„ 




”

1
 Efectuat de Hangan Alexandru
Controlat de Corniţel Elena
¤
(anexa nr.1)
Privilegiul istoriei, ca ştiinţă a evoluţiei umane, este acela că operează cu informaţii care, odată
descoperite, chiar dacă, din diferite motive, rămân neexploatate o vreme, nu pot fi elucidate la
nesfârşit decât cu bună ştiinţă. Practicarea acestui gen de ignoranţă a văduvit poporul român de o
parte a propriului trecut, adesea cu intenţia clară de a nu supăra sau deranja susceptibilităţile
vecinilor vinovaţi de rapturi teritoriale şi culturale. Neşansa de a se situa geopolitic "оn calea
tuturor răotăţilor", cum plastic s-a exprimat cronicarul Grigore Ureche, a impus, оn cea mai
mare parte a secolului trecut, situarea cercetărilor istorice într-o poziţie defensivă şi a restrâns
aria acestor cercetări la necesitatea apărării drepturilor româneşti fundamentale asupra teritoriilor
cuprinse оn interiorul graniţelor actuale ale ţării şi, mai grav, a acceptat instaurarea unui "tabu"
оn privinţa trecutului istoric şi a genocidului cultural şi naţional la care au fost supuşi românii
rămaşi în afara hotarelor ţarii. Aceste realităţi au condus, printre altele, la ignorarea, dictată de
raporturile cu puternicii zilei, a contribuţiei românilor la istoria unor popoare şi state vecine.De
aceea este o datorie a istoriografiei româneşti actuale de a relansa cercetarea istoriei românilor de
pe baze ştiinţifice şi obiective. Cu atât mai evidentă şi necesară este o astfel de cercetare оn cazul
poporului român, cu cât el trăieste încă între graniţele a două state, România şi Moldova, iar mai
multe alte grupuri vieţuiesc оn ţinutul Herţei, Bucovina, Bugeac, teritoriile dintre Nistru si Nipru
(Ucraina), la est de Tisa, Voivodina, valea Timocului şi, prin ramurile sale sudice – Aromânii,
Meglenoromânii, Istroromânii, Rumerii – în alte zone din Bulgaria, ex-Iugoslavia, Albania şi
Grecia. În toate provinciile romîneşti, din Bucovina, Basarabia şi Moldova, peste Maramureş şi
Transilvania, pînă în Crişana, Banat şi Panonia, peste Oltenia pină în Dobrogea şi
Bulgaria(anexa Nr.6) , limba vorbită este aceeaşi. Chiar dacă limba are un caracter regional, îi
lipseşte cu desăvîrşire caracterul dialectic, deci este omogenă.

¤
(anexa nr.2)

2
 “Poporul dac, civilizaţia şi statul dacilor aparţin lumii clasice”

Hadrian Daicoviciu

Una dintre cele mai dezbătute probleme din istoriografia româneasca, problema care de fapt
indica însuşi drumul parcurs de aceasta, este problema originilor. Situaţia ne apare fireasca
pentru un popor cu o veche, dar, în acelasi timp, enigmatica atestare, cu o limba care se
revendica de la Roma, dar cu relativ târzii organizari statale.

Cronicarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin vorbesc despre originile noastre romane,
negând existenţa elementului dac. De altfel, Miron Costin redacteaza prima istorie care arata
originile pur romane ale poporului său, De neamul moldovenilor, linie continuata de Dimitrie
Cantemir, apoi de Scoala Ardeleana, cel mai de seama reprezentant al ei în acest domeniu fiind
Petru Maior. De altfel, o sumara ancheta asupra marturiilor europene din sec. XV-XVIII relative
la originea românilor, releva ideea descencentei românilor din coloniile romane aduse de Traian
în Dacia.

Deşi istoriografia din Principatele Române, intrată sub influenţa greceasca odata cu domniile
fanariote, considera pe la 1800 fuziunea daco-romana ca pe un fenomen natural, în marea ei
majoritate istoriografia noastra de la începutul secolului al XIX-lea ramâne tributara conceptiilor
iniţiate de corifeii Şcolii ardelene. Şcoala latinistă conduce la editarea Dictionarului limbii
române, elaborat de August Treboniu Laurian, ajutat de I. Massim, între 1871 si 1876, care după
ce purifică limba româna de elementele nelatine, o facea să semene doar vag cu limba româna
autentica.

Curentul propagat de Şcoala ardeleana este continuat de romantici, care admiteau cu greu
ideea ca la formarea poporului român contribuisera si dacii, pe care-i considerau mai degraba un
fel de stramosi mitici. Astfel, Mihail Kogalniceanu si Nicolae Balcescu, chiar dacă erau
adversari ai abuzurilor latiniste, negau continuitatea dacilor dupa cucerirea Daciei. De altfel,
trebuie sa remarcăm ca şi marele istoric al romanitatii, Theodor Mommsen, neagă continuitatea
elementului dac, vorbind despre o colonizare masiva dupa cucerirea Daciei de catre Traian.
Teoriile savanţilor români ai Şcolii Ardelene (Samuil Micu-Klein, Petru Maior, Gheorghe
Sincai) care pledau pentru originea pur romana a românilor, au fost preluate de partizanii teoriei
imigrationiste (Fr. J. Sulzer, J. Chr. von Engel, R. Roessler), ce acceptau ad litteram mărturiile
lui Julian Apostatul (Caesares 327) si Eutropius (Breviarium, VIII, 6, 2) dupa care Traian ar fi
nimicit poporul geţilor, respectiv Dacia ar fi ramas lipsita de barbati ca urmare a îndelungatelor
razboaie contra lui Traian, apreciate ulterior ca fiind doar formule retorice, neconfirmate de
inscriptiile care folosesc termeni normali pentru definirea unei victorii, respectiv înfrângeri
militare - vicit, triumphavit, superavit.

Odata cu evoluţia societatii românesti, în a doua jumatate a secolului XIX, ideea persistentei
elementului dacic, ca o componenta fondatoare a poporului român, capăta o noua dimensiune.
Tonul este dat chiar de un om politic, Ion C. Bratianu, şi este continuat cu mare avânt de catre
B.P. Hasdeu, care devine susţinatorul cel mai fervent al continuitatii dace, cu argumente
lingvistice, într-un moment în care curentul latinist era primordial, si de Cezar Bolliac în sensul
cautării de vestigii materiale dacice. Vom vedea astfel cum treptat, mai ales în intervalul 1870-
1880, se produce o reevaluare a problemei originilor poporului român, care din romane pure,
ulterior romane amestecate, devin acum daco-romane.

Dacă Grigore Tocilescu si Dimitrie Onciul pledează pentru o pondere limitata a elementului
dacic în aceasta sinteza, A. D. Xenopol aduce argumente de ordin toponimic si antroponimic în
favoarea prezentei elementului autohton. Nicolae Iorga afirma fuziunea daco-romana în cadrul

3
mai larg al romanitatii orientale, deşi nu credea ca romanii au exterminat neamul dacic,
considera totusi ca vârfurile poporului au primit o grea lovitura, aceasta vazându-se în statutul
aparte pe care l-a avut în organizarea Daciei romane lipsa nobilimii autohtone.

Vasile Pârvan nu neagă rolul avut de catre daci în simbioza poporului român, dar marele savant,
care introduce în istoriografia noastra si conceptul de pre-romanizare, crede ca în provincia
Dacia, în conditiile unei populatii autohtone rărite si a unei colonizari masive, rolul romanilor
este primordial. În perioada interbelica apar si primele argumente arheologice privind vieţuirea
autohtona în timpul provinciei, utilizate de catre Constantin Daicoviciu. În ceea ce priveste
situarea istoriografiei românesti în aceasta problema dupa 1944, credem ca pot fi stabilite cel
puţin doua etape, una acoperind perioada cuprinsă între instaurarea puterii comuniste pâna în anii
60, iar cea de-a doua începând din aceasta perioada si continuând chiar şi dupa 1989.

În prima etapa nu se contesta originile daco-romane, pentru ca această problemă nu mai

prezenta interes, fiind înlocuita cu problema luptei de clasa vazută şi ca o componenţă a
legăturilor dintre daci si romani. În aceşti ani se fac deci puţine consideraţii cu privire la
substratul etnic, daco-roman, al sintezei românesti. Între cele doua elemente, defavorizaţi apar cu
deosebire romanii. Sunt numiţi cotropitori, iar plecarea lor din Dacia echivaleaza cu o eliberare.
În cea de-a doua etapa, în care continuitatea nu mai avea nevoie de demonstraţii, au existat chiar
lucrări care prin însuşi titlul lor stabileau legatura între statul lui Burebista si statul national
unitar român.

Din cauza influenţei politicului - una din caracteristicile epocii fiind folosirea trecutului în
atingerea unor obiective politice -, asupra discuţiilor academice referitoare la teoria continuitaţii
şi autohtoniei privind originile poporului român (tendinţele iredentiste maghiare, pozitiile
contestatare ale istoriografiei de la Budapesta, propaganda naţional-comuniste din perioada
regimului lui Nicolae Ceausescu) se înregistrează o degenerare permanentă a autohtonismului în
sensul unei obsesii a continuitaţii şi a unitaţii afirmate necondiţionat. Una din situaţiile des
întâlnite o constituia amestecarea unor descoperiri, apartinând unor populaţii diferite si folosirea
unor artefacte pentru demonstrarea unei continuitaţi, demonstraţie care se întorcea practic
împotriva celui care o iniţiase. Trebuie avute însa în vedere şi contribuţii importante, constând în
primul rând din descoperiri arheologice - cercetarea unor necropole, studii asupra unor culturi
puţin cunoscute, în special cunoasterea culturilor populaţiilor ramase în afara Daciei romane -
carpi, costoboci, populaţii din Muntenia.

Trebuie remarcat faptul ca dupa 1989 cercetarea legata de prezenţa autohtonilor în Dacia
romana nu a facut progrese. Din punct de vedere teoretic exista puţine încercări, iar arheologic
practic nu s-a întâmplat nimic, în sensul ca nu a fost cercetat nici un obiectiv nou, care să
aparţina autohtonilor si nici unele descoperiri facute anterior nu au fost publicate (se astepta de
ani buni publicarea, spre exemplu, a necropolei de la Obreja). Interesanta este persistenţa, mai
ales în unele manuale universitare, a unor teze vechi care sub nici o forma nu corespund
realitaţii, persistenţa care nu-şi mai gaseşte actualmente nici o scuza. Cea mai recenta luare de
poziţie a istoriografiei românesti în aceasta privinţă, capitolul V din volumul II al tratatului
Istoria Românilor (2001) continue să afirme "prezenţa masiva a populaţiei autohtone în Dacia
romana", "dainuirea în mase compacte a populaţiei baştinaşe", majoritară în lumea rurală, dar
nelipsind nici din centrele urbane, mai ales din teritoriile acestora, "peste tot unde se întâlneste
fenomenul de întrepătrundere a elementelor de civilizaţie dacica si a celor romane provinciale,
constatându-se o sinteză culturala şi etnica de mare amploare, în care predomina componenţa
romana".

4
¤
(anexa nr.3)





(Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria tării
Românesti, citat de Lorentz Toppeltin, Origines el occassus
Transsylvanorum, Lion, 1667).

Cu toţii am invăţat la şcoală, iar copii noştrii o fac si acum, că poporul român este
rezultatul "contopirii dacilor cu romanii", iar limba româna este o limba ce a derivat latina
vulgara (latina vulgaris) in urma cuceririi romane a Daciei, Devenite ca leit motiv al
istoriei noastre predate in scoli şi licee, aceste două "invăţăminte adânci" şochează, la o
analiză mai atentă, prin lipsa lor de realism istoric. Dar sa analizăm aceste aspecte,
insistând în special pe cel legat de limba româna.

În primul rând trebuie sa analizăm momentul cuceririi Daciei de catre Imperiul

Roman (de fapt doar a 14% din teritoriu), (anexa nr.5), în ansamblul istoriei acestuia si
mai ales in analogie cu celelalte cuceriri romane. Tabelul urmator indica provinciile
cucerite de romani, anul cuceririi, anul evacuării si anii de stapânire romana in
respectiva regiune.

Provincia Anul cuceririi Anul retragerii Anii de stapanire

Ilirya & Dalmatia 168 i.e.n 476 e.n 644
Epirus & Achaea 168 i.e.n. 395 e.n. 563
Macedonia 146 i.e.n. 395 e.n. 541
Thracia 46 i.e.n. 395 e.n. 441
Moesia 44 i.e.n. 395 e.n. 439
Pannonia 10 i.e.n. 408 e.n. 418
Dacia 106 e.n. 271 e.n. 165 (!!!)
Din câte se poate observa din tabelul de mai sus, Dacia a fost singura provincie din
intreg Imperiul care a avut mai putin de 200 de ani de stapanire romana. Pamânturile
Transilvaniei au fost sub ocupaţie maghiară mai bine de 1000 de ani, şi totuşi românii
ardeleni nu şi-au uitat limba si obiceiurile si nici n-au invăţat maghiara în proporţie de
masa. La toate aceste se adăuga faptul ca romanii nici nu visau să dispuna de
mijloacele si metodele Imperiului Austro-Ungar (religie, accesul la funcţiile
administrative ingrădit pentru cetaţenii de etnie româna, ceea ce i-ar fi "cointeresat" pe
unii să renunţe la limbă, nume, obiceiuri şi religie). De asemenea, romanii, turcii,
bulgarii nu au reuşit să schimbe nici limba macedonenilor, aromânilor, cuto-vlahilor de
la sud de Dunăre, care sunt inţeleşi doar de romani. De asemenea, in Malta, stapanirea

5
romana a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu vorbesc o limba de origine
latina. Ca să nu mai vorbim de faptul ca italiana (deci la ei acasa!) este alături de
franceza, limba "de origine latina" care se a seamana cel mai putin cu LATINA! Toate
aceste ne demonstrează că istoria mai trebuie studiată, iar paradigmele acceptate
cândva în istoria noastră tumultoasa (oarecum explicabil in acele momente) trebuie
indepartate pentru instaurarea adevarului istoric pe baze pur ştiintifice şi nu din dorinţa
de afirmare sau dominare asupra altor popoare.

Se pune totuşi intrebarea, de ce limba noastra româna se aseamăna atât de bine cu

latina. De ce 70% din masa vocabularului (totalitatea cuvintelor uzuale folosite si
cunoscute de toti vorbitorii unei limbi) "provine" din latina?

„Ce limbă vorbeau dacii, azi nimenea nu ştie!...

Căci pe atunci săracii n-aveau creion, hârtie,
Iar vorbele nescrise, precum se ştie... zboară,
Argumentînd ne zise, cândva, o profesoară.
Lingviştii socotiră, mai cu luare aminte,
Şi în final găsiră vreo 7-8 cuvinte
Ce par a face parte, chiar din limbajul trac!
Dar, deşi-i scris în carte, cu asta nu mă-mpac.
Păi stai şi ia aminte, de cumva e posibil,
Cu câteva cuvinte, să fii inteligibil? …”

„Pe daci îi ocupară acei viteji romani

Şi i-a-nvăţat latina în cam 100 ani!
Că dacii-nvăţară latina aşa uşor,
Vezi, asta nu mă miră şi zis-am: `Bravo lor!`
Dar că-şi uitară limba, vocabular întreg
Vezi domnule, eu asta n-o-nţeleg!
Că un popor îşi pierde treptat din obiceiuri,
Dar că îşi mai schimbă portul, ar fi niscai temeiuri...
Dar că îşi uită limba, exemplu nu-i sub soare,
Decât acele cazuri, când un popor... dispare!”

V.Băjenaru

Unul din marii nopştri istorici, Nicolae Densuşianu, ne ofera un posibil raspuns, in
lucrarea sa "Dacia preistorica": "latina vulgara" pomenită de istorici, era limba marelui
neam al tracilor, iar latina era o "tracă literara". De asemenea, el ne spune, dupa cum
de altfel se vede şi în reprezentarea soliei dacilor de pe Columna lui Traian, că "romanii
la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de tălmaci" (Nicolae Densuşianu - Dacia preistorica,
Ed. Meridiane, Bucuresti, 1989)

Cum se poate explica altfel faptul ca dispunând de mijloace reduse de comunicare,

neexistând un invăţământ de masa, taranii acestor locuri (vechii daci) au reuşit să
inveţe limba latină atât de bine, creînd o limbă unitară pe un teritoriu atât de vast, limba
pe care istoria nu a creat-o nici măcar în Italia unde şi în zilele noastre dialectele din
nord (Toscan şi Lombard) si cele din sud (Calabrian şi Sardinian) fac oamenii să nu se
inţeleagă între ei. Acelaşi fenomen îl intâlnim şi în Franţa unde un provensal nu se
intelege cu un normand, vorbind limbi atât de diferite. O multitudine de dialecte exista şi
în ţara noastră, dar diferenţele dintre acestea nu sunt o piedica in faţa comunicării dintre
oameni. Un maramureşean şi un oltean se inţeleg fară probleme, iar exemplele ar

6
putea continua la infinit, pentru ca situaţia din România este unica aproape în Europa,
unde oamenii sunt capabili sa comunice între ei prin limba insuşita de mic copil acasă,
şi nu doar prin limbă literară studiata in şcoli, aşa cum se întâmplă în Franţa, Italia,
Anglia, etc. Şi atunci cum se poate sa credem că, vechii ţarani daci au invaţat atât de
bine limba latina de la soldatii din legiunile romane, recrutati din toate provinciile
imperiului, şi care - culmea! - nu stiau nici ei prea bine latina? Dacă privim o harta, vom
vedea că sub stăpânirea română a întrat aproximativ 14% din teritoriul vechii Dacii.
Presupunând prin absurd ca romanii ar fi înfăptuit în Dacia Felix o opera extraordinara
de romanizare, reuşind să impună limba latina unei întregi populaţii dacice, în doar 165
de ani); ce i-a facut totuşi pe restul dacilor liberi (carpii, costobocii, dacii mari, etc) sa se
"romanizeze" de buna voie, in exact aceeaşi perioada??? Pentru ca limba româna este
o limba unitară, vorbită pe intreg teritoriul României Mari şi nu doar in regiunile
stapânite odinioara de romani. Adepţii teoriei romanizarii poporului dac, vin cu
argumentul următor: întotdeauna la ciocnirea a doua civilizaţii, civilizaţia mai „slabă” cea
a dacilor este influenţată şi "subjugată" de cea mai puternica (in acest caz cea romana).
Dar aceasta teorie se datoreaza in principal necunoasterii adevăratei civilizaţii a dacilor,
a realizărilor lor exceptionale in domeniile artei, ştiintei, culturii lor vedice, astronomiei şi
înaltei lor spiritualităţi religioase. In acestă lucrare, eu încerc, printre altele, tocmai
sublimarea acestei teorii a romanizarii poporului dac prin revelarea elementelor
principale ale civilizatiei stramoşilor noştrii.

Revenind la problema noastră, convingerea specialiştilor istorici care au avut curajul

să iasă din şabloanele impuse, a fost aceea ca dacii, geţii, aparţinând marelui neam al
tracilor erau urmaşii aryenilor, acei proto-europeni, din care s-au desprins de toate
popoarele indo-europene. Singura explicaţie logica este aceea ca mai bine de jumatate
din lexicul de baza al limbii române provine direct din vechea limba a pelasgilor, a
acelor proto-europeni de care am vorbit. Latinii nu au fost şi ei decât un neam din
arborele traci. Acest lucru o spun poetii si istoricii romani. Vergilius (70 - 19 i.d.H.), în a
sa epopee "Eneida" imortalizează faptele eroului principal Eneea, trac de origine,
supravieţuitor al razboiului troian. Conform legendei, acesta a migrat in peninsula
Italica, fiind considerat intemeietorul poporului roman.

Marele neam al tracilor număra un număr impresionant de triburi. Dupa Mircea

Eliade, numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridică la cca. 200
("Dictionar al religiilor", pag.265), iar prof. Dumitru Bălaşa a alcatuit un tabel al acestora,
numarând nu mai puţin de 150 de ramuri tracice ("Tara Soarelui" sau "Istoria daco-
Romaniei", ed. Kogaion, 1997).Triburile esenţiale fiind cele ale Dacilor, Geţilor,
Ramanilor (întemeietorii Troiei), Bessilor (metalurgisti), Latinilor etc. Herodot (425 BC)
considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe
nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi la toti".(anexa nr.9)

În 1786 W. Jones a intuit şi afirmat provenienţa sanskritei, elinei si latinei dintr-o "limba
matca". De atunci numeroşi cercetatori s-au străduit să reconstruiasca această limba
"matca", generând doua teorii care susţin două origini: limba indo-europeana, pe de o
parte şi limba aryana pe de alta parte ( localizata in Europa preistorica).

Marja Gimbutas, renumita profesoara la Universitatea din Los Angeles, California,

spune: " România este vatra a ceea ce numim "vechea Europa", o entitate
culturală cuprinsă între 6500-3500 î.d.H., axata pe o societate matriarhala,
teocratica , paşnica, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat
societaţile indo-europene patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si
Fierului. A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizaţie

7
Europeană precede cu câteva milenii pe cea Sumeriana, facând imposibilă
ipoteza conform carea civilizaţia razboinică şi violentă a sumerienilor ar fi
fost cea mai timpurie de pe glob".

Conform unui studiu publicat de curând, privind evoluţia speciei umane, în funcţie
de vechimea cromozomială, s-a ajuns la concluzia ca "prima femeie" a aparut în sud-
estul Africii. Urmatorul pas urias a fost în nordul Egiptului, iar de aici spre Peninsula
Balcanica şi spatiul Carpato-Danubian.

Profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig în cartea " The Indo-european heritage",
aparuta la Nelson-Hall Inc.,Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois
60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa, (anexa nr.7) a mileniului 5
î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi. Studiile de arheologie moderna a
Universitatilor americane ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca
vechime. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie folosind PCR
(polimerase chain reaction ), pot determina originea materna a unor mumii vechi de
sute si mii de ani. Astfel, de la Nicholas Wade, "Science Time", New York Time, din 2
mai 2000, aflăm că oamenii de ştiinţă, studiind ADN-ul matern, moştenit din generaţie în
generaţie, au putut urmări traseul cromozomial al speciei umane, mergând pînă la
originea ei, ajungând, pur şi simplu, la acea pereche primordiala, la "Adam" si "Eva".

Americanii îşi redescoperă istoria, studiile recente cromozomiale aratând migraţia

omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Dr. Wallace descopera că
aproape toţi indienii americani au o mitocondrie care aparţine ramurilor, pe care el le
numeste: A, B, C si D. Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o
singura exceptie, a unei "Eve" (ramura feminina X) venită din Europa, de undeva din
nordul spaţiului Carpato-Dunarean.

¤

„Era un popor brav acela care a impus tribut superbei imparatese de marmura a lumii:
Roma. Era un popor nobil acela a carui cădere te imple de lacrimi, iar nu de dispret, şi a
fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie si libertate, a fi
descendentul unui asemenea popor n-a fost si nu va fi ruşine niciodata ."
Mihai Eminescu

Cucerirea si anexarea Daciei lui Decebal (sau poate mai precis: a zonei centrale a fostului regat
geto-dacic) nu insemna supunerea tuturor triburilor traco-getice de la nordul Dunarii si din arcul
carpatic; o mare parte dintre acestea (poate mai multe decit cele inglobate intre hotarele
provinciei) au continuat sa traiasca in libertate dincolo de Limesul nordic, rasaritean ori vestic

8
ale provinciei romane: geto-daci si tracii liberi septentrionali (Costoboci, Carpi, Biefi, Arsietai
etc.). Dacii liberi sint numiti si „marginasi", vecini cu provincia, cunoscuti pentru actiunile lor
razboinice in cursul sec. II-III, pina in sec. IV, mai ales in legatura cu istoria Daciei romane si a
Moesiei Inferior. In sec. II-III sint mentionate citeva incursiuni ale triburilor geto-dace în Dacia
şi Moesia; în anul 117, în legătura cu turburările şi situaţia gravă a provinciei Dacia după
moartea împăratului Ulpius Traianus, se menţionează un adevărat „război dacic" provocat după
dispariţia cuceritorului Daciei de către dacii liberi, fără îndoială cu participarea altor triburi
(sarmaţi etc.) şi a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război cu ei şi desigur cu
autohtonii a avut loc la 143 sub Antoninus Pius.

Costobocii au năvălit în Moesia, Tracia şi Grecia pe la anul 170, - mişcări de care nici
Dacia n-a rămas neinfluenţată. Mai importantă pentru provincia carpato-danubiană pare să fi fost
marea incursiune a dacilor liberi sub domnia împăratului Commodus (180-192), care s-au extins
si in interiorul Daciei unde „s-au agitat provincialii" " in Dacia imperium eius recunsantibus
provincialibus", HistAug., Commod. 13,5; sub aceşti „provinciali" ar fi greu a nu recunoaşte în
primul rînd tocmai populaţia autohtonă şi apoi (dacă va fi fost cazul) şi o bună parte dintre
„colonişti" veniţi din alte zone ale imperiului. Cu acest prilej, guvernatorul provinciei (legatus
augusti) C. Vettius Sabinianus a încercat să pacifice un mare grup de daci liberi veniţi dinspre
nord in ajutorul altor triburi barbare ce atacau Dacia şi le-a promis pămînt în provincia Dacia;
erau 12000 (Cass. Dio, LXXII 3, 3) foarte probabil că guvernatorul Sabinianus i-a colonizat în
provincie, sporind numărul braţelor de muncă de aici. Alte lupte cu dacii liberi se menţionează în
anul 218 (Cass. Dio, LXXVIII,27; 5) şi mai tîrziu, iar în cursul sec. III devin mai frecvente
incursiunile lor în teritoriile romane, alăturîndu-li-se triburi germanice. Costobocii, carpii şi alte
seminţii trace septentrionale şi-au continuat incursiunile în provinciile romane în cursul sec. II-
III,(anexa nr.10) iar carpo-dacii sînt menţionaţi în alianţă cu hunii ( Zosimus, IV 34). - Nu se
cunoaşte soarta „dacilor liberi" după sec. IV este foarte probabil că o mare parte dintre ei au
pătruns în „fosta provincie" Dacia după evacuarea acesteia de către romani şi s-au amestecat cu
dacii contribuind la fortificarea puternicului nucleu "getic din stânga Dunării de Jos.

Rezultă aşadar că poporul geto-dacic şi în general tracii din stinga Dunării nu au dispărut (în
interiorul provinciei Dacia, ca şi înafară) odată cu desfiinţarea statului dac (sau uniunii de triburi,
avînd centrul în podişul Transilvaniei) şi cu sau odata cu disparitia lui Decebal în 106, iar marea
putere şi vitalitate etnică a acestor populaţii s-a făcut vizibilă încă în curs de trei secole (II-IV),
cit ne permit să cunoaştem izvoarele istorice. Afară de puţine elemente refugiate spre nord şi est
din Dacia ardeleană la 106, daco-geţii şi tracii liberi erau triburile autohtone din nordul şi estul
spaţiului lor etnic (Maramureş, Bucovina, Moldova de Nord, Basarabia, Galiţia, Slovacia etc.),
iar nu - cum ar fi dispuşi a presupune unii - chiar daco-geţii refugiaţi şi emigraţi din provincia
romană ori „expulzaţi" de trupele romane. Spre sfîrşitul perioadei antice, dacii liberi şi ceilalţi
traci în nord-est se pare că au fost absorbiţi de triburile sarmatice, germanice, iar în evul mediu
de slavi; dar - cum s-a spus - o parte dintre ei (de prin Crişana, Maramureş, Moldova) au fost
ramas fideli Daciei carpatice, amestecaţi cu geto-daco-romanii lăsaţi în urmă de armata şi
oficialitatea romană în 271/2, - fapt care ar contribui la facilitarea muncii de explicare a
„tracismului" mult mai pronunţat al dialectului român septentrional (aşa-numita „daco-română")
în lexic, faţă de dialectele sudice, din Peninsula Balcanică, precum şi la înţelegerea fenomenului
de „romanizare" (sau „românizare", de expansiune a romanităţii, a elementului românofon) în
teritoriile de la nord, vest şi est de hotarele vremelnice ale provinciei Dacia Traiana.

Prin zdrobirea lor militară şi subjugarea politică cu exploatarea economică în sec. II-III,
conştiinţa etnic-socială, aproape i-am zice „naţională" a geto--dacilor nu a fost extirpată imediat
şi definitiv; ea se menţine în forme latente, reapare peste veacuri: ecouri, chiar îndepărtate ale
„dacismului" unor romani fruntaşi sînt cunoscute din sec. III şi IV, exprimate limpede în
izvoarele vremii; de ex. „uzurpatorul" Regalianus în Moesia (Pannonia?), la cca. 260 „gentis

9
Daciae, Decebali ipsius, ut fertur, adfinis" (Hist.Aug., Tyr. trig. 10, 8; RE, I A, 464); M. Acilius
Aureolus era de neam getic, iar mama împăratului Galerius, Romula, era o dacă trecută în sudul
Dunării la cea 242- 243 (cap. II, nota 24);Constantin cel Mare, nascut în satul Niş la sud de
Drobeta, unde şi acum locuieşte o comunitate destul de numeroasă de români.

¤
(anexa nr.4)
„Nici o Religie sau Lege mai presus ca adevărul”

"În anul 2000 B.C. triburi de origine europeană, autonumindu-se Arieni (în sanscrită
Arya=nobil), invadează partea nord vestica a Indiei. Originea acestor triburi europene
este înca discutata: unii îi considera de origine greaca, germana, celta, dar cei mai multi
cred ca erau de origine "latina"- datorita înrudirii multor cuvinte sanskrite cu cele
"latine". << Cercetari fara repros au stabilit, dupa îndelungate cautari, ca singurul
SPAŢIU care raspunde conditiilor din vechea literatura vedica, este cel Carpatic, în care
învaţaţii de la Universitatea din Cambridge plaseaza sub titulatura "Ancient India" faza
primara a Culturii Vedice. (E.J.Rapson "The Cambridge History of India -pag. 65 - 76).
În 1993 la editura Barnes & Noble Books apare lucrarea lui V.Gordon Childe "The
History of Civilization - The ARYANS". Autorul expune în aceasta carte la pagina 176-
177 o harta a distributiei Aryenilor în timpul primei lor aparitii din care reiese clar
amplasarea acestora în spaţiul Carpato- Dunarean, între Carpati si Nistru precum şi
între Carpaţi şi Peninsula Balcanica. Acesti invadatori arieni aveau o organizare tribală,
având în fruntea fiecarui trib un Rege - Rajah a carui functie era ereditara.

Viaţa de familie era dominată de: TATA (Pitar în sanskrita - nu va suna acest cuvant
familiar? ... cel care aduce "PITA" în casa) care in germana este VATER, iar în latina
PATER. MAMA (MATAR în sanskrită, MUTTER în germană, MATER în latina şi MITIR
în greacă) se bucură de o oarecare libertate, având autoritate asupra copiilor şi
servitorilor.

Această populaţie Aryana - albă, se suprapune populatiei locale negroide, fară însă
a se amesteca cu aceasta, divizând societatea indiana-hindusa in 4 clase sociale
numite CASTE:

1.Casta Preotilor - Brahmanii, Aryenii

2.Casta Domnitorilor si Razboinicilor - Ksatriya

3.Casta Negustorilor si taranilor - Vaisyas

4.Casta Servitorilor - Sudras care "asudau" muncind pentru primii.

Casta cea mai importanta era cea a Brahmanilor, a celor "nascuti de doua ori", a
doua naştere fiind considerată iniţierea în ştiinţa Arienilor, în ştiinţa Vedica. Literatura
sacra se împarte în doua mari grupuri:

10
 1) auzita, ştiuta - shruti (se pronunta "asruti" - traducerea fonetica este foarte
asemanatoare: "stiuti"..."sruti".)

2) scrisa - smrti - în sanskrita.

Textele din literatura "Shruti" se bucura de cea mai mare autoritate, ele fiind
considerate ca transmise oamenilor de catre ZEI. Din aceasta grupare fac parte: RIG
VEDA, SAMA VEDA, ATHARUA VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS si
UPANISADELE. Cuvantul "vede" or "vid" în sanskrită , înseamnă "a cunoaşte", "a
vedea" (cu ce limba din lume seamănă... va las pe dumneavoastra să descoperiti!).
Primele 4 colecţii conţin imne dedicate unor zeitaţi, în timp ce UPANISADELE, conţin
gândiri speculative, filozofice, în căutarea permanentă a realitaţii absolute. Competitive
cu scrierile oricarui mare filozof prezent contemporan, ele conţin instrucţiuni rituale,
ceremonii, reguli de comportament. Sunt în numar de 108, dar mai cunoscute sunt
numai 10 din ele. Spre curiozitatea dumneavoastra, să vedem cum începe fiecare, chiar
traduse în engleza. O alegem pe prima (din cartea "the UppanisHads" ce se poate
cumpăra la Barnes & Noble Books):

"OM (KATHA)...

May Brahman protect us,

May He guide us,

"OM- PEACE, PEACE, PEACE..."

Singurul cuvânt care nu a putut fi "tradus" din sanskrita în engleza, a fost "OM"
-cuvânt "de neanteles" în "toata lumea"... Sa fie chiar asa?! Iar în prefata lucrarii autorul
ni-l explica: "OM" – symbol of Brahman or God - is to hindus Divine ... and has a solemn
resonance, indefinitely prolonged." Cuvântul OM simbolizeaza legatura dintre fiinta
suprema si materie, este cuvântul pronuntat în templele hinduse cu respect, cei ce-l
rostesc stând în picioare.

Dar cuvântul DEVA ori DAVA (zeu) nu cumva îl aveau si stramosii nostri?
SUCIDAVA (orasul zeului SUCI)... MOLDAVA (tinutul zeului MOL). Cuvinte înainte fara
nici un înteles, încep sa-si capete o explicatie. Sa fie oare si alte cuvinte
"asemanatoare"? Cuvântul "IAMA", nu este cunoscut în limba româna curenta ... dar
figureaza într-o expresie proverbiala, foarte frecventa: "a da iama-n vite (cu sensul de a
raspândi moarte-n vite) - "IAMA" este domnul si judecatorul mortilor în religia vedica."
Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel
Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac vorbea despre Codex
Rohonczy (anexa nr.8) , o cronica daco-romaneasca, însumând 448 pagini, scrisa în
limba româna arhaica, cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se afla scrise circa 9-14
rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite
scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stânga si textul se citeste
de jos în sus. Descoperim ca în bisericele vechi, daco-românesti, cultul ortodox se
exercita în limba "latina vulgara", chiar pîna în secolele XII-XIII, când s-a trecut la
oficierea cultului în limbile greaca si slavona. Codexul cuprinde mai multe texte, ca
Juramântul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite în fata ostasilor vlahi înaintea luptelor
cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronica privind viata voievodului Vlad, care a
condos Vlahia între anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra
pecenegilor, însotit de note muzicale etc.

11
 Atunci sa nu te revolti si sa te întrebi : " de ce institute de specialitate ale Academiei
Române au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris
in limba daco-româna, latina dunareana" într-un alfabet geto-dacic existent de milenii,
cu mult înaintea celui latin al romanilor?

Istoricii si lingvistii nostrii ne spun: "Romanizarea Daciei nu a însemnat nimicirea

localnicilor, ci asimilarea lor." Dimpotriva, noi am asimilat tot ce a trecut peste noi.

Publius Ovidius Naso, poet roman exilat în oraşul Tomis (astăzi Constanţa) în
„Tristele V” scria:

Ei( geţii) vorbesc între ei o limbă pe care o inţeleg(!!!);

dar eu trebuie să mă inţeleg prin semne.
Eu sunt aici barbarul, căci nu sunt inţeles de nimeni;
când aud cuvinte latineşti, geţii râd prosteste;
cu siguranţă că deseori vorbesc rău despre mine pe faţă;

În "paene poeta getes," încă în una din ale sale "Epistoles ex Ponto" (IV, II, 21, 22)
scria: "Si quis in hac lipsum posuisset Homerum, esset, crede mihi, factus et ille Getes!"
Sau în traducerea libera a lui Camilar: "Homer, adus în locu-mi, el, marele poet, / Cu
timpul ca si mine ar fi ajuns un get." Crede mihi! zice Ovidiu, el care i-a cunoscut bine si
care a si scris elegii în limba lor, desi la început nu-i placeau acesti "barbari pletosi."
Sunt atâtea dovezi, istorice, arheologice, si lingvistice, încât numai cine nu vrea nu le
vede.

Iata ce spune dl. Mihai VINEREANU(City University, New York), în articolul "CU
SERIOZITATE DESPRE ORIGINEA LIMBII ROMÂNE" publicat pe internet pe serverul
"Institutului de civilizatie dacica" din R. Moldova.

"O analiza atenta a limbii Române indica înca de la început o serie de neclaritati. În
lexicul nostru se constata ca exista multe etimologii necunoscute sau trimise la diferite
surse. Acest fapt denota multa usurinta si graba în stabilirea etimologiei unui cuvânt.
Lingvistica comparativ-istorica s-a facut la noi în mod destul de superficial. Etimologiile
s-au stabilit pe baza unor asemanari fara sa se tina cont deloc sau aproape deloc de
principiile de evolutie fonologica specifice limbii Române. Astfel s-a ajuns ca o multime
de cuvinte care au fost împrumutate de limbile învecinate din româna sa fie considerate
împrumuturi ale românei din aceste limbi. Cercetarea atenta a mai multor limbi Indo-
Europene antice si moderne precum Sanskrita, Hitita, Lituaniana, Letona si mai ales
Albaneza dezvaluie cercetatorului multe surprize."

Limbile indo-europene se împart în doua grupuri numite conventional kentum si

satem (dupa forma substantivului "SUTA" – ex. In fr. Cent => franceza este o limba
kentum). Una din deosebirile caracteristice dintre ele consta în faptul ca palatalelor din
limbile de tip kentum le corespund, în limbile satem spirante, aceasta înseamna ca
numeroase elemente lexicale care contin consoanele k si g(h) în limbile din primul grup
cuprind consoanele s si z în limbile din al doilea grup. Exemplu s-a dat cuvântul 100
(suta) : kentum în latina (se scria centum) si satem în persana veche. Din grupul
kentum faceau parte limbi ca latina, greaca, celta, vechea germana, etc., iar din grupul
satem sanskrita, scita, persana, idiomurile balto-slave si altele. S-a putut stabili ca limba
traco-dacica face parte din grupul satem , fiind înrudita cu sanskrita, cu cele balto-

12
slavice, dar mai ales cu ilira vorbita în partea de apus a Peninsulei Balcanice si în
tinuturile Calabriei si Apuliei din Italia sud-estica. Foarte multe cuvinte românesti se
aseamana mai mult cu sanskrita decât cu latina, sau altele catalogate de DEX ca
împrumutate din slavona, bulgara, sau etimologie necunoscuta, le gasim în sanskrita.
(vezi tebelul de mai jos).

Romana Sanskrita Latina Alte limbi

Boier Bharu
Apa Apa Aqua Wasser (germ.); l'eau (fr.)
Soare Surya Sol-is Son (engl.); Sonne (germ.)
Ol, oala Ola
Sarpe Sarpa Serpent (fr.); Schlange (germ.)
Ba Ba
Vaca Vaca Vacca Caw (engl.)
A crea, creier Kri Creare, to create (engl.)
Cerebrum
a citi Cit, citta Read (engl.); lessen (germ.)
a adapa Padapa Adaquare
Acu, acum, acuma açça Eccum now (eng.); jetzt (germ.)
Vaduva Vidhava Viduus Wittwe, Wittuwa (germ. veche)
carpator Karpath Coopera-
torim
Cas Ksu Casseus
Sase Sas sex six (engl.); sechs (germ.)
Sapte Sapta Septem seven (engl.); sieben (germ.)
Stapan Stapana Master (engl.); Meister (germ.)
A aseza Asidami Assediare
Aripa Antaripa Alapa Wing (engl.)
A avea Av, avami habere have (engl.); haben (germ.)

13
 Azi Adya Hac die Today (engl.); heute (germ.)
Asta Asta Ecce istu,
ecce ista
Buza Guda
Cânepa Kanapa Kanabis
(din gr.)
caramida Krmidza Stein (germ.)
Cucuvea; Cuckve
cucumer (in Gorj)
a chema Cyami Clamare
Cirac Kiraka
casa; casi (in Ksha, kasha, kashaya,kshi home (engl.)
Oltenia)
Colac Kolaka Kolaci (slav.)
Dumbrava Dumbraba
Degeaba Dudaba Caba (turca)
Gramada Grama, da (sufix Gramada (slav.) Gramada
de (bulg.) Gramada (magh.)
multime); Granata (reunion de
villages)
Gata Gata Gat (albaneza)
Otâra (oleaca) Acira
Ocara Apakara
(offense,
inimitié)
Pânza Padda (bande d'ettofe)
Patuiag Padaeuka, Pada-eka
Poteca Pathaka Pateka (bulg.); path (engl.);
Phad (germ.)
Pândar Pindara (gardian Pondari (slav.)
de
buffles)
Paradit Paladina (affligé) Pharado (tiganeste)
Pita Pita Panis Pita (srb., ungh.); pite(alb.) pyta
(neo. gr.); pittakion (gr. veche);
pito (macedo-romana)
Soarta Swarta (w=u) Sors,
sortis
Rege Rajah (j=gi) rex
A se prasi Prasuye, prasuta
Iata Yatha Eto (bulg.)
Povata Pavaça Powodka (conducator)

(pol.)

14
1)
2)

3)

15
 4)

5)

16
6)

7)

8)

17
9)

10)

18
Voi incheia tot cu un citat al lui Schlozer, in secolul XVIII: "Acesti volohi nu sunt nici
romani, nici bulgari, nici Wolsche, ci vlahi, urmasi ai marii si stravechii semintii de
popoare a tracilor, dacilor si getilor, care, si acum, isi au limba lor proprie si, cu toate
asupririle, traiesc in Valachia, Moldova, Transilvania si Ungaria in numar de milioane

¤                      

Iordanes, Getica - despre Daci - "... ce mare placere, ca niste oameni viteji sa se
indeletniceasca cu doctrinele filozofice, cand mai aveau putin ragaz de razboaie. Puteai
sa-l vezi pe unul cercetand poezia cerului, pe altul proprietatile ierburilor si ale
arbustilor, pe acesta studiind cresterea si scaderea lunii, pe celalalt observand eclipsele
soarelui si cum, prin rotatia cerului, soarele vrand sa atinga regiunea orientala, este dus
inapoi spre regiunea occidentala..."

NU, nu erau!!! Vă voi prezenta in continuare cum am fost noi "romanizati"...

- Arte - Dacii au excelat in acest domeniu, asa cum ne dovedesc sapaturile

arheologice. Podoabele lor erau de o rara frumusete, sculptura in lemn avea o veche
traditie transmisa pana in timpurile noastre pe intreg teritoriul tarii, casele erau
impodobite cu fel de fel de ornamente, pentru care foloseau scule fine, in genul
toporaselor miniaturale etc. Tesatoria la razboi era cunoscuta inca din perioada culturii
Cucuteni (2700-2000 i.e.n.). In sec. V-IV i.e.n., in tinuturile traco-getice se dezvolta asa
numita arta traco-getica a aurului si argintului, din care va deriva direct arta clasica
daco-getica. Pentru aceasta se folosea argintul si aurul extras din muntii Apuseni si cel
rezultat din topirea monedelor. S-au stabilit in total 111 localitati in care s-au gasit
piese de argint daco-getice ce fac parte din tezaure sau alcatuiesc descoperiri
singulare. Asa cum s-a aratat si in articolele precedente, toate realizarile isi au izvorul in
timpuri foarte indepartate. Cele mai vechi opere de arta dateaza din epipaleolitic (8000-
7000 i.e.n.). Din eneolitic (3000 i.e.n.) ne-au ramas opere ca "Ganditorul" si "sotia" sa
decoperite la Cernavoda etc. Frumusetea sculpturilor si ceramicii de atunci nu avea
comparatie decat cu cea a produselor din bazinul Marii Egee. Asa apare "zeita
fertilitatii" de la Cucuteni, realizata in perioada 3600-3400 i.e.n., altarul din teracota de
la Trusesti-Botosani, modelele din teracota ale celor patru sanctuare de la Cascioarele -
Ilfov, datate 3600-3400 i.e.n. si care prezinta un rafinament arhitectonic, pe care
templele elene il vor atinge dupa mai bine de 2200 de ani, femeia care duce un vas pe
cap de la Oltenita (de unde putem deduce ca purtatul vasului si a altor sarcini pe cap nu
e un imprumut extern, ci un obicei autohton), minuscula vulpe de la Pietrele, a carei
siretenie artistul a surpins-o magistral, precum si celelalte opere pline de originalitate si
19
rafinament ale culturii Cucuteni (3600-3400 i.e.n.) si in special vestita si tipica ceramica
pictata, arsa la temperaturi inalte si egala in rafinament cu aceea din Atica arhaica, ca si
nu mai putin originalele opere descoperite la Habasesti (2700-1880 i.e.n.). Din epoca
bronzului ne-au ramas cele 11 pumnale de aur de la Persinari, tiparele pentru turnarea
topoarelor de la Sarata-Monteoru (1700-1300 i.e.n.). Tot aici s-au pastrat inele de bucla
din aur, echivalente cu cele de la Troia si margele de faianta asemenea celor din Egipt.
Si aceasta epoca este la fel de bogata ca si cea anterioara, neolotica, de la Cucuteni,
sau cea urmatoare - Wiettemberg (1700-1300 i.e.n.) - care formeaza trecerea spre
epoca fierului si din care cea mai semnificativa amintire este depozitul de bronzuri de la
Uioara de Sus, compus din 5800 obiecte in cantitate de 1100 kg (sabii, pumnale, seceri,
fibule, pandative, vase, zabale). Este perioada ce corespunde civilizatiei submiceniene
din Grecia etc....

- medicina - Nu s-a pastrat nici o planta medicinala din limba latina, dacii fiind cei mai
mari specialisti ai antichitatii in cunoasterea, cultivarea si folosirea plantelor medicinale
si neavand ce imprumuta de la romani. La Sarmizegetusa Dacica, s-a gasit o trusa
medicala ( o cutie de lemn ferecata in alama si cu maner de fier, ce continea: un scapel,
o penseta, pulbere de piatra ponce si vase miniaturale pentru poduse farmaceutice),
dovada a nivelului ridicat al practicii medicale in timpul lui Decebalus. Tot atat de
importanta este si metoda lor de a trata si sufletul odata cu trupul.

- agricultura - Dacia a avut cea mai veche agricultura din Europa, fiind cotatat printre
cele mai vechi din lume (neolitic). Ei au folosit brazdarul de fier inca din prima jumatate
a secolului IV i.e.n., acesta fiind gasit in mormantul tracic de la Kalacanovo (Bulgaria).
In nordul Dunarii, brazdarul de fier este prezent in aproape toate asezarile mari
cercetate, incepand cu sec. II i.e.n.: Ocnita-Valcea, Cetatenii din Vale, Comalau,
Costesti, Craciunesti, Cristesti, Gradistea-Muncelului, Pecica, Strambu, Mosneni,
Poiana, Tinosu, Capaina, Piatra Neamt, Odorhei.

- port - Este stiut ca taranii nostri mai poarta si azi, in multe zone ale tarii, aceeasi
imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu flori pe poale si
maneci, cojocele lucrate cu flori, caciula - pe care romanii nu le aveau) si ca femeile
dace erau net superioare celor romane ca stil si arta in toalete (camase cu decolteu, ie,
fusta cu clos, fote, bazma etc, pe care - de asemenea - femeile romane nu le
cunosteau). De asemenea, insusi cuvantul imbracaminte este de origine dacica, fiind
grefat pe cuvantul dac braca "pantaloni", cuvant care a evoluat in limba romвna sub
forma de bracinari "itari" si bracinar "curea, sfoara, cingatoare pentru strans pantalonii".
Primul care foloseste brava este Ovidius, apoi Tacitus. Amandoi se refera la estul
Europei: Ovidius descriind pe geti, Tacitus folosind litere elene. Deci cuvantul braca nu
este celtic, ci dac. Dimpotriva, romanii, veniti in Dacia au adoptat portul dac, astfel cum
ne informeaza D. Protase. Pana in prezent nu s-a gasit nici un monument in care sa fie
reprezentat un dac in toga romana. In fapt, colonistii erau obligati sa adopte portul dac
pentru a nu "crapa" iarna de frig, asa cum ne demonstreaza monumentul sculptural de
la Casei (Jud. Cluj) al lui Iulius Crescens imbracat intr-un cojoc mitos, ca si cel de la
Apulon. Ca element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, in afara
closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai poarta inca taranii
nostri, ca mostenire din timpurile imemoriale ale pelsagilor dunareni si carpatici si ale lui
"Mithras genitor luminis" reprezentat ca un tanar imbracat in costum traditional dac:
camasa lunga, cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pana mai jos de genunchi si
caciula traditionala daca pe cap. E o costumatie identica cu cea a dacilor sculptati pe
columna lui Traian. Imaginea taurului este simbolul unei bogatii a dacilor stravechi:

20
cresterea vitelor si agricultura. Aceeasi reprezentare o intalnim, ca element de traditie,
la Corbea din colectia Teodorescu.

- administratie - Bruma de administratie adusa de romani in scopul spolierii dacilor de

fabuloasele lor bogatii a cazut odata cu parasirea Daciei de catre Aurelianus la 271 e.n.
Reorganizarea statala dupa navalirea tatarilor (1241) nu a folosit nimic din sistemul
roman, pornind de la baze cu totul noi. Singura realizare pozitiva a romanilor de care a
beneficiat intr-o oarecare masura posteritatea, este sistematizarea normelor juridice
cunoscute azi sub denumirea data in epoca moderna de dreptul roman, cu precizarea
ca el nu a fost adoptat in epoca romana, codificarea facandu-se sub Napoleon. In toate
tinuturile locuite de romвni, inclusiv Polonia, s-a folosit acel drept consuetudinar, numit
obiceiu al pamantului sau dreptul valah, pana prin sec. XVI-XVII.

- armata - Romanii au imprumutat de la daci vestitul stindard reprezentand lupul si

sarpele, unic in lumea antica si care va fi insusit de toate legiunile romane. Insasi
organizarea de lupta a fost la inceput de origine traco-macedoneana sub forma bine
cunoscutei falange. Dacii invinsi nu au mai avut ce prelua, deoarece armata lor a fost
desfiintata. In schimb romanii nu au reusit sa invete niciodata sa lupte calare folosind
totodata arcul, cee ce explica rapida lor capitulare in fata partilor, a carpilor si a
popoarelor migratoare.

- cultura spirituala - In timpul stapanirii romane, in toata Dacia ocupata, n-a fost creat
macar un centru de cultura. De altfel romanii nu aveau nici un interes sa ridice nivelul
cultural al acestui popor pe care il dusmaneau si-l invidiau atat de mult. Asa se explica
faptul ca dacii nu si-au insusit alfabetul latin deoarece era al lor (Paul Lazar Tonciulescu
- De la Tartaria la Tara Luanei). Putinele inscriptii latine gasite pe teritoriul dac se refera
in primul rand la problemele de administratie ale ocupantilor romani sau care
impodobeau mormintele acestora si ale unui numar foarte mic din componenta
aristrocratiei locale, interesate ca in toate situatiile similare din lume in pastrarea unor
privilegii (a zis cineva ca toti dacii au fost "curati"???). Astfel de inscriptii s-au gasit in
numar mult mai mare in restul lumii romane, dar n-au contribuit cu nimic la romanizarea
egiptenilor, evreilor, fenicienilor, caldeoasirienilor, elenilor, populatiei din Asia Mica, a
persilor, maltezilor etc. Dacii nu au scris, ca si etruscii, dar au folosit foarte mult alfabete
proprii, diferentiate pe regiuni si avand un fond comun, pentru insciptii, alfabete din care
a fost selectat alfabetul zis chirilic (ibidem). Dacii cunosteau si foloseau un calendar
original solar, care poate fi considerat cel mai precis din antichitate. Eroarea acestui
calendar era de 1,78 zile la 34 de ani, adica 1h15'3" pe an de unde rezulta o eroare
diurna de 12" 34/100, ceea ce constituie o precizie de-a dreptul uimitoare pentru acele
timpuri. (Paul Lazar Tonciulescu - Impactul Romei asupra Dacilor). Romanii au avut,
initial, un calendar in care anul era de 10 luni totalizand 304 zile. Numa Pompilius (717-
763) mai adauga 2 luni a 30 de zile, ajungand astfel la 366 zile si 12h. Deci eroarea
acestui calendar era de 1 zi si 12 ore pe an, adica 4'55" si 62/100 pe zi (ibidem), cu mult
mai mare decat a celui dacic. De aceea, sub Caius Iulius Caesar, a trebuit corectat din
nou anul 46, ajungandu-se la 365 zile, cu o eroare de 6h 48' si 46", deci eroarea diurna
atingea 1'7" 2/100. Rezulta o precizie a calendarului dacic fata de cel roman-iulian de
aproximativ 5,6 ori mai mare, ceea ce este de asemenea fantastic, avand in vedere ca
cel iulian este de o data mult mai recenta decat cel dacic si, dat fiind pretinsa inalta
cultura romana, acesta din urma ar fi trebuit- logic- sa atinga o perfectiune superioara
celui dac. De altfel, calendarul Iulian nu era o creatie romana, fiind imprumutat de la
astronomul elen Sosigenes din Alexandria. Superioritatea gandirii si culturii dacice o
putem aprecia mult mai bine amintind ca eroarea diurna era compensata prin corectii
efectuate la 104 ani, 520 ani si 8840 ani, dupa care anul dacic cuprindea 365,242197

21
zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Aceasta precizie se pare
ca "frizeaza perfectiunea", nu?

Ca element de originalitate, se poate mentiona cifra 6 pe care o foloseau dacii in

calculul calendarului si pe care o intalnim si in alte ocazii. Spre exemplu:

- pe basorelieful de la Ostia sub forma numaraului de altare ce se afla deasupra

pesterii;

- pe basorelieful de la Sarmizegetus, unde 6 altare inconjoara capul lui Mithras;

- pe sculptura de la Alba Iulia, asemanatoare basoreliefului precedent;

- numarul de martori folositi in dreptul consuetudinar vechi romвnesc in toate tinuturile

locuite de romвni, chiar si in Polonia;

- confederatia etrusca (2x6=12) si numaratoarea sumeriana sexazecimala), explicabile

prin plecarea sumerienilor si etruscilor din zona muntilor apuseni (Paul Lazar
Tonciulescu - De la Tartaria la Tara Luanei);

- duzina, in general, ca numar;

- folosirea cifrei 6 in sens de atentionare.

Pe plan educational, influentele romane au fost net negative. De la un popor educat

in cultul cotropirii si jafului, dacii n-aveau ce invata si nici nu au preluat nimic. Poporul
romвn a ramas caracterizat de acelasi spirit pasnic, ospitalier si bland ca si stramosii lui
traco-daci. Ei si-au continuat traditiile lor spirituale, mult mai bogate decat se credea,
situatie pe care arheologicii nostri au demonstrat-o convingator si in repetate randuri
dupa cel de-al doilea razboi mondial. Poate ca tocmai in aceasta rezida si unele cauze
care i-au favorizat pe romani: productia redusa de arme si, in general, lipsa spiritului de
agresivitate si a dorintei de a se infrupta din bunurile materiale ale vecinilor, transmisa
de-a lungul secolelor pana in timpurile noastre.

Exista inca astazi autori la care problema incursiunilor dacilor in zonele ocupate de
romani este trata confuz. Paul Mackendrick, de exemplu, pe de o parte insista
permanent asupra bogatiilor fabuloase ale dacilor, releva spiritul lor pacifist pentru ca
exact o pagina mai departe sa afirme ca "Dacii ... au intreprins incursiuni in teritoriul
roman, de unde isi procurau mijloacele de cumparare". Acel incursiuni aveau rol militar
de informare si distrugere a lucrarilor de pregatirea ale romanilor impotriva Daciei din
perioada celor 200 de ani anteriori lui Traian, iar dupa aceea pentru eliberarea
teritoriului ocupat de romani.

Dacii erau pacifisti dar nu lasi. Educatia lor ii facea nemuritori, asa cum de altfel au
ramas in istorie!

22