa interactioneze pozitiv cu copilul, sa ii permita sa exploreze si sa-si
dezvolte abilitatile necesare pentru a face fata evenimentelor de viata neasteptate, sa creeze o
baza securizanta astfel incat copilul sa stie ca parintele este prezent si de ajutor in momentul in
carea cesta exploreaza lumea.
 Parintii hiperprotectivi, care nu le permit copiilor sa exploreze lumea un ajuta la
dezvoltarea acestui simt al controlului. Din contra, copilul nu ajunge sa-si dezvolte abilitati
necesare pentru a face fata confruntarilor cu viata.

Cauze sociale

Evenimentele stresante din viata de zi cu zi influenteaza vulnerabilitatea noastra

biolgica si psihologica. Presiunea exterioara este de asemenea un factor predispozant. Forma
in care reactionam stresului este un pattern familiar. Modul in carea u reactionat parintii nostrii
la diversele evenimente cu care s-au confruntat de-alungul vietii devine modul nostru de a face
fata experientelor cu car ene confruntam.

Procesul de evaluare

1. Diferentierea intre anxietate normala si clnica.

In timpul dezvoltarii copilului, aceste trece printr-o serie de evenimente care le

provoaca temeri sau anxietati. Este important sa distingem fricile normale cu care se confrunta
copilul atunci cand ii facem evaluarea clnica.

Frica si anxietatea tipica se diferentiaza de ce clnica prin:

severitatea simptomatologiei,
deteriorarea functionala in diferitele aspecte ale vietii,
durata si gradul de afectare

2. Diagnostic diferential

Pentru realizarea diagnosticului diferential este important sa obtinem informatii cu

privire la:
Tipul anxietatii/ focalizarea anxietatii
Durata
Severitatea simptomelor

3. Comorbiditate

Este foarte probabil ca un copil cu o anumita tulburare de anxietate sa prezinte si un alt

tip de tulburare a copilariei. Pentru identificarea corecta a tulburarilor de care sufera copilul o
evaluare complexa este obligatorie. Daca se constata prezenta a doua tulburari este important
sa se evalueze care este principala si care secundara. In functie de deteriorare care poate
surveni in urma tulburarii se decide care este diagnosticul principal. Un intervi cu parintii il
ajuta pe clinician sa stabileasca diagnosticul cat mai corect.

4. Construirea relatiei

Incredere : in primul rand o prezentare a experientei in acest tip de problema

favorizeaza o relatie de incredere
 Familia: implicarea familiei este de asemenea importanta mai ales in cazul
copiilor mici. Cu adolescentii este important sa se lucreze individual deoarce acestia pot deveni
mult mai deschisi in absenta parintilor. Informatiile obtinute de la membrii familiei trebuiesc
transmise tuturor membrilor.
Judecata/control: Psihologul trebuie sa-i informeze pe parinti ca un vor fi
judecati si ca ei au controlul (depende doar de ei despre ce vor sa vorbeasca si ce nu)
Confidentialitate: amintirea in timpul sesiunilor a confidentialitatii poate
consolida relatia
Feedback pozitiv: copii anxiosi au nevoie de feedback pozitiv si de incurajari
Motivul evaluarii: copii trebuiesc intrebati despre motivul pentru caree i au fost
adusi la evaluare; de cele mai multe ori copiilor le este frica de evaluare pentru ca se gandesc la
faptul ca aceasta ar putea arata cae i au o problema. Trebuiesc informati ca nu li se va intampla
nimic rau si ca nici un trebuie sa faca ceva impotriva vointei lor.

5. Evaluare propriu-zisa

Interviul diagnostic permite obtinerea informatiilor relevante cu scopul de a realiza o

conceptualizare corecta a problemelor clientului. Interviul poat fi e mai multe tipuri:
nestructurat, semistructurat si structurat. Interviul nestructurat ofera o fiabilitate si
obiectivitate scazuta. Interviul structurat ofera date usor de cuantificat care ne ajuta la
formularea unui diagnostic formal.

Autoevaluarile sunt instrumente de colectare a informatiilor referitoare la anxietatile

persoanei prin autoaplicare.

O alta metoda prin care se pot colecta date sunt observatiile directe. Sunt foarte utile
in cazul copiilor mici care au dificultati in a se exprima emotional. Prin observatia directa se pot
identifica informatii legate de distres, plans, crize, mmica, postura si comportament.

INTERVENTIE

In prima etapa a interventiei trebuie sa clarificam copilului natura si diferentele dintre

emotii, ganduri si simptome.

Activitati

- Copilul trebuie sa mimeze emotii prin diferite expresii faciale (scolari)

- Brainstormig pentru a genera cat mai multe cuvinte care sa descrie emotii
(preadolescenti). Ex. Spuneti cat mai multe emotii care ar descrie cum te simti cand esti fugarit
de un caine.
- Scala de intensitate a emotiilor (fig 5)

De asemenea, trebuie copii trebuie ajutati sa constientizeze senzatii fizice care sunt
relationate cu anxietatea.

Activitati

- Sa se gandeasca ce se intampla cu un animal care este speriat (se zbarleste

parul, tremura etc.)
 - Sa incercuiasca pe un schelet uman zonele care considera ca se modifica
inmomentele in car ene simtim fericiti.

Identificarea gandurilor este la fel de mportanta.

Activitati

- Exemple de situatii concrete in care copilul trebuie sa identifice difritele

ganduri si emotii care pot si resimte. Ex. Imagineaza-ti ca dai un test la matemtica iar colegul
de banca se uita in foaia ta. Ce crezi ca ai gandi? Cum crezi ca te-ai simti? Imagineaza-ti ca
mama iti spune ca weekendul urmator mergeti la mare. Ce ai gandi? Cum te-ai simti?

Automonitorizarea este recomandata atat in cazul copiilor cat si in cazul adultilor. Acest
lucru este til pentru ca clientul sa-si reaminteasca diversele exercitii date ca tema, sa inteleaga
mai bine problema si pentru ca creste obiectivitatea.
Adolescentii vor putea sa realizeze independent monitorizarea iar copii mici vor avea
nevoie de ajutorul parintilor.
La inceputul fiecarei sedinte, se va discuta pe seama celor inregistrate de catre client.

Anxietatea apare odata cu gandurile negative. Astfel, primul pas in interventie

presupune restructurarea cognitiva.

Pentru a le explica atat adolescentilor cat si adultilor ce inseamna restructurare

cognitiva in primul rand li se va prezenta un exemplu ambiguu adaptat fiecarei categorii de
varsta.

Ex. Pt adulti: Imaginati-va ca partenerul intarzie sa ajunga acasa d la serviciu.

(identificare emotie). Acum amintiti-va ca partenerul dv. v-a spus la un momento dat ca se du
ecu colegii la o bere. (identificare emotie).

Gandurile/atitudinile reactie emotionala

La copii mici, exemplele trebuiesc mult simplificate. Ex. Este intuneric si se aude u
zgomot afara. Ce crezi ca se aude?

TEHNICI DE INTERVENTIE COGNITIV-COMPORTAMENTALE

Pasi RC

1. Identificare gand din spatele emotiei

Copii si adolescentii reusesc sa identifice mai bine gandurile negative daca isi pun
intrebari de tipul Ce ma face sa ma simt speriat? La ce lucru rau ma astept s asa intample in
aceasta situatie?

Gandurile nerealiste trebuie sa fie prezentate sub forma de afirmatie si un sub forma
de intrebare.
 2. Cautarea dovezilor care sustin gandul

Pentru cautarea dovezilor se poate recurge la experientele trecute (mult mai usor
identificabile de catre copii), la alternative, la cunostinte, si la adoptarea unei perspective
diferite.

Cea mai la indemana metoda in cautarea dovezilor la copii este recurgerea la

experientele din trecut. De ex, daca un copil cu anxietate de separare se gandeste ca mema
poate sa fi avut un accident si deaia intarzie putem sa discutam cu copilul despre situatiile
trecute in care mama a intarziat. Daca cumva a existat vreo situatie in care mama chiar a avut
un accidente, se poate discuta despre frecventa accidentelor.

Generarea alternativelor este si ea destul de accesibila si copiilor. Exemple de intrebari

ajutatoare: Ce altceva s-ar fi putut intampla, care sunt posibilitatile in aceasta situatie.

O alta metoda este cea de cautare de date/informatii care sa infirme gandurile

negative.

3. Evaluarea gandului dupa adunarea dovezilor

Dupa strangerea dovezilor, se face o reevaluare a gandului.

Pentru ca rezultatele sa fie cat mai favorabile, exersarea restructurarii cognitive este
foarte importante. In lucrul cu copii, parintii trebuie sa fie maxim implicati. Cu mult calm,
rabdare ei trebuie sa discute cu copil despre gandurile negative ce pot aparea zilnic.
Recompensarea sociala este o metoda care intareste practicarea si folosirea restructurarii
cognitive.

RELAXARE

Exista mai multe tipuri de relaxare care au fost dezvoltate pentru adulti: relaxarea
musculara progresiva, imageria dirijata, trainingul autogen(relaxare profunda) si meditatia. In
cazul copiilor, tehnicile similare adultilor sunt adaptate conform varstei.

In continuare voi prezenta o metoda de relaxare progresiva care este utilizata in

cazurile copiilor.

Un prim obiectiv al acestei metode de interventie este explicarea scopului si

beneficiilor relaxari. Copii trebuie sa inteleaga ca relaxarea ii vor ajuta sa se simta mai calmi,
mai relaxati,mai detensionati etc.

Asemenea copiilor, parintii acestora trebuie sa cunoasca toate informatiile legate de

relaxare.

Un al doilea obiectiv inainte de a incepe relaxarea propriu-zisa, este diferentierea

dintre relaxare si tensiune. Prin diferite exercitii se exerseaza cele doua stari.

Odata ce copilul a inteles scopul, beneficiile dar si diferente dintre cele doua stari
exersate cu aceasta tehnica se incepe relaxarea propriu zisa.
 TEHNICI DE MANAGEMENT COMPORTAMENTAL

Atentia: atentia din partea parintilor este un instrument puternic in cazul

copiilor mici; atentia trebuie sa fie impartasita in momentul in care copilul are un
comportament dezirabil si retrasa imediat in momentul in care apare un comportament
nedorit.
Recompense sociale: la fel ca si atentia, incurajarea verbala intareste
comportamentele dorite. Pentru ca lauda sa aiba rezultate, ea trebuie sa fie specifica si clara. In
cazul anxietatilor, parintii trebuie sa incurajeze comportamentele curojoase si cele non-
evitative.
Recompense materiale: o metoda buna de inucrajarea a comportamentelor
adecvate este oferirea de recompense materiale. Acestea trebuie sa fie potrivite ca
marime/cantitate cu dificultatea sarcinii realzate. Crearea unui tabel care sa monitorizeze
comportamentele si recompensele este recomadabil. (economa de fichas)
Ignorarea: aceasta metoda se foloseste pentru ignorarea comportamentelor
indezirabile a copilului.
Modelarea: copilul invata mult prin observare; astfel, atitudinea si
comportamentul parintilor poate fi imitat de catre copii. Observarea de catre copilul anxios al
unui parinte care face cu brio situatiilor stresante il va ajuta sa invete sa se comporte la fel.
Pedeapsa non-fizica
o Time-out: retragerea copilului dintr-o activitatate recompensatoare; este
important ca, copilului sa i se atraga atentia si sa i se explice.
o Retragerea privilegiilor

Importanta: consecventa, cresterea comportamentului indezirabil imediat dupa

aplicarea noilor reguli de catre parinti pentru a le testa limitele.

EXPUNEREA

Expunerea este cea mai importanta metoda utilizata atat in cazul copiilor cat si in cazul
adultilor.
Expunerea se realizeaza de obicei dupa ce clientul stapaneste tehnica restructurarii
cognitive. In cazul copiilor mici, e posibil ca gandirea rationala sa un fie dobandita astfel incat,
expunerea poate fi utilizata si fara intelegerea in totalitatea a restructurarii cognitive.
Etape:
1. Realizarea unei liste care sa contina temerile copilului.
2. Ierarhizarea fricilor pe o scara de la 0 la 10.
3. Expunerea propriu-zisa pentru fiecare temer in parte, incepand de la cea mai
putin ingrijoratoare. In timpul expunerii se poate recurge la relaxare pentru a face fata mai
usor.
4. Reevaluarea temerii pentru a decide daca se trece la urmatoarea.

La fel ca si in cazul restructurarii cognitive, orice succes trebuie urmat de catre o

recompensa. Pentru ca recompensele sa fie ajustate succeselor copiilor, este recomandat ca
parinte sa negocieze cu copilul.

Pentru cresterea nivelului de independenta, in cazul copiilor mai mari se poate recurge
la metoda autorecompensarii. Aceasta metoda ajuta la cresterea increderii in sine.
 In cazul in care nu exista rezultate remarcabile, este nevoie sa se discute atat cu parintii
cat si cu copilul cauzele insecceselor.

Orice dificultate in realizarea exercitiilor trebuie discutata cu terapeutul. Acordarea

informatiilor suplimentare in cazul in care parintii se indoiesc de metodele folosite pot fi
benefice. Blocajele copiilor pot fi datorate atitudinilor parintii astfel ca orice manifestare de
acest gen trebuie analizata si discutata. Un blocaj poate aparea si in urma unei liste mai putine
bine realizata. Cand copilul intampina dificultati in a se expune este important sa vedem daca
teama un este prea mare. IN cazul in care este pera mare, incercam sa introducem pasi
intermediari.

Suisurile si coborasurile din momentele expunerii sunt perfect normale. Atat parintii ct
si copilul trebuie sa inteleaga ca toti intampinam zile mai bune sau mai putin bune.

ANTRENAMENT IN ABILITATI SOCIALE

Copii anxiosi fie intampina dificultati de relationare din cauza lipsei abilitatilor sociale,
fie acestea exista dar din cauza anxietatii un pot fi puse in scena.

Antrenamentul in abilitatile sociale presupune invatarea si exersarea unor tehnici de

relationare. Aceste abilitati pot fi invatate prin observare directa (inregistrari sau in vivO), prin
discutii, brainstorming etc. Se recomanda sa se lucreze doar cu o singura abilitate, maxim doua.

Abilitati legate de limbajul non-verbal

Contactul vizual: jocuri de rol in care copilul este pus in situatia in care trebuie
mentina o conversatie cu cineva care un priveste deloc in ochi atunci cand vorbeste. Apoi se
discuta pe tema emotiei resimtite, daca i-a facut placere, daca un etc.
Postura: joc de rol sau vizionari ale unor inregistrari si discutarea pe seama
acestora.
Expresiile faciale: in primul rand copilul trebuie sa inteleaga rolul mimici in
conversatii. Puneti-l in situatia in care trebuie sa auda o scurta povestioara in timp ce sunteti
serios si in timp ce exprimati mimic ce povestiti.

Pentru a dobandi toate aceste abilitati este nevoie de o exersare si de feedback.

Abilitati legate de caracteristicile vocii

Tonul: inregistrarea propriei voci sau a vocii altuia urmata de o identificare a

emotiilor simtite din voce.
Volumul si frecventa: comparari intre diverse volumen si frecvente ale vocii.
Claritatea: comparari intre persoane care vorbesc foarte clar si persoane care
vorbesc mai putin clar.

Abilitati conversationale:
 Salutul, auto prezentare, prezentarea altora: inregistrari video sau jocuri de rol.
Initierea si mentinerea conversatiilor: utilizarea intrebarilor deschis carea u ca
tema un eventual hobby al persoanei cu care interactioneaza, ascultare activa, , moduri
adecvate de oprire a celuilalt, raspunsuri mai elaborate etc.

ASERTIVITATE

Asertivitatea este reprezentat de un comportament si o gandire care permite

exprimarea sentimentelor, a cererilor si a refuzului. Individul, in cazul nostru copilul, reuseste
sa spuna ce gandeste, ce simte si ce doreste intr-o anumita situatie respectand nevoile
celorlalti. Persoanele asertiva comunica deschis, direct, clar urmarind-si propriile obiective.
Persoanele anxioase au dificultati in a fi asertivi datorita temerilor legate de
consecintele comportamentului asertiv. II este teama de a un fi respins de catre ceilalti atunci
cand spune ce gandeste.
Un program complet de antrenament in asertivitate il constituie urmatoarele obiective:
- Intelegerea legaturii dintre comportamentul pasiv si emotii negative: exemple
de situatii in care copilul ar fi vrut sa-si spuna propia parere si care au fost consecintele
comportamentului evitativ.
- Recunoasterea drepturilor si a responsabilitatilor personale
- Invatarea diferentei dintre asertivitate, pasivitate si comportament agresiv
- Dezvoltarea abilitatilor nonverbale de comportament asertiv
- Utilizarea restructurarii cognitive pentru a reduce teama fata de consecintele
comportamentului asertiv
- Expunere pentru exersarea comportamentului sertiv
- Intelegerea situatiilor in care este nevoie sa te comporti asertiv sau sa te
folosesti si de alte abilitati sociale.