DEONTOLOGIA

MEDICALA SI ETICA NORMATIVA: datoria

medicului; normarea exercitiului datoriei in medicina si
moralitatea comportamentului profesional . Juramantul
Hipocratic si continuitatea normelor morale in practica
medicinii: corpul profesional si constiinta profesionala.
Coduri deontologice; coduri de etica. Codul de etica
universitara. Asociatia medicala Mondiala (WMA):
Declaratia de la Geneva, Codul international al eticii
medicale, Declaratii si reglementari ale WMA. Colegiul
medicilor din Romania. Codul deontologic al medicilor
din Romania comentat.
George Cristian Curca MD, Ph.D.
Prof. de medicina legala si etica medicala
Discipl. Medicina legala si Bioetica, Facultatea
Medicina UMFCD
 Indiferent ca ne gandim la viata de familie sau
sociala (in familie si/sau societate), la viata
petrecuta pe perioada educatiei (in scoala)
sau cea profesionala (in profesie), NEVOIA de
MORALITATE (de a face bine) este mereu
prezenta
DE CE?
 Beneficenta
Organizatie socio-profesionala Juramantul Competenta, profesionalism
(solidaritate, profesionalism)
Independenta profesionala Hipocratic Egalitate
Non-discriminare, justitie
Justitie, egalitarism
Fidelitate, loialitate
Pro-viata, NU eutanasiei si NU avortului
Onoare, responsabilitate
A nu face rau (non-vatamare)
Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa
abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere:
Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si
atunci cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii sai
ca pe fratii mei pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acord
scris, si invatandu-i , sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si catre
discipolii care au prestat un juramant dupa legile medicale, dar nu si catre altii.

Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe
orice vatamare si injustitie.
De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui n aceast privin.
Tot aa nu voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta
mea.
Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta
munca.
Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din
vina mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi.
Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu
trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.
Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre
toti oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample."
 "Dumnezeul meu, pune in inima mea iubirea pentru arta si pentru toate creaturile.
Sa nu accepti ca setea de castig si de glorie sa imi influenteze arta, pentru ca
dusmanii adevarului si ai iubirii de oameni sa nu ma poata abuza ori sa ma
indeparteze de la datoria mea nobila de a face bine copiilor tai.
Sustine forta inimii mele pentru ca sa pot fi intotdeauna gata sa servesc atat pe cel
sarac cat si pe cel bogat, pe prieten dar si pe dusman, pe cel bun cat si pe cel rau.
F, Doamne, ca in cel atins de boal s nu vd altceva dect omul suferind.
Fa astfel ca spiritul meu sa ramana liber si clar la patul bolnavului si sa nu se
rataceasca inainte de a inregistra tot ceea ce experienta si stiinta m-au invatat.
Fa astfel ca bolnavii sa aiba incredere in mine si in arta mea pentru a urma sfaturile
mele si prescriptiile mele. Indeparteaza de patul lor pe sarlatanii inarmati cu miile lor
de sfaturi si pe cei care stiu tot pentru ca vanitatea poate esua cele mai bune intentii
ale artei si conduce adesea spre moarte.
Daca ignorantii ma blameaza fa astfel ca iubirea mea pentru arta sa imi fie
aparatoare si sa ma faca invulnerabil pentru ca sa pot continua fara sa tin seama de
prestigiul, renumele si varsta dusmanilor mei. Da-mi Doamne, indulgenta si rabdare
pe langa bolnavii incapatanati si grosolani.
Fa astfel ca sa fiu ponderat in toate, dar fara limita in iubirea pentru stiinta. Nu ma fa
sa cred ca pot totul. Da-mi forta, vointa si ocazia de a cunoaste mereu mai mult.
As putea astazi afla lucruri nestiute ieri intrucat arta este mare dar spiritul omului
este patrunzator si mereu mai in fata.
F-m s in seama, n faa celor din breasla mea, de sfaturile celor cu adevrat
tiutori i ale celor dornici s m nvee s neleg, intrucat mare i necuprinsa este
ntinderea tiinei!

(traducere dupa Soulier, Du Serment d'Hippocrate l'thique mdicale, Thse mdecine,

Marseille, 1985 [http://wij.free.fr/maimonid.htm])
 JURAM HIPOCRATE (CCA. 400 IH) JURAM MAIMONIDE (CCA. 1170 DH)
1. Sustine nevoia de solidaritate a corpului 1. Sustine umanismul actiunilor
profesional 2. Altruism
2. Sustine umanismul actului medical 3. Non-discriminare
3. Independenta profesionala 4. Independenta profesionala
4. Competenta profesionala 5. Onestitate, veracitate
5. A face bine 6. Toleranta, echilibru, prudenta, intelepciune
6. A nu face rau, non-vatamare, 7. Devotamanet pentru stiinta medicala
7. A nu ucide 8. Iubire fata de pacient
8. Injustitia, justitia actului medical, 9. Modestie, bun-simt
9. Non-discriminarea 10. Incredere in sine si in stiinta
10. Loialitatea, fidelitate 11. Autodezvoltare
11. Onoare, responsabilitatea 12. Colegialitate, smerenie

1.Actul medical castiga in moralitate prin norme morale si 1.
norme profesionale
2.Sustine valorile profesionale si individuale care se 2.
contopesc valorile profesionale devin valori indivduale si
sustin onorabilitatea medicului ca persoana si sunt
asumate cu responsabilitate 3.
3. Sustinere neconditionata fata de viata
4.Sustinere neconditionata fata de justitia sociala si in 4.
profesiune, atitudine militanta 5.
5.Colegialitate, solidaritate
6.Referirile sunt concentrate pe actul medical care este 6.
normat etic si pe actiunile medicale ale medicului
7.Initiaza fundamentale etice ale organizatiei socio-
profesionale si ale profesionalismului in raport cu
pacientul
Actul medical castiga in moralitate prin
calitatile morale (virtutile) medicului
Sustine valorile individuale, calitatile si
caracterul medicului, nevoia continua de
autodezvoltare morala
Sustine valorile prudentiale si toleranta fata de
diversitate
Sustine nevoia de colegialitate
Referirile sunt concentrate pe caracterul
medicului si actiunile mediculiu in general
Initiaza modelul de tratament bio-psihologic
 Juramantul Hipocratic creaza etica medicala. Normeaza
moralitatea profesionala in medicina prin valori
precum a face bine, a nu face rau, justitie,
responsabilitate, profesionalism, loialitate, onoare,
non-discriminare, solidaritate, unitate, etc.
Prin Juramantul Hipocratic se fundamenteaza etica
organizatiei socio-profesionale (corpul profesional-
breasla) formata din cei cu acelasi statut social si care
in exercitiul unei aceleiasi profesiuni impartasesc
aceleasi valori morale: valori precum independenta
profesionala, probitate stiintifica, profesionalism,
responsabilitate, solidaritatea, intr-ajutorarea, respect,
loialitate, onoare, etc.
 Medicii sunt pregatiti inca din familie si de pe bancile scolilor sa respecte
NORMELE impuse de societate, familie, stiinta, profesie dar in egala
masura sa fie liberi si sa se manifeste liberi in respectul acestor norme
(independenta dar nu intoleranta, anarhism, negatie): fundamente ale
democratiei si ale constructiei sociale
(Medicii) Vor repeta pentru tot restul vietii acelasi dualism: cum poti sa
fi si sa ramai liber in interiorul unor norme (ale moralitatii)?
Medicii vor trai practica independentei profesionale din interiorul
normarii bunelor practici si a profesionalismului si moralitatii actului
profesional strajuit de codul etic (deontologic).
Raspunsul la acest dualism a fost dat de catre Imm. Kant si este
exercitiul datoriei (datoria fata de datorie sau datoria de a-si face
datoria) ceea ce a ocazionat nasterea deontologiei (deon = obligatie,
logos = stiinta).
Deontologia este fundamentata de catre etica moralitatii principiului
unic al moralei (Imm. Kant) care este implinirea datoriei. Astfel o actiune
este buna, morala, atunci cand este purtata de vointa cea buna a
agentului (calitatea vointei) care actioneaza spre implinirea datoriei sale.
 Exercitandu-si datoria, agentul implineste binele in actiunea pe care o
efectueaza (datoria este obligatie morala pentru medic atat prin dualismul
de a-si asuma indatorirea cat si de a-i fi impusa public- ceea ce pe fond
inseamna tot autoasumare).
Prezumand ca agentul are intentie buna si o calitate a vointei de a produce
binele (ce devine astfel un bun fara calificare adica aflat deasupra oricarui
alt bine intrucat izvoraste din insasi vointa si intentia agentului) si isi va
implini datoria pe care o are (asa dupa cum este cunoscut ca are) cu
competenta pe care datoria i-o cere, atunci rezultatele nu pot fi altele decat
bune. Iar aceasta inseamna deontologic a face bine (ceea ce devine
fundamentul filozofic al deontologiei oricare ar fi aplicatia acesteia, fie ea
deontologia medicului, avocatului, politistului, expertului, etc. in exercitiul
datoriei profesionale).
Deontologia se centreaza pe valorile individuale ale medicului si actiunile
sale ce sunt deopotriva indreptate spre a pastra valorile individuale ale
pacientului.
Calitatea vointei de a duce la indeplinire cu sarguinta, staruinta, dedicatie
datoria ce o are de implinit o persoana care se afla in exercitarea datoriei
sale reprezinta diligenta. Astfel diligenta devine o datorie extinsa.
 Moralitatea Kantiana este bazata pe constructia imperativului categoric, o
constructie rationala-logica a caii binelui, a aflarii binelui ce sta la baza eticii si care
se regaseste in datoriei de a-si exercita datoria si a implini datoria.

Prima premiza (Prima maxima principiul universalitatii legislatiei morale): o

actiune este morala daca intotdeauna si in orice conditii actiunea va fi considerata
morala de catre toti ceilalti oameni; actiunea devine astfel apta de a deveni o lege
universala care se aplica pentru toti inclusiv pentru agentul insusi

A doua premiza (Maxima a doua- principiul demnitatii umane): o actiune este

morala atata timp cat aceasta actiune nu trateaza oamenii (nici pe sine nici pe
ceilalti) mai ales ca pe simple mijloace pentru atingerea unui scop ci chiar ca pe
scopul in sine; actiunea indreptata mai ales spre beneficiul celuilalt si intr-o mai
mica masura spre propriul beneficiu

Concluzia (Maxima a treia- principiul autonomiei). Actionand in conformitate cu

primele doua premize agentul devine deopotriva (1) legislator, (2) subiect al
propriilor legi dar si (3) suveran administrator al legilor intr-o lume in care toti
oamenii (cu totii) sunt autonomi si liberi adica egali.
O buna vointa este buna nu pentru ca efectele sau rezultatele ei sunt bune ci
pentru ca e buna in sine. Chiar daca nu va avea nici un rezultat bun ea va straluci
ca un giuvaer, ca o valoare in sine (Imm.Kant).

Astfel rezulta ca binele nu se regaseste in rezultatul actiunii ci in calitatea vointei si

exercitiul datoriei spre a atinge acel rezultat (in actiunea insasi).

Binele ca finalitate, consecintele/rezultatul (finalul) actiunii devin irelevante pentru

a defini moralitatea actiunii intrucat sunt necontrolabile la momentul actiunii si nu
pot exprima binele la momentul in care alegerea acestuia (calea binelui) era
definita doar de catre calitatea vointei si diligenta actiunii (sarguinta efortului).

Valoarea morala a actiunii nu decurge astfel din consecintele sau rezultatul pe care
actiunea o produce (care deseori nu poate fi cunoscut, anticipat ori garantat) ci in
calitatea vointei agentului (fapta buna pentru motivul bun) si diligenta pentru
mijloacele corecte (sarguinta pentru a alege mijloacele corecte) si care deopotriva
conduc actiunea agentului.

Astfel responsabilitatea medicului revine pentru calitatea vointei sale si alegerea

mijloacelor actului medical dar nu si pentru rezultatele ori consecintele actiunilor
ce sunt intreprinse in exercitiul datoriei implinite cu diligenta.
 Etica binelui in deontologie reiese astfel ca fiind o etica a
datoriei si care devine o prelungire a eticii virtutii intrucat
ea fiinteaza si este adusa spre finalitate ca o obligatie
morala (o datorie) de catre individ (agent).
Astfel comportamentul deontologic este acel
comportament fata de care se poate demonstra
implinirea binelui asa dupa cum era cunoscut si acceptat
de catre toti ce respecta aceleasi valori.
In deontologie binele se cauta in persoana agentului si in
actiunea sa realizata cu implinirea datoriei (binele
deontologic) spre deosebire de consecintialism in care
binele se cauta prin forma sa finala de manifestare
exprimata prin calitatea consecintelor/rezultatelor (binele
teleologic) si a utilitatii lor comune (utilitarianism)
 Dar rezultatul actiunii provine ca rezultat nu numai prin efortul virtutilor si
actiunilor agentului dar si prin actiunea coincidenta, sinergica ori antagonista
cu acestea si a altor cauze si conditii (ce nu depind decat partial de agent)
Astfel rezultatele pot sa exceada virtutii, calitatii vointei si implinirii datoriei asa
dupa cum era cunoscuta, dupa cum a fost exercitata cu diligenta, adica sa
interactioneze cu cauze ori conditii independente de vointa si controlul
agentului.
Din perspectiva consecintialista insa agentul fiind atras in raspundere cu privire
la binele produs prin prisma rezultatului ramane in raspundere si pentru ceea
ce nu se afla in controlul sau la momentul actiunii dar care a devenit rezultat al
actiunilor sale.
Din perspectiva utilitariana medicul poate fi atras in raspundere pentru orice nu
este util si/sau nu este dorit de catre pacient sau de catre binele public,
independenta sa profesionala fiind limitata de actiunea intereselor pacientului
individuale- /publice. Sau invers orice este util si dorit pacientului poate
deveni o obligatie morala pentru medic (ceea ce ii limiteaza acestuia libertatea
individuala).
Din perspectiva deontologica medicul poate fi atras in raspundere numai in
raport cu cele ce s-au aflat in controlul sau , fata de datoria neimplinita fata de
pacientul sau binele acestuia, printr-o calitate inferioara a vointei de a face bine
si un exercitiu al datoriei sub standardele cunoscute ale datoriei implinite.
 Datorie Datorie
Valori (personale, (obligatie Comportament,
gandire, actiune (obligatie
culturale) morala) morala) Rezultate

Teorii ale virtutii Teorii ale datoriei Deontologice : Teorii ale datoriei Teleologice :
(CUM TREBUIE SA FIU?) -datoria suprema catre datorie -consecintialism,
-datoria ipotetica -prima facie- utilitarianism

Teorii ale datoriei

(CE TREBUIE SA FAC?)

Principlismul
(principiile bioeticii)
(CUM TREBUIE SA FAC?)
Catre pacient si societate

Virtuti ale medicului

Onorabilitate Empatie, umanitate

(profesionala, individuala)

Loialitate Datorie Competenta

Fidelitate Profesionalism

Confidentialitate Proprii valori

Catre sine
 Exista o diligenta de mijloace fata de care se situeaza raspunderea
agentului, respectiv raspunderea fata de mijloacele actului medical
(raspunderea in medicina).
Nu fiinteaza in momentul actiunii medicale o datorie fata de rezultat (cu
exceptia actului medical sub contract) intrucat medicul nu poate fi facut
raspunzator pentru ceea ce inca nu s-a intamplat (rezultatul) ori pentru
cauze ce nu se aflau sub controlul sau.
Respectarea dentologiei actului medical, a normelor deontologice, plaseaza
medicul in respectul moralitatii dar si a legalitatii actului medical.
Medicul are in activitatea sa o tripla normare: morala, profesionala si legala.
Moral este responsabil in relatie cu normele moralitatii
comportamentului- in practica (Codul deontologic/codul etic)
Profesional in relatie cu normele de buna practica (ghidurile
profesionale, cunoasterea stiintifica unanim acceptata) iar
Legal in raport cu legile tarii in care practica si fata de care are nu doar
drepturi dar si obligatii pentru ca este un cetatean al acelei tari.
Posibilele conflicte isi afla rezolvarea in practica principiului deontologic
dupa care Sanatatea pacientului meu este principala mea indatorire.
 Exercitiul datoriei
Datoria este o obligatie morala. Poate fi:
asumata sau neasumata
impusa sau autoimpusa

Datoria implica loialitate si onoare (integritate):

in orice situatie de conflict interesul pacientului
primeaza si auto-interesul medicului este
secundar

Sanatatea pacientului meu este principala mea

indatorire, Declaratia de la Geneva 1948

Profesionalism Competenta

Exprimare artistica a parabolei bunului samaritean

Vitraliu din Biserica Sf. Eutrope, Clermont-Ferrand)
[https://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_Good_Samaritan]
 Mai intai oamenii au gandul si dorinta binelui pentru celalalt (benevolenta exclusiv o virtute-)

si apoi dorinta de a face bine (beneficenta ca virtute in stadiul de intentie)

Obligatia morala

datoria de a face bine (beneficenta ca si calitate a vointei stadiul de intentie)

Alegerea cailor de a face bine (alegerea comportamentului moral)

datoria de a face bine (beneficenta ca exercitiu al datoriei -stadiul de actiune)

Benevolenta (bene = bun; volens = vointa, lat.) = dispozitia (dorinta) de a face bine bine (intentia buna)
Beneficenta (beneficentia/beneficentiae = bunatate; benefactum, bene = bun; facere = a face; beneficus = beneficiu,
lat.) = a face bine (actiunea buna) cu un inteles specific de bunatate, caritate.
Beneficenta constituie o virtute (calitate de caracter) dar si o datorie (obligatie morala).
Elementele beneficentei (conceptul larg al beneficentei, Wiliam Frankena, 1964):
1. a nu face rau (non-maleficenta)
2. a opri raul
3. a indeparta raul
4. a preveni raul Conceptul ingust al beneficentei, James
5. a face bine Childress, 1970
 Documente care reglementeaza moralitatea actului
medical si astfel indirect legalitatea actului medical
Asociatia Medicala Mondiala (WMA) * este organizatia mondiala a medicilor care a luat fiinta dupa al doilea Razboi
Mondial si promoveaza cunoasterea eticii medicale si moralitatea practicii profesionale.
In acest sens si-a asumat sarcina formularii si actualizarii codurilor, normelor morale si regulamentelor menite sa
indrume medicii spre a cauta si gasi binele pacientului lor, urmarind sanatatea pacientuliu ca principala indatorire.

Since it was founded in 1947, a central objective of the WMA has been to establish and promote the highest
possible standards of ethical behaviour and care by physicians. In pursuit of this goal, the WMA has adopted global
policy statements on a range of ethical issues related to medical professionalism, patient care, research on human
subjects and public health. WMA Council and its standing committees regularly review and update existing policies
and continually develop new policy on emerging ethical issues.
The WMA serves as a clearinghouse of ethics information resources for its members and cooperates with academic
institutions and global organizations concerned ethical matters, as well as individual experts in the field of medical
ethics.
The WMA has adopted numerous policies that are recognized internationally as the global ethical standard for the
topics they address. The following selection represents some of the most important ethics policies of the WMA **.

Printre actele emise de WMA se numera:

Declaratia de la Geneva, 1948
Codul de la Nuremberg, 1949
Codul International al Eticii Medicale, 1949
Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani
Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981, etc.
*http://www.wma.net/en/30publications/10policies/index.html (accesat 10.03.2014): aveti listate dupa prima litera a documentului toate
documentele care reglementeaza moralitatea practicii medicale pe teme.
** http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)
 Declaratia Drepturilor Pacientului, Asoc. Medicala Mondiala, Lisabona, 1981,
amendata in 1995 si revizuita in 2005:
Preambul: Ori de cate ori legislatia, actiunile guvernamentale sau oricare alte
administratii ori institutii neaga drepturile pacientului, medicii vor lua masurile
potrivite pentru a le asigura ori a le restaura .
Principii. 1. In circumstante in care o alegere trebuie facuta intre pacientii care pot
beneficia de un anume tratament care se afla intr-o limitare a disponibilitatii sale,
toti pacientii sunt indreptatiti la o selectie justa pentru acel tratament. Alegerea
trebuie sa se bazeze pe criterii medicale si sa fie facuta fara discriminare.

Codul International al Eticii Medicale, AMA, 1948, prevede ca: Un medic

datoreaza pacientului sau loialitate completa.
Declaratia de la Geneva: Sanatatea pacientului meu este principala indatorire
Declaratia privind promovarea sanatatii AMM (WMA), Bali 1995: Art. 1.
Medicii practicieni si asociatiile lor profesionale au o datorie etica si
responsabilitate profesionala de a actiona in cel mai bun interes al pacientilor in
orice moment si sa integreze aceasta responsabilitate largind preocuparea si
implicarea lor in promovarea si asigurarea sanatatii publicului).
Codul deontologic la medicului din Romania, 2012: Binele pacientului este
deasupra binelui societatii si stiintei
 Codul de Nuremberg (1947)
(http://archive.hhs.gov/ohrp/irb/irb_appendices.htm#j6 )
http://www.lifeissues.net/writers/irv/irv_214needtoknow.html)
Consimtamantul voluntar al subiectului uman este esential.
Experimentul trebuie condus astfel incat rezultatele sale sa fie fructuoase pentru binele societatii, fara a
putea fi obtinute pe alte cai sau metode de studiu si fara a fi intamplatoare si nenecesare in natura lor.
Experimentul trebuie sa fie construit si sa aiba un design bazat pe experimente pe animale si cunoasterea
istoriei naturale a bolii sau problemei aflate in studiu astfel incat rezultatele sa justitifice experimentul.
Experimentul trebuie sa fie condus astfel incat sa evite orice suferinta fizica si psihica care nu este necesara si
orice vatamare.
Nici un experiment nu va realizat atunci cand exista a priori convingerea ca moartea ori debilitatea va
decurge cu exceptia, poate, a acelor experimente in care chiar medicii devin subiecti.
Gradul de risc nu va depasi niciodata valoarea umanitariana a scopului experimentului.
Pregatirea adecvata trebuie sa fie realizata o data cu punerea la dispozitie a masurilor adecvate pentru a
proteja subiectul supus exprimentului impotriva oricaror posibilitati chiar si indepartate de dizabilitare ori
moarte.
Experimentul trebuie sa fie condus stiintific de catre persoane calificate.
In timpul cursului experimentului subiectul uman trebuie sa aiba libertatea sa opreasca experimentul daca a
atins starea fizica si mentala in care continuarea exprimentuluui ii apare lui ca fiind imposibila.
In timpul cursului exprimentului omul de stiinta in raspundere trebuie sa fie pregatit sa opreasca si sa
termine exprimentul in orice moment daca apreciaza cu buna credinta, abilitati superioare si judecata
adecvata ca o continaure a experimentului ar putea produce vatamarea, dizabilitatea ori moartea subiecului
supus experimentului.
 Declaratia de la Geneva, 1948,
Adoptata dupa Codul de la Nuremberg, 1947
Pe timpul admiterii mele ca membru al profesiei medicale:
Jur sa-mi consacru viata in serviciul umanitatii.
Voi datora profesorilor mei respect si gratitudine.
Voi practica profesiunea cu constiinta si demnitate.
Sanatatea pacientilor mei va fi prima mea indatorire.
Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a
murit.
Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si traditiile nobile ale profesiunii
medicale.
Colegii mei vor fi surorile si fratii mei.
Nu voi permite consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati, credinta, origine
etnica, sex, nationalitate, afiliere politica, rasa, orientare sexuala, statut social sau
oricarui alt factor sa intervina intre datoria mea si pacientul meu.
Voi mentine cel mai inalt respect pentru viata umana.
Nu imi voi folosi cunostiintele medicale pentru a viola drepturile omului si
libertatile sale civile, nici chiar sub amenintare.
Fac aceste promisiuni solemn, liber si pe cuvantul meu de onoare
 CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE
Datoriile medicului in general
1. Un medic va practica un rationament profesional independent si va mentine la cel mai inalt nivel
comportamentul profesional fata de bolnavi.
2. Va respecta drepturile pacientului sau competent psihic de a accepta sau refuza tratamentul
propus.
3. Nu va permite ca judecata sa sa fie influentata de profitul personal sau discriminare.
4. Medicul va fi dedicat sa ofere servicii medicale competente in deplina independenta morala si
profesionala cu compasiune si respect fata de demnitatea umana.
5. Se va comporta onest cu pacientii si colegii si va raporta autoritatilor pe acei medici care practica
profesiunea neetic sau incompetent sau care exercita actiuni de frauda sau inselatorie.
6. Nu va primi nici un beneficiu financiar sau alte avantaje numai pentru a face recomandari
pacientului sau a prescrie produse medicale specifice.
7. Va respecta drepturile pacientilor, colegilor si a altor profesionisti ce lucreaza in domeniul medical.
8. Va recunoaste rolul pe care il are in educatia publicului dar va manifesta retinere in divulgarea
descoperirilor sau a tehnicilor sau tratamentelor noi pe canale neprofesionale.
9. Va certifica numai ceea ce personal a verificat.
10. Va face tot ce poate pentru a folosi resursele medicale in spre binele pacientilor si a comunitatii.
11. Va cauta ajutor de specialitate daca sufera de boli fizice sau mentale.
12. Va respecta codurile nationale si locale ale eticii.
 Datoriile medicului fata de pacient
1. Medicul va avea permanent in minte obligatia de a apara viata umana.
2. Datoreaza pacientului sau completa loialitate si totalitatea cunostiintelor
sale medicale.
3. Ori de cite ori o examinare sau un tratament se afla deasupra
capacitatilor sale, se va consulta cu un coleg sau va indrepta pacientul
catre un alt medic care are abilitatea necesara.
4. Va respecta dreptul pacientului la confidentialitate.
5. Este etic sa divulge informatia confidentiala atunci cand pacientul
consimte la aceasta sau atunci cand exista un pericol sau o amenintare
iminenta la adresa pacientului sau a celorlalti si aceasta amenintare
poate fi indepartata numai prin incalcarea confidentialitatii.
6. Va acorda activitate medicala de urgenta ca datorie umanitara, pana cand
se va convinge ca altii pot si vor sa o faca in locul sau.
7. Atunci cand serveste unei a treia parti sa se asigure ca pacientul sau are
deplina cunostiinta de aceasta situatie.
8. Nu va intra in relatii sexuale sau in alte relatii abuzive sau de exploatare
fata de pacientul sau actual.
 Datoriile medicului fata de colegi

1. Un medic se va comporta fata de colegii sai tot asa cum si-ar dori ca
acestia sa se comporte fata de el.
2. Nu va submina relatia pacient-medic a colegilor in scopul de a atrage
pacientii.
3. Cand este medical necesar va comunica cu colegii care sunt implicati in
ingrijirea aceluiasi pacient.
4. Aceasta comunicare va respecta confidentialitatea si va fi limitata la
informatia necesara
 Documente ale eticii normative profesionale

LECTURA OBLIGATORIE
CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICAL din 30 martie 2012 al
Colegiului Medicilor din Romnia, EMITENT: COLEGIUL
MEDICILOR DIN ROMNIA. PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL nr.
298 din 7 mai 2012
[http://www.cmb.ro/legislatie/codulDeontologic/cod.pdf]
DECLARATIA DE LA GENEVA, 1948
CODUL DE LA NUREMBERG, 1949
CODUL INTERNATIONAL AL ETICII MEDICALE, 1949
http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)

LECTURI RECOMANDATE
Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti
umani
Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981
http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de politici)
 Asociatia Medicala Mondiala, WMA, puncte de
vedere, recomandari, luari de pozitie fata de
problemele medicilor
http://www.wma.net/en/40news/20archives/2015/2015_11/index.html
(26.04.2016) A comprehensive programme to harness the potential of the worlds
doctors to reduce health inequality is published today by the World Medical
Association.
The report* by the WMAs President Sir Michael Marmot shows how doctors can
advocate and work towards reducing the wide and persistent health inequities that
are found across the world. It cites a growing body of evidence which suggests that
health professionals, and the health care system have the levers and influence to
improve health for the global population.
Sir Michael lists a catalogue of examples from around the world to demonstrate the
powerful effect of doctors working at all levels to tackle health inequality. His report
says that doctors have a responsibility to advocate on behalf of patients and this
responsibility could be achieved by better integrating the social determinants of
health into the everyday work of doctors the world over. It sets out a strategy for the
WMA and its 112 national medical associations, providing practical approaches for
medical professionals and their associations to incorporate the social determinants
of health in their everyday practice and broader societal roles.
Todays report is published as leaders of the medical profession gather in Buenos
Aires for the WMAs Council meeting this week (Thursday-Saturday). Tomorrow Sir
Michael is meeting the Argentina Health Minister Dr. Jorge Lemus and Dr. Jorge
Coronel, President of the Medical Confederation of Republic of Argentina, to discuss
 Despite the global trend of increased life expectancy, large differences in
health outcomes and life expectancy can still be seen. There are clear
differences in health between social groups in all countries. The lower an
individuals socio economic position the higher the risk of poor health and
the greater the likelihood of premature death. Peoples health is shaped by
the conditions in which they are born, grow, live, work and age. And it is
inequities in power, money and resources that give rise to these conditions.
It is clear that doctors, NMAs and the WMA have a key role in tackling
health inequality internationally, at a national level, at the local level, and
for individuals and their families. Doctors witness these inequalities in their
hospitals and surgeries every day. These grotesque levels of health
inequality are unnecessary and avoidable and reducing them is a matter of
social justice. To do this effectively it is essential to bring the health of less-
advantaged people closer towards the level of the most-advantaged by
tackling the root causes of inequalities.
What this report does is set out for the first time wide-ranging guidance to
equip doctors with the necessary skills to tackle health inequity. It shows
that there are significant actions that health professionals can take to help
improve the conditions in which people live. I hope this will inspire them to
take the agenda forward by encouraging them to shift their focus.
 (28.03.2016) Concern that refugees fleeing to Europe are receiving
inadequate health
care has been expressed by the World Medical Association.
We appeal to the national leaders to put the needs of the individuals at
the heart of this mass migration. Their needs for housing, food, regular
medical care and simple dignity have been largely overlooked so far. As
physicians we have a duty to speak out about the risks to the health of
these desperate people.
We are concerned about the social determinants of health, illness
prevention, the availability of health care and other areas to prevent
abuse, neglect and exploitation.'
 Despre Implicarea medicilor in pedepsirea unor persoane
condamnate in Iran (13.03.2015)
Despre decizia Com. Nat. Unite asupra Drogurilor Narcotice
privind includerea ketaminei in lista drogurilor controlate
(06.03.2015)
O atentionare guvernelor pt. a nu bloca activitatea corpului
profesional al medicilor (26.02.2015) The case in Turkey
has been a shame for a democratic nation with a rich
cultural heritage. It has been an assault on humanity and an
attack on the autonomy of our profession. The Turkish
people can be proud of their doctors, lawyers and judges
who live up to values of justice and humanity and who
withstand the forces of intimidation and segregation.
Physicians must be able to practise their profession without
any fear or intimidation in Turkey and in all other parts of
the world. They should be able to help anybody anywhere
without any distinction.
 Implicarea medicilor sub amenintarea ISIS in recoltarea de
tesuturi si organe umane pt. a finanta nevoia de resurse
materiale cu care sa alimenteze actiuni teroriste
(20.02.2015)
(26.01.2015) International Hospital Federation (IHF) si
International Generic Pharmaceutical Alliance (IGPA) si
WMA isi cresc eforturile pentru a intreprinde actiuni spre
binele a milioane de pacienti, asistente, medici, spitle,
unitati de cercetare cu privire la dezvoltarea de produse
farmaceutice generice in scopul unei ingrijiri medicale
superioare.
(13.12.2014) toate formele de tortura in care sunt implicati
medicii, The WMA has a clear commitment, as stated in
the WMA Declaration of Tokyo, on prohibiting physicians
from participating in, or even being present during, the
practice of torture or other forms of cruel, inhuman or
degrading procedures.
(11.11.2014) aniversarea a 50 de ani de la prima Declaratie
de la Helsinki.
 (11.10.2014) Noi ghiduri cu privire la practica chirurgiei cosmetice,
Durban, South Africa, s-au adresat observatii cu privire la lipsa de
reglementare mai ales la copii, tratamente cu riscuri, uneori mutilante.
The guidelines say: Body image affects a person's self-esteem and mental
health and is an integral part of a person's overall health and well-being.
However, media images of perfect bodies have become the norm,
causing some people, to develop unrealistic and unhealthy body images.
Medici sunt descurajati sa promoveze aceste modele si sunt chemati sa
puna cel mai bun interes al pacientului si sanatatea lor deasupra oricarui
alt interes.
(10.10.2014) impartialitatea medicilor in cadrul conflictelor armate din ce
in ce mai numeroase. Our current world is going through a dramatic
increase of armed conflicts in which the values of our association are
permanently violated. Impartiality remains an inescapable ethical value,
as much in our schools as in our administrations and our hospitals. This
impartiality is the guarantee for a deep respect for all cultural differences
and the negation of all kinds of fundamentalism.
(26.05.2014) o mai buna sustinere pentru ingrijirea paliativa It is the
ethical duty of physicians to alleviate pain and suffering. Palliative care is
fundamental to improving peoples quality of life and well-being. It is a
matter of human dignity and human rights.
Etc. a se cauta pe website
http://www.wma.net/en/40news/20archives/2015/2015_11/index.html
 CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICAL din 30 martie 2012
al Colegiului Medicilor din Romnia
MO nr. 298 din 7 mai 2012
VALORI MORALE CARE NORMEAZA MORALA PROFESIONALA IN MEDICINA

CAP. I Principiile fundamentale ale exercitrii profesiei de medic

ART. 1. Scopul i rolul profesiei medicale. ntreaga activitate profesional a
medicului este dedicat exclusiv aprrii vieii, sntii i integritii fizice
i psihice a fiinei umane (valori: a face bine beneficenta-, a nu face rau,
respect, demnitatea omului, reparatie, etc.)
ART. 2 Nediscriminarea (valori: justitie, egalitate, respectul unicitatii si valorii
fiintei umane, respectul demnitatii umane)
ART. 3 Respectul demnitii fiinei umane ca valoare fundamental a corpului
profesional (valori: respectul unicitatii si valorii fiintei umane, autonomia)
ART. 4 Primordialitatea interesului i a binelui fiinei umane asupra societii
ori tiinei (beneficenta, a nu face rau -non-maleficenta-, respectul
demnitatii umane, valoarea fiintei umane, empatie, datorie, justitie, etc.)
ART. 5 Obligativitatea normelor profesionale i a celor de conduit
(justitie, beneficenta)
ART. 6 Independena profesional (valori: beneficenta, incredere,
responsabilitate)
ART. 7 Caracterul relaiei medic-pacient, exclusiv profesional i se va
cldi pe respectul acestuia fa de demnitatea uman, pe nelegere i
compasiune fa de suferin (valori: a face bine, a nu face rau,
responsabilitate, empatie, reparatie,auto-prefectionare, etc.)
ART. 8 Obligaia diligenei de mijloace; sa se asigura ca decizia este
corect iar pacientul beneficiaz de maximum de garanii n raport
de condiiile concrete (valori: datorie, obligatie morala, a face bine, a
nu face rau, autonomie, independenta profesionala)
ART. 9 Principiul specializrii profesionale (valori: responsabilitate, a
face bine, a nu face rau, justitie, respectul demnitatii umane)
ART. 10 Respectul fa de confrai abinndu-se s-i denigreze ori s
aduc critici cu privire la activitatea profesional a acestor (valori:
responsabilitate, justitie, autonomie, a face bine, a nu face rau,,
respectul demnitatii umane, etc.)