Disonanta cognitiva este de cele mai multe ori generata de discrepanta dintre doua elemente cognitive care se neaga

sau se contrazic
reciproc si care sunt generatoare de stres.
Spre exemplu, in timp ce esti multumit de faptul ca i-ai comunicat sefului existenta unei situatii problematice intr-o arie de activitate,
ulterior, in urmatoarele 2-3 minute, esti ingrijorat daca nu cumva ai fost prea curajos sa faci acest demers si daca ai procedat corect. Astfel,
te afli intr-o situatie confuza si oscilezi intre cele 2 stari, initial de multumire, si cea de ingrijorare, aparuta ulterior.

Cum putem identifica existenta sau aparitia disonantei cognitive?

Aceasta stare se resimte foarte repede la nivel emotional si fizic si se exprima prin agitatie la un nivel moderat si o stare de nemultumire si
ingrijorare usoara. Cateodata, nici nu sesizam instalarea acestui fenomen subtil si ne simtim morocanosi, indispusi sau anxiosi, nemultumiti,
frustrati.

Criterii care se indeplinesc in aparitia disonantei cognitive:

aparitia unui disconfort psihologic produs de existenta a cel putin doua elemente cognitive (informatii, comportamente, opinii, senzatii etc.),
care se neaga sau se contrazic reciproc. (ex. Trebuie sa tin regim si tocmai am mancat o ciocolata);
stare interna de disconfort care apare atunci cand indivizii observa inconsecventa intre doua sau mai multe atitudini sau intre atitudini si
comportament. (stiam ca nu este bine sa stau la ora pranzului pe plaja dar am ramas in continuare, urmarea fiind aceste minunate arsuri);
lipsa consensului intre opiniile, atitudinile si corectitudinea deciziei luate, cunostintele si valorile unei persoane (mi-am jurat ca nu mai
chiulesc de la cursuri si iata ca sunt iar in parc!);
discordanta sau contradictie in cunoastere, pricinuita de informatii contradictorii privitoare la acelasi obiect, situatie sau eveniment si care este
traita de subiect tensional, ca stare de dezechilibru cognitiv, de neliniste psihica;
un dezacord intre atitudine si realitate.

In general, tindem sa avem consistenta cognitiva. Aceasta este o stare de spirit in care opiniile, atitudinile si comportamentele se gasesc in
armonie. Teoria consistentei cognitive vorbeste despre faptul ca oamenii sunt fiinte rationale, logice. Pierderea armoniei, prin aparitiei disonantei
cognitive, arata relativitatea si lipsa de persistenta a unor fenomene psihice, care se pot schimba in functie de ceea ce experimentam zi de zi.

Acest mod de functionare incepe o data cu formarea psihicului copilului si se dezvolta de-a lungul continuumului vieii prin imbinarea elementelor
biologice, psihologice si sociale ale omului.
Din fericire, exista si modalitati care pot atenua contradictia intrapsihica. Astfel, putem sa gasim cai de diminuare a disonantei cognitiva prin
schimbarea atitudinii, schimbarea perceptiei comportamentului, apelul la cognitii consonante suplimentare, minimalizarea importantei
conflictului, reducerea libertatii de alegere percepute.

..