VRSTA ADOLESCENEI

As. Univ. Dr. Clin Romona

DEFINIIE INTRODUCERE

ADOLESCENA este perioada din existenta omului in care se contureaza

personalitatea viitorului adult.
Reprezinta perioada intermediara intre copilarie si maturitate. Limitele cronologice ale
adolescentei sunt considerate intre debutul pubertatii 12-14 ani si 18 ani. Exista teorii
recente care extind varsta adolescentei pana la 23-24 ani (Bencher si colaboratorii),
datorita prelungirii perioadei de scolarizare si dependentei economice si afective,
opunandu-se astfel procesului de maturizare.
Perioada adolescentei se subimparte (Rousselet si colaboratorii) in:
1. Perioada revoltei-refuzul de a se subordona, revolta impotriva parintilor, profesorilor,
scolii etc.
2. Perioada scandalului- tanarul neaga familia si scoala (sau cel putin influenta lor
morala) si tinde sa se apropie de prietenii care-i impartasesc acelasi mod de viata si
gandire.
3. Perioada de exaltare si afirmare - cand tanarul se simte gata de a infrunta lumea; este
varsta afirmarii intereselor sociale si profesionale.
Toate aceste schimbari care imbogatesc sau nu criza adolescentei sunt importante si
determinante in accelerarea procesului de formare a constiintei de sine. Constiinta de sine
se dezvolta stadial cu elemente de continuitate si elemente de diferentiere avand ca
rezultat final al acestei evolutii realizarea personalitatii.
O problema referitoare la adolescenta, legata organic de dezvoltarea constiintei de sine
este aceea a afirmarii de sine. De fapt, dorinta afirmarii de sine este expresia crizei de
constiinta pe care adolescentul o are asupra dezvoltarii sale pe plan biologic, psihologic si
social. Dorinta afirmarii de sine este un fenomen normal care se manifesta la adolescent
ca efect al maturizarii psihice, a consolidarii personalitatii.
Din punct de vedere medical, adolescentii se confrunta cu nenumarate probleme de
sanatate ce vor fi surmontate numai prin acordarea unei asistente medicale
corespunzatoare.
Cele mai multe aspecte de patologie a adolescentului sunt rezolvate in asistenta
medicala primara.
Patologia adolescentului este dominata de unele disabilitati ca retardul mintal primar,
astmul bronsic, astmul primar, deformari ale coloanei vertebrale.
Principalele cauze de spitalizare a adolescentilor sunt reprezentate de:
- afectiuni neuro-psihice la cei cu varste intre 10-21 ani (21%)
- graviditate si nasteri (49%)
- afectiuni ale sistemului digestiv (11%
- traumatisme (9%)
- afectiuni ale tractului respirator (5.5%)

1
 Principalele cauze de deces si disabilitate la adolescenti pot fi acum prevenite,
societatea avand acum oportunitatea de a reduce mortalitatea si morbiditatea prin
promovarea serviciilor de asistenta medicala optime ce trebuie sa corespunda nevoilor de
sanatate ale acestora.
Organismele internationale de profil (OMS si UNICEF) au realizat o agenda comuna
privind dezvoltarea sanatatii in cea de-a doua decada a vietii oferindu-le tinerilor
oportunitati privind:
1. accesul la informatii legate de nevoile lor de sanatate;
2. inocularea cunostintelor de viata necesare in evitarea comportamentului riscant;
3. consiliere, in special in situatiile de criza;
4. acces la serviciile de sanatate inclusiv serviciile de sanatate a reproducerii;
5. dreptul de a trai intr-un mediu sigur.
Screening-ul cuprinde urmatoarele etape:
- interviul (anamneza)
- asistenta psiho-sociala
- examinarea fizica: audiometrie, teste oftalmologice, determinarea tensiunii arteriale,
radiografia coloanei vertebrale, examinarea organelor genitale masculine si feminine,
examinarea pelvina
- teste de laborator: HLG, examen sumar de urina, bilant fosfo-calcic, AgHBs,
HIV/SIDA, glicemie, profil lipidic.

Tulburarile de comportament ale adolescentului

DELINCVENA

ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DELINCVENT LA ADOLESCENT

Comportamentul delincvent al adolescentului cunoaste cauze bio-psiho-sociogene.
Studiul cauzelor de conflict cu finalizare in conduita devianta intampina serioase
dificultati, datorita pe de o parte multitudinii si complexitatii acestora, iar pe de alta parte
datorita faptului ca una si aceeasi forma de reactie devianta poate avea cauze diferite,
dupa cum una si aceeasi cauza poate determina efecte reactionale diferite.
Cu toata complexitatea si varietatea numerica, factorii etiologici ai reactiilor
comportamentale deviante pot fi clasificate conform prof.dr.P.Branzei in:

A. Factori predominanti biogeni: deviatia de comportament apare ca un epifenomen

al dereglarilor organice, dar mai frecvent acesti factori interfereaza conditiile
biogene creand fondul pe care actioneaza situatiile particulare din viata
adolescentului.
O serie de factori patologici psihici pot sta la originea biogena a unor devieri
comportamentalede tip delictual (encefalopatii secundare post-infectioase sau post-
traumatice; oligofrenii; sechele dupa meningite; epilepsii; hebefrenii; psihopatii ;nevroza
etc). S-a pus in evidenta, prin determinarea cariotipului la unii indivizi cu comportament
deviant o trisomie gonosomiala cu un y suplimentar (xyy). Aceasta anomalie genetica se
asociaza cu agresivitate, violenta, tendinta spre distugere de bunuri. Acestor factori
biogeni li se adauga remanierile neuropsihice si endocrine de pubertate si adolescenta.

2
 B. Factori predominanti psiho-sociogeni:
Fara a subestima importanta factorilor organici, somatogeni, vom sublinia in primul
rand rolul determinant al factorilor psiho-sociogeni din mediul familial si extra-familial:
1. Disociatia familiala. Cei doi parinti, desi despartiti, revendica copilul in mod egal,
fiecare din ei cautand sa-l atraga de partea lui si sa-l instige impotriva celuilalt in
scopul de a-l compromite. Ramas in grija unuia dintre parinti, copilul devine
victima unei atitudini extremiste: fie va beneficia de intreaga afectiune si ingrijire
din partea acestuia avand drept consecinta formarea lui ca individ egoist,
retrograd, nepasator si inadaptat la formele vietii sociale, fie va fi frustrat de cea
mai elementara forma de afectiune, de intelegere, de conditii corespunzatoare de
viata si activitate ceea ce va determina formarea unui individ introvertit, izolat,
crud, revoltat.
Neintelegerile intre parinti pun in pericol sentimentul de securitate al copilului si in
consecinta armonia dezvoltarii personalitatii sale.
2. Absenta mediului familial. In cazul adolescentilor orfani abandonati, care se afla
in grija asistentei publice, lipseste insusi mediul familial. Lipsa oricaror modele
parentale si a identitatii copilului cu parintii sai, pot duce la depersonalizare si la
realizarea indiferentei, opozitiei sau ostilitatii. Din randul acestora se detaseaza in
primul rand adolescentul depresiv, aflat in continua cautare de afectivitate, de
intelegere din partea celor din jur. Astfel de deviante se pot intalni si la copiii
adoptati cand infierea e motivata de o compensare a frustrarilor si cand copilul e
privat de climatul afectiv si de sentimentul de securitate. O influenta negativa au si
familliile reconstiuite din divorturi, vaduvii cu copii rezultati din casatorii
anterioare, care vin in noua familie cu alte principii si deprinderi educative
3. Situatia economico-sociala a familiei. Poate produce aparitia unor conflicte si
tensiuni intre parinti pe de o parte si intre parinti si copii pe de alta parte; atat in
familiile paupere cat si in cele deosebit de prospere (prin supradimensionarea
trebuintelor, pretentilor si necesitatilor)
4. Carentele de ordin educativ joaca un rol deosebit in determinarea unor forme
comportamentale aberante, neadecvate. Ele depind in mod direct de personalitatea
parintilor si educatorilor. Desigur, greselile educative ale parintilor pot fi
considerate diferentiat, in functie de rolurile diferite care revin, in mod natural
acestora: mamei-afectiunea; tatalui-autoritatea. Mama este aceea care poate sau nu
priva pe copil de afectiunea echilibrata atat de necesara dezvoltarii sale psihice.
In devianta copilului se inregistreaza o cauzalitate circulara in care, plecand de la
climatul familial neadecvat se ajunge la esecuri scolare. Nemultumirea de sine va duce la
indiferenta fata de lume si inadaptare.
5. Influentele nefaste ale unor grupuri de tineri. Cei mai multi dintre minorii
delincventi nu sunt supravegheati de catre parinti in ceea ce priveste relatiile lor cu
ceilalti copii si in legatura cu felul in care isi petrec timpul liber, sau sunt
supravegheati in mod superficial sau accidental.
Nu intotdeauna adolescentul stie sa se apere impotriva influentelor strazii, colegilor sau
adultilor mai turbulenti, certati cu normele si legile convietuirii sociale. Insuficient
prevenit asupra facturii periculoase a acestora, el poate lesne sa cada prada ispitelor
strazii sau unor grupuri de tineri ai strazii. Pentru adolescenti solutia grupului pare sa fie
la un moment dat o ratiune de a fi, de a exista. Grupul ofera adolescentului nu numai

3
cadrul de afirmare, de exprimare libera, ci si securitate, siguranta. In grup, adolescentul
gaseste niveluri de aspiratie si valori comune cu ale sale, chiar in grupuri informale
orientate negativ.
Teama de ridicol, dorinta de a-i imita pe cei mari, teribilismul contribue la coruperea
lui precoce. Astfel el va incepe sa fumeze, sa bea, sa practice jocuri de noroc si cauta in
permanenta prilejuri prin care sa-si demonstreze forta si curajul.

ARHITECTURA PERSONALITATII DELINCVENTIALE LA ADOLESCENTI

Principalele devieri de conduita si comportament pe care le intalnim sunt: tentativa
autolitica si actul suicidar, acte asociale si antisociale (negativismul, minciuna, furtul,
talhariile, lovirea, amenintarea, violul, fuga de acasa sau vagabondajul, alcoolismul si nu
in ultimul rand dependenta de droguri)
Daca utilizam statisticile europene, in special cele din Franta, sinuciderile adolescentilor
ocupa locul al doilea in cadrul mortalitatii cu exceptia celei cauzate de boli sau accidente
intamplatoare. Din punctul de vedere al apartenentei la sexul biologic, baietii reprezinta
un procent mai mare decat fetele.
Studiul acestui tip de comportament denota anumite aspecte care duc la cresterea
frecventei deviantelor la adolescenti:
1. Modificari la nivelul structurilor morale. In liniile cele mai largi, constiinta
morala este o sinteza a valorilor stabilite de grupul social care regleaza
comportamentul uman fata de regulile sociale necesare convietuirii si fata de
celelalte persoane purtatoare la randul lor a unei constiinte morale.
2. Modificari la nivelul relatiilor afective.
Aceste modificari trebuie privite cu atentie atunci cand interactionam cu adolescentii
ce au comportamente deviante.Trebuie stiut ca o atitudine de mare severitate din
partea adultului mareste antipatia si genereaza conflictul cu acesta.
3. Scaderea pragului de toleranta la frustrare.
Ca principiu fundamental, adolescentii delincventi nu pot suporta in relatiile lor cu
institutiile si cu adultii regulile si exigentele sociale, atitudinile prohibitive, autoritare
sau preventive ale acestora.
4. Sentimentul de devalorizare.
Adolescentul delincvent traieste un sentiment de nonvaloare,de respingere de catre
grupul social.In general,familiile din care provin adolescentii delincventi creaza
conditii de devalorizare prin utilizarea acestuia ca participant la actiuni antisociale:
consum de alcool, minciuna, furt, prostitutie, vagabondaj, inselaciune.etc
5. Sentimentul de injustitie.
Trairea pe o perioada indelungata de timp a unei situatii de incompatibilitate, de
neconsonanta sociala, fie ca este vorba de joc, de invatatura sau de relatii de familie
determina treptat aparitia unui sentiment de injustitie. La varsta adolescentei
sentimentul de reflectie este diminuat, in general, fapt pt care adolescentul are
convingerea ca i se face o mare nedreptate.
6. Tulburari de cunoastere

4
 Delincventul traieste la timpul prezent, ca si cum nu ar avea nici un fel de perceptie
de sine. In general adolescentul delincvent nu poate trai, nici percepe existenta sa in
interiorul oricarui context spatio-temporal.
7. Un sens gresit acordat conceptului de libertate.
Primul dintre imperativele conceptului de libertate la delincvent este acela de a fi
lipsit de orice restrictie sau exigenta sociala, de a oblitera reguli, cerinte morale si
sociale.
Delincventul considera efortul de incadrare in normele sociale ca un supliciu, ca o
reflectare a agresivitatii societatii asupra sa.
De asemenea, putem vorbi la adolescentii delincveni de o denigrare a sentimentelor
umanitare: intelegere, dragoste, mila, demnitate etc. Prin respingerea acestor desuete
valori morale isi construieste o libertate arbitrara in comportament.

ABUZUL DE SUBSTANTE LICITE SI ILICITE

SUBSTANTE LICITE
ALCOOLUL
Alcoolul este o substanta lichida obtinuta prin fermentarea fructelor,legumelor sau
granelor.
Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul de etil-
aceste substante sunt extrem de toxice si prezente in procente diferite in bauturi alcoolice.
Etanolul este denumirea chimica pentru alcool sau alcoolul etilic, cel mai cunoscut dintre
alcooli.
Alcoolul este tipul de drog cel mai folosit la ora actuala. Alcoolul actioneaza predominant
asupra sistemului nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordoneaza functiile cerebrale
complexe, cum ar fi constienta si emotiile, si actioneaza mai putin pe functiile inferioare
vegetative. Cat de tare este si cat de mult tine acest efect, depinde de concentratia de
alcool din organism, ce se determina din sange (alcoolemia) se masoara in grame de
alcool la litru de sange. Cele mai multe decese survenite in urma unei intoxicatii etanolice
au evidentiat o alcoolemie cuprinsa intre 1,8 si 6,7 g/l. Unele simptome ale intoxicatiei
alcoolice acute seamana cu cele din intoxicatia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al
opiaceelor (morfina, heroina) poate fi eficienta si in cazul intoxicatiei cu alcool.
De regula nu este insa necesar tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind
suficienta spalatura gastrica urmata de perfuzii.
Consumul de alcool in randul adolescentilor reprezinta o problema de interes major,
datorita efectelor periculoase pe care acesta le are, in special, asupra organismelor tinere.
Alcoolismul este o boala cronica, de obicei progresiva, cu simptome care include dorinta
de a bea alcool, in ciuda efectelor negative. Ca multe alte boli, are un curs in general
previzibil, simptome recunoscute si este influentata de factori genetici si sociali.
Manifestari clinice ale consumului excesiv de alcool:
Logoree, euforie, dezinhibitie, accentuarea tulburarilor de gandire, stare
confuzionala, tremor; iar la alcolemiile ce depasesc 3g se instaleaza coma.
In majoritatea cazurilor subiectul iese din starea de coma dupa cateva ore pastrand
o amnezie lacunara asupra intregului episod anterior.
Efectele consumului de alcool (tab.nr.1)
Impactul alcoolului asupra organismului:
- distrugerea neuronilor: crize convulsive (epilepsia alcoolica)

5
- leziuni cerebrale ireversibile: atrofie cerebrala pana la dementa alcoolica
- leziuni cardiace: insuficienta miocardica
- varice esofagiene (prin ruptura duc adesea la moarte)
- steatoza hepatica: hepatita cronica, ciroza hepatica, gastrita cronica
- pancreatita
- tremuraturi ale extremitatilor, mai ales la nivelul mainilor
- cresterea tensiunii arteriale
- cresterea lipidelor in sange
- polinevrita, mai ales la nivelul membrelor inferioare

TUTUNUL
Tutunul se obtine prin uscarea, tocarea si prelucrarea frunzelor.
In afara cancerului bronho-pulmonar, primul ca frecventa la fumatorii inveterati,
numeroase studii au dovedit o relatie directa intre fumat si frecventa cancerului care
atinge organe mai indepartate de contactul cu atmosfera poluata de tutun.
Astfel riscul de a face cancer al vezicii urinare este de doua ori mai mare la fumatori
decat la nefumatori, pt cancerul esofagului de 5 ori, pt cancerul cavitatii bucale si a
faringelui de 6 ori iar pt cancerul laringelui de 10 ori.
Tutunul este de asemnea implicat in aparitia bolilor respiratorii acute si a BPOC. Bolile
respiratorii acute, traheitele, bronsitele, pneumoniile sunt de 2,2 ori mai frecvente la
fumatori decat la nefumatori.
Majoritatea adultilor fumatori au inceput din adolescenta, astfel 40% dintre adolescentii
care fumeaza regulat au incercat cel putin o data sa renunte, 89% dintre oamenii care
incearca pentru prima data o tigara, o incearaca pana la varsta de 18 ani, 90% dintre noii
fumatori sunt copii si adolescenti, acesti noi fumatori ii inlocuiesc pe cei care s-au lasat
sau au murit prematur din cauza bolilor provocate de fumat.
Tinerii sunt incurajati sa fumeze prima tigara de catre reclamele si promotiile organizate
de companiile producatoare de tigari, de prietenii lor, de preturile acceptabile precum si
de a le procura foarte usor, unii comercianti ignorand reglementarile in vigoare.
Nicotina provoaca dependenta, de fapt riscul de a deveni dependent este de unul la trei
sau de unul la doi, in timp ce riscul de a deveni dependent de cocaina administrata
intravenos este de unu la patru!!!
Mai mult de 80% dintre tinerii care fumeaza un pachet sau mai mult pe zi recunosc
nevoia sau dependenta lor de tigari.
Mai mult de 400 000 de oameni mor anual din cauza bolilor cauzate de fumat adica mai
mult decat cele provocate de alcool, heroina, crime, sinucderi, accidente de masina si
SIDA la un loc.

Efectele consumului de tutun

Efectele consumului de nicotina: efecte de scurta durata: stimulare fizica si
intelectuala, cresterea puterii de concentrare, calmare, relaxare, senzatia de bine si de
placere; efecte nocive: producerea brusca de glucoza, urmata de cresterea ritmului
cardiac, cresterea tensiunii arteriale, accelerarea respiratiei, iritarea mucoasei nazo-
faringiene, a laringelui, tuse, ingalbenirea dintilor, aparitia prematura a ridurilor, dispnee.

6
TABELUL NR. 1.
Efectele psihice si fizice ale principalelor substante licite
Efecte psihice Efecte fizice
- reduce inhibitia; - tulburari respiratorii si cardiace;
- determina o stare de relaxare si - afecteaza reflexele si coordonarea
Alcool buna dispozitie; motorie;
- lipsa de concentrare; - sporeste riscul bolilor hepatice (ciroza
- slabirea judecatii; hepatica);
- pierderea autocontrolului; - in cantitati mari:pierderea cunostintei,
coma si chiar moarte
-senzatia de calmare; -ameteli;
Tutun -senzatia de concentrare, de -senzatia de greata si chiar varsaturi;
relaxare. -bronsite;
-cancer, ulcer;
-afectiuni respiratorii, circulatorii,
cardiace

SUBSTANTE ILICITE
OPIUL
Opiul se extrage direct dintr-o anumita specie de mac; opiul brut se fumeaza in pipe, din
el putandu-se extrage o serie de derivati, unii cu intrebuintare medicala (codeina,
papaverina, morfina)
Efectele opiului si derivatiilor acestuia.(Tab.Nr.2)
HEROINA
Heroina este o pulbere de culoare variabila, de la galbui la maroniu, cu gust amar si miros
slab de otet; puterea analgezica este de 3-5 ori mai mare decat a morfinei. Se poate
injecta, inhala sau fuma. Injectiile amplifica efectele si sunt cele mai periculoase.
Este un derivat al opiului. Face parte din categoria drogurilor netraditionale, fiind drogul
cel mai solicitat atat de consumatori cat si de distribuitori.
MORFINA
Este un derivat al opiului, care se prezinta sub forma de pudra alba, solubila in apa, cu
gust amar; se poate administra in scop terapeutic (oral, intravenos, intramuscular)
Consumul de droguri derivate ale opiului provoaca urmatoarele imbolnaviri:
- carii dentare si leziuni asociate;
- reducerea masei musculare;
- modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor;
- scabie;
- ulceratii si flebite la nivelul membrelor inferioare;
- bronsite purulente;
- boli cu transmitere sexuala;
- crize psihiatrice/comportament suicidar;

7
- infectia HIV;
- tuberculoza;
- hepatita virala A/B/C.

COCAINA
Cocaina este extrasa chimic din frunzele de coca, ce creste in zonele tropicale din
America de Sud si pe arhipeleagul indonezian (Malaysia).
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor
si plagilor. In trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi in acest scop sunt
utilizati derivati sintetici ai ei.
Cocaina se prezinta sub doua forme: pudra sau crack. Pudra: culoare alb-cristalina si cu
gust amar, se inhaleaza sau se injecteaza. Crack: se obtine in urma unei prelucrari
chimice din care rezulta pietricele albe care se fumeaza sau se inhaleaza in urma incalzirii
in recipiente speciale.
Efectele consumului de cocaina. (Tab.nr.2)
AMFETAMINELE
Sunt droguri sintetice, folosite initial in tratamentul obezitatii, pentru ca inhiba senzatia
de foame. Se prezinta sub forma de tablete, capsule sau pudra. Se inhaleaza, se inghit, se
injecteaza sau se fumeaza.
Reprezentantii acestei clase sunt: amfetamina, dextroamfetamina, metamfetamina.
Amfetamina si metamfetamina sunt cunoscute sub diferite denumiri argotice:
speed,meth,ice,cristal,glass,cranck,chalk, se prezinta sub forma de pulbere
alba, inodora, amaruie, usor solubila in apa sau alcool.
Efectele consumului de amfetamine (tabelul nr. 2).
ECSTASY
Se prezinta sub forma de capsule sau tablete diferite si uneori sub forma de pulbere sau
lichid. Datorita actiunilor si efectelor lor diferite, drogurile sintetice sunt greu
clasificabile in grupe distincte. XTC (prescurtarea pt Ecstasy) este atribuit frecvent grupei
entactogenelor (droguri care permit contactul, atingerea interiorului, de ex. prin
producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are insa si actiuni din grupa
drogurilor stimulatoare si halucinogene.
Ecstasy este un termen generic pt diverse substane cu spectru de actiune similar. Sunt
comercializate sub acelasi nume de Ecstasy si amestecuri ce contin adaosuri de cafeina,
amfetamina sau LSD.
Efectele consumului de ecstasy. (Tab.Nr.2)

LSD
Este o substanta halucinogena care distorsioneaza perceptiile consumatorului; se prezinta
sub forma de pulbere alba, prelucrata in tablete sau capsule.
Efectele consumului de LSD (Tab. nr2)
SEDATIVELE
Fac parte din categoria deprimantelor sistemului nervos central; majoritatea sunt folosite
in scopuri terapeutice, pe baza de prescriptie medicala.
Efectele cosumului de sedative
CANNABIS (MARIJUANA)

8
Cannabis Sativa este cunoscuta inca din antichitate pentru efectele sale euforice; se
cunostea ca aceasta rasina, odata consumata are proprietatea de a da nastere unei stari de
ebrietate aparte.
In doze mici efectele sunt asemanatoare celor produse de alcool, pe cand dozele mari au
efecte halucinogene; nu induce dependenta.
Consumul cronic favorizeaza aparitia bronsitelor, a infectiilor pulmonare, a cancerului
laringian si pulmonar
Intoxicatia cu cannabis se desfasoara in 4 faze:
- faza euforica;
- faza confuzionala;
- faza de extaz oniric;
- faza de somn;
Efectele consumului de cannabis.

TABELUL NR 2
Efecte fizice si psihice ale principalelor substante ilicite
Efecte psihice Efecte fizice
-scaderea inteligentei si vointei; -scadere ponderala;
Opiul si derivatele -slabirea memoriei; -paloare, pupile mici fixe;
sale: morfina si -declinul intregii personalitatii; -tremur usor al mainilor si
heroina -impotenta sexuala pleoapelor;
-constipatie, varsaturi;
-respiratie rara, puls scazut
-euforie; -vasoconstrictie si anestezie
-senzatie de putere fizica mare si locala;
de crestere a capacitatii -ochi injectati, lacrimosi;
COCAINA intelectuale; -pupile dilatate;
-exaltare, indrazneala; -scadere ponderala
-cresterea dorintelor sexuale;
-inhiba senzatia de foame, sete,
somn, durere;
-nervozitate, epuizare;
-depresie, anxietate
-stare de alerta; -tremuraturi;
-euforie; -cresterea tensiunii arteriale;
-halucinatii; -palpitatii;
AMFETAMINELE -scaderea nevoii de somn; -accelerarea respiratiei;
-cresterea fluentei verbale; -dilatarea pupilelor
-cresterea interesului si a
perfomantelor sexuale
-efect calmant; -greata, diaree;
-inalta perceptie a sunetelor si -dureri musculare;
ECSTASY culorilor; -tulburari de vedere;
-oboseala; -gura uscata, sete puternica;
-depresie, anxietate; -temperatura corpului

9
 -panica, confuzie, paranoia crescuta;
-blocaj renal
-transa, beatitudine si extaz sau -hipertermie;
LSD viziuni infricosatoare; -tahicardie;
-stare de teama, anxietate si -tremuraturi;
depresie -greturi
-calmare; -stare de somnolenta;
-incetinirea gandirii; -dificultati in mers
SEDATIVE -lipsa emotiilor;
-dezinteresul fata de intamplarile si
oamenii din jur
-logoree; -dilatarea pupilei;
-largirea spatiului; -accelerarea pulsului;
Cannabis -slabirea memoriei; -lipsa coordanarii motorii
(Marijuana) -comportament imprevizibil;
-extaz, beatitudine;
-somn

INTOXICATIA CU BARBITURICE SI ANXIOLITICE

Barbituricele si anxioliticele, in afara dependentei fizice si psihice pe care o induc,
prezinta si alte efecte secundare majore, dintre care mentionam:
- somnolenta diurna
- confuzie la varstnici, excitatie paradoxala la copii
- anemie prin carenta de acid folic
- reactii cutante alergice
INDICII CE POT SUGERA CONSUMUL DE DROGURI
In Romania, consumul de droguri a aparut treptat, la inceput timid, apoi din ce in ce mai
puternic, in prezent numarul consumatorilor fiind in continua crestere. In aceste conditii,
se impune cunoasterea indiciilor de probabilitate ale consumului de droguri, parintii
putand astfel intervenii din timp atunci cand suspecteaza o problema a copilului legata de
droguri.
O interventie la timp poate salva multi ani de durere si suferinta. Este mai bine ca
problemele sa fie inlaturate din momentul aparitiei lor, deoarece, odata cu trecerea
timpului, acestea se dezvolta, transformandu-se intr-o situatie pe care parintii nu o mai
pot stapani.
Asemenea indicii sunt:
- schimbarea brusca a comportamentului
- scaderea memoriei
- pierderea gradata a interesului fata de familie, vecini, prieteni, scoala, sport, hobby-uri
- schimbarea prietenilor si tendinta de tainuire a acestora; cu cat tanarul are mai multi
prieteni consumatori, cu atat e mai probabil ca si el sa consume droguri
- ochi injectati, pupile dilatate sau contractate, coordonare deficitara a miscarilor oculare
- acte de furt, minciuni;
- vorbire rapida sau incetinita;

10
- lipsa inexplicabila a banilor sau a obiectelor din casa;
- irascibilitate sau agresiune;
- treceri fara motiv de la veselie la tristete;
- pierderea sau cresterea apetitului;
- stari de somnolenta si apatie necaracteristice sau neoboseala si insomnie;
- cunoasterea de catre tanar a detaliilor privind senzatiile produse de droguri, detalii
mentionate doar cand relatarile altuia nu corespund realitatii;
- detinerea de catre adolescent de postere si articole de imbracaminte cu simboluri
corelate cu consumul de droguri;
- mirosuri, pete neobisnuite pe piele sau imbracaminte, urme de intepaturi, vanatai;
- detinere de prafuri, capsule, fiole, seringi, ace, lingurite innegrite de fum, pipe de
fabricatie artizanala.
PREVENIREA CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI
Prevenirea consumului de droguri trebuie sa fie o optiune a fiecarui tanar sau adult si se
obtine prin:
- cunoasterea riscurilor folosirii drogurilor;
- comunicarea cu familia si prietenii chiar si in probleme dificile;
- puterea de a refuza drogul oferit de o persoana;
- gasirea unor alternative placute de petrecere a timpului liber.
In ultimul timp, s-au dezvoltat numeroase metode de prevenire a consumului de droguri.
S-a constatat ca cele mai eficiente sunt metodele combinate, neexistand o abordare
singulara care sa fie cu adevarat eficienta.
Metode de prevenire a consumului de droguri:
a) abordarea factorilor de risc;
b) abordarea dezvoltarii;
c) abordarea influentei sociale;
d) abordarea specificitatii comunitare;
e) programe care vizeaza scolile:
- informatii tehnice despre droguri si efectele lor
- clasificarea sistemului valoric
- dezvoltarea respectului de sine
- instruire pentru a rezista presiunii sociale
- sustinerea nocivitatii drogurilor in fata celorlalti
- ghidarea normelor individuale si de grup
- acordarea de ajutor
- gasirea si incurajarea activitatilor alternative
f) campanii mass media; acestea avand un rol decisiv in:
- constientizarea si transferul de informatie
- incurajarea comunicarii interpersonale
- incurajarea populatiei de a participa la activitati de preventie si combatere
Statisticile arata ca cea mai expusa categorie in ceea ce priveste consumul de droguri o
constituie tinerii, crescand de la an la an numarul consumatorilor din aceasta categorie.
Aceste statistici arata, de fapt, riscul disrugerii unei intregi generatii.
Tinerii reprezinta categoria cea mai vulnerabila la consumul de droguri, acestia fiind
dispusi mereu sa incerce noi experiente. Ei sunt gata sa faca orice pt a-si inlatura
inhibtiile, pt a-si amplifica senzatia de calm sau indrazneala. S-a semnalat cresterea de

11
delincventi minori chiar din randul familiilor organizate social, cu statut profesional si
cultural ridicat.
In prezent, toxicomania reprezinta o problema mondiala care nu cunoaste frontiere,
afectand toate tarile, toate straturile sociale, toate varstele.

CONCLUZII
Adolescentii care sunt apropiati de parintii lor sunt mai putin expusi
comportamentelor de risc. Cu cat parintii sunt mai implicati in vietile copiilor, cu atat se
vor simti mai pusi in valoare si vor fi mai dipusi sa comunice. Este bine ca parintii sa
stabileasca o rutina, un obicei saptamanal regulat de a face ceva special cu adolescentul,
chiar si ceva foarte simplu cum ar fi mersul la o inghetata.
Adolescentul, tanarul trebuie intrebat unde se duce, cu cine se va intalni si ce va
face.
Parintii trebuie sa faca cunostinta cu prietenii lui si cu parintii acestora pentru a le
cunoaste activitatile. In cazul in care adolescentul va veni cu prietenii, este bine sa fie
supravegheati de un adult.
Mesele sunt o ocazie excelenta de a discuta despre evenimentele de peste zi, de a
oferi suport si a strange legaturile. Studiile arata ca acei copii ale caror familii mananca
impreuna cel putin de 5 ori pe saptamana sunt mai putin expusi riscului de a consuma
alcool sau droguri.
Motivele pentru care un tanar ajunge consumator de droguri sunt nenumarate:
curiozitate, mandrie, deznadejde sau dorinta de a experimenta ceva nou.
Ingrijorator s-a dovedit faptul ca, indiferent pe ce cale, o data ajunsi la consumul
de droguri, drum de intoarcere nu prea mai exista.
Categoria celor care ajung sa foloseasca drogurile din deznadejde, este destul de
mare.
Revoltati de conditiile sociale in care traiesc, doresc sa evadeze, gasind un refugiu
extrem, in consumul de droguri.
Cei care devin consumatori de droguri din dorinta de a experimenta ceva nou,
sunt de regula copiii de bani-gata.
Tentatia este mare mai ales atunci cand situatia materiala este foarte buna. Si apoi
acestia mai cred ca, consumul de droguri este la moda.
O cifra neoficiala, care circula prin culisele centrelor de toxicologie, spune ca ar
fi in jur de 40 mii de toxicomani declarati numai in Bucuresti. Numai la Spitalul
nr.9,sectia Psihiatrie-Toxicologie se fac peste 1000 de intrenari pe an.
Cifrele sunt inspaimantatoare si ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma in
societatea contemporana.

METODE CONTRACEPTIVE LA ADOLESCENTI

Indiferent de sex, viata unui adolescent poate fi brusc schimbata de aparitia unei sarcini
nedorite sau de contactarea unei boli cu transmitere sexuala (BTS). Cea mai sigura
metoda de prevenire a unei BTS sau a unei sarcini este ABSTINENTA (lipsa contactului
sexual).

12
In cazul adolescentilor activi sexual este importanta informarea, precum si
constientizarea riscurilor la care acestia se expun in cazul unui contact sexual neprotejat.
Chiar si un singur contact sexual neprotejat poate conduce la o sarcina nedorita sau la
contactarea unei BTS.
O adolescenta activa sexual, care nu foloseste nici o metoda contraceptiva are sanse de
peste 90% sa aiba o sarcina nedorita intr-o perioada de 1-5 ani.
Chiar daca un adolescent nu planuieste sa-si inceapa viata sexuala inca, el trebuie totusi
sa fie informat in legatura cu metodele contraceptive disponibile; metoda contraceptiva
cea mai potrivita (ca si cost si utilitate); folosirea corecta a prezervativului pt evitarea
contactarii unei BTS (unele BTS pot fi contactate prin orice tip de act sexual:
vaginal,oral,anal); felul in care se pot combina mai multe metode contraceptive pt
cresterea eficacitatii lor.
Orice adolescent ar trebui sa afle aceste informatii de la parinti, scoala sau de la un
specialist din domeniul medical.
Cea mai buna metoda contraceptiva este aceea care se potriveste cel mai bine persoanei
in cauza si care nu influenteaza negativ sanatatea acesteia. De aceea sunt foarte
importante controalele medicale regulate pt a evita reactiile adverse ale contraceptivelor
(in special in cazul utilizarii metodelor hormonale). In cazul persoanelor care sufera de o
boala cronica sau alte disabilitati este indicat un consult medical inainte de alegerea unei
metode contraceptive.

EDUCATIA CONTRACEPTIVA LA ADOLESCENTI

Este foarte importanta educatia sexuala a adolescentilor, mai ales ca varsta medie de
incepere a vietii sexuale a scazut in ultimii ani.
Este bine ca acestia sa cunoasca: beneficiile abstinentei; utilitatea folosirii prezervativului
in timpul oricarui tip de contact sexual; riscul ruperii prezervativului in timpul actului
sexual si astfel necesitatea folosirii unei metode contraceptive complementare, precum
spermicidul.

EDUCATIA CONTRACEPTIVA LA ADOLESCENTE

Unele adolescente nu se simt confortabil in momentul in care trebuie sa consulte o
persoana specializata in planning familial. De aceea este important ca orice adolescenta
sa stie ca:
a) este bine sa fie precauta si sa nu se rusineze in a folosi o metoda contraceptiva; ea
trebuie sa fie pregatita si sa nu se bazeze pe partener in procurarea acesteia;
b) poate sa apeleze cu incredere la ajutorul unui specialist in planning familial in cazul in
care doreste sa efectueze un control genital fiind constienta de confidentialitatea
acestuia;
c) viata sexuala activa necesita monitorizarea anuala pt prevenirea BTS. O parte din acest
grup de boli poate fi detectata printr-un singur examen de urina. Nu este nevoie de un
examen citologic al cervixului (Babes Papanicolau) decat dupa 2-3 ani de la inceputul

13
vietii sexuale.Un astfel de test poate evidentia cu usurinta semnele precoce de cancer al
colului uterin,un tip de cancer frecvent determinat de o infectie cu transmitere sexuala
(Papilomavirusul uman);
d) exista contraceptie de urgenta, in cazul ruperii prezervativului
e) in momentul alegerii unei metode de contraceptie, este bine ca orice adolescenta sa se
intrebe ce va face in cazul in care aceasta metoda se dovedeste ineficienta si ramane
astfel insarcinata. Trebuie sa se gandeasca daca este pregatita sa dea nastere unui copil
sau daca un avort este o solutie viabila.
In cazul tuturor adolescentilor activi sexual sunt recomandate metode de contraceptie cat
mai sigure posibil.

SARCINA LA ADOLESCENTE

Statisticile care arata faptul ca din ce in ce mai multe adolescente raman insarcinate la
varste fragede, ar trebui sa ne ingrijoreze.
Multe dintre adolescentele care raman insarcinate sunt inca in liceu. Se pare ca sarcina
este la moda in randul fetelor care abia au implinit varsta de 18 ani.
Cauza principala este lipsa educatiei sexuale, ele nestiind sa se protejeze in timpul actului
sexual. Majoritatea adolescentelor care se implica intr-o relatie cred ca sunt obligate sa
faca sex cu partenerul pentru ca acesta sa nu le paraseasca sau pentru a se simti iubite.
Oricare ar fi cauza, o sarcina in timpul adolescentei afecteaza pe toata lumea. Cele mai
multe dintre adolescentele care decid sa aiba un copil nu au varsta potrivita pt a se angaja
si au nevoie de ajutor social pt a-si putea plati asistenta medicala.
Datorita sarcinii nu se mai pot intoarce la scoala, nu mai pot primi educatia de care ar
avea nevoie pt a avea o slujba mai bine platita.
Pentru o intelegere corecta a situatiei ar trebui organizate intalniri frecvente cu tinerii
adolescenti in care sa li se explice foarte detaliat importanta si necesitatea protectiei in
timpul actului sexual.
Mamele foarte tinere pot fi parinti buni pentru copiii lor, insa e o responsabilitate foarte
mare si trebuie sa fie constiente ca vor renunta la multe lucruri din viata lor.
Multe adolescente opteaza pentru avort, dar aceasta decizie le poate marca pe
viata,nefiind usor sa renunti la un copil.
Daca avortul nu s-a efectuat corespunzator exista riscul de a nu mai putea face copii
niciodata.
Indiferent de decizia pe care o ia, o mama adolescenta trebuie sa fie constienta ca-i
apartine in exclusivitate si are o mare responsabilitate atat fata de copil (in cazul in care
se hotaraste sa-l faca) cat si fata de ea insasi.

VIOLUL IN RANDUL ADOLESCENTILOR

Acordarea adolescentului de informatii despre viol este importanta. Una din patru fete de
liceu sau unul din zece baieti de liceu raporteaza un abuz fizic sau sexual in antecedente.
Se recomanda adolescentului urmatoarele:
- sa evite locurile retrase (izolate);
- sa aleaga locurile populate, unde adolescentul se simte confortabil si in siguranta; sa nu
aleaga domiciliul uneia dintre parti ca si loc de intalnire; acestea sunt locurile cele mai
familiare unde violurile se produc

14
- sa aiba incredere in instinct: daca exista o senzatie de vulnerabilitate, aceasta poate fi
intemeiata; de exemplu, sa evite petrecerile unde baietii sunt in numar mai mare decat
fetele;
- sa nu ezite in a fi nepoliticos: daca intalnirea degenereaza sau adolescentul se simte
agitat, se recomanda parasirea locului respectiv cat mai repede posibil;
- sa evite alcoolul sau drogurile: acestea compromit abilitatea si luarea de decizii
responsabile in timpul intalnirii;
- sa recurga la intalniri duble sau in grup: in mod special prima data, o intalnire in grup
poate fi mai confortabila sau mai putin riscanta; cand adolescentii se afla in compania
prietenilor de incredere, tind sa se simta in siguranta chiar daca incalca reguli.

BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA

Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact
sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai.
Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem
intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la
mama la fat.
Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii:
A) Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte:
- sifilisul;
- gonoreea sau blenoragia;
- sancrul moale;
- granulomul inghinal;
- limfogranulomatoza inghinala.
B) Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:
- uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate
de chlamydii, mycoplasme, candida albicans, trichomonas vaginalis);
- tricomonazia urogenitala;
- candidozele urogenitale;
- herpesul genital;
- vegetatiile veneriene;
- moluscum contagiosum;
- scabia;
- unele forme de hepatita virala;
- pediculoza.
In ultimul deceniu, infectia cu HIV, cea mai periculoasa infectie, alaturi de sifilis, a
provocat epidemii fara precedent.
Exprimarile clinice ale bolilor cu transmitere sexuala apar mai ales in regiunea genitala,
dar pot fi evidente si in cavitatea bucala, pe tegument sau la nivelul ochilor -
conjunctival.
In zona genitala, simptomele se manifesta prin secretii neobisnuite, dureri in zona
pelvina, arsuri, prurit, senzatie de iritatie, dureri in timpul actului sexual sau la urinare
(disurie). Prezenta tuturor acestor simptome nu este obligatorie - unele dintre ele
disparand de la sine, desi infectia ramane in organism pana la tratare sau cronicizare.
Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical si
diagnosticarea corecta. Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a

15
consultarii altor surse de informare neoficiale de multe ori incorecte. Medicul poate fi
unul de familie in prima faza ce va va trimite la un specialist in boli dermato - venerice,
care va face analize si va aplica tratamentul corespunzator. Acest tratament trebuie
continuat pe toata perioada recomandata, chiar daca simptomele dispar, iar actul sexual
poate fi reluat dupa 3 zile de la incetarea tratamentului in conformitate cu recomandarile
medicului specialist.
Riscul de infectare cu aceste boli este mai mare in contactul sexual cu mai multi
parteneri, atunci cand nu este folosit prezervativul ca mijloc de protectie si cind sunt
utilizate droguri injectabile intravenos, cand partenerul se drogheaza sau are la randul lui
mai multi parteneri sexuali.

SINDROMUL DE OBOSEALA CRONICA

Sindromul de oboseala cronica este caracterizat prin oboseala sau extenuare

severa care impiedica efectuarea activitatilor normale, zilnice obisnuite. Mai exista si alte
simptome, dar cel principal este oboseala care dureaza de cel putin 6 luni. Unele persoane
se confrunta cu acest sindrom timp de ani de zile.
Boala nu este foarte bine cunoscuta. Majoritatea expertilor cred ca este o boala cu
setul ei propriu de simptome. Totusi, unii doctori nu sunt de aceasta parere. Nu exista
teste care sa confirme diagnosticul de sindrom de oboseala cronica. Din aceasta cauza,
multi pacienti sau familia si prietenii lor accepta boala cu oarecare dificultate. Este foarte
important ca cei din jurul pacientului sa creada in diagnostic si sa-l sustina. A avea un
doctor de incredere este de importanta vitala.
Oboseala nu este imaginara, are un substrat real. Este reactia organismului la o
combinatie de factori fizici si emotionali.

CAUZE
Doctorii nu cunosc cauzele sindromului de oboseala cronica. Unele persoane
dezvolta acest sindrom dupa o infectie virala sau bacteriana, cum ar fi gripa, dar nu exista
dovezi in acest sens. Alte teorii incrimineaza sistemul imun, sistemul nervos, sistemul
endocrin (hormonii si glandele) si istoria familiala (cazuri in randul membrilor familiei).
Insa nu exista destule dovezi pentru nici una dintre acestea.
Principalul simptom al acestui sindrom este oboseala sau extenuarea severa care
dureaza de cel putin 6 luni si nu se amelioreaza semnificativ la odihna. Gradul severitatii
este atat de mare incat afecteaza capacitatea de munca, activitatile de recreere si cele
sociale.
Oboseala si celelalte simptome descrise mai jos pot debuta brusc sau pot sa se
dezvolte gradat de-a lungul unei perioade de saptamani sau luni.
Alte simptome pe termen lung includ:
- uitarea, pierderea memoriei, stare confuzionala sau dificulate de concentrare
- dureri de gat;
- ganglioni limfatici usor mariti la nivelul gatului sau axilei;
- dureri musculare;
- dureri articulare fara roseata sau tumefiere locala ;

16
- cefalee ale carei caractere sunt diferite de cele din trecut;
- somn neodihnitor (la trezire persoana se simte obosita).

Datorita faptului ca sindromul de oboseala cronica nu este usor de diagnosticat,

expertii in sanatate au stabilit niste reguli de identificare a bolii. Pentrul diagnosticul
acestui sindrom sunt necesare oboseala si cel putin 4 dintre simptomele de mai sus.
Aceste simptome trebuie sa debuteze o data cu oboseala sau dupa declansarea ei si sa
dureze cel putin 6 luni.
Totusi, in prezenta fatigabilitatii persistente, inexplicabile si a altor simptome
tipice care nu intrunesc insa aceste criterii (de exemplu dureaza de mai putin de 6 luni) se
poate presupune ca diagnosticul este sindromul de oboseala cronica si poate fi necesara
inceperea tratamentului.
Unii pacienti cu acest sindrom dezvolta o afectiune in care frecventa cardiaca
(numarul de batai pe minut) creste si tensiunea arteriala scade in momentul cand se ridica
din pozitie culcata si stau in picioare. Aceasta este deseori descrisa ca senzatie de lesin
sau ameteala. Afectiunea se numeste hipotensiune ortostatica.
Depresia se intalneste destul de des si poate duce la inrautatirea celorlalte
simptome. Medicatia antidepresiva poate avea efecte benefice.
Sindromul de oboseala cronica produce simptome care se intalnesc in multe alte
boli, mai ales la debut.
De aceea, diagnosticul poate fi pus numai dupa ce o evaluare completa a exclus
celelalte boli cu simptome similare.

FACTORI DE RISC

Desi persoanele care sufera de sindromul de oboseala cronica au in general intre 25 si 45

de ani si 6 persoane din 10 sunt femei, nu exista dovezi care sa arate care sunt factorii de
risc pentru dezvoltarea acestui sindrom.
Boala se intalneste rar la copii. Poate aparea la adolescenti, mai ales la tinerele
adolescente. Spre deosebire de adulti, adolescentii au mai multe sanse sa dezvolte
sindromul dupa un episod de boala precum mononucleoza sau gripa.
Studii diverse au raportat faptul ca in SUA intre 1 si 5 persoane din 1000 ar putea avea
suferi de sindromul de oboseala cronica - suficient pentru a fi considerat o problema
majora de sanatate publica.

INVESTIGATII

Sindromul de oboseala cronica este greu de diagnosticat. Oboseala cronica este o

problema extrem de comuna si poate avea multe alte cauze. Diagnosticul poate fi pus nu
mai prin eliminarea celorlalte posibilitati.
In primul rand, doctorul trebuie sa ia anamneza si sa faca un examen fizic complet.
Expertii au elaborat o lista specifica de simptome pentru a decide daca o persoana sufera
de sindromul de oboseala cronica. Doctorii se folosesc de o varietate de teste pentru a
exclude alte boli. Printre aceste teste se numara:

- HLG,VSH,glicemia,TSH,analize de biochimie,examen sumar de urina.

17
In cazul in care simptomele, istoricul bolii si examenul fizic sugereaza alte posibile
afectiuni pot fi facute si alte teste. Testele suplimentare pot fi urmatoarele:
- anticorpii antinucleari pentru diagnosticul de LES
- factorul reumatoid, pentru diagnosticul de artrita reumatoida
- testul HIV
- teste pentru boala Lyme, in cazul expunerii la capuse

TRATAMENT
Obiectivul principal de tratament al sindromului de oboseala cronica este
imbunatatirea starii generale astfel incat pacientul sa revina la viata normala.
Masuri simple care pot fi luate la domiciliu - cum ar fi imbunatatirea ritmului de
somn si exercitiu fizic moderat-sunt componente importante ale tratamentului.
Apelarea la un consilier sau psiholog s-a dovedit a fi utila la pacientii cu sindrom
de oboseala cronica.
Desi nu exista o cura pentru acest sindrom, multe dintre simptomele sale raspund
la tratament.

18
BIBLIOGRAFIE

1. R.BOUDON-DICTIONAR DE SOCIOLOGIE, editura UNIVERS

ENCICLOPEDIC, BUCURESTI 1996
2. V.CLOCOTICI,A.STAN-STATISTICA APLICATA IN PSIHOLOGIE, editura
POLROM, IASI 2001
3. A.COSMOVICI, L.IACOB-PSIHOLOGIE SCOLARA, editura POLIROM, IASI
1998
4. DICTIONAR DE PSIHOLOGIE, editura UNIVERS ENCICLOPEDIC,
BUCURESTI 1998
5. A.NECULAU-PSIHOLOGIE SOCIALA, editura POLIROM, IASI 1996
6. OXFORD-TRATAT DE PSIHIATRIE
7. T.ROTARU-METODE STATISTICE APLICATE IN STIINTELE SOCIALE,
editura POLIROM, IASI 2000
8. T.ROTARU, P.ILUT-ANCHETA SOCIOLOGICA SI SONDAJUL DE OPINIE,
editura POLIROM, IASI 1997
9. N.SILLAMY-DICTIONAR DE PSIHOLOGIE, editura UNIVERS
ENCICLOPEDIC, BUCURESTI 1996
10. E.VERZA-PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA, EDP, BUCURESTI 1996
11. P.ABRAHAM, A.L.RONCOV, C.CARAUSU-DROGURILE: ASPECTE
JURIDICE SI PSIHOSOCIALE, editura MIRTON, TIMISOARA 2004
12. G.DANILA-GHID DE DATE TOXICOLOGICE, editura MEDICALA,
BUCURESTI 1984
13. AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIATION-DIAGNOSTIC AND
STATISTICAL MANUAL OF MENTAL DISORDERS, FOURTH EDITION 2000

19