Adrian Punescu

Pacient la final de veac

i afl, doctore, c-aici m doare,

Acolo unde geme-un col de ar,
Acolo unde plnge fiecare
Ca naiunea noastr s nu moar.

Iar dac e de completat o fi,

Te rog, permite-mi s o scriu cu snge,
nceptura bolii este grij,
Am tricolorul ciuruit pe snge.

Farmacopeea st s se rstoarne
Asupra mea cu toate ale sale,
Dar eu port rana veacului n carne
i am n splin rneasca jale.

Tiai-m de-a lungul i de-a latul

i dumneata i ceilali doctori, nc,
Apoi s-mi isclii certificatul
C nu tii boala care m mnnc.

O, doamne, cum v nelai cu toii

Mi-e capul greu de fiecare veste
i nici un minister al sntii
De folosin, astzi, nu-mi mai este.

Snt numai un creion care i scrie

Problema rii lui, nc o dat,
i-i copiaz pe curat, trzie,
Aceast dulce ar zbuciumat.

Deci, doctore, acestea se ntmpl,

Acestea s le afle telegraful
M trage mlul veacului de tmpl
Din care nu vreau s se-aleag praful.

Mai am n mine bucurie mult,

Mai am n mine dorul de-a v spune
C nu doar voi, ci alii m ascult,
S vad dac am cuvinte bune.

De nici de sanatoriu nu m-apropii

C n-avei voi rezerv pentru mine
Eu snt bolnav de soarta Europei
i Pacea doarme-n inim la mine.

ncolo, cte-o tuse, cte-o grip,

Dureri de ale, oc de apte arte,
Artrit la picior i la arip
i, mai ales, n tot, un pic de moarte.