Clarkurile elementelor in scoar{a terestrd (Fortescue, 1992).

Clarke Clarke
Element Simbol Element Simbol
8 oxigen o 456000 45, 62 Samariu Sm 7,02 0,000702
14 siliciu Si 273000 27, 64 Gadoliniu Gd 6,14 0,000614
'13 Aluminiu AI 73600 8, 66 Dysprosiu Dy 5 0,0005
26 Fier Fe 62200 6, 72 Hafniu Hf 3,3 0,00033
20 calciu Ca 466001
I

4, 70 Yterbiu Yb 3,1 0,00031

12 Magneziu Mg 27640 2, 68 Erbiu Er 3 0,0003
11 Sodiu Na 22700 2,2 55 Cesiu Cs 2,6 0,00026
19 Potasiu K '18400 1, 35 Brom Br 2,5 0,00025
22 Titan Ti 6320 0,63 92 Uraniu U 2,3 0,00023
1 Hidrogen H 1 500 0,15 63 Europiu Eu 2,14 0,0002'14
15 Fosfor P 1120 0,1 1 50 Staniu Sn 2,1 0,00021
25 Mangan Mn 1 060 0,1 4 Beriliu Be 2 0,0002
9 Fluor F 544 0,054 33 Arsen As 1,8 0,00018
56 Bariu Ba 390 0,03 73 Tantal Ta I ,7 0,00017
38 Strontiu Sr 384 0,038 32 Germaniu Ge 1,5 0,00015
16 sulf S 340 0,03 67 Holmiu Ho 1,2 0,00012
6 Carbon C '180 0,01 42 Molibden Mo 1,2 0,00012
40 Zircon Zr 162 0,0'16 74 Wolfram W 1,2 0,00012
23 Vanadiu 136 0,01 65 Terbiu Tb 0,94 0,000094
17 clor ct 126 0,0'1 81 Taliu TI 0,72 0,000072
24 Crom Cr 122 0,012 71 Lutetiu Lu 0,54 0,000054
28 Nichel Ni 99 0,009 53 lod I 0,46 0,000046
37 Rubidiu Rb 78 0,007 69 Thulium Tm 0,45 0,000045
30 Zinc Zn 76 0,00 49 lndiu ln 0,24 0,000024
29 Cupru Cu 68 0,006 51 Stibiu Sb 0,2 0,00002
58 Ceriu Ce 66 0,0066 48 cadmiu Cd 0,16 0,000016
60 Neodymiu Nd 40 0,00 80 Mercur Hg 0,086 0,0000086
57 Lantan La 35 0,00 47 Argint Ag 0,08 0,000008
39 Yttriu 31 0,003 34 Seleniu Se 0,05 0,000005
27 Cobalt Co 29 0,002 46 Paladiu Pd 0,015 0,0000015
21 Scandiu Sc 25 0,002 83 Bismut Bi 0,0082 0,00000082
41 Niobiu Nb 20 0,00 79 Aur Au 0,004 0,0000004
7 Azot N 19 0,001 52 Telur Te 0,004 0,0000004
31 Gatiu Ga 19 0,001 75 Reniu Re 0,0026 0,00000026
3 Litiu Li 18 0,001 76 Osmiu Os 0,0018 0,00000018
82 Plumb Pb 13 0,001 44 Ruteniu Ru 0,001 0,0000001
5 Bor B o 0,000 45 Rodiu Rh 0,0007 0,00000007
59 Praseodymiu Pr 8,7 0,0008 78 Platina Pt 0,0005 0,00000005
90 Thoriu Th 8,1 0,0008 77 lridiu lr 0,0004 0,00000004
 CURS 1

Rolul si locul geochimiei intre stiintele pdmdntului

Termenul de "geochimie" a fost utilizat pentru prima oard in anul 1838, de cdtre
Christian F.Schonbein, profesor de chimie la Universitatea din Basel (Elvefia). Dupd cum
rezultd din etimologia acestui termen, geochimia aplica principiile chimiei pentru rezolvarea
problemelor geologice qi de aceea nu s-a putut dezvolta pdni cdnd chimia qi geologia nu s-au
consolidat ca discipline qtiinlifice. Legdturile dintre Chimie gi Geochimie sunt foarte strAnse,
dealtfel Lavoisier, unul dintre fondatorii chimiei moderne, a fost de fapt qi un eminent
geolog. Deqi geochimia are multe in comun cu chimia, obiectivele lor actuale difer[; spre
exemplu, obiectivele geochimiei nu includ elucidarea naturii legdturilor chimice sau sinteza
de noi compuqi, deqi acestea sunt utilizate uneori gi de cdtre geochimie, iar chimiqtii s-au
ocupat multd vreme de descoperirea de noi elemente, pe care le-au cdutat in materialele
naturale.

Primul curs de geochimie a fost organrzat in anul I9\2, la Universitatea din Sankt
Petersburg (Russia), de cdtre Alexandr E.Fersman. Acesta a fost primul aare a utllizat
conceptele termodinamicii pentru a studia stabilitatea mineralelor in mediul natural; ulterior,
intre anii 1933 gi 1939, acesta a qi publicat patru volume intitulate "Geokhimiya".
Geochimia modernS s-a lansat odatd cu anul 1950, cAnd geochimigtii au inceput s[
cerceteze mai intens reac{iile chimice qi procesele naturale.

Dupd 1950, geochimia s-a diversificat in multe subdiviziuni, dintre care amintim:
- geochimia anorganicd;

- geochimia organicd;

- prospecliunea geochimicd;
- geochimia medicalS;
- hidrogeochimia;
- geochimia elementelor;
- geochimia izotopicd;
- geochimia mediului;
- cosmochimia.
 Pentru scopurile noastre, obiectivele majore ale geochimiei sunt:

I - determinarea distribuliei elementelor chimice pe Tena qi in Sistemul Solar;

L - determinarea chimismului geosferelor, de la atmosferi pdnd la nucleul intern al

Terrei;

3 - studierea reacliilor chimice de relevanld geologicd, evidenlierea schimbului de

elemente dintre geosfere gi studierea evoluliei geosferelor in timp;

i - studierea relaliilor dintre procesele menlionate mai sus qi materia vie;

\) :
asamblarea acestor informalii pentru a inlelege cum au aclionat ?n trecut procesele
geologice qi cum vor opera acestea in viitor.

Unitatea de mdsurd utrlizatl, in geochimie este partea pe milion (ppm).

1 ppm : 10-6 g : 1 mg/kg (pentru solide); 1%: I0 000 ppm. Relalia de conversie din mgikg
in mg/litru este urmdtoarea:

flgl:yIEl , I undep:densitatea.
kgtp
Cum densitatea apelor naturale este 1 kgll, rezultd o egalitate intre mg/kg qi mg/l. Acest lucru
este valabil pentru apele relativ diluate, cu temperatura de 25"C qi aflate la presiunea de 1 bar;

pentru apele foarte saline sau pentru apele geotermale subterane, aceastd egalitate nu mai este

valabilS.
Clark. fond si prag geochimic

Primele cercetdri mai ample asupra compozi{iei chimice a scoar-lei terestre au fost
efectuate de c[tre Frank W.Clarke (1847-1931). In anul 1908 a publicat lucrarea intitulatd
"The Data of Geochemistry". in aceastd lucrare a prezenlal rezultatele privind repartilia
elementelor chimice in scoar{a terestrS, exprimate in procente. Pentru a scoate in eviden{d
rolul deosebit pe care l-a avut Clarke la dezvoltarea teoriei referitoare la rdspdndirea

elementelor chimice in scoarJa terestrd s-a propus ca frecvenla elementelor in scoar!6 sd fie
denumit[ clark; qi in prezent, in loc de riispdndirea elementului se foloseqte clarkul
elementulul. Aceste rezultate au fost completate de alli cercetdtori, dintre care s-au evidenliat
Victor M.Goldschmidt (1933), Aleksandr P.Vinogradov (1962), Hans H. Wedepohl (1991) qi

John A.Fortescue (1992).

Clarkul este con{inutul mediu al unui element, raportat la volumul scoar{ei terestre. in
238U,
naturd existd 92 de elemente stabile - de la hidrogen la uraniu (se poate considera cA
principalul constituent al uraniului natural - 99,27450A, care are timpul de injumdtd{ire de

4470 mrhoane de ani - Ma, este practic stabil). Pe baza clakurilor, aceste elemente au fost
impdrfite in patru grupe, labaza stabilirii grupelor stdnd ordinul de mdrime. Din prima grupd
facparte2elemente,cuclarkurideordinulzecilordeunitdli: O(45,60A),Si(27,3%).incea
de-a doua au fost grupate elementele cu clarkuri de ordinul unitdlilor: Al (8,360/o), Fe

(6,220A), Ca (4,660/o), Mg (2,760/0),Na (2,27o/o) qi K (1,84%). in ultimele dou[ grupe au fost

cuprinse elementele ale cdror clarkuri au valori subunitare.
In cazul Pamantului (ca planeta) cele mai rdspAndite sunt elementele din primele doud
grupe, totalizdnd.99.01% greutate, celorlalte elemente revenindu-le numai 0,990 . in cazul in
care ne referim la Univers, hidrogenul este elementul cel mai abundent, avdnd o pondere de

75o/o din masa Universului qi90% din atomi; clarkul hidrogenului in crusta terestrd este de
numai 0,I5oA.
Se considerd cd in orice punct din scoarfa se gdsesc toate elementele stabile, numai cd

unele dintre ele se caractenzeazd prrn acumulare qi altele prin dispersie. Starea cea mai
obignuitd a elementelor in naturd este cea de dispersie (dispersia : tendin{a naturald a
elementelor de a se repartiza omogen in globul terestru).
in migralia unui anumit element pot apdrea alternativ etape de concentrare qi de
dispersie, in conformitate cu factorii care intrd treptat in acfiune, iar clarkul apare ca o
reztltantd. a acestor procese. Un exemplu este dat de perechea de elemente Pb - Ga.
Clarkurile lor sunt asemdndtoare - Pb 13 ppm gi Ga 19 ppm, dar plumbul, degi are clarkul
mai mic, are capacitate de acumulare foarte mare (formdnd zdcdminte), pe cdnd la galiu
prevaleazd. capacitatea de dispersie (nu formeazd.mrnerale proprii qi nici zdcdminte). Galiul
are capacitatea de a urma in migra{ie aluminiul, fapt care explicd de ce clarkul lui este un pic

mai mare decdt cel al plumbului.

in funclie de procentajul elementelor in roci sau minerale se utllizeaza diferili termeni
cum ar fi: elemente majore, elemente minore, elemente disperse. in accepliunea generald
elementele majore sunt acelea a cdror cantitate este de ordinul procentelor (> I%) gi participd
la formarea rocilor comune (Si, O, Al, Fe, Ca, Na, K qi Mg). Elementele minore sunt acele
elemente care se afl5 intr-o cantitate de ordinul pdrlilor pe milion gi au tendinla de a forma
minerale accesorii in roci (Zr, Ti, Cr, Ba etc.). Elementele disperse nu formeazd, minerale
independente ci sunt cuprinse in releaua cristalind a altor minerale (Rb, Ga, Hf, Re etc.);
con{inuturile acestora pot fi adesea semnificative sau din contrd foarte mici. Faptul cd un
element este minor sau major nu depinde de clarkul lui ci de forma{iunea geologicd in care se
afl5.
Concentralia normald in orice element pe care o prezintd rocile, solurile, apele sau
vegeta{ia poartd denumirea de fond geochimic (fig 2) Fondul geochimic nu trebuie confundat
cu clarkul, fiind in general mai scdzut decAt acesta. Fondul geochimic se determind prin
metode statistice pentru fiecare zond,in parte, fondul fiind o valoare medie. Trebuie acordat[
o mare atenfie fondului geochimic al zoner, pentru c[ orice depdqire a lui se datoreazd unei

contamindri (naturale sau antropice).

Pragul geochimic (/ig 2) reprezintd, concentralia in orice element peste a c[rei valoare
toate celelalte concentrafii sunt considerate anomale, caracterrzdnd o anomalie geochimicd.
Anomalia geochimicd contrasteazd deci cu fondul, de care este separatd prin prag. Aceste
anomalii pot fi rzolate (valori int6mpldtoare; lipsite de semnificalie) sau pot caracteiza
suprafele mai intinse. De obicei pragul geochimic se stabileqte prin metode statistice.

I Fi9.2. Profil geochimic orientat

=l3lii;iili.. perpendicular pe directia unui filon
.>p,*sse.rchi.,r. polimetalic : I : andezit ; 2:
]

rc'n{r gcaruDrrlJa i
I
lr -l j) 1,r filon;3:sol.

Fondurile gi pragurile
geochimice vanazd de la o zond.la alta. Concentraliile anomale din unele zone pot fi normale
pentru altele (ex" : zona Baia Mare, care prezintd in mod natural valori crescute ale

concentraliei unor elemente ca Pb, Zn, Cd, datorate existen{ei mineralizaliilor polimetalice).