RELAIA DINTRE CREIER I VIAA PSIHIC

Prin rezecii chirurgicale ale anumitor arii cerebrale, prin compresii determinate
de tumori cerebrale, stimulri cerebrale electrofiziologice, administrarea de
medicamente, s-au evideniat diverse modificri psihocomportamentale.

Exemplele cele mai convingtoare sunt afectrile psihice cauzate de consumul

de alcool, de droguri recreaionale, care produc tulburri psihocomportamentale
prin deturnarea mecanismelor cerebrale normale. n cazul fumtorilor,
dependena fizic i comportamentele generate de aceasta sunt determinate de
nicotin i se explic prin faptul c nicotina este o substan activ chimic
(asemntoare heroinei, cocainei) ce afecteaz procesele chimice ale Sistemului
Nervos Central; consumat n cantiti mici determin o senzaie de plcere, de
sporire a ateniei, a puterii de concentrare, de calmare, n primele 30 minute;
dup 30 minute efectul nicotinei scade, determinnd fumtorul s apeleze la o
nou igar.

Procesele neurologice se desfoar sub influena neurotransmitorilor, a

semnalelor hormonale, toate producnd modificri psihocomportamentale
numeroase, unele chiar exagerate.

Ca exemplu, substane asemntoare morfinei, pot determina modificri n

percepia dureroas, modificri ale afectivitii (apariia unei stri de euforie),
dar i de dependen ulterioar n unele cazuri.

Principiile care explic raportul dintre creier i viaa psihic sunt

urmtoarele:

Principiul neuronului unitatea morfologic i funcional a creierului este

neuronul.

Principiul centralizrii principiul de convergen reciproc i de grupare a

neuronilor n ansambluri organizate n centrii nervoi.

Principiul cefalizrii se refer la planul general de organizare a organismului

i planul de organizare a sistemului nervos central.

Principiul corticalizrii scoara cerebral (cea mai nou formaiune cerebral

din punct de vedere filogenetic) tinde s devin centrul superior de comand i
control al sistemului nervos central, subordonnd activitatea formaiunilor
subiacente.
Principiul diferenierii i specializrii encefalul este un sistem
morfofuncional neomogen, fiind difereniat att structural ct i funcional i
avnd o specializare funcional a elementelor din care este alctuit.

Principiul ierarhizrii i integrrii sistemice stabilete legile dup care se

realizeaz diferenierea i specializarea n organizarea funcional a creierului.
Din punctul de vedere al acestui principiu, se creeaz un tip de relaie cu dublu
sens, cu un sens ascendent, de la nivelele inferioare ctre cele superioare i un
sens descendent, de la nivelul superior ctre cele inferioare.

Principiul comutrii implic dou aspecte: primul se refer la diversificarea

i creterea intrrilor i ieirilor la nivelul organismului, iar cellalt aspect se
refer la legea fiziologic a exclusivitii, conform creia organismul nu poate
efectua, n acelai timp, dou comportamente adaptive, n raport cu stimulii
exteriori, ci numai unul singur.

Principiul reflexului unitatea funcional a sitemului nervos este arcul reflex.

Principiul modelrii informaionale se exprim, pe de o parte, prin dependena

funcionrii creierului de sursele de stimulare i de informaie exterioare i pe de
alt parte prin caracterul reflectoriu al vieii psihice

Principiul conexiunii inverse st la baza modelului general de funcionare a

creierului, considerat ca un sistem cibernetic, cu autofuncionare i autoreglare.
Conform acestui principiu, creierul are capacitatea de a-i menine un anumit
echilibru i de a-i corecta eventualele erori de funcionare i, de asemenea, are
capacitatea de a-i dezvolta experiena prin achiziia unor structuri
informaionale noi i prin crearea unor sisteme noi de legturi.

Principiul redundanei se refer la aciunea factorilor perturbatori, interni sau

externi, asupra activitii informaionale a creierului

Principiul verbalizrii este legat de apariia i dezvoltarea limbajului articulat.

Principiul instruibilitii organizarea i funcionarea creierului au o anumit

plasticitate de autoelaborare n cadrul interaciunii sale cu mediul extern.
Neuronul i analizatorul

Structura neuronului.

Neuronii au de obicei un singur nucleu mic, dispus central, care prezint unul
sau doi nucleoli.

Microfilamentele, neurofilamentele i neurotubulii formeaz citoscheletul

neuronului.

Neuronul este format din corp celular i din una sau mai multe prelungiri:
dentritele, prelungiri celulipete i axonul. Corpul neuronului este format din
neurilen, neuroplasm i nucleu. Neuroplasma conine organite celulare
comune (mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic) i organite specifice
(corpii tigroizi).

Funciile neuronului.

a) EXCITABILITATEA: este proprietatea de intra n activitate sub aciunea

unui stimul.
b) CONDUCTABILITATEA: este proprietatea de a conduce impulsul.
c) DEGENERESCENA: se refer la degradarea neuronului n codiii de
lezare serioas a axonului.
d) REGENERAREA: este proprietatea de a se reface dup anumite lezri.
e) ACTIVITATEA SINAPTIC: se refer la codarea chimic a informaiei
i transmiterea acesteia prin sinapse.

Structura analizatorului.

Fiecare analizator este alctuir din 3 segmente: periferic (receptor) , de

conducere (intermediar) i central.

a) RECEPTORUL este reprezentat de terminaii dentritice, sau celule

epiteliale specializate.

b) SEGMENTUL DE CONDUCERE este alctuit din cile nervoase prin

care potenialul de aciune (impulsul) ajunge la receptori, la centri nervoi
superiori.

c) SEGMENTUL CENTRAL este reprezentat de zona cortical unde se face

analiza i sinteza informaiilor i rezult senzaiile.
 d) Feed-back-ul asigur autoreglarea analizatorilor i adaptarea muchilor la
contactul cu diferii stimuli.

Funciile analizatorului.

Analizatorul kinestezic informeaz permanent SNC asupra posturii corpului.

Analizatorul olfactiv are rolul de a depista prezena n aer a unor substane

mirositoare.

Analizatorul gustativ permite aprecierea calitilor alimentelor i asigur

depistarea substanelor duntoare, toxice.

Analizatorul vizual are o importan deosebit pentru orientarea n spaiu, pentru

distingerea formei i a culorii obiectelor, pentru meninerea echilibrului.

Proprietile reelelor neuronale.

1. Plasticitatea reelelor: se refer la faptul c terminaiile nervoase ale

neuronilor degenereaz continuu, n timp ce se formeaz altele noi.
2. Convergena stimulilor la nivelul reelelor: este proprietatea prin care
reelele neuronale ale sistemului nervos central coreleaz, sumeaz i
sorteaz diferite tipuri de informaie, rspunsul rezultat fiind suma
efectelor diferitelor tipuri de semnale.
3. Divergena stimulilor la nivelul reelelor: este proprietatea care asigur
distribuirea concomitent a impulsului, la mai muli neuroni din reea.
4. Legtura invers (feed-back): controlul feed-back este mecanismul prin
care rspunsul unui neuron influeneaz n plus sau n minus stimulul care
produce acest rspuns. Cel mai frecvent este feed-back-ul negativ n
organism, cel care diminueaz stimulul prin intensitatea rspunsului.
Feed-back-ul cel mai rar ntlnit este cel pozitiv i este cel care aplific
stimulul prin rspuns.
5. Transformarea ritmului de excitaie: reelele neuronale sunt capabile s
modifice ritmul impulsurilor primite, de multe ori cu o frecven a
impulsurilor eferente, independente de stimulul aferent.
 6. Fenomenul de rebound: se refer la nlocuirea rapid a unui impuls
nervos, cu un altul cu caracter opus primului. Explicaia acestui fenomen
const n existena unor legturi reciproce ntre centrii nervoi.
7. Principiul dominanei: arat c n condiii normale, exist o dominant a
focarului de excitaie ntr-un centru nervos, care modific sau
subordoneaz activitatea altor centri. n condiii normale, centrii
dominani sunt cei care controleaz alimentaia, aprarea organismului,
sexualitatea. Un focar dominant se caracterizeaz prin excitabilitatea
crescut, stabilitatea excitaiei, capacitatea de nsumare a excitaiei i
ineria, mai mare sau mai mic dup ncetarea stimulului.

Legile conducerii impulsului nervos:

1. Legea integritii morfofuncionale: potrivit acestei legi, conducerea

impulsului necesit integritatea anatomic i funcional a fibrei nervoase.
Comprimarea, ligaturarea, tracionarea, refrigerarea sau anestezierea
fibrei, reduce sau anuleaz conductabilitatea. Lezarea fibrei se nsoete
de o disfunciune reversibil sau nu, n funcie de importana leziunii.
2. Legea conducerii izolate: se refer la proprietatea fiecrei fibre de a
conduce exclusiv i independent impulsurile proprii, fr a influena
fibrele din vecintate, fapt care explic posibilitatea efecturii unor
micri sau unor comenzi foarte precise. Aceast proprietate se datoreaz,
n cea mai mare parte, tecii de mielin. S-a dovedit ca lezarea acestei teci
se nsoete de difuzia excitaiei ctre fibrele vecine, ceea ce explic
necoordonarea micrilor.
3. Legea conducerii bilaterale: se refer la capacitatea fibrei nervoase de a
conduce excitaia n ambele sensuri : centripet (de la periferie ctre
centru) i centrifug (de la centru ctre periferie).
4. Legea conducerii nedecremeniale: potrivit creia impulsul este condus
fra nici o pierdere, amplitudinea undei de propagare fiind aceeai de-a
lungul fibrei, indiferent de ct de lung este aceasta.
5. Legea multiplicarii impulsului nervos la nivelul terminatiilor axonale:
asigur distribuia impulsului nervos la nivelul tuturor terminaiilor
axonale, indiferent ct de multe sunt acestea.
 6. Legea totul sau nimic: nseamn c fibrele nervoase rspund maximal
la un stimul prag, iar odat format impulsul, n oricare punct al fibrei,
acesta este transmis nemodificat pe ntreaga fibr. Dac stimulul nu atinge
nivelul de prag, acesta nu produce un impuls i stimulul nu se va
transmite.

SNC

Emisferele cerebrale sunt implicate direct in construirea mecanismelor si

proceselor psihice.

LOBUL FRONTAL este implicat direct n mecanismele vieii afective. Sunt

cunoscute tulburrile afective n leziunile lobului frontal. De asemenea, n
aceleai leziuni poate s apr iritabilitatea, somnolena, lipsa de iniiativ,
alturi de discrete tulburri de personalitate. Tulburrile psihice n afeciunile
lobului frontal se mpart n 3 grupe :

1. Tulburri de dispoziie i caracter, care constau n creterea tonusului

afectiv, cu euforie i erotism, alternnd cu faze de melancolie, cu reacii
caracteriale, de tip psihopatic sau iritabil.

2. Tulburri de activitate, se refer la activitile fizice exterioare i la

manifestrile intelectuale. Se adaug o stare de apatie, indiferen la durere,
mutism achinetic i poate evolua ctre com i moarte.

3. Tulburri intelectuale, care privesc atenia i memoria. Pot merge de la

confuzie, dezorientare temporo-spaial la starea perplexitate pana la
dementa.

LOBUL PARIETAL este in relatie cu functiile praxice si gnozice, cu schema

corporala si cu limbajul. In leziunile lobului parietal apar 3 tipuri de tulburari:

1. Tulburari praxice, adica apraxie ideomotorie, apraxia imbracatului si

apraxie constructiva.

2. Tulburari ale schemei corporale sunt tulburari ale perceptiei referitoare la

dimensiunile si postura propriului corp.

3. Tulburari de limbaj ce duc la afazie senzoriala.

LOBUL TEMPORAL este in relatie cu memoria, constiinta si viata emotional-
afectiva. In leziunile lobului temporal, exista 4 tipuri de tulburari:

1. Tulburarile emotionale experimental, la animale, au putut fi produse

accese de furie, de agresivitate, de alerta, de frica si fuga, prin excitarea
lobului temporal. La om, se pot obtine stari de tristete, teama de moarte,
senzatia de singuratate. De asemenea, crize de manie si violenta, care se
pot pemanentiza sau croniciza, in situatii de excitare continua a lobului
temporal, cum ar fi epilepsia de lob temporal. In aceasta boala, se adauga si
modificari de caracter si de personalitate.

2. Tulburari psihomotorii: mutismul achinetic, somnolenta, catalepsia (stare

hipnotica).

3. Tulburari de memorie- sunt constante, in leziunile de lob temporal si sunt

sub forma de amnezie si de fixare.

4. Starile de vis, care constau in tulburari de constiinta, asociate cu halucinatii

vizuale, auditive, gustative, olfactive, stari care survin sub forma de criza.
La acestea se adauga ruperea partiala de realitate a bolnavului.

LOBUL OCCIPITAL este in relatie functionala cu perceptia timpului si a

miscarilor, a spatiului vizual, a memoriei si a dispozitiei afective. Leziunile
acestui lob prezinta 3 tipuri de tulburari:

1. Halucinatii vizuale

2. Tulburari de memorie si de afectivitate

3. Tulburari de perceptie temporala, de miscare si de spatiu

CORPUL CALOS (fascicol de fibre nervoase care uneste cele doua emisfere
ale creierului mare) este implicat in mecanismele memoriei si ale constiintei,
precum si in procesele gnozice si praxice.

Leziunile corpului calos produc 3 tipuri de tulburari:

1. Tulburari psihice: inertia motorie, scaderea memoriei, lipsa de initiativa,

lipsa legaturii intre idei, iritabilitate, nesiguranta, anumite tulburari de
caracter.

2. Tulburari praxice: apraxia ideomotorie, apraxia mimica.

3. Tulburari gnozice: agnozia obiectelor.

Pe baza tuturor acestor date, putem sintetiza mai multe tipuri de relatii care
exista intre creier si viata psihica. Aceste relatii sunt:

1. Relatii neuropsihologice

2. Relatii neuroumorale

3. Situatii psihotraumatizante

Maduva spinarii reprezinta filogenetic formatiunea cea mai veche. Ea se

afla in interiorul canalului vertebral si reprezinta segmental inferior al sistemului
nervos central.

Particularitatile maduvei spinarii sunt:

- modul de dispunere a celor 2 tipuri de substanta alba (la exterior) si

cenusie (la interior) , dispunere perfect justificata d.p.d.v. functional;

- caracterul compact al substantei cenusii, care in sectiune are forma literei

H.

Substanta cenusie este impartita in 3 zone functionale:

-cornul dorsal (posterior), care primeste informatiile senzoriale si le transmite

catre nivelele superioare ale sistemului nervos central.

-cornul ventral (anterior), care alcatuieste zona motorie, ce controleaza

muschii trunchiului si ai membrelor.

-cornul lateral, care mediaza controlul functional visceral si transmite

informatii aferente la cerebel.

Substanta alba este alcatuita din fibre nervoase, in special mielinizate, si este
dispusa in 3 perechi de cordoane simetrice: doua cordoane anterioare, doua
cordoane laterale si doua cordoane posterioare. Ele contin tracturi ascendente,
descendente si de asociatie, care fac legatura intre periferie si nivelele superioare
ale sistemului nervos ori intre diferite segmente medulare.

Maduva spinarii indeplineste, in principiu, 3 functii mari:

1. Functia de integrare reflexa- consta in faptul ca la nivelul maduvei spinarii
se inchid circuite complexe ale unor raspunsuri la actiunea diferitilor stimuli.
Aceste circuite cuprind 4 verigi de baza:

- Veriga receptoare, alcatuita din exteroceptorii cutanati (tactili, termici si

durerosi), proprioceptorii trunchiului si ai membrelor si interoceptorii
organelor viscerale.

- Veriga senzitiva, de prelucrare a informatiilor receptionate, reprezentata

de neuronii din coarnele posterioare si laterale, unde alcatuiesc zonele
somato-senzitive si viscero-senzitive ale maduvei

- Veriga de comanda, reprezentata de neuronii motori, somatici si vegetativi

din coarnele anterioare si din partea anterioara a coarnelor laterale.

- Veriga de executie, reprezentata de muschii scheletici ai trunchiului si ai

membrelor si de muschii viscerelor .

Cornul lateral al maduvei spinarii contine celule cu functie vegetativa, care

inerveaza musculatura neteda, glandele si vasele.

Axonii neuronilor vegetativi din cornul lateral au o activitate involuntara si

primesc excitatii, atat de la centru, cat si de la periferie.

Desi in calitatea sa de centru reflex specific, maduva spinarii poseda o

anumita autonomie, activitatea ei este subordonata influentei etajelor superioare
ale sistemului nervos si ale scoartei cerebrale.

2. Functia de coordonare reflexa - consta in participarea maduvei, ca veriga

componenta, necesara in reglarea unor acte reflexe, cum ar fi: stabilirea
ordinii de desfasurare a actiunilor, dozarea intensitatii raspunsurilor,
modularea ritmului si a tempo-ului de lucru.

Componentele in care este implicate functia de coordonare a

maduvei spinarii sunt: mersul, innotul, gimnastica, deci miscari active, cu
componenta de act reflex.

3. Functia de conducere a impulsurilor- este esntiala in tabloul de ansamblu a

activitatii reflexe a sistemului nervos central, iar comparative cu scoarta
cerebrala, maduva spinarii este considerata un segment eminamente de
legatura, de transmisie.
 Tracturile nervoase ale maduvei spinarii ofera doua sisteme de
comunicare, intre creier si segmente din afara sistemului nervos. Tracturile care
transmit impulsurile si informatiile senzoriale de la diferite parti ale corpului
catre creier, poarta numele de tracturi ascendente, iar cele care conduc
impulsurile motorii de la creier catre glande si muschi sunt tracturi descendente.
Tracturile descentente asigura finalizarea in acte comportamentale, motorii sau
viscerale ale comenzilor emise de centrii supraordonati.