Sistemul sanitar din Romania

Principalele scopuri ale politicilor de sntate sunt realizarea unui nivel ridicat
de sntate cu realizarea distribuirii echitabil a serviciilor de asisten medical.
n Uniunea European exist o mare diversitate de modele de sisteme sanitare,
fiecare cu modul su particular de organizare i finanare. Ceea ce face dificil s se
urmeze un anumit model, adic un sistem sanitar unitar.
Asigurrile de sntate obligatorii precum i asigurrile voluntare sunt administrate
de Case de Asigurri de Sntate, organisme autonome ce colecteaz contribuiile
n funcie de venituri, pentru a le redistribuii sub form de beneficii n momentul
utilizrii serviciilor medicale, ori de rambursare a cheltuielilor angajate.
n aproape toate rile membre ale UE exist o insatisfacie legat de modalitile
de finanare i de furnizare a serviciilor medicale. Principalele probleme comune
care ocup diverse locuri n ordinea preocuprilor naionale le reprezint carenele
lor n materie de echitate i egalitate la accesul la serviciile medicale, de control
asupra cheltuielilor, de utilizare eficient a resurselor i de control al calitii
serviciilor medicale. Asupra planului de stabilitate social, prioritatea const n
garantarea ngrijirilor medicale pentru persoanele n vrst, mai bine adaptate la
nevoile lor, preferat fiind crearea unui echilibru ntre ngrijirile la domiciliu,
ngrijirile comunitare i serviciile spitaliceti. Ingrijirile preventive constituind o
potenial alternativ economic a ngrijirilor medicale bazate pe tehnologii
costisitoare.
La ora actual se pune accent mai mult pe reorientarea sistemelor de sntate
ctre obiective msurabile att n ceea ce privete calitatea ngrijirilor medicale ct
i n ceea ce privete satisfactia utilizatorilor.
Asigurarea sntii este considerat obiectivul principal al sistemului sanitar.
Principalele scopuri fiind realizarea unui nivel ridicat de sntate i distribuirea
echitabil a serviciilor de asisten medical. Sistemul sanitar trebuie s corespund
ateptrilor populaiei, implicnd astfel respectul fa de cetean (autonomie i
confidenialitate) i orientarea beneficiarului (servicii prompte i calitate a
dotrilor). Un alt obiectiv l reprezint finanarea echitabil, n care cheltuielile s
reflecte capacitatea de plat, i nu neaprat riscul de mbolnvire.
Conform opiniei unor specialiti care a fost publicat ntr-o prestigioas revist
englez de specialitate, sistemele sanitare ale lumii se clasific potrivit eficienei cu
care transform cheltuielile n sntate. Se au n vedere aici, n corelaie,
cheltuielile pentru ngrijirea sntii, ajustate conform preurilor locale, cu
asigurarea strii de sntate. Ca factor esenial pentru sntate, n calcul a fost
cuprins i nivelul de educaie a populaiei. Dar aceti specialiti nu au reuit s
ofere rspunsul la ntrebarea n ce msur un sistem sanitar este mai bun dect
altul.
De altfel, n Uniunea European exist o mare diversitate de modele de sisteme
sanitare, fiecare cu modul su particular de organizare i finanare. Ceea ce face
nc i mai dificil s se urmeze un anumit model, adic un sistem sanitar unitar.
Ca i structur general, la ora actual exist trei sisteme de finanare performante
predominante n Uniunea European. Primul (cunoscut sub numele de modelul
Beveridge) se caracterizeaz prin finanare public pe baza impozitelor culese de la
contribuabili.
Al doilea sistem (cunoscut sub numele de modelul Bismark) n care finanarea se
realizeaza prin intermediul asigurrii obligatorii ale populaiei .
Al treilea sistem const n finanarea privat prin asigurri voluntare.
n anul 1997, Romnia a introdus un nou sistem de asigurri de sntate prin
Legea nr. 145/1997, bazat pe o versiune modificat a modelului Bismarck. n mod
practic n prezent, n afar de modelul Bismarck, mai coexist i elemente din alte
modele. Diferena dintre aceste modele const n modalitatea prin care sistemul
sanitar este finanat):
modelul Semashko bugetul asigurrilor sociale de stat;
modelul Beveridge principiul rolului de filtru (avut de medicii de familie
alei, n mod liber, de ctre pacieni i finanat prin impozite);
modelul Bismarck sistemul de asigurri sociale de sntate (bazat pe prime
obligatorii de asigurare, dependente de venituri).
n majoritatea acestor modele pacienii contribuie, ntr-o proporie variat la
finanarea ngrijirilor medicale n toate rile membre ale Uniunii Europene.
Majoritatea statelor membre aplic dispoziii de exonerare de la participare la toate
costurile a categoriilor cu venituri mici ct i al persoanelor din alte grupuri
defavorizate. Asigurrile obligatorii precum i asigurrile voluntare sunt
administrate de Case de Asigurari de Sntate, organisme autonome ce colecteaz
contribuiile n funcie de venituri, pentru a le redistribuii sub form de beneficii n
momentul utilizrii serviciilor medicale, ori de rambursare a cheltuielilor angajate.
Modul de finanare al spitalelor variaz n general de la un stat la altul., principalele
forme fiind: tariful pe zi de spitalizare, i tariful pe grupe de diagnostic clinic.

Sistemul de sntate romnesc, a fost instituit n anul 1997, cnd s-a introdus un
nou sistem de asigurri de sntate prin Legea nr. 145/1997, bazat pe o versiune
modificat a modelului Bismarck. Sistemul serviciilor de sntate din Romania de
pn n 1989, nu a suferit modificri substaniale, nici dup 1989. In prezent, unele
structuri din urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar roman
(tinand cont in principal de modalitatea prin care sistemul este finantat):
modelul Semashko bugetul asigurarilor sociale de stat (trezoreria statului);
modelul Beveridge principiul rolului de filtru (avut de medicii de familie
alesi, in mod liber, de catre pacienti si finantat prin impozite);
modelul Bismarck sistemul de asigurari sociale de sanatate (bazat pe prime
obligatorii de asigurare, dependente de venituri).- modelul Romaniei.
In prezent, starea de sanatate a populatiei este determinata de accesul la sanatate,
pe de o parte, si de accesul la servicii de sanatate, pe de alta parte.
Accesul la sanatate depinde intr-o mare masura de factori externi sistemului de
sanatate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economica, factori
socio-culturali. Accesul la ingrijiri de sanatate este influentat aproape in totalitate
de organizarea sistemului sanitar.
Creditarea serviciilor sanitare cu foarte mult responsabilitate i puine efecte
asupra strii de sntate a populaiei a dus la o culpabilizare a medicilor i a
sectorului sanitar pentru toate insatisfaciile generate de deteriorarea strii de
sntate care de fapt a fost rezultatul aciunii conjugate a mai multor factori (social
- economici, comportamentali, biologici, ambientali).
Lipsa unei politici coerente n domeniul sntaii dupa 1990 a fost favorizat i de
motenirea unui deficit n capacitatea de analiz sistematic i de dezvoltare de
strategii, n condiiile unei cercetari i pregtiri insuficiente n domeniul
managmentului sntaii publice i al serviciilor de sntate. Un punct pozitiv a fost
posibilitatea unei liberi alegeri a medicului i salarizarea sa n funcie de
numrulpersoanelor servite si calitatea prestatiei, toate efectuate pe baze
contractual. Finantarea unitilor din asistena primar i ambulatorul clinicilor de
specialitate, precum i a celor private, se realizeaza prin contracte ncheiate cu
casele locale de asigurri de sntate. Rambursarea cheltuielilor pentru serviciile
prestate asigurailor se face conform prevederilor din Contractului Cadru, care se
aprob anual prin hotrre de guvern. Finanarea sistemului de sntate se va face
din fondurile asigurailor i din plile pacienilor. Bugetul de stat finaneaz
programele medicale naionale i investiiile din spitale, construciile i
echipamentele de nalt performan. Fondurile de asigurri de sntate finaneaz
serviciile de sntate (primar, ambulatorie, spitaliceasc, de urgen,
stomatologic, reabilitare, produse farmaceutice compensate). Pacientul contribuie
parial la plata unor servicii medicale i integral la plata altor servicii medicale,
precum i la cea a medicamentelor compensate.
Accesibilitatea la servicii de ingrijire medicala este determinata de convergenta
dintre oferta si cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reala a
facilitatilor de ingrijiri comparativ cu cererea bazata pe nevoia reala pentru
sanatate. Disparitatile in accesul la ingrijiri apar din cel putin patru motive: etnice
sau rasiale; economice, aici incluzand costurile directe suportate de populatie (co-
plati, costuri legate de tratamente si spitalizare) precum si cele indirecte (cost
transport, timpi de asteptare); asezare geografica inadecvata a facilitatilor de
ingrijiri; calitatea inegala a serviciilor de acelasi tip.
In Romania sunt evidentiabile toate cele patru tipuri de inechitati in accesul la
serviciile de ingrijiri, ceea ce determina inechitati in starea de sanatate a diferitelor
grupuri de populatie, a unor comunitati din diferite zone geografice si a grupurilor
defavorizate economic. Aceste disparitati se manifesta prin indicatori de baza ai
starii de sanatate modesti (speranta de viata la nastere, mortalitatea infantila,
mortalitatea generala pe cauze de deces evitabile, grad de morbiditate, ani de viata
in stare de sanatate) dar si prin nivelul scazut de informare privind factorii de risc si
de protectie pentru sanatate sau sistemul de ingrijiri de sanatate si pachetul de
servicii de baza din Romania.
Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurari sociale si are ca scop
asigurarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baza
pentru asigurati. In consecinta, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o
preocupare continua la Nivelul Ministerului Sanatatii Publice.
Pentru evaluarea accesibilitatii, au fost analizati indicatori de proximitate care sa
identifice eventuale grupe populationale si sau zone geografice dezavantajate in
privinta accesului la servicii, pentru care ar trebui dezvoltate politici tintite. Factorii
determinanti care influenteaza gradul de accesibilitate al populatiei la serviciile de
sanatate sunt in general reprezentati de: nivelul saraciei, somajul, ocupatia, mediul
de rezidenta, statutul de asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate,
gradul de acoperire cu personal medical.
Nivelul saraciei studiat prin Raportul National al Dezvoltarii Umane 2003-2005
pentru Romania (UNDP) mentioneaza existenta unor enclave caracterizate de un
index al dezvoltarii umane (IDU) scazut care se situeaza in cele mai multe cazuri in
zonele greu accesibile ale judetelor, departe de reteaua principala de sosele. Satele
cele mai sarace (cu IDU foarte scazut) sunt de obicei izolate fata de drumurile
modernizate sau fata de orase, avand chiar un rol marginal in cadrul comunelor de
care apartin.
Acelasi raport pune in evidenta inegalitatea dintre mediul urban si rural in ceea ce
priveste rata de saracie (13.8% si respectiv 38%) si rata de saracie severa (3.8% si
respectiv 13.9%) in anul 2003. Exista numeroase discrepante intre diferitele
categorii ocupationale in ceea ce priveste ponderea populatiei aflate sub limita
saraciei: agricultorii (51%), somerii (39%), lucratorii pe cont propriu (37%),
pensionarii (20%), ceea ce indica potentiale grupe populationale dezavantajate,
care trebuie vizate de politici de imbunatatire a accesului. In profil teritorial,
in Romania Regiunea 1 de dezvoltare N-E si Regiunea 3 S sunt zonele cu cel mai
scazut IDU (0.756 pentru ambele regiuni) si cu cel mai mic PIB (PPP) (4400 USD,
respectiv 4900 USD) in anul 2002.
Un numar mare de persoane, desi sunt asigurate, au acces limitat la asistenta
medicala, pe fondul bugetului foarte redus al gospodariei. Familiile sarace nu isi pot
permite coplatile implicate de solicitarea serviciilor medicale si achizitionarea
medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport si extraplata pentru
medic si personalul auxiliar.
Pentru 40% din populatia din rural, mijlocul de transport si costul acestuia
reprezinta o problema de acces la serviciile medicale, in afara localitatii. De
asemenea, coplata adresata personalului medical si timpul de asteptare sunt vazute
ca obstacole, atat de catre cei din rural cat si de catre cei din urban.
Statutul de asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate este dat de
Raportul de activitate pe anul 2005 al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate,
care mentioneaza ca la 30 septembrie 2005, in mediul urban gradul de cuprindere
in sistemul de asigurari era de 96.08%, iar in cel rural de 89.25%.
Gradul de acoperire cu personal medical rezulta din analize recente care au relevat
ca exista inegalitati regionale marcate in acoperirea populatiei cu personal medical.
Astfel, numarul de locuitori care revin la un medic in rural este de peste 6 ori mai
mare decat in urban, pentru 2005. Cele mai defavorizate regiuni sunt Sud si Sud-
Est (773, respectiv 655 locuitori/1 medic). In regiunea de Nord-Est se inregistreaza
ca fiind cea mai slab acoperita cu medici in mediul rural (2778 locuitori/1 medic).
De asemenea, numarul de asistente comunitare este total insuficient, la o asistenta
comunitara revenind 26265 de persoane. In mediul rural exista 98 de localitati fara
medic.
Serviciile medicale sunt, astfel, in prezent, acordate in baza contributiei la fondul de
asigurari de sanatate (6,5 % din salariul brut al angajatului si 7% din partea
angajatorului). Asiguratul beneficiaza, pe baza acestei contributii, in mod gratuit de
un pachet de servicii definite drept vitale si reglementate legislativ.