Eminescu-Misterele nopii

Cnd din stele auroase

Noaptea vine-ncetior,
Cu-a ei umbre suspinnde,
Cu-a ei silfe opotinde
Cu-a ei vise de amor;

Cte inimi n plcere

i resalt uurel!
Dar pe cte dureroase
Cntu-i mistic le apas,
Cntu-i blnd, ncetinel.

Dou umbre, albicioase

Ca i fulgii de ninsori,
Razele din alba lun
Mi le torc, mi le-mpreun
Pentru-ntregul viitor;

Iar doi ngeri cnt-n plngeri,

Plng n noapte dureros,
i se sting ca dou stele,
Care-n nunt, uurele,
Se cunun cznde jos.

ntr-un cuib de turturele

Ca i fluturii de-uor
Salt Eros nebunete,
l desmiard, l-nclzete
Cu un vis de tainic dor;

Iar n norul de profume

Dou suflete de flori
Le desparte-al nopii mire
Cu fantastica-i optire,
Le resfir, pn mor.
Cnd pe stele aurie
Noaptea doarme uurel,
Cte inime rznde,
Dar pe cte suspinnde
Le delas-ncetinel!

Dar aa ne e destinul,
Vitreg prea adeseori,
Unui lumea i-acordeaz,
Iar pe altul l boteaz
Cu-a lui rou de plnsori.